Respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, dar si a principiului disponibilitatii.

Cereri.

Respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, dar si a principiului disponibilitatii. Modalitatea de solutionare a cererii de interventie în interes propriu.

- art.161 din Legea nr.554/2004

- art.129 si art.105 alin.2 din Codul de procedura civila

- art.49 si urm. din Codul de procedura civila

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1421/23.06.2011)

Asupra recursului civil de fata, constata ca prin cererea înregistrata la Tribunalul Calarasi - Sectia Civila sub nr.6198/116/2010, reclamantul  PRIMARUL COMUNEI G. - B. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI G. obligarea acestuia sa ia act si sa constate ca patru dintre consilierii locali ai com. Gradistea nu mai sunt de drept membrii ai Consiliului local Gradistea si, în conformitate cu Legea nr.215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, sa completeze pâna la numarul de 13 membrii Consiliul Local al Comunei Gradistea.

Prin sentinta civila nr.4767/23.12.2010 a Tribunalul Calarasi - Sectia Civila  pronuntata în dosarul nr.6198/116/2010  a fost  admisa în parte  actiunea, asa cum a fost precizata, s-a luat act ca prin HCL nr.34 si 35/29.11.2010 emise de pârât s-a constatat încetate de drept mandatele consilierilor locali C. C., B. F. si T. F. si a fost obligat pârâtul sa aduca la îndeplinire dispozitiile sentintei în termen de 30 de zile de la comunicare, sub sanctiunea platii unor penalitati de 100 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare a dispozitiilor instantei.

De asemenea, au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant ca neîntemeiate si a fost obligat pârâtul la plata catre reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut în esenta, ca  pârâtul a emis HCL nr.34 si 35/29.11.200 prin care a constatat încetate de drept mandatele de consilieri locali si a declarat vacante locurile celor doi demisionari, S. L. C. si A. D.

Conform recunoasterii presedintelui de sedinta C. C., s-a retinut ca pârâtul a refuzat sa emita hotarâri pentru încetarea de drept a mandatelor de consilieri locali pentru numitele T. F. si B. F., motivat de faptul ca au contestat masura excluderii din partid la Tribunalul Calarasi, conform informatiilor de pe portalul instantei depuse la dosar.

În raport de situatia de fapt retinuta, tribunalul a constat întemeiata doar în parte actiunea formulata pentru urmatoarele considerente:

Prin dispozitiile nr.361/06.09.2010, nr.376/30.09.2010, nr.430/24.11.2010, însotite de tabelele nominale ale consilierilor locali convocati la sedintele ordinare stabilite la datele aratate, semnate de acestia, reclamantul si-a îndeplinit atributia legala de a convoca lunar pârâtul pentru sedintele ordinare cu ordinea de zi stabilita prin dispozitiile sus aratate.

La art.1 din dispozitia nr.361/06.09.2010, sunt trecute pe ordinea de zi la pozitiile 1-5, proiectele referitoare la încetarea de drept a doua mandate de consilieri locali si de validare a altor doi supleanti, precum si un proiect de hotarâre pentru alegerea unui membru în comisia de validare, la art.1 din dispozitia nr.376/30.09.2010, sunt înscrise pe ordinea de zi la pozitiile 1-7, proiectele referitoare la încetarea de drept a 4 mandate de consilieri locali si validarea altor 4, precum si proiectul pentru alegerea unui membru al comisiei de validare, iar la art.1 din dispozitia nr.430/24.11.2010, sunt trecute la pozitiile 1-7, aceleasi proiecte de hotarâre ca si cele din precedent.

Tabelele nominale, prin care s-a îndeplinit procedura de convocare la initiativa reclamantului, sunt semnate de membrii consiliului local, astfel ca aceste înscrisuri fac dovada deplina a faptului ca acestia au confirmat prezenta si punerea la dispozitie a materialului pentru fiecare sedinta ordinara, iar imposibilitatea punerii în dezbatere a proiectelor din lipsa cvorumului la sedintele care nu au mai avut loc, le este imputabila, în conditiile în care prezenta este obligatorie, conform dispozitiilor art.40 alin.2 din Legea nr.215/2001R, cu exceptiile prevazute de lege.

Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu sustinerile partilor, s-a mai constatat ca sedinta ordinara din luna septembrie, nu a mai avut loc, desi pârâtul a fost convocat legal prin dispozitia nr.361/06.09.2010 emisa de reclamant, iar pentru celelalte doua sedinte, respectiv cele din datele 04.10.2010 si 29.11.2010, au fost depuse la dosar procesele-verbale de sedinta, din care rezulta ca acesta a respectat dispozitiile art.39 alin.3, 5 si 6 din Legea nr.215/2001R privind convocarea, conform mentiunilor existente în cele doua înscrisuri.

Chiar daca consilierul local B. P. a sustinut ca sedinta de consiliu din data de 04.10.2010, ca pârâtul este convocat nelegal, aceasta afirmatie este infirmata de procesul-verbal al sedintei extraordinare din data de 14.10.2010, depus la dosar, din care rezulta ca procesul-verbal din sedinta anterioara a fost aprobat prin votul tuturor consilierilor prezenti.

Prin cererile înregistrate sub nr.4033/ 13.09.2010 si nr.4155/16.09.2010, s-a constatat ca P. C. - Filiala judeteana Calarasi, a solicitat pârâtului sa ia act de demisiile celor doi consilieri locali, indicând supleantii care sa ocupe locurile ce trebuiau declarate vacante, prin hotarâre de consiliu, în baza listei candidatilor admisi la alegerile locale din data de 01.06.2008 si copii de pe actele de identitate ale acestora, cu confirmarea explicita ca sunt membrii ai P.C., despre care se arata ca au fost anexate cererii.

De asemenea, acelasi partid a solicitat pârâtului prin cererile înregistrate sub acelasi nr.3621/17.08.2010, sa ia act de masurile de excludere din partid a doi membrii, care au calitatea de consilieri locali, respectiv T. F. si B. F., solicitând sa se ia masurile de încetarea de drept a mandatelor în baza dispozitiilor art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, conform hotarârilor partidului nr.72 si 71/24.09.2010 si validarea supleantilor pe care ia indicat în cereri, aratând ca a anexat copii ale cartilor lor de identitate, cu confirmarea expresa ca sunt membrii partidului, precum si lista candidatilor admisi pentru functia de consilieri locali la alegerile locale ce au avut loc la data de 01.06.2008.

