Anulare act administrativ.Suspendare provizorie a executarii actului

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 987/119/2015

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.829

Şedinţa publică din  29  octombrie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ……………

GREFIER: ……………

Pe rol  se află, în pronunţare,  acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. …………. S.R.L. în

contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE  BRAŞOV  şi  ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR

PUBLICE COVASNA, având ca obiect anularea, în parte, a deciziei de reverificare nr.2118/12.06.2015 şi a deciziei

nr.2500/09.07.2015, emise de pârâta A.J.F.P. Covasna, precum şi suspendarea provizorie a executării deciziilor.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică

din 23 octombrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi - parte integrantă din prezenta

sentinţă,  pronunţarea fiind amânată la data de 27 octombrie 2015, apoi la 29 octombrie 2015.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de faţă, constată:

Prin cererea formulată şi înregistrată la această instanţă sub dosar nr. 987/119/2015,  reclamanta SC ………… SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a

Finanţelor Publice Covasna  ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se  dispună:

- anularea parţială a deciziei de reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 şi a deciziei nr. 2500 din 9 iulie 2015;

- suspendarea  executării deciziei de reverificare.

Prin cererea formulată şi înregistrată sub dosar nr. 988/119/2015, reclamanta a solicitat suspendarea provizorie, în

baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 a actelor atacate până la soluţionarea pe fond a cererii în anularea actelor

administrative.

În motivarea cererilor,  reclamanta arată că decizia de reverificare este nelegală din mai multe motive:

- în primul rând, cu privire la perioada de reverificare. Prin decizia de reverificare s-a dispus de către conducătorul

organului fiscal reverificarea perioadei 01.01.2010 - 30.11.2012. În motivarea reverificării se arată că au apărut elemente

suplimentare necunoscute organului de inspecţie fiscală care influenţează rezultatele inspecţiei fiscale anterioare, constând

în faptul că a efectuat şi în perioada 01.05.2011 - 30.11.2012 o serie de achiziţii de bunuri fără scop economic;

-  în al doilea rând, este nejustificată reverificarea perioadei  01.01.2010-30.11.2012 odată ce se arată că ar fi

vorba de achiziţii de bunuri numai din perioada 01.05.2011-30.11.2012, prin urmare, dacă se va efectua reverificarea pentru

acest motiv atunci aceasta se poate efectua numai pentru perioada 01.05.2011-30.11.2012.

D.G.F.P.J. Harghita prin decizia nr.53 din 12 iunie 2013 a arătat că nu se poate pronunţa cu privire la fondul cauzei

înainte de a se finaliza latura penală a cauzei. 

Astfel, reclamanta consideră că odată ce  s-au început cercetările penale cu privire la aceste tranzacţii, atunci în

cadrul dosarului penal se pot efectua eventual expertize de contabilitate deoarece în acest fel reverificarea este

unilaterală şi în acest mod sunt încălcate drepturile sale procesuale. Prin urmare, reclamanta consideră că sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.

În privinţa condiţiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ, în temeiul art.

15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta reţine că  acest text face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din acelaşi act

normativ, ele fiind reprezentate de existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Astfel, cazurile bine justificate sunt reprezentate, în accepţiunea legii, de împrejurările legate de starea de fapt şi

de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar prin pagubă

iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării

unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.

Pentru aceste motive, reclamanta arată că decizia de reverificare este nelegală, iar în ce priveşte paguba iminentă,

aşa cum a arătat,  după efectuarea acestor inspecţii fiscale ce urmează a fi reverificate au fost sesizate organele penale şi

această reverificare ar încălca drepturile sale procesuale, iar prin aceasta  se poate ajunge la un prejudiciu material

viitor.

De asemenea, pe fond, reclamanta a arătat că reverificarea societăţii se efectuează ca urmare a informaţiilor

ulterioare furnizate de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Sibiu, informaţii rezultate din procesul-verbal

nr.1856/31.07.2014 semnat de ………….. SRL

Se arată că potrivit art. 105 alin al.2 şi 3 din O.G. nr. 92/2003, prin reverificare se înţelege inspecţia fiscală

efectuată ca urmare a apariţiei unor date suplimentare, necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor,

care influenţează rezultatele acestora.  Prin date  suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte înscrisuri

obţinute ca urmare a unor controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire

penală sau de alte autorităţi publice ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele 

inspecţiei fiscale anterioare.

În drept s-au invocat  dispoziţiile art. 217 Cod procedură fiscală şi HG nr. 84/2013.

Pârâtele prin întâmpinarea formulată au solicitat respingerea cererilor formulate de reclamantă pentru următoarele

considerente :

În ceea ce priveşte suspendarea în temeiul art. 215 Cod procedură fiscală a executării deciziei de reverificare nr.2118

din 12.06.2015, pârâtele au arătat că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,

„în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii

publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond", condiţii avute în

vedere şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia numărul 5191 din 27 octombrie 2005.

Conform art. 15 alin.1 din Legea nr. 554/2004,  "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi

solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea,

în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la

soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau

printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Pârâtele arată că partea reclamantă nu a făcut dovada existenţei acestor condiţii, cererea de suspendare a executării

deciziei de reverificare nu este motivată în fapt.

Decizia de reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 până în prezent nu a fost anulată, astfel, prezumţia de legalitate de

care se bucură actul administrativ fiscal, determină principiul executării acestuia din oficiu. În acest sens sunt şi

dispoziţiile art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că ,,introducerea

contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".

În altă ordine de idei, prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină

principiul executării acestuia din oficiu, actul unilateral fiind el însuşi titlu executoriu.

Pârâtele au învederat că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul

potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu (Decizia nr. 1390 din 20 aprilie 2006 pronunţată de Secţia de

Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Revista de Drept Comercial nr.

6/2006, p.129).

