Recurs. Nelegalitatea dispozitiei de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii, în raport cu durata sa.

 Recurs. Nelegalitatea dispozitiei de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii, în raport cu durata sa.

Suspendarea executarii pedepsei în conditiile art. 81 din Codul penal sau art. 861 din Codul penal.

Aplicarea gresita a dispozitiilor art.861 din Codul penal, în conditiile în care, potrivit alin.1 lit.a, se poate dispune suspendarea executarii sub supraveghere numai daca pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 4 ani

Circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul penal, în lipsa oricarei dispozitii legale contrare, poate coexista cu cauza de atenuare a raspunderii penale reglementata de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA ÎNCHEIEREA NR. 1970/R/ 17 OCTOMBRIE 2011)

Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:

Prin Sentinta penala nr.614/F din data de 31 mai 2011, pronuntata în Dosarul nr.16154/299/2011, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a hotarât astfel:

În temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a cu aplic. art.99 si urm. din Codul penal în ref. la art.3201 din Codul de procedura penala si art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, a condamnat pe inculpatul D.S.C. (fiul lui N. si L., nascut la data ... în Bucuresti, CNP 1...) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în forma agravata (fapta din data de 29 martie 2011).

A facut aplicarea art.71 si art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.

În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 30 martie 2011 si pâna la data de 15 aprilie 2011.

În temeiul art.26 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a cu aplic. art.99 si urm. din Codul penal în ref. la art.3201 din Codul de procedura penala si art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, a condamnat pe inculpatul G.I.F.(fiul lui I. si V., nascut la data de ... în Bucuresti, CNP 1...) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de complicitate la tâlharie în forma agravata (fapta din data de 29 martie 2011).

A facut aplicarea art.71 si art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.

În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 30 martie 2011 si pâna la data de 15 aprilie 2011.

În temeiul art.26 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a din Codul penal în ref. la art.3201 din Codul de procedura penala, art.75 alin.1 lit.c si art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul B. L. F.(fiul lui P. si S., nascut la data de .... în Bucuresti, CNP 1....) la pedeapsa de 4 ani si 3 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de complicitate la tâlharie în forma agravata (fapta din data de 29 martie 2011).

A facut aplicarea art.71 si art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.

În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 30 martie 2011 si pâna la data de 15 aprilie 2011.

În temeiul art.861 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepselor de câte 2 ani închisoare, aplicate inculpatilor D.S.C. si G. I. F., pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.110 din Codul penal.

În temeiul art.861 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani închisoare, aplicata inculpatului B. L. F., pe un termen de încercare de 6 ani si 3 luni, stabilit conform art.862 din Codul penal.

În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii, aplicate celor trei inculpati, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale.

În temeiul art.863 din Codul penal, a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatii sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere: sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Ialomita (inculpatul D. S. C.) si respectiv la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti (inculpatii G. I. F. si B.L.F.) la datele fixate; sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

În temeiul art.863 alin.3 din Codul penal, a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatii sa urmeze un program organizat de Serviciul de Probatiune.

În temeiul art.359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatilor asupra dispozitiilor art.864 din Codul penal, privind cazurile de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.

A facut aplicarea art.7 din Legea nr.76/2008, referitoare la organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice si Judiciare.

În temeiul art.14 si art.346 din Codul de procedura penala, a luat act ca partea vatamata C.A. nu s-a constituit parte civila în procesul penal, prejudiciul cauzat acesteia fiind recuperat partial.

În temeiul art.118 lit.e din Codul penal, a confiscat de la inculpati suma de 18 lei, sustrasa de la partea vatamata si nerestituita acesteia.

În temeiul art.191 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpati la plata sumei de câte 1.100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca inculpatii au fost trimisi în judecata, prin Rechizitoriul nr.6663/P/2011 din data de 12 aprilie 2011 al Parchetului de pe lânga instanta respectiva, sub aspectul savârsirii infractiunilor anterior mentionate, în fapt retinându-se ca, la data de 29 martie 2011, în jurul orei 2300, inculpatul D.S. C. (minor), cu complicitatea inculpatilor G. I. F. (minor) si B. L. F.(major), aflându-se pe Strada S.V., pe partea cu trotuarul dinspre Parcul Operei, a deposedat-o pe partea vatamata C. A., prin smulgere, de o geanta în care se aflau acte personale, un telefon mobil marca Samsung, carduri ING, BRD si CORA, precum si suma de aproximativ 18 RON.