Conform hotarârilor nr.34 si 35/29.11.2010 emise de pârât, tribunalul a retinut ca au fost constatate încetate de drept mandatele de consilieri locali ale celor doi demisionari S. L. C. si A. D., locurile lor fiind declarate vacante.

Reclamantul se arata nemultumit de faptul ca, dupa emiterea celor doua hotarâri, nu au fost validati prin hotarâre si consilierii locali supleanti comunicati prin cererea depusa de P.C., astfel ca sustine ca sunt întrunite conditiile legale pentru constatarea existentei unui refuz nejustificat al pârâtului în acest sens.

In ceea ce priveste situatia celor doi consilieri locali exclusi din P.C., conform hotarârilor anexate la dosar, tribunalul a constatat ca pârâtul recunoaste ca nu au fost adoptate hotarâri prin care sa ia act de aceasta situatie de fapt si sa aplice dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, însa îsi motiveaza refuzul pe faptul ca acestia ca au contestat la instanta masura de excludere din partid, conform certificatelor de grefa pe care le-au depus în sedinta de consiliu.

De asemenea, tribunalul a mai constatat ca prin HCL nr.23/30.08.2010 emisa de pârât, a fost numit în functia de viceprimar consilierul local C. C., care exercita concomitent ambele functii, conform tabelelor de convocare ale sedintelor de consiliu depuse la dosar, dar si recunoasterii acestuia facuta în fata instantei.

Având în vedere situatia constata, tribunalul a pus în discutia partilor existenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 88 alin. 1 lit. a din Legea nr.161/2003, conform carora calitatea de consilier local este incompatibila cu cea de viceprimar, iar consecinta juridica este încetarea de drept a mandatului de consilier local, conform dispozitiilor art.9 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004.

Fata de problema ridicata supusa dezbaterii, care se refera la conduita nelegala a pârâtului, aparatorul acestuia a recunoscut incidenta dispozitiilor legii speciale, respectiv ca exista cazul de incompatibilitate sesizat de instanta, aratând ca cele doua functii sunt incompatibile.

Asadar, Tribunalul a concluzionat,  în baza celor constatate ca, în discutie se pun, doua probleme de drept: obligatia respectarii si aplicarii de catre pârât a dispozitiilor Legii nr.393/2004 modificata prin dispozitiile Legii nr.249/2006 si cea a autoritatii competente sa o faca.

Referitor la încetarea de drept a mandatelor de consilieri locali ale celor exclusi din P.C., conform hotarârilor partidului depuse la dosar, solicitari ce fac obiectul cererilor înregistrate de P.C. sub nr.3621/17.08.2010, este evident ca dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, conform carora "pierderea calitatii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritatilor nationale pe a carei lista a fost ales", nu necesita nici o interpretare, fiind o reglementara clara si concisa.

Astfel, excluderea din partid a unui membru poate sa atraga incidenta dispozitiei legale sus aratata, de la momentul la care se emite decizia de excludere, nefiind prevazuta nici o exceptie, astfel ca nu se poate confunda data de la care se pierde de drept calitatea de consilier local, care coincide cu cea la care a fost emis de partid actul de sanctionare, cu data la care consiliul local ia act de situatia de fapt intervenita.

În raport de aceste dispozitii legale, tribunalul a constatat ca apararea pârâtului în justificarea refuzului de a aplica sanctiunea de încetare de drept a mandatului de consilier local pentru numitele T. F. si B. F., nu are corespondent în ipoteza legala, care obliga pârâtul sa emita actul administrativ constatator la în prima sedinta de consiliu dupa înregistrarea solicitarii, conform dispozitiilor art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004, deoarece cei doi consilieri locali au mandatele de drept încetate de la data de 24.09.2010, fara ca data la care pârâtul emite hotarârile sa aiba vreo influenta asupra datei de încetare a mandatelor.

Daca pârâtul nu a emis hotarârile, iar cei doi consilieri locali au participat la procesul decizional ulterior încetarii acestei calitati, atunci deciziile pârâtului au fost luate cu participarea unor persoane care nu au calitatea prevazuta de lege pentru a participa la lucrarile autoritatii deliberative cu drept de vot.

Este firesc sa fie asa, deoarece statutul personal al celor doi consilieri locali nu rezulta din îndeplinirea vreunei formalitati sau a unui alt act administrativ, ci din vointa expresa si limpede a legii, astfel ca încetarea calitatii de consilier local opereaza "ope legis" de la data excluderii din partid, fiind lipsita de relevanta juridica sustinerea ca a fost contestata pentru motive de nelegalitate masura excluderii din partid.

In conditiile în care înscrierea pe listele de candidati este rezultatul aprecierii forului de conducere al partidului, înseamna ca si verificarea conduitei membrilor sai cade tot în competenta acestuia, care poate sa intervina cu sanctiunile prevazute în statut, în cazul în care se constata ca exista abateri grave.

Mai mult, dispozitiile Legii nr.554/2004 sunt clare în ceea ce priveste competenta instantei de contencios, fiind exclusa posibilitatea de a supuse cenzurii tribunalului legalitatea actului de excludere din partid.

De asemenea, o astfel de competenta este exclusa si de dispozitiile art.36 din Legea nr.215/200IR, unde nu este reglementata nici o atributie a consiliului local referitoare la analiza legalitatii actului prin care a fost aplicata o sanctiune de partid, dupa cum si dispozitiile art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004, limiteaza competenta acestuia doar la emiterea actului declarativ, luând act de situatia ivita, la sesizarea persoanelor abilitate legal, în cazul de fata la sesizarea reclamantului, care a initiat fara rezultat proiectele de hotarâre, la solicitarea expresa a P.C.

De altfel, aceasta situatie de fapt, dupa ce este constatata de consiliul local prin hotarâre, decizia este definitiva si produce efecte juridice, deoarece dispozitiile art.9 alin.3 si 4 din Legea nr.393/2004 nu prevad posibilitatea contestarii actului administrativ constatator, astfel ca se executa de îndata.