În aplicarea dispoziţiilor art. 14 si 15 din Legea nr. 554 /2004, instanţa supremă a statuat în mod constant că

existenţa condiţiilor legale (cazul să fie bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube)  nu se prezumă, ci trebuie

dovedită ( Decizia nr. 4049 din 27 iunie 2007 pronunţată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţii de

Casaţie şi Justiţie).

Motivele invocate în acţiunea introductivă vizează aspecte de fond, care se pot lua în considerare cu prilejul

soluţionării primului petit, respectiv solicitarea anulării parţiale a deciziei de reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 şi a

deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 2500 din 09.07.2015, însă nu sunt invocate şi dovedite condiţiile impuse de

dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Astfel, paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Faptul că se invocă încălcarea drepturilor procesuale al societăţii nu este motiv care să dovedească existenţa vreunui

prejudiciu sau a unei pagube iminente. Măsura  care urmează a fi luată de organul de control, respectiv reverificarea

tranzacţiilor efectuate de societate şi constatate de direcţia antifraudă a fi fictive în perioada 01.01.2010-30.11.2012,

este una legală, această măsură  este  luată cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

Totodată, pârâtele arată că nu se poate susţine că actul administrativ emis în executarea şi aplicarea legii ar putea

aduce un prejudiciu material viitor şi previzibil reclamantei.

Din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice

suspendarea executării actului administrativ, luarea unei astfel de măsuri ar fi o soluţie nelegală şi netemeinică.

S-a mai arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia civilă nr. 1377 din 15 martie 2012, pentru a admite o

cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 care este, ca

regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor

două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională,

în condiţiile în care nu s-a dovedit îndeplinirea uneia din condiţiile menţionate la art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel,  instanţa de fond nu poate admite cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale.

În ceea ce priveşte solicitările reclamantei cu privire la fondul cauzei, respectiv anularea parţială a deciziei de

reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 şi a deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 2500 din 09.07.2015 emise de

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna - Inspecţie Fiscală,

pârâtele au arătat că în cursul inspecţiei fiscale efectuate de către Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Sibiu -D.R.A.F. 7

la SC ………… SRL, echipa de inspecţie a constatat faptul că societatea în perioada 01.05.2011-30.11.2012 a efectuat o serie de

achiziţii de bunuri, care conform celor constatate în urma controalelor încrucişate efectuate la furnizorii SC ………. SRL nu au

scop economic, tranzacţiile facturate de aceste societăţi sunt fictive.

Inspectorii antifraudă au concluzionat că există suspiciuni rezonabile că furnizorii societăţii reclamante nu au

efectuat în fapt livrările de bunuri şi prestările de servicii către SC ………… SRL, în aceste condiţii documentele eliberate în

numele acestor societăţi nu pot avea calitate de documente justificative.

Astfel, în urma informaţiilor aflate/rezultate după finalizarea controalelor încrucişate efectuate de Direcţia

Antifraudă, pentru a se stabili influenţele informaţiilor/datelor suplimentare noi stabilite de inspectorii antifraudă,

ulterioare inspecţiilor fiscale efectuate de inspectorii din cadrul A.J.F.P. Harghita la SC ……….. SRL - la care a făcut

referire şi reclamanta în acţiunea introductivă, s-a solicitat reverificarea pe o perioadă de 5 ani a obligaţiilor fiscale,

fiind perioada de prescripţie (art. 91 alin.1 şi 2 din OG nr. 92/2003 rep.).

Prin  decizia de reverificare s-a dispus reverificarea TVA-ului pentru perioada 01.01.2010-30.11.2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin.1 din OG nr. 92/2003, conducătorul inspecţiei fiscale poate decide reverificarea

unei anumite perioade.

Prin reverificare se înţelege inspecţia fiscală efectuată ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute

inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.

Prin date suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale

încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice

ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.

La începerea acţiunii de reverificare, organul de inspecţie fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia

de reverificare, care poate fi contestată în condiţiile prezentului cod. Dispoziţiile referitoare la conţinutul şi

comunicarea avizului de inspecţie sunt aplicabile în mod corespunzător şi deciziei de reverificare.

Pârâtele faţă de dispoziţiile legale amintite cât şi luând în considerare faptul că în urma controlului efectuat de

Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Sibiu -D.G.R.A.F. 7  la SC …… SRL s-a constatat faptul că societatea în perioada

01.05.2011-30.11.2012 a efectuat o serie de achiziţii de bunuri, care conform celor constatate în urma controalelor

încrucişate efectuate la furnizorii SC …………. SRL s-a dovedit că nu au scop economic, tranzacţiile facturate de aceste

societăţi sunt fictive.

Astfel, ca urmare a apariţiei unor date suplimentare care nu erau cunoscute inspectorilor fiscali din cadrul fostei

D.G.F.P. Harghita la data efectuării verificărilor anterioare, care vizau aceeaşi perioadă, însă care influenţează în mod

direct rezultatele acestora, s-a dispus reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012,  competenţa pentru efectuarea

inspecţiei de reverificare fiind delegată pentru inspectorii fiscali din cadrul A.J.F.P. Covasna.

Se mai arată că, în  contrarietate cu cele susţinute de societatea reclamantă, tranzacţiile care s-au constatat a fi

fictive de către Direcţia Antifraudă în anul 2014 nu formează obiectul sesizării formulate de Activitatea de Inspecţie

Fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Harghita. 

Prin urmare, pârâtele consideră că nu sunt încălcate drepturile procesuale ale societăţii, deoarece pe de-o parte,

sesizarea formulată de organul fiscal din Harghita vizează alte facturi emise de furnizori şi contabilizate de societate în

perioada 01.09.2011-28.02.2012, astfel cum rezultă din Raportul de inspecţie fiscală din 20.03.2013 anexat acţiunii

introductive, iar pe de altă parte, Direcţia Antifraudă a constatat că în afară  de acele facturi care formează obiectul

dosarului penal, la care  face referire reclamanta, sunt şi alte tranzacţii care au fost constatate a fi fictive.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin.1 din OG nr. 92/2003, obiectul principal al inspecţiei fiscale vizează „verificarea

legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către

contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de

impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora."