La termenul din data de 30 mai 2011, inculpatii au solicitat desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate prevazute de art.3201 din Codul de procedura penala, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmarire penala, declarând ca recunosc savârsirea faptelor, astfel cum au fost retinute în actul de sesizare.

În consecinta, analizând probatoriul administrat de catre organele de urmarire penala (declaratiile partii vatamate, procesele verbale de recunoastere de pe plansa foto, procesul verbal de constatare si cercetare la fata locului si declaratiile inculpatilor), Judecatoria a retinut aceeasi situatie de fapt cu cea descrisa în rechizitoriu, stabilind ca, la data de 29 martie 2011, pe baza unei întelegeri prealabile, inculpatii, dupa ce au consumat bauturi alcoolice la un restaurant situat pe Calea 13 Septembrie, s-au deplasat împreuna în zona faptei, cu intentia de a face rost de bani, prin deposedarea de posete a femeilor singure, împrejurari în care, în jurul orei 2300, inculpatul D. S.C., beneficiind de complicitatea inculpatilor G. I.F. si B. L. F., a deposedat-o pe partea vatamata de geanta pe care o purta, smulgându-i-o, în pofida rezistentei opuse de aceasta, dupa care toti trei au fugit, fiind depistati de catre organele de politie, dupa aproximativ 20 de minute, având asupra lor bunurile gasite în geanta respectiva.

În drept, Judecatoria a constatat ca faptele inculpatilor întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a din Codul penal, în forma de participatie a autoratului (în cazul inculpatului D. S. C.) si respectiv a complicitatii, prevazuta de art.26 din Codul penal (în cazul inculpatilor G. I.F. si B. L.F.). De asemenea, în cazul primilor doi inculpati, minori la data faptelor, Judecatoria a retinut incidenta dispozitiilor art.99 si urm. din Codul penal, iar, în cazul ultimului inculpat, major la aceeasi data, incidenta circumstantei agravante prevazute de art.75 alin.1 lit.c din Codul penal.

La individualizarea pedepselor, Judecatoria a avut în vedere criteriile generale prevazute de art.72 din Codul penal, respectiv dispozitiile generale ale acelui cod, limitele de pedeapsa prevazute în textul incriminator, reduse cu o treime, conform art.3201 din Codul de procedura penala, gradul concret de pericol social al faptei fiecaruia, apreciat ca fiind minim, fata de valoarea redusa a prejudiciului cauzat, cu privire la care partea vatamata nu s-a constituit parte civila, vârsta inculpatilor, calitatea de elevi a acestora, apartenenta lor la familii organizate, conduita buna înainte de savârsirea infractiunii, în conditiile lipsei de antecedente penale (împrejurare valorificata drept circumstanta atenuanta, potrivit art.74 alin.1 lit.a din Codul penal) si atitudinea procesuala adoptata, constant sincera.

În privinta modalitatii de executare a pedepselor aplicate, Judecatoria a apreciat ca scopul acestora poate fi atins si fara privarea de libertate a inculpatilor, considerând suficienta pentru îndreptarea lor suspendarea sub supraveghere a acelor pedepse.

Împotriva acestei sentinte, au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (la data de 08 iunie 2011) si inculpatul B. L.F. (la data de 07 iunie 2011, prin scrisoare recomandata).

Recursurile astfel declarate au fost înaintate de Tribunal si înregistrate pe rolul acestei Curti la data de 18 iulie 2011.