Referitor la calitatea procesuala activa a reclamantului de a formula o astfel de actiune, tribunalul a constat ca se înscrie în sfera contenciosului administrativ, deoarece primarul este abilitat legal sa sesizeze cazurile prevazute de art.9 alin.2 din Legea nr.393/2004, astfel ca în situatia refuzului pârâtului de a dezbate proiectele de hotarâre initiate, acesta se considera persoana vatamat în sensul dispozitiilor art.1 alin.1 si 2 lit.a din Legea nr.554/2004, datorita refuzului nejustificat al acestuia de a lua act de dispozitiile imperative ale Legii nr.393/2004, al carei obiect prevazut la dispozitiile art.1, este acela de stabilire a conditiilor de exercitare a mandatelor de catre alesii locali, a drepturilor si obligatiilor ce le revin în baza mandatului încredintat de colectivitatea locala.

Asadar, în discutie nu poate fi pus altceva decât interesul legitim public, deoarece consilierii locali îndeplinesc dispozitiile prevazute de art.36 din Legea nr.215/2001 R în interes public si nu în interesul lor individual.

În raport de cele aratate, calitatea procesuala activa si interesul reclamantului sunt justificate de apararea acestui interes public, motiv pentru care si legitimitatea procesuala este una legala, conferita de dispozitiile art.9 alin.3 si art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004.

În ceea ce priveste refuzul pârâtului de a respecta dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004 si de a adopta o hotarâre prin care sa ia act de pierderea calitatii de membrii ai P.C, de catre cei doi consilieri locali pentru care s-a initiat proiectul de hotarâre de catre reclamant, se poate observa ca se pune în discutie chiar problema fraudei la lege, în conditiile în care pârâtul se prevaleaza de exceptii si vicii de procedura nelegale, pentru a bloca analizarea si aplicarea unor norme legale cu caracter imperativ.

Se constata din concluziile formulate pe fondul cauzei, ca pârâtul a invocat existenta unui refuz justificat de nerespectarea dispozitiilor legale privind procedura declansata de reclamant, cu referire explicita la ordinea de zi a sedintei, aratând ca a fost initiat un singur proiect de hotarâre în loc de doua, desi pentru fiecare consilier local sustine ca se adopta câte o hotarâre, dar si pentru ca dovezile prezentate nu erau concludente, în raport de certificatul de grefa depus în sustinerea argumentului ca a fost contestata legalitatea masurii luata de P.C. în fata instantei.

Toate aceste motivatii nu sunt decât argumente nelegale, legate de un formalism excesiv, care nici nu este impus prin lege, în conditiile în care nu exista o reglementare explicita în sensul celor sustinute de pârât, cu atât mai mult, nu este prevazuta o sanctiune atunci când printr-un singur proiect se solicita sa se ia act de o situatie izvorâta din lege si nu din vointa reclamantului.

Toate aceste speculatii au fost invocate ca o motivatie a refuzului pârâtului de a aplica dispozitiile legii, însa efectele juridice nu pot fi împiedicate, deoarece actul constatator nu are decât aceasta valoare, fara sa influenteze data la care se pierde de drept calitatea de consilier local, care coincide cu cea a emiterii actului de sanctionare al partidului.

În concluzie, se poate observa cu usurinta faptul ca, în cauza dedusa judecatii de reclamantul Primarul comunei Gradistea, chestiunea de fond o reprezinta tocmai refuzul pârâtului de a da curs unei cereri legitime a P.C, prin care solicita sa se constate existenta cazului prevazut de dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, astfel ca este de esenta contenciosului administrativ ca, în cazul încalcarii unor drepturi sau interese legitime, instanta sa se pronunte supra legalitatii conduitei unei autoritati administrative.

În speta, instanta poate si trebuie sa constate încetate de drept mandatele de consilieri locali ale numitelor T. F. si B. ., constatare refuzata în mod nejustificat de pârât, în baza competentelor ce îi sunt conferite de dispozitiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, astfel ca cercetarea instantei nu este limitata doar la a constata existenta sau nu a refuzului nejustificat, ci de a lua si masura prevazuta de lege pentru a fi înlaturata starea contrara dispozitiilor imperative ale legii speciale, fara ca prin aceasta sa se substituie atributiilor organului administrativ.

Dimpotriva, tribunalul a constatat existenta situatiei juridice a încetarii de drept a mandatelor celor doi consilieri locali, fara sa creeze o situatie juridica noua, ci sa constate existenta unei situatii nascuta prin vointa legii.

Referitor la cazul de incompatibilitate a exercitarii concomitente a functiei de viceprimar, ales prin votul majoritatii consilierilor locali în functie, cu calitatea de consilier local, conform dovezilor depuse la dosar, dar recunoscuta si de numitul C. C., tribunalul a constat în baza dispozitiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, ca este competent si în acest caz sa verifice nerespectarea de catre acest ales local, a dispozitiilor legale imperative prevazute de art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003, în conditiile în care nu si-a declarat în termenul legal de 15 zile starea de incompatibilitate si nu adoptat pentru una din functii, conform dispozitiilor art.91 alin.3 din aceeasi lege.

Având în vedere ca nu au fost respectate aceste dispozitii legale imperative, ce ocrotesc un interes general, tribunalul a constatat ca viceprimarul si consilierul local C. C. s-a aflat în conflict de interese, asa cum este definit de dispozitiile art. 75 din Legea nr.393/2004, la momentul la care a fost consemnat refuzul pârâtului de a lua act de solicitarea reclamantului, conform proiectelor de hotarâre initiate.

Refuzul nejustificat de a solutiona o cerere în termenul legal, este asimilat actului administrativ, conform dispozitiilor art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, astfel ca decizia de amânare a discutarii situatiei celor doi consilieri locali exclusi din P.C. a fost luata cu participarea unui consilier locali aflat în stare de incompatibilitate, care a generat si conflictul de interese, deoarece a manifestat un interes personal în a împiedica solutionarea propunerii reclamantului, de a se lua act de situatia nascuta prin vointa legii, astfel ca decizia pârâtului luata cu participarea consilierului local aflat în conflict de interese, este sanctionata de dispozitiile art.77 alin.1 si art.81 din Legea nr.393/2004 si art.47 alin.2 din Legea nr.215/2001R, cu nulitatea absoluta a hotarârii, în cazul de fata, a procesului-verbal de sedinta în care este consemnata decizia de amânare.

