Nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie

NERESPECTAREA DISPOZITIILOR PRIVIND COMPETENTA DUPA MATERIE

Decizia penala  nr.523/R/7 iunie 2011

Dosar nr. 121/35/2011

Curtea de Apel Oradea

Sectia penala si pentru cauze cu minori

Potrivit art.27 alin.1 lit.a Cod procedura penala, Tribunalul judeca în prima instanta infractiunile prevazute de art.215 alin.5 Cod penal. Prejudiciul retinut fiind mai marede 200.000 lei erau incidente dispozitiile referitoare la consecintele deosebit de grave conditii în care chiar daca la data întocmirii rechizitoriului era în vigoare OUG 207/2000 care stabilea o limita valorica de 1 miliard lei, competenta ramâne în prima instanta  tribunalului si nu judecatoriei asa cum gresit au retinut instantele de fond si apel.

Prin sentinta penala nr. 589/27.04.2009 pronuntata de Judecatoria Oradea, în baza articolului  334 Cod de procedura penala s-a dispus  schimbarea  încadrarii juridice a faptei retinuta în sarcina inculpatei T.Z.F. din articolul  178 din Legea nr.141/1997 în articolul  273 din Legea 86/2006 cu aplicarea articolului  41 aliniat  2 Cod penal.

În baza articolului 11 pct. 2 litera a raportat  la articolul  10 litera  c Cod penal  s-a dispus achitarea inculpatei T.Z.F., sub aspectul savârsirii infractiunii de folosire de documente vamale falsificate prevazute  si pedepsite de  articolul 273 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea articolului 41 aliniat  2 Cod penal.

În baza articolului  215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea  articolul  41 aliniat 2 Cod penal s-a dispus condamnarea  aceleiasi inculpate la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza articolului. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o durata de 5 ani, care constituie termen de încercare conform articolului  82 Cod penal, iar în baza articolului 359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor articolului  83 Cod penal.

În baza articolului  71 aliniat  2 Cod penal s-a aplicat inculpatei  pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevazute  de articolul  64 litera  a teza II, b si c Cod penal, iar în baza articolului  71 aliniat  5 Cod penal  suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza articolului 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea  încadrarii juridica a faptei retinuta în sarcina inculpatului T.Z.M. din articolul 178 din Legea nr. 141/1997 în articolul  273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea articolului  41 aliniat  2 Cod penal, text în baza caruia  a fost condamnat, la o pedeapsa de  3 ani închisoare.

În baza articolului  65 aliniat  2 Cod penal acestuia i s-a  aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de articolul  64 litera a teza II, b Cod penal pe o durata de 5 ani.

În baza articolului  215 aliniat 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea  aceluiasi inculpat la o pedeapsa de  3 ani închisoare.

În  baza  articolului  33 litera a, 34 litera b si 35 aliniat 3 Cod penal s-a dispus contopirea  pedepselor  de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare si interzicerea pe o durata de 5 ani a drepturilor prevazute  de articolul  64 litera a teza II, b  Cod penal.

În baza articolului 86/1  Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, iar  în baza articolului  359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor prevazute de articolul  86 4 Cod penal.

S-a dispus obligarea  inculpatul pe durata termenului de încercare sa se supuna masurilor de supraveghere prevazute de articolul  86/3 aliniat  1 literle  b-d Cod penal.

În baza articolului  86/3 aliniat  1 litera a Cod penal s-a dispus obligarea  inculpatului  ca pe durata termenului de încercare sa se prezinte periodic la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor pentru verificarea respectarii obligatiilor stabilite în sarcina acestuia.

În baza articolului 71 aliniat  2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevazute  de articolul  64 litera a teza II, b  Cod penal, iar în baza articolului  71 aliniat 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza articolului 14, 346 Cod procedura penala cu referire la articolele 998, 1003 si 1000 aliniat 3 Cod civil s-a dispus obligarea  inculpatilor  în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 220.489,73 RON lei, plus majorarile si penalitatile de întârziere aferente, cu titlu de despagubiri civile în favoarea partii civile Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Vamilor.

În baza articolului  353 Cod procedura penala, s-a mentinut  sechestrul asigurator instituit prin Ordonanta din 12.09.2005 asupra autoturismelor marca Mercedes 190 proprietatea inculpatului T.Z.M. si Ford Tranzit proprietatea partii responsabile civilmente.