Prin motivele scrise de recurs, Parchetul a criticat sentinta penala atacata, numai cu privire la inculpatul B.L. F., sub aspectul nelegalitatii dispozitiei de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii, în raport cu durata sa, solicitând reducerea acesteia pâna la limita de 4 ani închisoare, prevazuta de art.861 alin.1 lit.a din Codul penal, apreciind însa oportuna modalitatea de executare stabilita de catre instanta de fond si sub aspectul mentiunilor contradictorii cuprinse în dispozitivul hotarârii respective, în ceea ce priveste durata pedepsei aplicate pentru infractiunea dedusa judecatii. La primul termen de judecata, Parchetul si-a extins oral motivele de recurs, criticând, cu privire la inculpatul D. S.C. (înca minor), omisiunea mentionarii executarii pedepsei accesorii aplicate si a masurilor de supraveghere si obligatiei impuse de catre instanta de fond numai dupa împlinirea vârstei de 18 ani si, cu privire la toti cei trei inculpati, nelegala confiscare de la acestia a unei sume globale. Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, reprezentantul Parchetului a modificat primul motiv scris de recurs, declarat în favoarea inculpatului, în defavoarea acestuia, solicitând mentinerea pedepsei de 4 ani si 3 luni închisoare, aplicata prin sentinta penala recurata si înlaturarea beneficiului suspendarii sub supraveghere.

Inculpatul B. L.F., care a beneficiat de asistenta juridica a avocatului sau ales, a solicitat, pe de o parte, reducerea pedepsei la care a fost condamnat pâna la 2 ani închisoare, prin retinerea în favoarea sa si a circumstantei atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit. c din Codul penal, precum si prin acordarea unei mai mari eficiente circumstantei atenuante deja retinute de catre instanta de fond, prevazuta de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal, iar, pe de alta parte, suspendarea executarii acelei pedepse, în principal, în conditiile art.81 din Codul penal, iar, în subsidiar, conform art.861 din Codul penal.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca ambele recursuri cu care a fost sesizata sunt fondate, în limitele si pentru considerentele ce se vor arata în cele ce urmeaza:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala (în conditiile în care toti inculpatii au optat pentru desfasurarea judecatii conform procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei) si necontestata în calea de atac.

În acelasi timp, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala si a aplicat inculpatilor minori DA. S. C.si G. I. F. pedepse just individualizate, atât în privinta duratei acestora, cât si în privinta modalitatii lor de executare, aspecte, de asemenea, necontestate în recurs.

În schimb, în cazul inculpatului major B. L. F., Curtea, retinând în prealabil ca, prin motivul scris de recurs (declarat în favoarea acestuia, astfel ca modificarea lui ulterioara, în dezbateri, în defavoarea sa, este inadmisibila), Parchetul si-a însusit ca fiind adecvata modalitatea de individualizare a executarii pedepsei, constata ca o astfel de masura nu poate fi dispusa în mod legal cu privire la pedeapsa de 4 ani si 3 luni închisoare, stabilita prin sentinta penala recurata (referirea, în dispozitivul hotarârii respective, cu ocazia stabilirii termenului de încercare, la o pedeapsa aplicata de 2 ani închisoare, este, în mod evident, o eroare materiala), întrucât art.861 alin.1 lit.a din Codul penal permite acordarea beneficiului suspendarii sub supraveghere numai în cazul unei pedepse de cel mult 4 ani închisoare.

Drept urmare, constatând ca, în cazul acestui inculpat, limita minima de pedeapsa, redusa cu o treime, ca urmare a incidentei dispozitiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, este de 4 ani si 8 luni închisoare si ca, în mod corect, a fost retinuta în favoarea sa circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal (necontestata de Parchet), în considerarea conduitei bune avute înainte de savârsirea infractiunii deduse judecatii, Curtea apreciaza ca reducerea pedepsei pâna la 4 ani închisoare, conform art.76 alin.1 lit.c din Codul penal, este justa, aceasta pedeapsa fiind proportionala cu gravitatea concreta a faptei, astfel cum este evidentiata de împrejurarile în care a fost comisa (în mod premeditat, împreuna cu doi minori, pe timp de noapte, într-un loc public, speculând si profitând de vulnerabilitatea partii vatamate, anume aleasa pe considerentul ca, fiind femeie, nu va opune rezistenta), dar si cu datele personale ale inculpatului (lipsit de antecedente penale, provenind dintr-o familie organizata, aflat o vârsta tânara si cursant al unui colegiu tehnic, animat de dorinta de a-si continua studiile).