De asemenea, instanta este competenta sa verifice acest caz si datorita refuzului organelor administrative care au abilitatea legala de a verifica starea de incompatibilitate sau conflict de interese a alesilor locali, respectiv prefectul judetului, care avea obligatia sa verifice legalitatea HCL nr.23/30.08.2010 emisa de pârât, conform dispozitiilor Legii nr.340/2004 raportate la cele ale art.116 din Legea nr.161/2003, ocazie cu care putea sa solicite consilierului local ales în functia de viceprimar, sa opteze în termenul legal pentru una din functii, dar si oricare consilier local sau primarul, care au astfel de abilitati prevazute la art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004.

Cum termenul legal de 15 zile pentru manifestarea dreptului de optiune pentru una din functii a expirat, conform dispozitiilor art. 91 alin. 3 din Legea nr. 161/2003, iar nici unul din organele administrative abilitate nu au sesizat existenta acestui caz de incompatibilitate, se poate observa ca în discutie se pune refuzul acestora de a sesiza consiliul local pentru înlaturarea starii de incompatibilitate, care afecteaza întreg procesul decizional al pârâtului, fiind afectat interesul general al comunitati locale.

In consecinta, instanta în baza dispozitiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, care îi permit sa verifice în situatia de fata, conduita nelegala a autoritatii locale deliberative, în conditiile în care a expirat termenul legal pentru optiune a viceprimarului si consilierului local C. C. pentru una din functii, motiv pentru care va da eficienta atât imperativului art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, cât si imperativului art.9 alin.2 lit.b din aceeasi lege, al carui scop este, pe de o parte, unul preventiv, obligând pe alesii locali sa respecte dispozitiile legale speciale ce prevad interdictii, incompatibilitati sau conflicte de interese, tocmai pentru a înlatura orice banuiala referitoare la integritatea lor, ce ar afecta încrederea cetatenilor care i-au desemnat sa îi reprezinte în cadrul acestei autoritati deliberative.

Pe de alta parte, are si un scop sanctionator, astfel ca pentru nerespectarea acestor obligatii impuse de lege, masura prevazuta de lege este pierderea mandatului câstigat prin votul direct al cetatenilor, înainte de expirarea duratei lui normale, tocmai pentru importanta acordata de legiuitor procesului decizional, în conditiile în care tot prin lege, deciziile reflectate în actele administrative adoptate de autoritatile locale, fie ca sunt normative sau individuale, beneficiaza de o puternica prezumtie de legalitate, care le confera putere executorie de la data publicarii sau comunicarii lor, suspendarea executarii fiind exceptia de la regula.

Este adevarat ca dispozitiile art.57 alin.7 din Legea nr.215/2001R prevad ca viceprimarul îsi pastreaza statutul de consilier local pe întreaga perioada în care se afla în aceasta functie, însa aceasta nu înseamna ca poate sa exercite concomitent atributiile specifice fiecareia dintre ele.

Dimpotriva, statutul de consilier local nu este sinonim cu calitatea de consilier local, motiv pentru care aceasta interpretare eronata a dispozitiilor legale sus aratate a condus la exercitarea nelegala a atributiilor specifice fiecareia dintre cele doua autoritati: executiva si deliberativa.

Într-o atare situatie, pentru a fi respectate dispozitiile art.57 alin.7 din Legea nr.215/2001 R, care sunt introduse cu scopul de a proteja pe alesul local, care ocupa functia de viceprimar si care este permanent expus riscului de a fi schimbat din aceasta functie pe criterii strict politice si nu profesionale, urmare a modificarilor de substanta aduse Legii nr.215/2001R prin Legea nr.286/2006, dar si pentru a nu pica în abaterea nerespectarii dispozitiilor art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003, în vigoare conform dispozitiilor Legii nr.144/2007 modificata si completata prin Legea nr.176/2010, incidente alesilor locali, consilierul local are posibilitatea de a se suspenda temporar din una din functii, în termen de 15 zile dupa ce a constat ca se afla în stare de incompatibilitate.

In ipoteza în care nu o face, dispozitiile art.9 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004 sunt clare, în sensul ca prin vointa legiuitorului înceteaza de drept calitatea de consilier local, deoarece interpretarea eronata a dispozitiilor legii sau  necunoasterea ei nu pot fi invocate ca împrejurari de exceptie pentru a fi înlaturate de la aplicare dispozitiile art.9 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004, atunci când nu sunt respectate dispozitiile art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003.

Referitor la incompatibilitatea functiei de viceprimar cu cea de consilier local, Tribunalul Calarasi s-a pronuntat constant în acest complet în dosarele nr.2378/116/2010, 5009/116/2010, 5010/116/2010, dar aceeasi este si practica celorlalte complete, constatând ca alesii locali ignor cu buna stiinta obligatiile care ie sunt impuse prin lege, desi Guvernul României le-a pus la dispozitie în mod gratuit pentru informare " Manualul Transparentei în Administratia Publica" editat în anul 2008, dupa alegerile locale ce au avut loc la data de 01.06.008, astfel ca au obligatia sa respecte îndrumarile executivului central, instanta constatând doar daca au fost respectate dispozitiile legii, luând masurile necesare restabilirii ordinii de drept.

Pentru considerentele aratate, tribunalul a constatat ca este dovedit refuzul nejustificat al pârâtului de a aplica dispozitiile Legii nr. 393/2004, motiv pentru care în baza art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, cu aplicarea dispozitiilor art.9 alin.2 lit b si h indice 1 din Legea nr.393/2004, a constatat încetate de drept mandatele de consilieri locali ai numitilor C. C., T. F. si B. F., fara ca prin hotarârea pronuntata sa realizeze "plus petita".

Este adevarat ca reclamantul a solicitat obligarea pârâtului sa emita o hotarâre, care sa aduca la îndeplinire dispozitiile legale invocate prin cererea formulata în situatia celor doi consilieri locali exclusi din partid, însa luare unei astfel de masuri de catre instanta apare ca fiind inutila în raport de constatarea refuzului acestuia în acest sens.