Pârâtele  mai arată că nu pot fi reţinute susţinerile societăţii cum că nu au fost menţionate motivele reverificării,

respectiv datele suplimentare pentru care s-a dispus reverificarea, deoarece astfel cum se poate constata,  atât în decizia

de reverificare nr. 2118/12.06.2015 cât şi în decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2500 din 09.07.2015,  este menţionat

în mod clar motivul reverificării, respectiv faptul că de la data ultimei verificări au apărut elemente suplimentare

necunoscute organului fiscal la data efectuării inspecţiei fiscale, elemente noi constatate de Direcţia Antifraudă în urma

controalelor încrucişate,  fiind identificate o serie de achiziţii de bunuri care nu au scop economic, fiind indicat în acest

sens procesul-verbal nr. 1856 din 31.07.2014 emis de D.R.A.F. 7, proces-verbal care a fost semnat şi înregistrat de

societatea reclamantă.

Dispoziţiile art. 98 alin.1 din OG nr. 92/2003, conferă dreptul organului de control de a efectua inspecţia fiscală în

cadrul termenului de prescripţie. În exercitarea rolului activ conferit de art. 7 alin.2 din OG nr. 92/2003, "organul fiscal

este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele

necesare pentru  determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va

identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz."

Conform art. 105 alin.1 din OG nr. 92/2003 rep., "Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de

fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere."

Faţă de cele prezentate, luând în considerare dispoziţiile art. 105A1 alin.2 şi 3 din OG nr. 92/2003, pârâtele

consideră că în mod temeinic şi legal s-a dispus reverificarea obligaţiilor fiscale privind TVA aferent perioadei

01.01.2010-30.11.2012, fără să fie încălcate drepturile procesuale ale societăţii, drept pentru care susţinerile reclamantei

nu pot fi reţinute.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Prin decizia de reverificare

nr. 2118 din 12 iunie 2015, Administraţia Judeţeană  a Finanţelor Publice Covasna a dispus reverificarea activităţii

reclamantei SC ………. SRL pentru perioada 01.01.2010-30.11.2012 sub aspectul obligaţiilor fiscale (f.7).

Împotriva  deciziei de reverificare, partea reclamantă a formulat contestaţie administrativă prin care a solicitat 

anularea acestei decizii  pe motivul că se impune amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

Prin contestaţia  formulată,  reclamanta arată că este nejustificată  reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012

dacă  se au în vedere numai  achiziţiile de bunuri realizate în perioada 01.05.2011-30.11.2012 ( f. 9,11).

Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna prin

decizia nr. 2500 din 9 iulie 2015 a respins contestaţia  formulată de partea reclamantă  ( f.11).

Decizia a fost motivată în fapt  pe informaţiile ulterioare apărute şi furnizate de Direcţia  Regională Antifraudă 

Fiscală Sibiu, informaţii rezultate din procesul-verbal nr. 1856 din 31 iunie 2014. S-a arătat că prin acest act s-a reţinut

că au fost efectuate verificări cu privire la furnizorii părţii reclamante şi astfel, s-a constatat  că tranzacţiile

facturate societăţii sunt fictive.

În drept, pârâta a reţinut dispoziţiile art. 105 indice 1 alin.2 şi 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală (f. 11,12).

În soluţionarea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 215 din OG nr. 92/2003 şi art. 15 din Legea nr.

554/2004, instanţa va avea în vedere, în drept, că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate

şi pentru prevenirea unei pagube iminente,  după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau

a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond,  iar conform art. 15 alin.1 din acelaşi act normativ,

,,suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.

14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz,

instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea

acţiunii în fond.”

În ceea ce priveşte temeinicia cererii de suspendare formulată de reclamantă, instanţa constată că pentru suspendarea

executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a

fi întrunite cumulativ alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care,

astfel, poate fi prevenită, fiind esenţial a se avea în vedere că cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, în lipsa

uneia cererea neputând fi primită.

De asemenea, instanţa va avea în vedere că, potrivit disp. art.2 lit. ş) din Legea nr.554/2004, prin pagubă iminentă se

înţelege ,,prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei

autorităţi publice sau a unui serviciu public”, iar conform art. 2 lit.t), noţiunea de  cazuri bine justificate vizează 

,,împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa

legalităţii actului administrativ.”

De asemenea, în cazul suspendării  unui act administrativ fiscal,  potrivit art. 215 din OG nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală,  instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul

sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.

 În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele de judecată în baza prevederilor

Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate

până la încetarea acesteia. Prin rezoluţia din  20 august 2015, tribunalul a stabilit  pentru soluţionarea cererii de

suspendare a actelor administrative o cauţiune în cuantum de 1000 lei ( f. 2)

Astfel, partea reclamantă la data de 20 august 2015 a plătit o cauţiune în cuantum de 1.000 lei, conform  recipisei de

consemnare  nr. 512336/1, depusă la dosar ( f.54).

Analizând cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe baza înscrisurilor depuse la dosar,

respectiv decizia de reverificare, procesul-verbal  nr. 1856 din 31 iulie 2014, decizia nr. 2500/09.07.2015, a deciziei nr.