Curtea constata ca nu se justifica retinerea, în favoarea inculpatului, si a circumstantei atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal (astfel cum a solicitat apararea), desi, în principiu, în lipsa oricarei dispozitii legale contrare, aceasta poate coexista cu cauza de atenuare a raspunderii penale reglementata de art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, întrucât conduita procesuala adoptata, într-adevar sincera si cooperanta, a fost determinata, în mare masura, de împrejurarea surprinderii sale, la scurt timp de la momentul consumarii faptei, în posesia unora dintre bunurile aflate în geanta sustrasa prin violenta partii vatamate (telefonul mobil si doua carduri) si de recunoasterea lui de catre aceasta ca unul dintre participantii la savârsirea acelei fapte, fiind astfel fireasca, în raport cu probatoriul indubitabil care îl incrimineaza.

De asemenea, raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciata a corespunde tuturor criteriilor de individualizare anterior mentionate, Curtea constata ca singura modalitate legala de executare a acesteia, fara privare de libertate, este suspendarea sub supraveghere, prevazuta de art.861 din Codul penal, acordarea beneficiului suspendarii conditionate fiind împiedicata de dispozitiile art.81 alin.1 lit.a din Codul penal.

În privinta inculpatului D. S. C. (înca minor, fiind nascut la data de 25 decembrie 1994), Curtea constata ca, în mod legal, interzicerea, ca pedeapsa accesorie (suspendata pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale), a drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, precum si respectarea de catre acesta, în conditiile art.1101 alin.1 teza finala din Codul penal, a masurilor de supraveghere si respectiv obligatiei stabilite prin sentinta penala recurata, conform art.863 din Codul penal, nu pot opera decât dupa împlinirea vârstei de 18 ani, sens în care, sub primul aspect, a statuat si Înalta Curte de Casatie si Justitie, într-un recurs în interesul legii, prin Decizia nr.51/2007, instanta de fond omitând a dispune însa astfel.

Curtea mai constata ca fiind nelegala dispozitia de confiscare, de la cei trei inculpati împreuna, a sumei de 18 lei, în conditiile în care aceasta masura de siguranta are un caracter personal, putând opera numai cu privire la bunul dobândit prin savârsirea infractiunii de catre fiecare dintre participanti.

În speta, coroborând declaratiile partii vatamate (care a sustinut ca avea în geanta sustrasa suma de aproximativ 10 lei, fara a putea furniza date certe sub acest aspect) cu declaratiile inculpatilor (care au declarat, în mod concordant, ca au gasit în acea geanta numai suma de 8 lei, însusita de inculpatul G. I.F., asupra caruia a si fost descoperita cu ocazia controlului corporal efectuat de catre organele de politie, restul de 10 lei apartinând acestuia), Curtea constata ca, în temeiul art.118 alin.1 lit.e din Codul penal, se impune confiscarea, exclusiv de la inculpatul anterior mentionat, a sumei dobândite prin savârsirea infractiunii, respectiv 8 lei, diferenta de 10 lei urmând a fi restituita acestuia, conform art.357 alin.2 lit.e din Codul de procedura penala, întrucât nu exista dovezi ca ar proveni din comiterea infractiunii deduse judecatii.

Fata de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala, va admite ambele recursuri cu care a fost sesizata, va casa, în parte, sentinta penala atacata, în limitele precizate si, rejudecând cauza în fond, va hotarî în sensul celor anterior mentionate.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate, în privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor ramâne în sarcina statului.

În temeiul art.189 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala si art.3 alin.1 din Protocolul nr.113928/2008 încheiat între Ministerul Justitiei si U.N.B.R., onorariul partial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistenta juridica obligatorie a inculpatului B.L.F., pâna la prezentarea avocatului ales al acestuia) va fi suportat din fondul ministerului respectiv.

1

Domenii speta

Spete similare