In conditiile în care situatia juridica nu este creata de instanta, ci prin vointa legiuitorului, care prevede încetarea mandatelor de consilieri locali, este evident ca masura luata prin prezenta sentinta reprezinta doar o consecinta a constatarii existentei cazului prevazut de art.9 alin.2 lit.h indice l din Legea nr.393/2004, precum si a celui prevazut de art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003, hotarârea judecatoreasca având doar caracter declarativ.

Cum finalitatea actiunii în contencios administrativ nu este doar aceea de a constata existenta refuzului nejustificat de a solutiona o cerere, ci si aceea de a sanctiona conduita nelegala a pârâtului, în sensul de a lua act de consecintele juridice nascute prin lege si nu prin hotarârea instantei, tribunalul urmeaza a constata încetate de drept mandatele de consilieri locali ale celor mai sus nominalizati, fara sa se pronunte pe mai mult decât s-a cerut si fara sa realizeze o imixtiune în atributiile pârâtului, iar hotarârea urmeaza sa reflecte tocmai implicarea instantei în limitele conferite de competentele materiale atribuite de Legea nr.554/2004, pentru a fi protejat interesul general al colectivitatii afectat, pe de o parte, pentru ca nu se materializeaza rezultatele sufragiului electoral, iar pe de alta parte, pentru ca participarea la procesul decizional al unor consilieri locali care si-au pierdut de drept aceasta calitate, afecteaza legalitatea tuturor deciziilor luate de consiliul local.

Pe cale de consecinta, în baza dispozitiilor art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004, urmeaza a obliga pârâtul sa aduca la îndeplinire dispozitiile prezentei sentinte, în termen de 30 de zile de la comunicare, sub sanctiunea platii, conform dispozitiilor alin.5, a unor penalitati de 100 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare a acestora, respectiv pe cele prevazute la art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004, punându-i în vedere pârâtului ca, la expirarea termenului, conform alin. 6, devin incidente si dispozitiile art.24 alin.2 din aceeasi lege.

Instanta a apreciat ca se impune aducerea la îndeplinire a obligatiei impuse deoarece, potrivit dispozitiilor art.9 alin.3 si 4 din Legea nr.393/2004, consilierii locali ale caror mandate au încetat de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului de 4 ani, nu au deschisa decât calea contestarii hotarârii de consiliu local în acele cazuri expres prevazute de lege, nu si împotriva hotarârii judecatoresti, în raport de care nu au calitate procesuala de a promova o cale de atac.

Referitor la cererea reclamantului de a se constata ca pârâtul si-a îndeplinit doar în parte atributiile legale în situatia celor doi consilieri locali demisionari, respectiv de a constata încetate de drept mandatele de consilieri locali ai numitilor S. L. C. si A. D., corelativ cu cea de a le declara vacante locurile, însa nu a adoptat hotarârile necesare finalizarii procedurii prin numirea supleantilor, despre care arata ca se impune a fi parcursa si pentru ceilalti doi consilieri locali exclusi din partid, tribunalul a constatat nefondata cererea acestuia pentru urmatoarele considerente:

Reclamantul a supus controlului judecatoresc refuzul pârâtului de a dezbate si de a adopta hotarârile de consiliu prin care sa aplice dispozitiile Legii nr.393/2004, în raport de situatia de fapt expusa în cererea formulata, prin care a aratat ca doi consilieri locali si-au dat demisia, iar alti doi au fost exclusi din partid.

Ulterior, s-a constatat ca pentru cei doi demisionari au fost emise HCL nr.34 si 35/29.11.2010 de pârât, fara sa fie numiti si supleantii din motivele invocate în fata instantei, desi P.C., prin cererile formulate si depuse la dosarul cauzei, invoca si actele la care s-a referit si pârâtul, dar nu s-a facut nici o dovada ca au fost depuse si aceste anexe.

De asemenea, prin cererea de interventie în nume propriu depusa la dosarul cauzei de P. C. - Filiala judeteana Calarasi, s-a constatat ca au fost formulate aceleasi solicitari, mentionându-se expres ca pârâtul nu si-a îndeplinit obligatiile ce îi revin în baza Legii nr.393/2004, motiv pentru care solicita sa fie obligat sa declare vacante locurile libere si sa valideze supleantii indicati în cererile mai sus analizate.

Conform în masurile luate la data de 21.12.2010, consemnate în încheierea de sedinta, tribunalul a disjuns cererea de interventie a P.C., care formeaza obiectul unui nou dosar, pe de o parte, motivat de faptul ca numai acesta justifica interesul de a formula astfel de pretentii, fiind interesat sa îsi valorifice în nume propriu rezultatele sufragiului electoral, dovada ca a formulat aceasta cerere.

Pe de alta parte, se impunea luarea acestei masuri datorita faptului ca nu se puteau lua masurile de valorificare a mandatelor libere decât dupa ce instanta constata ca sunt îndeplinite conditiile legii si pronunta o hotarâre în acest sens.

Aceasta masura luata de tribunal este una similara procedurii de exceptie reglementata de dispozitiile art.9 alin.3 si 4 din Legea nr.393/2004, care este structurata tot în doua etape: hotarârea de consiliu prin care se constata existenta cazurilor care atrag încetarea de drept a mandatului de consilier local anterior expirarii duratei normale de 4 ani ( hotarâre supusa contestarii în situatiile prevazute expres, fara sa mai fie necesara parcurgerea procedurii prealabila, fiind prevazute si termene foarte scurte în interiorul carora se pronunta instanta de contencios administrativ) si hotarârea de consiliu adoptata în baza dispozitiilor art.12 alin.1 din aceeasi lege, prin care doar se ia act de situatia ivita, constatata tot printr-o hotarâre de consiliu, supusa controlului judecatoresc în acele cazuri expres prevazute de lege, în procedura de urgenta, astfel ca masura este definitiva, motiv pentru care se continua procedura prin declararea ca vacante a locurilor consilierilor locali care si-au pierdut aceasta calitate.

Este evident faptul ca, acolo unde nu este deschisa calea contestarii hotarârii de consiliu local, prin aceeasi hotarâre de consiliu pot fi luate toate masurile necesare finalizarii procedurii prin validarea supleantilor.