1174/03.03.2014 şi a deciziei nr. 53 din 12 iunie 2013 şi, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de

art.14 şi art. 15 din Legea nr.554/2004, se constată că în cauză nu este îndeplinită cerinţa legală a cazului bine

justificat, astfel cum este acesta definit în art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004,  ,,cazuri bine justificate -

împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care  sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa

legalităţii actului administrativ fiscal”

Astfel, instanţa constată că prin decizia de reverificare  nr. 2118 din 12 iunie 2015 emisă de pârâta Administraţia

Judeţeană a Finanţelor Publice s-a  dispus reverificarea reclamantei pe linie de obligaţii fiscale pentru perioada 1

ianuarie 2010 - 30 noiembrie 2012,  pentru faptul că au apărut elemente noi  necunoscute organului fiscal care a verificat

societatea anterior şi care a vizat perioada 01.01.2012-28.02.2015 cu privire la o serie de achiziţii de bunuri ce nu au fost

cunoscute anterior şi care nu au scop  economic.

Or, prin  decizia de reverificare  nr. 2118 din 12 iunie 2015 s-a prevăzut că  inspecţia fiscală  va avea ca obiective

verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor  prevăzute de legislaţia fiscală, contabilă şi implicaţiile în stabilirea

stării de fapt fiscale privind obligaţiile  fiscale supuse verificării. 

Prin aceeaşi decizie, organul fiscal i-a adus la cunoştinţă părţii reclamante că pe parcursul  inspecţiei fiscale are

dreptul  de a beneficia de asistenţă de specialitate juridică şi totodată i s-a transmis un exemplar al Cartei drepturilor şi

obligaţiilor contribuabililor pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale.

Se mai reţine că  organul fiscal i-a adus la cunoştinţă reclamantei prin aceeaşi decizie de reverificare că inspecţia

fiscală  se va desfăşura cu respectarea prevederilor Legii nr. 571/2003 şi ale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală ( f.8).

Aşadar, se poate observa că prin decizia de reverificare pârâta  cu bună-credinţă i-a adus la cunoştinţă  care este

obiectul inspecţiei fiscale şi nu în ultimul rând, i-a sugerat că poate să beneficieze de asistenţă  de specialitate şi că

are toate drepturile  recunoscute de carta  drepturilor unui contribuabil, adică putând să se prevaleze  de acestea.

După cum se ştie, sistemul fiscal românesc este bazat pe autoimpunere, iar principala obligaţie ce revine

contribuabililor o constituie declararea şi plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale pe care aceştia le datorează

bugetului general consolidat, administrat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Inspecţia fiscală este o parte a

sistemului fiscal declarativ, având ca scop verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor

fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei

fiscale şi contabile, precum şi stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.

Or, potrivit art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, înainte de începerea inspecţiei fiscale contribuabilul va fi informat despre

drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, prin Carta drepturilor şi obligaţiilor

contribuabililor pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, care îi va fi transmisă o dată cu avizul de inspecţie fiscală. 

Faţă de aceste aspecte, tribunalul constată că  actele administrativ fiscal atacate nu creează nicio îndoială că prin

emiterea lor pârâta  nu i-a respectat drepturile recunoscute de  legiuitor părţii reclamantei  prin Carta  drepturilor şi

obligaţiilor contribuabililor, ceea ce face ca prima condiţie să nu fie îndeplinită în cauza pendinte.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, tribunalul  constată că prin emiterea deciziilor de reverificare  a

reclamantei asupra unei perioade fiscale nu i s-a creat niciun prejudiciu material.

Ba mai mult, tribunalul  reţine că, potrivit practicii judiciare şi a doctrinei, paguba iminentă nu se prezumă, ci

trebuie dovedită de persona care se consideră lezată, prin probe pertinente şi concludente, or aceasta în speţa de faţă nu a

făcut dovada existenţei unui astfel de prejudiciu.

Cât priveşte afirmaţiile reclamantei că în urma controlului ce se va efectua în baza deciziei de reverificare nr.

2118/12.06.2013 se vor stabili noi obligaţii fiscale, tribunalul  reţine că acestea nu au relevanţă în speţă, pentru că, pe

de o parte,  se vor încheia alte acte administrativ-fiscal care  pot fi  supuse verificării organelor ierarhice  echipei de

control, potrivit  procedurii  prevăzute de OG nr. 92/2003 şi ulterior,  instanţelor de judecată, iar pe de altă parte, 

potrivit dispoziţiilor  Legii nr. 571/2003 şi ale  Constituţiei, contribuabili nu pot avea numai drepturi, ci şi obligaţii

din cele arătate mai sus.

Faţă de dispoziţiile  art. 14 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, instanţa reţine că nici cerinţa pagubei iminente nu este

îndeplinită în cauză ca urmare a faptului că nu  s-a stabilit  prin actele atacate nicio obligaţie de plată, ci doar

reverificarea unei perioade  fiscale cu privire la modul de declarare, calculare şi stabilire de către  contribuabil a

obligaţiilor fiscale ce decurg din operaţiile pe care  le-a realizat în perioada de timp supusă inspecţiei fiscale.

Prin urmare, tribunalul, văzând dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cât şi  starea de fapt  reţinută şi

descrisă mai sus, urmează a respinge cererea de suspendare a executării actelor administrative ca fiind netemeinică, potrivit

dispozitivului de mai jos.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare  a actelor  administrative întemeiată numai pe dispoziţiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004  prin care s-a solicitat suspendarea acestora numai până la pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond,

tribunalul o găseşte ca rămasă fără obiect  în urma  formulării unei cereri de suspendare  a aceloraşi acte până la rămânerea

definitivă şi irevocabilă a hotărârii de fond.

Prin urmare, cererea întemeiată  pe  art. 14 din Legea contenciosului administrativ  şi care a fost înregistrată sub

dosarul nr. 988/119/2015, va fi respinsă ca rămasă fără obiect potrivit dispozitivului de mai jos.

Pe fond, tribunalul  reţine că Activitatea de Inspecţie fiscală  din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice

Harghita a efectuat o verificare  la reclamantă în urma căreia a întocmit procesul-verbal  nr. 84/18.03.2013 şi decizia de

impunere  nr. F HR 265 din 20.03.2013. Verificarea a cuprins perioada 01.09.2011 - 28.02.2012.