În baza articolului 348 Cod procedura penala au fost declarate  false si  s-a dispus anularea facturilor fiscale 1135/04.02.2000, 1137/04.02.2000, 2142/29.02.2000, 2148/29.02.2000, 2920/20.03.2000, 2877/20.03.2000, 2879/20.03.2000, 3367/31.03.2000, 3369/31.03.2000, 3795/11.04.2000, 3808/11.04.2000, 5346/18.05.2000, 5349/18.05.2000, 5735/30.05.2000, 5740/30.05.2000, 6614/27.06.2000, 6617/27.06.2000, 10327/20.10.2000, 10329/20.10.2000, 101236/06.02.2001, 101238/06.02.2001, 102149/02.03.2001, 102168/02.03.2001, 103632/10.04.2001 si 103637/10.04.20001  depuse la autoritatea vamala româna si în baza articolului 118 litera c Cod penal au fost  confiscate  în favoarea statului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre  instanta de  fond a  constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatilor T.Z.F. sub aspectul savârsirii infractiunilor de folosire de acte falsificate, prevazute si pedepsite de articolul  178 din Legea nr.141/1997 si înselaciune, prevazute  si pedepsite  de articolul  215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea  articolului  41 aliniat  2 Cod penal, toate cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penal si T.Z.M.  sub aspectul savârsirii infractiunilor de folosire de acte falsificate, prevazute si pedepsite de articolul  178 din Legea nr.141/1997 si înselaciune, prevazute  si pedepsite de articolul  215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolului  41 aliniat 2 Cod penal, toate cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penal, retinându-se ca în perioada februarie 2000-aprilie 2001 societatea administrata de inculpata desfasurând activitati comerciale de import de flori si plate de la o societate olandeza, prin intermediul celor doi inculpati a indus în eroare si prejudiciat Directia Generala a Vamilor si a prezentat, cu ocazia îndeplinirii formalitatilor de import, facturi false.

Audiati fiind în cursul urmarii penale ambii inculpati au avut o atitudine vadit nesincera, nerecunoscând savârsirea infractiunilor.

Prin decizia penala nr. 70/A din 22 martie 2010, Tribunalul Bihor a admis apelurile declarate de inculpatii T.Z.F. si T.Z.M. împotriva sentintei penale nr. 589/11.05.2009 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a desfiintat-o în sensul ca s-au înlaturat dispozitiile de schimbare a încadrarii juridice din infractiunea prevazuta de articolul  178 din Legea nr. 141/1997 în articolul 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea articolului  41 aliniat  2 Cod penal.

S-a mentinut dispozitia de achitare a inculpatei T.Z.F. pentru infractiunea prevazuta de articolul 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea articolului  13 Cod penal.

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata inculpatului T.Z.M. în doua pedepse de câte 3 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta  de articolul  64 litera a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani.

S-a retinut ca temei al condamnarii inculpatului T.Z.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta de articolul  64 litera  a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani dispozitiile articolului 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea articolului 13 Cod penal.

În baza articolului  33 litera  a Cod penal, articolului  34 litera  b Cod penal si articolului  35 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata pentru comiterea infractiunii de înselaciune prevazuta  de articolul  215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolului  41 aliniat 2 Cod penal cu pedeapsa de 3 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de articolul  64 litera a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani aplicata pentru comiterea infractiunii prevazuta  de  articolul  178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea articolului  13 Cod penal si s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de  3 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta de articolul  64 litera a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani. 

S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.

Prin decizia penala nr. 714/R din 7 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, a respins ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatii recurenti T.Z.M. si T.Z.F., împotriva deciziei penale nr. 70/A din 22 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o în întregime.

Inculpata T.Z.F. a declarat contestatie în anulare împotriva acestei decizii.

Curtea de Apel Oradea a constatat ca în cauza este incidentul cazul prevazut de articolul  386 litera b Cod procedura penala, considerent pentru care, prin decizia penala nr. 295/R din 12 aprilie 2011, a admis contestatia inculpatei, desfiintând decizia si dispunând rejudecarea recursului declarat de catre inculpata.

La termenul de judecata din 7 iunie 2011, curtea a pus în discutie, din oficiu, cazul de casare prevazut de articolul 385/9 punctul 1 Cod procedura penala, în raport de împrejurarea ca, prin rechizitoriu s-a retinut ca prejudiciul cauzat de inculpati prin neplata drepturilor vamale este de 873.287.175 ROL (87.328.71 RON), iar suma cu care Directia Generala a Vamilor - Directia Regionala Vamala Interjudeteana Oradea s-a constituit parte civila în data de 30.06.2003 este de 2.204.897.303 ROL (220.489,73 RON).