In cazul de fata, reclamantul nu putea sa supuna controlului judecatoresc decât refuzul de a dezbate proiectele de hotarâre privind încetarea de drept a mandatelor de consilieri locali exclusi din partid, deoarece proiectele de hotarâre privind validarea supleantilor, nu se puteau dezbate decât separat, pentru respectarea procedurii de contestare a hotarârii luate, acolo unde este deschisa calea ei, astfel ca nu poate fi vorba de un refuz de aplicarea legii în aceasta situatie.

In cazul celor doi consilieri local demisionari, tribunalul constata ca s-a facut dovada ca au fost emise hotarârile nr.34 si 35/29.11.2010 de catre pârât, însa reclamantul nu a facut nici o dovada ca a solicitat respectarea lor, iar pârâtul a refuzat sa o faca prin luarea masurilor necesare parcurgerii procedurii ce se finalizeaza cu validarea supleantilor, dovada fiind faptul ca de la acea data si pâna la închiderea dezbaterilor în prezenta cauza, nu a mai avut loc nici o sedinta de consiliu local si nu a fost depusa nici o dispozitie emisa de reclamant, din care sa rezulte ca a solicitat respectarea masurilor luate prin cele doua acte administrative.

Asadar, nici în aceasta situatie nu sunt fondate pretentiile, urmând a fi respinse solicitarile referitoare la completarea locurilor libere prin validarea supleantilor.

Împotriva  încheierii de sedinta din 21.12.2010, încheierii din 21.12.2010, masurii de disjungere a cererii de interventie in nume propriu formulata de P. C.,  si sentintei civile nr.4767 pronuntata la data de 23.12.2010 a declarat recurs  Consiliul Local al Comunei G. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratând ca încheierea pronuntata de catre instanta de fond la 21.12.2010, este nelegala, aratând ca a solicitat termen, pentru a i se comunica cererea de chemare in judecata a reclamantului, iar instanta a respins cererea pe motiv ca citatia a fost primita de catre un consilier local, respectiv S. G., insa nu a dat crezare sustinerilor potrivit carora noi nu a primit si cererea de chemare in judecata.

Desi din lucrarile dosarului/rezolutia Presedintelui nu a rezultat comunicarea cererii de chemare in judecata, totusi cererea a fost respinsa, fiind încalcate, dispozitiile art.114 (2) Cod procedura civila. Neprimind cererea de chemare in judecata si nestiind ce înscrisuri a înteles sa foloseasca reclamantul in sustinerea ei, a angajat avocat, dar nu a avut cum sa formuleze întimpinare.

De asemenea, recurentul sustine ca a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, fata de obiectul actiunii sustinând ca Primarul nu poate cere obligarea Consiliului Local la a emite o hotarâre prin care sa se ia act de încetarea mandatelor unor consilieri locali, in contextual in care Consiliul Local este autoritate decizionala, iar Primarul, autoritate executiva.

Exceptia a fost respinsa, incorect si motivat pe prerogative ale institutiei Primarului, dar in nici un fel nu au fost înlaturate sustinerile, in sensul ca Primarul poate cere, dar nu poate obliga Consiliul la a lua o anume hotarâre. Prevederile art.12 din Legea nr.393/2004 au fost interpretate gresit de catre judecatorul fondului întrucât potrivit acestora Primarul poate initia Proiectul de hotarâre prin care înceteaza de drept mandatele unor consilieri locali, dar nu poate obliga Consiliul sa ia act de aceasta hotarâre.

Daca, in cauza, reclamantul, ar fi facut dovada ca Consiliul Local Gradistea a refuzat sa ia act prin hotarâre de încetarea mandatelor unor consilieri, atunci Primarul ar fi putut cere instantei acest lucru, dar in afara refuzului nu are calitate procesuala activa, ca urmare in mod gresit s-a respins exceptia.

Mai mult de atât, instanta, considera de la sine putere, fara a fi investita cu un petit in acest sens , ca cerinta principala a obiectului cererii reclamantului este de a constata refuzul nejustificat de a dezbate proiectul de hotarâre initiat in calitate de primar, in conditiile in care  în preambulul hotarârii stabileste ca obiectul actiunii il reprezinta obligatia de a face.

Mai sustine recurentul ca dupa ce s-a admis în principiu cererea de interventie în interes propriu si i s-a comunicat aceasta cerere i-a fost respinsa cererea de amânare pentru a formula întâmpinare.

Instanta a nesocotit prevederile art.52 (1) si (3) Cod procedura civila întrucât a omis a înscrie in încheierea de sedinta ca s-a pronuntat asupra încuviintarii in principiu a cererii de interventie, iar pe de alta parte dupa suspendarea sedintei pentru a se solutiona cererea de recuzare pe care am formulat-o, a revenit asupra faptului ca a încuviintat cererea de interventie, în principiu, nu a mai consemnat toate discutiile nici in încheierea din 21 si nici în hotarârea pronuntata in 23.12.2010, iar la reluarea sedintei a dispus, din oficiu, disjungerea cererii de interventie in nume propriu a partidului conservator, de cererea principala. Aparatorul nu a fost de acord cu disjungerea, pentru aceleasi considerente pentru care a fost de acord cu admiterea cererii de interventie in principiu, însa judecatorul fondului a spus: " nu am admis nici o cerere in principiu". In aceasta situatie, pentru ca aparatorul a afirmat ca acest lucru s-a întâmplat deja înainte de suspendarea cauzei, in vederea solutionarii cererii de recuzare, judecatorul a solicitat sa fie evacuat din sala de sedinta si pentru aceasta a chemat si jandarmii.

Pentru aceste motivele, recurentul solicita sa se constate nelegalitatea încheierii de sedinta din 21.12.2010.

În ceea ce priveste încheierea de sedinta din 21.12.2010, prin care s-a respins cererea de recuzare formulata împotriva d-nei judecatoare T. N. M., recurentul sustine ca, desi a sustinut ca sotul d-nei judecatoare T., ar avea un interes in solutionarea acestei pricini si ca dânsa nu ar putea ramâne obiectiva fata de cauza dedusa judecatii, atâta timp cât sotul domniei sale a lucrat ani de zile la Cabinetul Deputatului PC T.C., din Calarasi si ca dl T. M. I sotul/ a fost angajat al Camerei Deputatilor in functia de Expert/Consilier Parlamentar si ca a lucrat pentru P. C., cererea a fost  respinsa ca nedovedita.