Prin decizia nr. 53 din 12 iunie 2013 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Harghita s-a dispus

suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 265/20.03.2013 pentru suma

totală de 449.098 lei, urmând ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care

a determinat suspendarea, în condiţiile legii.

Cu ocazia controlului fiscal s-a reţinut că SC ……….. SRL a dedus nejustificat TVA în sumă totală de 446.912 lei

aferentă unor serviciile de manipulare şi încărcare rumeguş şi livrări de mijloace de transport şi mijloace fixe de la SC

H……. SRL şi SC P………. SRL, pentru care există suspiciunea că nu reflectă tranzacţii reale.

S-a constatat că societatea comercială ……….. SRL a înregistrat în luna septembrie 2011, conform evidenţei contabile,

în baza a 5 facturi fiscale emise de SC H………….. SRL, servicii de manipulare rumeguş aferente lunii iulie 2011 în valoare

totală de 218.004 lei din care TVA în sumă de 42.194 lei, pentru care există suspiciunea că nu reflectă tranzacţii reale.

Organul de inspecţie fiscală, în urma controlului încrucişat efectuat la. SC H……. SRL a constatat faptul că facturile

fiscale care nu ar reflecta realitatea au  fost înregistrate în jurnalul de vânzări, în balanţa de verificare, respectiv au

fost  preluate în decontul de TVA pe luna septembrie 2011 şi în declaraţia 394 privind achiziţiile/livrările efectuate pe

teritoriul naţional pe semestrul II anul 2011. În perioada verificată SC H………. SRL a înregistrat doar sold negativ de TVA

conform deconturilor depuse. S-a mai constatat că din evidenţa contabilă a societăţii rezultă că SC H……. SRL nu deţine în

patrimoniu mijloace fixe - pentru executarea acestor lucrări, nu s-a identificat comanda, situaţii de lucrări sau alte

documente care să justifice efectuarea serviciilor şi nu s-a putut identifica nici locui prestării serviciilor.

Organul de inspecţie fiscală, printre documentele puse la dispoziţie de către  SC ….SRL, a identificat contractul de

închiriere nr.430/07.12.2010, încheiat între SC …..SRL şi SC H..... SRL, prin care SC …….. SRL în calitate de locator,

închiriază la SC H..... SRL două încărcătoare frontale. În evidenţa contabilă a SC …….. SRL nu au fost identificate venituri

din chiria acestor mijloace fixe, nu s-au emis facturi fiscale, deşi  în contract s-a menţionat că taxa de închiriere va fi

stabilită în funcţie de orele lucrate acumulate într-un an. Organul de inspecţie fiscală urmare celor constatate şi

prezentate, nu a putut stabili mijloacele fixe cu care a efectuat SC H..... SRL serviciile de manipulare şi încărcare

rumeguş.

De asemenea, organele de inspecţie fiscală au considerat că sunt indicii care conduc la suspiciunea că tranzacţiile de

la SC H..... SRL către SC ……… SRL, iar apoi de la SC ….. SRL către SC H..... SRL reprezintă operaţiuni fictive şi că există

posibilitatea ca aceste tranzacţii să fie parte dintr-un lanţ de tranzacţii fictive de tip carusel.

 Au mai reţinut că în perioada 01.09.2011-28.02.2012 societatea a înregistrat în evidenţa contabilă pe baza a 21 de

facturi fiscale, emise de SC H..... SRL, achiziţii rumeguş în valoare totală de 1.233.922 lei din care TVA 238.823 lei.

Urmare a controlului încrucişat la SC H..... SRL reiese că aceasta a achiziţionat rumeguşul de la următoarele societăţi:

- de la SC W……. SRL, ……….,  cantitatea  de 29.550 ms. conform avizului de însoţire nr.119/17.08.2011 şi a contractului

nr.25/22.02.2011;

- de la  SC A……… SRL , …….,  cantitatea de 30.000 ms. conform avizului de însoţire nr. 151/02.11.2011 şi contractului

nr.14/A/17.10.2011.

Aceste livrări de rumeguş nu au fost facturate, iar avizele de însoţire nu conţin informaţii cu privire la preţul

unitar şi nici în contractele încheiate nu este înscris un preţ. Organul fiscal a concluzionat că documentele

financiar-contabile nu atestă că livrarea a fost reală. S-a constatat că transportul rumeguşului achiziţionat de la SC W…….

SRL şi SC A….. SRL, conform notei explicative date de administratorul  SC H..... SRL, a fost efectuat de SC …… SRL, pentru

care nu s-au putut prezenta documente care să justifice efectuarea transportului. SC W…… SRL este inactiv din data de

30.05.2011 şi a fost scos din evidenţa de plătitori de TVA din data de 01.06.2011.

Totodată, prin acelaşi act de control, organul de inspecţie fiscală din  cadrul DGFP Harghita a constatat că în luna

octombrie 2011, reclamanta  a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de mijloace de transport (3 camioane Volvo) de la

SC P…….. SRL în baza a 3 facturi fiscale în valoare total de 744.120  lei din care TVA  în sumă de 144.023 lei.

Mijloacele de transport achiziţionate de la SC P……. SRL provin din achiziţii intracomunitare de bunuri efectuate de la

A….. KFT din Ungaria, ………. ,  conform facturii fiscale nr.2/10.10.2011 în valoare  de 136.000 Euro, echivalentul fiind de

582.520 lei. SC P……. SRL nu a depus decontul de TVA începând cu trimestrul IV 2011,  organele fiscale din Ungaria nu au

reuşit să intre în posesia actelor contabile ale acestei societăţii, iar la sediul înregistrat al societăţii nu au găsit

această societate. Reprezentantul legal al societăţii este numitul  Gy. E., cetăţean român, domiciliat în comuna ………….. ,

care nu a putut fi contactat şi nu s-a prezentat la autoritatea fiscală competentă din Ungaria. Autorităţile din Ungaria nu

au putut să verifice  dacă societatea ungară a emis factura respectivă către SC P………. SRL. În urma primirii răspunsului,

organul de inspecţie fiscală a solicitat de la administratorul societăţii,  conform notei explicative din 28.01.2013, mai

multe informaţii referitor la firma ungară şi la achiziţiile respective, din care reiese că nu are cunoştinţă de numele

reprezentantului firmei de la care a achiziţionat camioanele şi nu a primit chitanţe, că a achitat în două rate, un avans

prin bancă, iar restul în numerar la predarea camioanelor şi încă nu a primit chitanţe pentru aceste achiziţii.

