Liberare provizorie sub control judiciar. Inadmisibilitate.

Liberare provizorie sub control judiciar. Inadmisibilitate.

C. proc. pen. art. 1606, art. 1608

Liberarea provizorie este o instituţie de drept procesual care presupune menţinerea tuturor condiţiilor legale care permit luarea măsurii arestării preventive faţă de un inculpat sau faţă de un învinuit, dar care lasă instanţei de judecată posibilitatea să aprecieze, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, dacă prelungirea stării de arest mai este sau nu necesară, liberarea acestei persoane devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiţii.

Cererea de liberare provizorie poate fi făcută numai în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, nu şi în faza procesuală a executării horărârilor penale, competenţa de soluţionare a acesteia în cursul judecăţii revenind instanţei sesizate cu judecarea cauzei.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Decizia  penală nr. 275  din 08 martie 2011.

Prin cererea înregistrată sub nr.10486/281/2010/a1 pe rolul Curţii de Apel P, condamnatul INA a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii condamnatul a arătat, în esenţă, că pe perioada detenţiei a înţeles ce înseamnă să fii liber şi că nu va mai săvârşi niciodată fapte de genul celor pentru care s-a dispus arestarea sa.

În vederea soluţionării cererii a fost ataşat dosarul nr.10486/281/2010.

Curtea, examinând cererea formulată, potrivit dispoziţiilor art.1608 alin.1 Cod procedură penală, şi actele dosarului ataşat, a reţinut că această cerere este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr.1567/20.09.2010 pronunţată de Judecătoria P s-a dispus, în temeiul art.211 alin.1 şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal, a art.74 alin.1 lit.c Cod penal şi a art.76 alin.1 lit.c Cod penal, condamnarea inculpatului INAn la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă din data de 10.05.2010.

În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, după împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului INA, iar în temeiul art.88 Cod penal şi art.357 alin.2 Cod procedură penală, s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14.05.2010 la zi.

Prin decizia penală nr.295/22.12.2010 pronunţată de Tribunalul P, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul INA împotriva sentinţei penale nr.1567/30.09.2010 pronunţată de Judecătoria P, iar prin decizia penală nr.203/21.02.2011 a Curţii de Apel P, a fost respins ca nefondat recursul declarat de acelaşi inculpat împotriva deciziei penale nr.295/22.12.2010 pronunţată de Tribunalul P.

Prin aceeaşi decizie a Curţii de Apel P s-a computat detenţia preventivă a condamnatului INA de la 14.05.2010 la zi, acesta din urmă fiind obligat şi la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, decizia fiind definitivă.

Potrivit dispoziţiilor art.1606 alin.1 şi 4 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie poate fi făcută numai în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, competenţa de soluţionare a acesteia în cursul judecăţii revenind instanţei sesizate cu judecarea cauzei.

Liberarea provizorie este o instituţie de drept procesual care presupune menţinerea tuturor condiţiilor legale care permit luarea măsurii arestării preventive faţă de un inculpat sau faţă de un învinuit, dar care lasă instanţei de judecată posibilitatea să aprecieze, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, dacă prelungirea stării de arest mai este sau nu necesară, liberarea acestei persoane devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiţii.

În cauză de faţă, Curtea a reţinut că etapa procesuală a judecăţii a luat sfârşit prin pronunţarea deciziei penale nr.203/21.02.2011 a Curţii de Apel P, decizie definitivă potrivit dispoziţiilor art.417 lit.c Cod procedură penală, astfel că petentul condamnat INA nu se mai află în prezent în detenţie preventivă, ci în executarea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr.1567/20.09.2010 pronunţată de Judecătoria P, devenită definitivă prin respingerea căilor de atac exercitate de condamnat.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că cererea de liberare provizorie a fost formulată de condamnatul INA în etapa procesuală a executării hotărârii de condamnare, în baza art.1606 alin.1 şi 4 raportat la art.1606 Cod procedură penală, Curtea a respins ca inadmisibilă această cerere.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea a obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu.

Domenii speta

Spete similare