Recurentul sustine ca la dosarul cauzei în recurs dovedeste cu acte noi, cele pe care nu le-a putut procura in intervalul celor 2 h. acordate pentru solutionarea cererii de recuzare, precum si legaturile dintre reprezentantii PC si sotul d-nei judecatoare T., inclusiv, cu reclamantul cauzei, Primarul B. A., astfel încât  cererea de recuzare a fost respinsa pe nedrept.

In plus, se solicita sa se constate nesinceritatea d-nei judecatoare T. N. M., care potrivit art.31 Cod procedura civila a fost ascultata de catre d-na judecator I. C., cu ocazia solutionarii cererii de recuzare, si nu a recunoscut faptul ca sotul a lucrat la Cabinetul Deputatului PC T. C. si ca este într-o relatie mai mult decât de prietenie cu reclamantul Primarul corn. G. - B. A.

Recurentul mai arata ca sentinta civila nr.4767/23.12.2010, este nelegala si excede puterii judecatoresti, in conditiile in care aceasta se imixtioneaza, peste lege, în atributiile politicului, respectiv in activitatea deliberativa a Consiliului Local Gradistea, se pronunta pe ceea ce nu s-a cerut, încalca dreptul la aparare si se da in contradictoriu cu persoane care nu au fost parti in cauza.

Obiectul cauzei, initial dedus judecatii de catre reclamant, a fost de a ne obliga instanta sa luam act de încetarea mandatelor a 4 consilieri locali, ulterior reclamantul solicitând si daune sub forma de penalitati pentru neducerea la îndeplinire a hotarârii ce se va pronunta.

Instanta a  luat act ca prin Hotarârile noastre nr.34 si 35/29.11.2010, a constatat încetate de drept mandatele consilierilor locali S. L. C. si A. D., luând act de ceea ce s-a constatat deja, lucru care este nelegal, întrucât legea nu da posibilitatea ca mandatele consilierilor locali sa înceteze prin hotarâri judecatoresti.

De asemenea, a constatat încetate de drept mandatele consilierelor B. F. si T. F., fara a tine cont ca acestea se afla in curs de judecata cu P. C. si cu Consiliul Local pentru anularea hotarârilor de excludere din rândul membrilor PC. Nefiind parti in cauza, aceste persoane nu s-au putut apara si nu au putut prezenta înscrisurile doveditoare din care rezulta ca au atacat hotarârile PC.

Tot cu privire la mandatele consilierilor locali, judecatorul fondului face o întreaga expunere a opiniei sale fata de lege si ajunge la incompatibilitatile prevazute si sanctionate de lege, chiar in legatura cu reprezentantul Consiliului C. C., pentru care constata in considerentele hotarârii, ca s-a aflat in conflict de interese, întrucât este si consilier local si viceprimar.

In mod gresit si cu totul nelegal, fata de obiectul cauzei, instanta de fond considera ca este competenta sa verifice acest caz de incompatibilitate, ba chiar si sa acuze Prefectul judetului ca nu a verificat starile de incompatibilitate in care se afla anumiti alesi locali.

Legea nr.161/2003, reglementeaza in Titlul IV conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor si functiilor publice. art.88 alin.1 lit.a prevede ca functia de consilier local este incompatibila cu cea de viceprimar. Ulterior in art.61 din Legea nr.393/2004 regasim interdictia "viceprimarii nu pot fi in acelasi timp si consilieri, dar din 2006, Legea nr.215/2001 si Legea nr.393/2004, sunt modificate fundamental, astfel încât noul art.61 din Legea nr.215/2001 prevede ca "pe durata executarii mandatului viceprimarul îsi pastreaza statutul de consilier local, fara a beneficia de indemnizatia aferenta acestui statut,,, iar art.111 din Legea nr.286/2006 prevede ca se abroga si orice alte dispozitii contrare acestei legi.

Întrucât prin art.111 din Legea nr.286/2006 s-a abrogat si teza a 2 a din art.18 din Legea nr.393/2004 care spun: "viceprimarii nu pot fi si consilieri "este mai mult decât clar ca prin abrogarea acestui text, viceprimarii pot fi si consilieri. Cum art.111 din Legea nr.286/2006 a abrogat si orice alte dispozitii contrare, este cert ca s-au abrogat si dispozitiile art.88 din Legea nr.161/2003, potrivit carora viceprimarul este incompatibil cu consilierul local. Este cunoscut faptul ca din 2008 si pâna în prezent prevederile art.57 alin.7 din Legea nr.215/2001 au fost aplicate in mod unitar in toata tara, viceprimarii pastrându-si si statutul de consilieri locali.

Hotarârea stabileste un termen de executare a masurilor dispuse, de 30 de zile de la comunicarea ei, dupa care curg penalitati de întârziere, fara a tine cont de dispozitiile art.20 (2) Cod procedura civila, potrivit carora "recursul suspenda executarea.....

Cererea completatoare formulata de reclamant nu ne-a fost comunicata, a fost lipsit de dreptul de a se apara, admiterea ei nu este motivata in fapt si in drept pentru a sti care a fost convingerea instantei, ea s-a formulat o data cu concluziile.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat exceptia nulitatii recursului, pentru lipsa calitatii de reprezentant, exceptia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat si mentinerea hotarârii pronuntate de instanta de fond ca fiind legala si temeinica.

În recurs au fost depuse înscrisuri noi si extrase din publicatii.

În sedinta publica intimatul-reclamant a renuntat la sustinerea exceptiei lipsei de interes.

Analizând actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atât prim prisma motivelor de recurs invocate cât si în limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursul ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:

Recurentul a declarat recurs împotriva încheierilor de sedinta din data de 21.12.2010 si a sentintei civile pronuntata la data de 23.12.2010, însa, încheierea cu caracter interlocutoriu, din data de 21.12.2010, prin care instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia de inadmisibilitate si a disjuns cererea de interventie în interes propriu, nu pot fi atacate separat, ci doar o data cu fondul, cu exceptia masurii aplicarii sanctiunii amenzii judiciare de 700 lei, în temeiul art.1081 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura civila, pentru formularea cu rea credinta a cererii de recuzare, împotriva careia se formuleaza cerere de reexaminare art.1085  Cod procedura civila si se solutioneaza în Camera de consiliu de catre aceeasi instanta.