De asemenea, organele de inspecţie fiscală au mai reţinut că în ianuarie 2012, reclamanta a înregistrat în evidenţa

contabilă achiziţia unei semiremorci de la SC P…….. SRL pe baza facturii fiscale în valoare de 156.052 lei din care TVA în

sumă de 30.204 lei. În urma controlului încrucişat efectuat la SC P………. SRL s-a constatat că mijlocul de transport sus

menţionat provine de la SC K……. SRL, conform facturii fiscale având valoarea totală de 43.049 lei din care TVA aferentă este

în sumă de 8.332 lei,  iar K…….. SRL la rândul său a achiziţionat semiremorca Schmitz de la SC D….. SRL în baza facturii

fiscale în valoare totală de 620 lei din care TVA aferent este în sumă de 120 lei. Ca urmare, organul fiscal a  constatat că

în termen de 2 zile valoarea semiremorci Schmitz de la 620 lei a fost majorată  la  156.052 lei, respectiv de la SC D…….. 

SRL până la SC …………… SRL (reclamanta).

Totodată,  în urma controalelor încrucişate efectuate la SC K……. SRL şi SC P…….. SRL, s-a constatat că aceste societăţi

nu au înregistrat în evidenţa lor contabilă cheltuieli de reparaţii sau achiziţii de piese de schimb. Aceste tranzacţii în

lanţ au dus la majorarea nejustificată a preţului mijlocului de transport şi a TVA-ului aferent, iar în urma celor

constatate, există suspiciune asupra realităţii acestor tranzacţii, aceste înregistrări au dus la deduceri nejustificate de

TVA de 21.872 lei, având ca rezultat obţinerea unei sume negative de TVA mai mare la rambursare.

În urma controlului, organul fiscal a constatat că societatea comercială în cauză nu poate justifica legalitatea şi

realitatea achiziţiilor în scopul realizării de venituri impozabile, nedeţinând documente care să justifice că bunurile şi

serviciile înregistrate ca intrări de la societăţile precizate au fost efectuate şi au existat în fapt. Astfel s-a recalculat

TVA deductibilă şi s-a stabilit TVA de plată suplimentar în sumă de 447.585 lei, la care s-au calculat dobânzi şi penalităţi

de întârziere în sumă totală de 1.513 lei pentru care s-a emis decizia de impunere nr. F-HR 265/20.03.2013.

La data de 19.03.2013, Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Harghita a

formulat o sesizare penală către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorghieni cu privire la  aspectele constatate şi

reţinute prin decizia de impunere  nr. 265/2013, pentru a se efectua cercetări penale  cu privire la  existenţa sau

inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea

evaziunii fiscale.

Astfel, tribunalul reţine că  prin decizia de reverificare  emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice 

Covasna  s-a dispus  reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012  pentru faptul că  prin procesul-verbal nr. 1856 din 31

iulie 2014 s-a arătat că  reclamanta  a achiziţionat o serie de bunuri ce nu au scop  economic  şi care influenţează

rezultatele inspecţiei anterioare.

 Prin procesul verbal  nr. 1856 din 31 iulie 2014 încheiat de Direcţia Naţională Antifraudă Sibiu  s-a reţinut că

reclamanta este  beneficiara unor livrări de bunuri şi  prestări de servicii efectuate de către SC B…. W…. SRL, SC M…. T……

SRL, SC M….. E….. SRL, SC S…….. SRL, SC T……. C….. SRL şi SC H… W…. SRL în valoare de 12.950.086,12 lei, fără taxă pe valoare

adăugată.

S-a reţinut că SC B…….. W… SRL nu funcţionează şi nu a funcţionat  niciodată la sediul social declarat pentru că este

vorba de un imobil  dezafectat, fostă centrală termică, la care figurează cu sediu social şi SC A…… SRL.

Totodată, organul de control a  reţinut că  aceste societăţi  sunt interpuse în cadrul lanţului de firme cu scopul de a

crea documente de provenienţă şi aparenţa existenţei unor operaţiuni licite pentru societăţile beneficiare a facturilor pe

care le-au emis şi care sunt descrise în actul de control.

Echipa de control a concluzionat  că acest circuit scriptic de tranzacţionare ce a început cu SC T.. M… SRL, SC S…..

SRL s-a efectuat  pentru crearea aparenţei existenţei unor operaţiuni  care, în fapt, nu au existat, cu scopul de a crea în

mod artificial taxă pe valoare adăugată deductibilă pentru alte societăţi comerciale beneficiare ale  lanţului grupului de

firme printre care şi reclamanta SC ……. SRL, care şi-a dedus TVA datorat bugetului general consolidat al statului, având ca

efect şi diminuarea bazei impozabile pentru impozitul pe profit.

Echipa de control  antifraudă a  concluzionat că există suspiciunea rezonabilă că SC B… W… SRL a evidenţiat în actele

financiar contabile aferente perioadei  octombrie 2013 - ianuarie 2014 operaţiuni fictive, cu scopul  de a crea o premisă

legală,  şi care au fost derulate cu SC ….. SRL (reclamanta).

