Recurs. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Conditiile liberarii.

Recurs. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Conditiile  liberarii.

Art.1601, art.1608, art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala

Jurisprudenta CEDO, care are o aplicare directa în dreptul intern, conform art.20 din Constitutia României - Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.

Liberare provizorie sub control judiciar este o masura facultativa asa cum rezulta din sintagma "se poate acorda" . Beneficiul acestei institutii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocatie a acestuia, asadar când privarea de libertate este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii public, nu se poate acorda.

(Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia  Penala nr.599 din 17 martie 2011)

Prin încheierea de sedinta din data de 28.02.2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penala s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar si s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului G.F.G., daca nu este arestat în alta cauza.

 În baza disp. art. 1602 alin. 3 din Codul  de procedura penala, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul urmând sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Bucuresti

b) se va prezenta la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat

c) se va prezenta la sectia de politie de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat

d) nu îsi va schimba locuinta fara încuviintarea instantei

e) nu va detine, folosi sau purta nici o categorie de arme.

 În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedura penala a atras atentia  inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea credinta a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

 Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Inculpatul este cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata, prev. de art. 257 alin. 1 Codul  penal. cu aplic. art. 41 alin.2 Codul  penal. si cu aplic. art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 de acte materiale), retinându-se, în fapt, în esenta, ca inculpatul G.F.G., în perioada august - octombrie 2010 a pretins si a primit bani împreuna cu inculpatii D. V., O. A. M., I. M., B. M. si O. V.pentru sine ori pentru altul de la T.I. A., B. N. I.si S. I. lasând sa se creada ca are influenta asupra politistilor examinatori din cadrul SRPCIV - Bucuresti, pentru a promova proba practica a examenului auto în vederea obtinerii permisului de conducere categoria B.

Prin ordonanta din data de 12.01.2011, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti a luat fata de învinuitul G.N.V. masura retinerii preventive pe o perioada de 24 ore, începând de la 12.01.2011 ora 13.34 pâna la data de 13.01.2011 ora 13.34.

 Învestita cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a retinut ca, în cauza nu exista date din care sa rezulte ca lasat în libertate inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile indicate de lege.

Astfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este casatorit, are un copil minor în întretinere care are diverse afectiuni medicale, actele de urmarire penala, în ceea ce îl privesc pe acest inculpat, nu pot fi influentate de lasarea sa în libertate. Totodata, instanta mai retine ca, în cadrul masurii prev. de art. 1602 Codul  de procedura penala, legiuitorul prevede suficiente obligatii în sarcina inculpatului de natura sa garanteze buna desfasurare a procesului penal precum si sanctiunea neîndeplinirii acestor obligatii, care este luarea din nou a masurii arestarii preventive.

 Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.

Simpla natura a infractiunilor care se presupune ca au fost savârsite de catre inculpat, desi au justificat pe deplin luarea masurii preventive privative de libertate, nu fac ca riscul comiterii de noi infractiuni sa fie justificat, în conditiile în care, în prezent, nu exista nicio data din care sa rezulte ca inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei, care de altfel este aproape finalizata.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul gresitei admiteri a cererii  de  liberare  provizorie  sub control judiciar,  formulata de  inculpatul  G.F.G..

În dezvoltarea motivului de recurs  invocat,  parchetul sustine  ca detinerea în arest preventiv a inculpatului, pe o perioada de 1 luna  si 17 zile, nu contravine dispozitiilor  înscrise în art. 136 Cod procedura penala  si nici  jurisprudentei  CEDO, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.

Dimpotriva,  fata de timpul relativ scurt de arest preventiv al inculpatului, cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata,  prev. de art. 257 alin.1 Cod penal  cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal si art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 acte materiale),  masura luata în conformitate  cu art. 148 lit. f Cod procedura penala, este proportionala  cu scopurile legitime urmarite.

În considerarea  acestui argument,  Parchetul  a sustinut  ca  potrivit jurisprudentei CEDO, în faza detentiei initiale, interesul public al mentinerii ordinei publice trece înaintea dreptului persoanei detinute la libertate.

S- a mai sustinut de catre Parchet, ca temeiurile avute în vedere  de judecator  si apoi de instanta cu prilejul luarii si prelungirii masurii arestarii preventive se mentin în continuare, atâta timp cât  tulburarea ordinii juridice si sentimentul de insecuritate  produs în rândul opiniei publice  sunt în continuare actuale.

 Examinând încheierea atacata prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet  cât si sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala,  Cutea  constata urmatoarele:

Masura arestarii preventive a fost luata fata de inculpatul G.F.G., de Tribunalul Bucuresti la data de  13.01. 2011 si a fost prelungita la data de 7.02.2011 de aceeasi instanta, ambele solutii ramânând definitive  prin respingerea recursului inculpatului.

De fiecare data, referindu-se la pericolul pentru ordinea publica, instantele de judecata s-au raportat la circumstantele reale ale savârsirii presupusei fapte de trafic de influenta în forma continuata, (3 acte materiale),  cât si la sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, evidentiind  totodata si  starea de dezaprobare generala cu privire  la comportamentul inculpatului  precum si a  celorlalte  persoane cercetate penal.

De asemenea, instantele au apreciat ca privarea de libertate a inculpatului este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii publice, cu atât mai mult cu cât  acesta a avut o atitudine  de nerecunoastere  a faptei penale pentru care este cercetat. 

În atare situatie,  argumentele oferite de  prima instanta, în sensul ca inculpatul  nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întretinere, iar din probele dosarului nu rezulta  date ca odata pus în libertate va comite si alte infractiuni, nu poate conduce automat la  existenta îndeplinirii conditiilor  cumulative  prev. art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.

Se constata în primul rând  ca, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a fost avuta în vedere de catre judecator la luare masurii  înscrise în art.149 /1 Cod procedura penala,  asa încât dupa o perioada de 1 luna  si 17 zile de arest preventiv nu se poate sustine  ca acestea  pot influenta în mod decisiv,  punerea în libertate provizorie sub control judiciar.

Nici lipsa datelor  ca o data pus în libertate, inculpatul va comite si alte infractiuni, nu poate constitui  un temei de admitere a cererii formulate, atâta timp cât pentru buna desfasurare a urmaririi penale este  necesara privarea de libertate  a acestuia, astfel cum prevad dispozitiile art. 136 Cod penal

Mai mult, trebuie de asemenea evidentiat gradul ridicat de complexitate a cauzei, concretizat prin numarul inculpatilor si al pluralitatii de infractiuni retinute în sarcina acestora, o data cu punerea în miscare a  actiunii penale de catre procurorul care  efectueaza urmarirea penala.

Asa fiind, Curtea  în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d  Cod procedura penala  va admite recursul declarat de parchet  si va proceda  în  sensul celor mai sus retinute.

Vazând si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.

Domenii speta

Spete similare