Aparatorul  inculpatei  recurente  a  aratat ca si în cazul în care într-adevar exceptia ar fi întemeiata, prin admiterea acesteia s-ar ajunge la agravarea situatiei inculpatei recurente în propria cale de atac, conditii în care a solicitat sa se respinga exceptia.

Pe fondul recursului s-a apreciat ca, prin admiterea contestatiei în anulare s-a desfiintat decizia cu privire la ambii inculpati, conditii în care s-a sustinut recursul în ceea ce-i priveste, solicitându-se ca, în urma admiterii acestuia sa se dispuna  casarea hotarârilor pronuntate în cauza în sensul de a se dispune achitarea acestora de sub învinuirea comiterii infractiunii de înselaciune, prevazuta  si pedepsita  de articolul  215 aliniat 1 si 2 Cod penal, în baza articolului  11 pct. 2 litera a raportat  la articolul  10 litera d Cod procedura penala, schimbarea încadrarii juridice a faptei de folosire de documente falsificate la autoritatea vamala în infractiunea de folosire de documente nereale la autoritatea vamala, prevazuta de articolul  272 din Legea nr. 86/2006 si, dupa schimbarea încadrarii cu privire la ambii inculpati, sa se dispuna achitarea inculpatei recurente T.Z.F. pentru comiterea acestei infractiuni, în temeiul dispozitiilor articolului  11 pct. 2 litera a raportat  la articolul  10 litera  a Cod procedura penala, iar a inculpatului recurent T.Z.M. în temeiul dispozitiilor articolului  11 pct. 2 litera  a raportat  la articolul  10 litera  d Cod procedura penala. De asemenea, a solicitat ca, în urma admiterii recursurilor astfel cum a solicitat sa se respinga si pretentii civile formulate de catre partea civila.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrarii juridice, s-a aratat ca, potrivit articolului 272 Cod vamal, folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se refera la alte masuri sau bunuri ori la alte cantitati de marfuri sau bunuri decât cele prezentate în vama, constituie infractiunea de folosire de acte nereale, pe când, potrivit articolului  273 Cod vamal, folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate. Or, pentru realizarea continutului constitutiv al infractiunii prevazute de articolul  273 din Codul vamal, este necesar ca documentele prezentate la autoritatea vamala sa fie falsificate în vreunul din modurile prevazute de articolul  289 sau articolul  289 Cod penal. Câta vreme, în speta, inculpatilor recurenti li se reproseaza ca ar fi folosit, potrivit unei întelegeri avute cu firma exportatoare, facturi provenite de la aceasta societate, care nu au fost contrafacute conform articolului  288 Cod penal, ci doar atestau un pret mai mic al marfurilor exportate decât cel platit în mod real, în scopul suportarii unor taxe vamale mai mici de catre firma inculpatilor, documentele vamale pot fi retinute ca si false doar în conditiile articolului 289 Cod penal, respectiv falsul intelectual prin atestarea unui fapt contrar realitatii în cazul pretului.

S-a apreciat ca, în acest context, constatarea caracterului fals al înscrisurilor constituie o conditie de existenta a infractiunii prevazut de articolul  273 Cod vamal, conditie preluata din continutul articolului  289 Cod penal si, câta vreme nu au fost administrate probe din care sa rezulte ca facturile prezentate la autoritate vamala au fost întocmite de catre un functionar, ne regasim în prezenta unui dubiu care trebuie sa profite inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo.

S-a mai facut referire la faptul ca, din probele administrate în cauza, nu reiese faptul ca vreunul dintre inculpati cunostea existenta a doua seturi de facturi. Astfel fiind, s-a apreciat ca, în ceea ce îl priveste pe inculpatul recurent, administrator faptic al societatii, suntem în prezenta dispozitiilor articolului 10 litera  d Cod procedura penala, iar în ceea ce o priveste pe inculpata recurenta, care nu a fost decât un administrator scriptic al societatii, în prezenta cazului prevazut de articolul 10 litera  a Cod procedura penala.

Cât priveste infractiunea de înselaciune, s-a aratat ca jurisprudenta a acreditat teza potrivit careia infractiunea prevazuta de articolul  273 din Codul vamal nu poate coexista în forma concursului ideal cu infractiunea de înselaciune. S-a apreciat ca, în ceea ce priveste raportul infractiunii prevazuta de articolul  178 din Codul vamal cu infractiunea de înselaciune, ne regasim în ipoteza unei dispozitii speciale direct aplicabile în detrimentul normei cu caracter general potrivit principiului specialia generalibus  derogant, infractiunea din Codul vamal constituind o varianta de specie a infractiunii de înselaciune, prevazuta  de articolul  215 Cod penal si ca, în concret, nu poate fi retinuta decât infractiunea prevazuta de articolul  273 Cod vamal. A apreciat ca, în raport si de dispozitiile articolului 275 Cod vamal, potrivit caruia tentativa la infractiunea prevazuta  de articolul  273 Cod vamal, este evident ca aceasta din urma infractiune este una de rezultat, iar nu de pericol. S-a aratat ca ne aflam practic în prezenta a doua infractiuni care prezinta aceeasi actiune socialmente periculoasa, respectiv inducerea în eroare, acelasi subiectiv pasiv - statul si aceeasi urmare socialmente periculoasa - paguba produsa bugetului, care se regaseste în raport de cauzalitate cu activitatea infractionala a inculpatului recurente. S-a concluzionat aratându-se ca infractiunea prevazuta de articolul  273 Cod vamal nu este decât o forma speciala a infractiunii de înselaciune, prevazuta  de articolul  215 Cod penal.

Examinând decizia recurata prin prima motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, potrivit dispozitiilor articolului  385/6 si articolului  385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de articolul  385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat  ca aceasta este netemeinica si nelegala.

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea din 23 ianuarie 2006, dat în dosarul nr. 1138/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatilor T.Z.F. si T.Z.M. pentru comiterea infractiunilor de folosire la autoritatile vamale de acte falsificate, prevazute  si pedepsite  de articolul  178 din Legea nr. 141/1997 si înselaciune, prevazute  si pedepsite  de articolul  215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolului  41 Cod penal.

S-a retinut ca prejudiciul cauzat de cei doi inculpati prin comiterea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecata este de de 873.287.175 ROL (87.328.71 RON), si ca  Directia Generala a Vamilor - Directia Regionala Vamala Interjudeteana Oradea s-a constituit parte civila în data de 30.06.2003 este de 2.204.897.303 ROL (220.489,73 RON).

Or, potrivit articolului 27 aliniat 1 litera a Cod procedura penala, tribunalul judeca în prima instanta infractiunile prevazute de articolul 215 aliniat  5 Cod penal.

Cum în speta, prejudiciul retinut este mai mare de 200.000 lei, suntem în prezenta consecintelor deosebit de grave, deci a infractiunii prevazute si pedepsite de articolul  215 aliniat  5 Cod penal, conditii în care, competenta de a solutiona cauza în prima instanta revenea Tribunalului Bihor.

Se mai impune precizarea ca, la data întocmirii rechizitoriului era în vigoare OUG nr. 207/2000, potrivit careia limita valorica a pagubei materiale era de peste 1.000.000.000 lei ROL.

Cu toate acestea, deoarece ne gasim în prezenta unei cai de atac exercitate de catre unul dintre inculpati,  în respectarea principiului  non reformatio in pejus, instanta nu-i poate agrava situatia în propria cale de atac.

Pe de alta parte, se impune precizarea ca, prejudiciul a fost stabilit de organele de urmarire penala doar pe baza adresei nr. 12141 din 30 iunie 2003 a Directiei Generale a Vamilor - Directia Regionala Vamala Intrerjudeteana Oradea si ca, desi în fata instantei de apel, în sedinta publica din 1 februarie 2010, inculpatii au solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile care sa stabileasca valoarea prejudiciului, cererea a fost respinsa de instanta.

Or, respingerea acestei cereri echivaleaza cu o restrângere a dreptului la aparare al inculpatilor, incompatibila cu garantiile unui proces echitabil, cererea formulata fiind una de natura a le garanta drepturile si de a influenta solutia ce se va pronunta în cauza.

Astfel fiind, curtea, în baza articolului 385/15 pct. 2 litera  c Cod procedura penala,  a admis  recursul declarat în cauza, a casat  decizia si a dispus  rejudecarea cauzei de catre instanta de apel care urmeaza sa dispuna efectuarea expertizei financiar-contabile prin care sa se stabileasca valoarea concreta a prejudiciului cauzat prin infractiunile comise de catre cei doi inculpati, urmând ca celelalte motive de recurs invocate de catre inculpati, prin aparatorul lor ales, sa fie analizate de instanta astfel învestita.

Cheltuielile judiciare avansate urmeaza a fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii cauzei.

Domenii speta

Spete similare