S-a reţinut că în perioada 09.08.2013-30.05.2014, reclamanta  a achiziţionat bunuri – rumeguş uscat, deşeuri din lemn,

biomasă şi tocătură de lemn de la SC M… D… T….. SRL în valoare de 3.229.594,73 lei fără TVA şi că unele  facturi emise de

această din urmă societate nu au consemnate numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport, iar pe alte facturi nu

este trecut numele delegatului şi nu au fost semnate de primire.

S-au mai reţinut că în perioada 20.12.2014-30.04.2014 au fost identificate 41 tranzacţii care au constat  în diverse

livrări de deşeuri lemn şi maşini pentru industria lemnului  de la SC M…. E….. SRL  către reclamantă în valoare totală de

4.180.215,72 lei fără TVA, din care fizic au fost ridicate în copii certificate un număr de 41 facturi, iar decontările s-au

făcut prin viramente bancare.  Unele  din facturi nu sunt completate la rubricile date privind  expediţia, date de

identificare ale delegatului, numărul de înmatriculare al autovehiculului cu care au fost transportate bunurile, seria,

numărul avizelor de însoţire a mărfii şi nu sunt semnate de primire.

Faţă de cele reţinute, echipa de control antifraudă a concluzionat că aceste operaţiuni  sunt fictive, întrucât

emiterea de facturi în lanţ atât de la furnizori, cât şi cele emise  nu sunt documente justificative în accepţiunea

prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991.

În privinţa operaţiunilor economice derulate între SC B…. W….SRL şi SC S….. SRL, inspectorii antifraudă apreciază că

operaţiunile sunt fictive pentru că după cum au fost concepute şi după cum s-a realizat circuitul lor, au fort realizate

numai ca circuit scriptic de tranzacţionare succesivă, incluzând pe furnizorii SC B….. W….. SRL,  pentru crearea aparenţei 

existenţei unor operaţiuni  care în fapt nu au existat, cu scopul  de a crea cheltuieli şi taxă pe valoare adăugată

deductibilă pentru SC S…… SRL şi SC ………. SRL (reclamanta), care au acceptat  aceste operaţiuni.

În perioada 2013-2014 SC S…….. SRL a avut  relaţii comerciale  cu mai multe  societăţii printre care şi cu reclamanta.

În perioada  amintită s-au declarat prestări de servicii efectuate către reclamantă în sumă  de 1.816.230 lei fără TVA.

Echipa de control a concluzionat că  există suspiciuni rezonabile că SC S………. SRL nu a efectuat în fapt prestări de servicii

de exploatare masă lemnoasă către reclamantă pentru că documentele  eliberate  în numele acestora nu pot avea calitatea de

document justificativ şi prin urmare,  suma de 451.455,6 lei cu titlul de TVA nu poate fi deductibilă potrivit  art. 146

alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

 Totodată, în perioada 20.05.2011-27.06.2014, reclamanta  a achiziţionat bunuri şi servicii de la T……… SRL în valoare

de 2.248.120 lei fără TVA. S-a reţinut că SC T…. C……. SRL a achiziţionat din spaţiul intracomunitar un tocător mobil MJus max

Mercedes Benz seria WOB 93230712314896/2006 de la ……….. din Austria,  în baza facturii nr. 13-00500/22.08.2013, în valoare de

1.114.000 lei. Apoi, acest utilaj a fost înstrăinat către SC ……… SRL (reclamanta) în baza facturilor nr. 202/19-08.2013 în

valoare de 908.064,52 lei fără TVA, reprezentând avans, şi în baza facturii 205/07.10.2013 în valoare de 721.935,52 lei fără

TVA reprezentând diferenţă de preţ. Ulterior,  echipa de control antifraudă  în urma consultării  aplicaţiei  informatice

„VIES” a constatat că firma ……. (austriacă) nu are declarată operaţiune de livrare intracomunitară către SC T…… SRL, existând

 suspiciunea rezonabilă că acest utilaj nu are  provenienţă licită. În privinţa  activităţii de exploatare  masă lemnoasă, 

s-a constatat  de echipa antifraudă că SC T……. SRL nu deţine atestat  de exploatare forestieră, nu are utilaje  de exploatare

material lemnos şi nici nu are angajat personal specializat în exploatarea masei lemnoase.

Prin urmare, echipa de control a constatat că operaţiunile efectuate de SC T…… SRL  către reclamantă nu sunt conforme

cu realitatea, neavând scop economic.

De asemenea, s-a mai reţinut prin procesul verbal că reclamanta  a desfăşurat relaţii comerciale şi cu SC H…. C….. SRL

în perioada 20.05.2011-27.06.2014. S-a  arătat că SC  H…… C… SRL nu a funcţionat şi nici nu a avut niciun fel de activitate

la sediul declarat. Această societate nu a mai depus declaraţii la organul fiscal  din anul 2012.

În concluzie, organul fiscal a  arătat că prin emiterea de  către SC H……. C……. SRL  de documente care nu au la bază

operaţiuni reale  s-a realizat disimularea realităţii în scop de a crea o bază fictivă în urma căreia societatea în cauză

înregistrează şi declară operaţiuni comerciale fără să achite obligaţii fiscale, prin crearea aparenţei unor operaţiuni care

în fapt nu  există.

Tribunalul reţine că prin procesul-verbal de control nr. 1856/31.07.2014, echipa de control antifraudă  a concluzionat

că există suspiciunea rezonabilă că SC ……… SRL (reclamanta) a evidenţiat în actele financiar-contabile aferente perioadei

iulie 2013-decembrie 2014 operaţiuni fictive (f.75-82).

Cu privire la deciziile de reverificare emise de pârâte, tribunalul reţine că prin inspecţia fiscală finalizată prin

raportul de inspecţie fiscală nr. 265/20.03.2013 şi decizia de impunere nr.2658/20.03.2013, reclamanta a fost verificată  cu

privire la alte  relaţii comerciale pe care le-a avut cu o parte din societăţile  reţinute în procesul verbal  încheiat de

echipa antifraudă şi cu privire la alte aspecte decât cele descrise în acest din urmă  proces-verbal, aşa cum se poate 

observa mai sus starea de fapt  reţinută  de cele două echipe de control  prin actele pe care le-au încheiat cu privire la

reclamantă.

