Legea nr. 10/2001. Teren afectat unor amenajari de utilitate publica a localitatii urbane. Imposibilitatea restituirii in natura. Dreptul persoanei îndreptatite la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.

Sintagma „amenajarii de utilitate publica a localitatilor urbane si rurale” are în vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati publice, respectiv suprafata de teren supusa unor amenajari destinate a servi nevoile comunitatii si anume cai de comunicatie (strazi, alei, trotuare, etc.) dotari tehnico-edilitare subterane, amenajari de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit.

Individualizarea acestor suprafete, în cadrul procedurilor administrative de solutionare a notificarilor este atributul entitatii investite cu solutionarea notificarilor urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servitutiile legale, cât si documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 53/118/2008, reclamantul C.I. a chemat în judecata pe pârâtii Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Constanta, solicitând obligarea acestora la restituirea terenului in suprafata de 100 mp. situat in Constanta, str. S. nr.17 (actualmente b-dul A.L. nr.94 B), cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii s-a aratat ca prin actul de vânzare - cumparare nr.1499/588/20.07.1955 sotii N.S. si N.A. au cumparat un teren în suprafata de 420 mp., situat in Constanta, str. S. nr.17.

Ulterior, prin contractul de vânzare - cumparare autentificat sub nr.9946/14.12.1966, aceeasi soti au cumparat de la N.C. si N.M. terenul în suprafata de 100 mp., din totalul de 600 mp., situat in Constanta, str. S. nr.15, acest lot de 100 mp. aflându-se, conform continutului contractului, în prelungirea lotului de 420 mp., achizitionat prin actul amintit anterior.

În urma decesului lui N.S. si N.A. au ramas ca mostenitori ai imobilului din str. S. nr.17 reclamantul si sora lui B.E., în calitate de frati ai numitei N.A. si N.V., a doua sotie a lui N.S., între acestia încheindu-se actul de partaj voluntar autentificat sub nr.4656/07.12.1999.

La momentul efectuarii actului de partaj s-a avut în vedere numai suprafata de 420 mp., în posesia mostenitorilor aflându-se numai actul de vânzare - cumparare nr.1499/588/20.07.1955, neînsotit de schita cadastrala, dar la efectuarea masuratorilor a rezultat o suprafata de 425,84 mp., diferenta explicându-se prin faptul ca din totalul de 520 mp. cât detinusera autorii initiali, statul preluase prin expropriere o suprafata de 100 mp., aflata în partea de vest a corpului de proprietate.

A precizat reclamantul ca, ulterior, în urma demersurilor la Arhivele Nationale, mostenitorii au intrat în posesia celui de-al doilea contract de vânzare - cumparare, prin care autorii dobândisera suprafata de 100 mp. Drept urmare, au formulat o noua actiune de partaj, iar aceasta suprafata a fost atribuita în întregime reclamantului, prin sentinta civila nr.12440/01.11.2000, pronuntata în dosarul nr.2674/2000.

Cu ocazia întocmirii raportului de expertiza în acest dosar, expertul a constatat ca suprafata de 100 mp. din totalul de 520 mp. fusese expropriata, fiind ocupata de trotuar si carosabil, astfel ca a inclus în lotul cuvenit reclamantului o parte din terenul viran alaturat, aflat în proprietatea lui G.G., teren de care reclamantul nu poate beneficia.

S-a aratat ca, dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, reclamantul a adresat Primariei Municipiului Constanta notificarea înregistrata la BEJ sub nr.3982/09.04.2001, însa pâna în prezent nu a primit nici un raspuns la aceasta notificare, în ciuda numeroaselor demersuri pe care le-a facut si a sentintei civile nr.943/11.05.2007 a Tribunalului Constanta, prin care Primaria a fost obligata sa emita dispozitie motivata cu privire la cererea de restituire a terenului în suprafata de 100 mp.

A mai sustinut reclamantul ca terenul este liber de constructii si poate fi restituit în natura, deoarece aleea pentru care s-a facut exproprierea nu mai este folosita în prezent cu aceasta destinatie, ci a fost ocupat de mai multi vecini, unul înfiintând chiar si o spalatorie auto, prin care a blocat complet accesul la alee. In plus, desi el plateste impozit pentru întreaga suprafata de teren, o parte din aceasta este închiriata de Primarie unor proprietari de autoturisme pentru parcare.

Prin sentinta civila nr. 1244/6.11.2008  Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantului si a obligat Municipiul Constanta si Consiliul Local al Municipiului Constanta sa restituie în natura reclamantului imobilul – teren în suprafata de 94,16 mp., situat în Constanta, B-dul A.L. nr. 94B (fosta S. nr. 17), notat HIMFB în Anexa nr. 2 la raportul de expertiza tehnica imobiliara întocmit în cauza de expert C.C. Au fost obligati  pârâtii la 600 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut, în esenta, ca din raportul de expertiza efectuat în cauza nu rezulta nici un impediment  pentru restituirea în natura a terenului expropriat de la reclamant, terenul fiind liber de constructii si neafectat de retele subterane. S-a mai retinut ca restituirea în maniera aratata, nu afecteaza interesul public, cu atât mai mult cu cât în zona s-a dispus restituirea în natura a unor parti din aleile de acces la blocuri, si în favoarea altor fosti proprietari.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel pârâtii Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Constanta care au criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul restituirii în natura al terenului în suprafata de 94,16 mp., teren ce apartine domeniului public al Municipiului Constanta.

Apelanta a aratat ca terenul în litigiu face parte din domeniul public conform H.G. nr. 904/26.11.2001 – spatiu verde al ansamblului de locuinte Tomis II si alee de acces la blocurile LE 39 si LE 42 si carosabil, situatie în care nu era posibila restituirea în natura.

Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile apelantilor pârâtii se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Legea nr. 10/2001 reglementeaza masurile reparatorii care se acorda pentru imobilele preluate abuziv de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite (art. 1 alin 1) si consacra principiul restituirii în natura.

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa partial terenul expropriat persoana îndreptatita poate obtine restituirea în natura a partii de teren ramasa libera, pentru cea ocupata de constructii noi, autorizate, ce e afectata servitutiilor legale si altor amenajarii de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent. În situatia în care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional integrul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil (art. 11 alin. 4).

Prin urmare, chiar legea care constituie fundamentul juridic al pretentiilor reclamantului prevede posibilitatea refuzului restituirii în natura în cazurile  expres prevazute de art. 10 si 11, iar instanta de fond nu putea ignora aceste dispozitii legale.

În speta se retine ca terenul în suprafata de 100 mp., fosta proprietate a autorilor reclamantului G.G.D. si G.M.T., situat în Constanta, str. S. nr. 17 a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 61/01.03.1983, iar în prezent face parte din domeniul public al Municipiului Constanta, fiind afectat de spatii verzi în ansamblul de locuinte Tomis I, ampriza aleii si aleea de acces din zona blocurilor LE 39 si LE 42, conform adresei nr. 89563/31.07.2008 emisa de Primaria Municipiului Constanta – Serviciul cadastru.

Din raportul de expertiza efectuat la instanta de fond de ing. C.C. rezulta ca terenul în suprafata de 94,16 mp. identificat în Anexa nr. 2 la raportul de expertiza, careul HJMFB (colorat orange) este afectat de strada carosabila, trotuar de acces la blocurile de locuinte si spatiu verde între blocurile de locuinte.

În ciuda acestor constatari, expertul mentioneaza în mod expres ca, desi terenul este ocupat de aceste amenajarii de utilitate publica, este posibila restituirea lui în natura întrucât „strada carosabila din partea sudica a terenului, din care terenul de atribuit ar ocupa figura BIMF este o strada care se înfunda la cca. 50 m si care asigura accesul la o vila din apropiere” iar „pe aleile din spatele blocurilor din partea nordica a terenului, s-au pus în posesie vechi proprietari, aleile fiind reduse la minimul posibil”.

Nu poate fi retinuta aceasta sustinere a expertului pentru a justifica restituirea în natura a terenului în conditiile în care din constatarile de pe teren si din înscrisurile existente la dosar inclusiv planse fotografice rezulta ca actuala destinatie a terenului intra în aria de cuprindere a sintagmei „amenajari de utilitate publica a localitatilor urbane si rurale, astfel cum este determinata de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001.

Sintagma „amenajarii de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale” are în vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati publice, respectiv suprafata de teren supusa unor amenajari destinate a servi nevoile comunitatii si anume cai de comunicatie (strazi, alei, trotuare etc.) dotari tehnico-edilitare subterane, amenajari de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit.

Individualizarea acestor suprafete în cadrul procedurilor administrative de solutionare a notificarilor este atributul entitatii investite cu solutionarea notificarilor urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servitutiile legale, cât si documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism.

Situatia juridica a terenului este confirmata si de Primaria Municipiului Constanta – Serviciul de Cadastru, care prin adresa nr. 89563/26.08.2008 a comunicat instantei ca restituirea în natura a terenului în varianta nr. 2 propusa de expert C.C. nu este posibila deoarece afecteaza domeniul public al Municipiului Constanta, reprezentat de spatii verzi, ampriza aleii si alee de acces în zona blocurilor LE 39 si LE 42, astfel cum a fost stabilit prin H.G. nr. 904/26.11.2001.

Fata de situatia de fapt, dovedita cu înscrisuri si expertiza tehnica imobiliara, cât si în raport de dispozitiile art. 11 alin. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 se constata ca aprecierea primei instante, potrivit  careia restituirea în natura a terenului afectat de amenajari publice este posibila, este gresita, imposibilitatea restituirii în natura rezultând din actuala sa destinatie.

Împrejurarea ca o parte din trotuarul ce se solicita a fi restituit reclamantului este ocupat de o constructie provizorie – garaj – nu este de natura a conduce la concluzia ca în prezent calea de acces nu mai este necesara locatarilor din blocurile din zona si în consecinta ar fi posibila restituirea în natura a terenului, instanta neputând înlocui o masura abuziva - folosirea caii de acces pietonal în alte scopuri, prin amplasarea unor constructii provizorii – cu o alta masura de restituire a terenului, lipsita de fundament legal.

De asemenea, nu pot fi primite ca întemeiate sustinerile reclamantului, în sensul ca si alte alei din jurul blocurilor au fost restituite fostilor proprietari, iar în conditiile în care exista deja un precedent, este posibila si restituirea terenului în litigiu, desi acesta asigura accesul la blocurile LE 39 si LE 42 si reprezinta si o portiune dintr-o strada carosabila.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civila se va admite apelul pârâtilor si se va schimba în parte sentinta apelata în sensul ca, obliga Primarul Municipiului Constanta sa emita dispozitie motivata cu oferta de despagubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafata de 94,16 mp., situat în Constanta, B-dul. A.L. nr. 94B (fosta S. nr. 17), ce nu poate fi restituit în natura.

Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei civile nr. 1244/C din 6 noiembrie 2008, pronuntate de Tribunalul Constanta.

Domenii speta

Spete similare