De asemenea, încheierea din aceeasi data 21.12.2010 prin care a fost respinsa cererea de recuzare poate fi atacata cu recurs doar o data cu fondul.

Întrucât recurentul-pârât a declarat recurs si împotriva sentintei civile nr.4767/23.12.2010, recursul astfel declarat se socoteste a fi formulat si împotriva încheierilor preparatorii sau interlocutorii care nu pot fi atacate separat cu recurs, astfel încât instanta de recurs va face analiza si masurilor luate prin aceste încheieri, în raport cu motivele de recurs invocate.

Recurentul sustinut ca Tribunalul a constatat încetate de drept mandatele consilierilor B. F. si T. F., fara a tine cont ca acestea se afla in curs de judecata cu P. C. si cu Consiliul Local pentru anularea hotarârilor de excludere din rândul membrilor PC. Nefiind parti in cauza, aceste persoane nu s-au putut apara si nu au putut prezenta înscrisurile doveditoare din care rezulta ca au atacat hotarârile PC.

Prin cererea de chemare în judecata reclamantul a solicitat ca instanta sa pronunte o hotarâre prin care sa fie obligat Consiliul Local al comunei G. sa ia act si sa constate ca patru dintre consilierii locali ai comunei nu mai sunt de drept membrii ai acestui consiliu, doi fiind exclusi din partid, iar doi si-au dat demisia, si obligarea pârâtului ca, în conformitate cu Legea nr.215/2001, sa completeze pâna la 13 membrii Consiliul Local al comunei G.

Prin sentinta recurata instanta a luat act ca prin HCL nr.34 si 35/29.11.2010 emise de pârât s-au constatat încetate de drept mandatele consilierilor locali S. L. C. si A. D., urmare a demisiei acestora, iar în ceea ce priveste pe consilierii locali B. F. si T. F., a constatat încetate de drept mandatele acestora, retinând refuzul nejustificat al Consiliului local de a luat act de cererea legitima a P. C. prin care solicita sa constate pierderea calitatii acestora de membrii ai acestui partid urmare a excluderii, în temeiul art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004 si prin urmare, le-a încetat de drept mandatele.

În privinta consilierului local C. C., instanta a constatat starea de incompatibilitate între calitatea de consilier local si de viceprimar al comunei Gradistea, acesta aflându-se în conflict de interese, astfel încât a constatat încetat de drept si mandatul de consilier local al acestuia.

Curtea retine ca, daca în privinta celor doi consilieri locali demisionari, S. L. C. si A. D., pentru care HCL nr.34 si 35/29.11.2010 emise de pârât s-au constatat încetate de drept mandatele consilierilor locali, primul capat de cerere practic ramasese fara obiect, instanta luând act de emiterea celor doua hotarâri, în ceea ce priveste pe ceilalti trei consilieri locali, C. C., B. F. si T. F., carora le-a constatat încetate de drept mandatele, în conditiile în care nu au fost emise hotarâri de consiliu local în acest sens, Tribunalul avea obligatia introducerii în cauza în calitate de pârâti si citarii acestora.

Neprocedând asa, instanta a încalcat principiul contradictorialitatii si a dreptului la aparare al acestora, întrucât, fara a fi parte în proces si fara a li se oferi posibilitatea de a se apara, cu atât mai mult cu cât, fata de unul dintre consilierii locali se retine o stare de incompatibilitate si un conflict de interese, instanta se pronunta cu privire la statutul acestora de consilieri locali, pronuntând o hotarâre prin care le înceteaza aceasta calitate.

La data de 23.12.2010 consilierul local B. F. a formulat o cerere de interventie în interes propriu, prin care arata faptul ca hotarârea P. C. de excludere din partid nu este definitiva, întrucât a atacat în contencios administrativ aceasta hotarâre iar hotarârea nu este definitiva si irevocabila, însa Tribunalul nu s-a pronuntat cu privire la admisibilitatea în principiu a acesteia, ci, constatând ca aceasta cerere nu corespunde exigentelor art.112 din Codul de procedura civila, întrucât nu precizeaza care sunt pretentiile sale si care sunt partile cu care întelege sa se judece, a constatat ca se impune ca intervenienta sa depuna precizari scrise, astfel încât, în temeiul art.55 din Codul de procedura civila, a dispus disjungerea acestei cereri si formarea unui nou dosar.

Luând aceasta masura, în contextul în care din analiza formala a cererii rezulta ca aceasta cuprinde si partile si obiectul, instanta a încalcat dreptul la aparare al intervenientei, întrucât instanta în conditiile în care i-a constatat de drept mandatul de consilier local al acesteia, fiind titular al raportului juridic dedus judecatii, cererea de interventie principala trebuia discutata în principiu în cadrul acestei cauze, pentru a pronunta o hotarâre în contradictoriu si cu aceasta, cu atât mai mult cu cât cererea de interventie nu întârzia judecarea cererii.

În ceea ce priveste pe consilierul local C. C., Curtea retine ca instanta nu a fost investita cu un asemenea capat de cerere, cererea vizând pe cei patru consilieri locali, reclamantul neinvocând un eventual conflict de interese între calitatea acestuia de viceprimar si cea de consilier local, instanta practic, sesizând starea de incompatibilitate, a sanctionat acest conflict de interese, constatând încetat de drept si mandatul acestuia, pronuntându-se pe ceva ce nu s-a solicitat.

Pronuntând o asemenea hotarâre, Tribunalul a provocat acestuia o vatamare ce nu poate fi reparata decât prin anularea actului, potrivit art.105 alin.2 din Codul de procedura civila.

Fata de aceste considerente, Curtea, vazând dispozitiile art.312 alin.5 Cod procedura civila, urmeaza sa  admita recursul, sa caseze sentinta civila recurata si sa trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

În raport de dezlegarea data de instanta de recurs, Curtea nu va mai proceda la analiza si a celorlalte critici invocate de catre recurent, fiind de prisos acest lucru, instanta, în fond dupa casare urmând sa le aiba în vedere.

Domenii speta

Spete similare