Astfel, tribunalul reţine că situaţiile  în care se poate realiza reverificarea unei perioade şi a unui/unei

impozit/taxe pentru o perioadă ce a format obiectul unei inspecţii fiscale anterioare sunt prevăzute de art. 105 alin. (3)

din O.G. nr. 92/2003, care prevede că  „inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă,

contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie,

conducătorul inspecţiei fiscale competente poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii

inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor

fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.”

Or, pârâtele au invocat în cazul de faţă apariţia unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data

efectuării verificării anterioare şi care influenţează rezultatul acesteia, constând în faptul că reclamanta a efectuat  mai

multe  operaţiuni  comerciale  decât cele reţinute anterior de echipa de control  şi care sunt constatate prin 

procesul-verbal  de control nr. 1856/31.07.2014 al Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.

În drept, tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 105alin.1 din OG nr. 92/2003, prin reverificare se

înţelege inspecţia fiscală efectuată ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data

efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.

Prin date suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale

încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice

ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.

La începerea acţiunii de reverificare, organul de inspecţie fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia

de reverificare, care poate fi contestată în condiţiile prezentului cod. Dispoziţiile referitoare la conţinutul şi

comunicarea avizului de inspecţie sunt aplicabile în mod corespunzător şi deciziei de reverificare.

Tribunalul constată că legiuitorul prin textul legal de mai sus se referă la „date suplimentare necunoscute

inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor”, condiţie care  este îndeplinită în cauza pendinte  ca urmare a

faptului că operaţiile realizate  de reclamantă  cu  SC B…….. W….. SRL, SC M…..  D…. T……. SRL, SC M…….  E…… SRL, SC T…. C…….

SRL,  SC S……… SRL şi SC H…. W……. SRL  şi considerate ca fiind  fictive de către Direcţia Antifraudă Sibiu prin

procesul-verbal de control nr. 1856/31.07.2014 nu au format obiectul sesizării formulate de Activitatea de Inspecţie Fiscală

din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Harghita prin adresa nr. 67372 din 19.03.2013 şi prin  decizia de

soluţionare a contestaţiei nr. 53 din 12.06.2013, emisă de fosta D.G.F.P. Harghita.

Totodată, tribunalul  reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 94 alin.1 din OG nr. 92/2003, obiectul principal al

inspecţiei fiscale vizează „verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii

îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau

stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente

acestora.

Deci, revenirea asupra unei inspecţii deja efectuate se poate realiza pe cale de excepţie numai dacă intervin noi

elemente de probă, informaţii necunoscute sau erori de calcul şi numai în cadrul general al termenului de prescripţie indicat

de art. 91 alin. (1) şi alin. (3) Cod proc.fiscală.

În acest sens, o completare a acestui principiu o asigură Carta prin consacrarea dreptului contribuabilului  de a fi

verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie socială şi pentru fiecare perioadă supusă

verificării/impozitării.

Astfel, unicitatea verificării poate fi încălcată doar pe motiv de apariţie a unor date suplimentare. Sunt date

suplimentare acele informaţii necunoscute organului fiscal provenind  din constatările unui control încrucişat, efectuat la

un contribuabil făcând parte din acelaşi grup sau având legături comerciale, din solicitările organelor de urmărire penală

sau a altor autorităţi competente, precum şi din orice altă sursă.

Se reţine că legiuitorul, prin art. 98 din Codul de procedură fiscală, a prevăzut că dreptul organului fiscal de a

stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. Termenul de

prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a

născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în

termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Termenul prevăzut la

alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească

definitivă.

Prin urmare, în cazul reclamantei au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali din cadrul Direcţiei

Generale a Finanţelor Publice Harghita când au efectuat inspecţia fiscală în anul 2013, date ce sunt descrise în

procesul-verbal încheiat de Direcţia Naţională Antifraudă Sibiu  şi care nu se regăsesc în actul încheiat anterior şi în

decizia nr. 53/12.06.2013.

De asemenea, tribunalul  constată că în mod temeinic s-a dispus reverificarea perioadei  01.01.2010-30.11.2012,

întrucât această perioadă se încadrează în perioada termenului de prescripţie prevăzut de art. 98 din OG nr. 92/2003 şi

cuprinde  o perioadă  în care  au avut loc operaţiunile pe care reclamanta le-a avut cu mai multe  societăţi comerciale şi pe

care  echipa de control din cadrul Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală Sibiu  le-a considerat fictive, fără scop economic.

Faţă de considerentele expuse, tribunalul, văzând dispoziţiile art. 105 indice 1 alin.2 şi 3 din OG nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală şi art. 98 din acelaşi cod, va respinge  acţiunea reclamantei ca fiind netemeinică  şi va menţine

actele atacate ca fiind temeinice şi legale, potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de suspendare provizorie formulată de reclamanta SC ……… SRL ca rămasă fără obiect.

Respinge, ca nefondată,  acţiunea formulată de reclamanta SC ……….. SRL, cu sediul în …………….., având CUI ………,

înregistrată la ORC sub nr. ……….., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu

sediul în mun. Braşov, str. Mihail Kogălniceanu, nr.7, jud. Braşov, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna,

cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr.9, jud. Covasna având ca obiect :

- Anularea parţială a deciziei de reverificare nr. 2118/12.06.2015,

- Anularea deciziei nr. 2500 din 9 iulie 2015,

- Suspendarea executării  deciziei de reverificare nr. 2118/12.06.2015şi a deciziei nr. 2500 din 9 iulie 2015.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, pentru respingea  cererilor de suspendare a actelor

administrative şi cu termen de 15 zile de la comunicare pentru cererile privind anularea actelor administrative.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.10.2015.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare