Procedura insolventei. Cerere privind închiderea procedurii formulata de lichidatorul judiciar, dupa aprobarea raportului final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse...

Decizie 576/COM/ din 17.09.2008


Legea nr.85/2006, art.2 alin.1, art.5 alin.1, art.131, art.135, art.138, art. 142 alin.1

Lipsa resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative determina, în orice stadiu al procedurii, închiderea acesteia.

Prin urmare, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului, ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul sindic va putea pronunta o sentinta de închidere a procedurii prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Este necesar a se retine ca masura intervine indiferent de felul creantelor sau izvorul acestora, chiar daca persoana îndreptatita nu a fost înstiintata, pentru închiderea procedurii în temeiul art.131 din lege, fiind irelevanta cauza care a provocat insolventa debitorului.

Închiderea procedurii are ca efect continuarea existentei debitorului persoana juridica, în urmatoarele situatii:

-îndeplinirea planului confirmat (art.132 al.1);

-nu s-a înregistrat nici o creanta (art.134 al.1).

Odata cu închiderea procedurii, înceteaza si existenta debitorului societate comerciala, prin dizolvare si radiere din Registrul Comertului, în urmatoarele situatii (conform disp.art.222 al.1 lit. „f” si art.227 al.3 din Legea nr.31/1990 si ale art.21 lit.”f” din Legea nr.26/1990):

-lichidarea totala a averii debitorului (art.133);

-daca procedura de reorganizare a încetat si s-a trecut la procedura falimentului, care a fost închisa prin dispozitiile art.132 al.1 conform art.131 al.2;

-bunurile debitorului nu sunt suficiente (art.131).

În situatiile enumerate mai sus, debitorul – societate comerciala, îsi înceteaza existenta la data ramânerii irevocabile a sentintei judecatorului – sindic, data în temeiul prevederilor art.131, chiar daca nu s-a executat dispozitia de radiere în Registrul Comertului.

Având în vedere dispozitiile art.131 din Legea nr.85/2006, nu se poate sustine ca avansarea de catre creditori a sumelor necesare desfasurarii procedurii nu este justificata, având în vedere ca însasi legea prevede o astfel de posibilitate în situatia în care se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori daca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative. Aceste dispozitii nu contrazic prevederea din art.4 alin.4 din lege referitoare la utilizarea fondului de lichidare, prevedere aplicabila doar în situatia în care exista bunuri în averea debitoarei si se justifica astfel continuarea procedurii.

De asemenea, potrivit art.142 „(1) Executarea silita împotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.

(2) Dupa închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.”

Prin sentinta civila nr.1460/COM/2008 pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr.91/118/2000 al Tribunalului Constanta s-a dispus, temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii insolventei fata de debitoarea S.C. D.P. S.R.L. si radierea debitoarei din Registrul Comertului.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca prin încheierea din data de 25.09.2000 s-a dispus deschiderea procedurii fata de debitoare, iar prin sentinta civila nr.3005/COM/04.12.2000 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, fiind numit în calitate de lichidator judiciar S.C. L. S.R.L.

Tabelul preliminar continând creantele creditorilor O.R.C.B. BUCURESTI, D.G.M.S.S. CONSTANTA, D.J.O.F.M. CONSTANTA, S.C. R. S.A. si D.G.F.P.C.F.S. CONSTANTA a fost depus la data de 07.05.2001 (refacut la 28.05.2001).

La data de 03.12.2001 a fost depus si tabelul final continând creantele creditorilor A.V.A.V., D.G.F.P. CONSTANTA, C.J.P. CONSTANTA, A.J.O.F.P. CONSTANTA si S.C. R. S.A. CONSTANTA.

În raportul asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la încetarea de plati s-a aratat ca lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia niciunui document contabil  astfel încât s-a propus închiderea procedurii ca urmare  a imposibilitatii acoperirii cheltuielilor administrative si a lipsei ofertei creditorilor de achitare a sumelor având aceasta destinatie. Din precizarile depuse la dosar la data de 20.08.2001 rezulta ca unul din asociatii debitoarei a prezentat ultimul bilant contabil la data de 31.12.1997, ca administratorul societatii era d-l T.H., cetatean sirian care nu mai este în tara si ca debitoarea nu detine în proprietate active care s-ar fi putut valorifica în beneficiul creditorilor.

Prin raportul lichidatorului judiciar intitulat „raport final”, depus la dosar la data de 03.12.2001 s-a aratat ca evidenta contabila s-a tinut pâna la finele anului 1997, ca debitoarea nu are bunuri în patrimoniu si ca nu dispune de disponibilitati banesti la banci. Prin urmare s-a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.118 din Legea nr. 64/1995.

Prin sentinta civila nr.4205/COM/24.06.2002 a Tribunalului Constanta a fost admisa cererea creditoarei AVAB si s-a dispus ca pasivul S.C. D.P. S.R.L. CONSTANTA, în cuantum de 1.235.278.728 lei vechi sa fie suportat în solidar de H.T. si B.R., hotarârea fiind comunicata pârâtilor la data de 31.08.2002, ea ramânând irevocabila prin nerecurate.

La data de 05.03.2008 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.

A mai retinut judecatorul sindic ca prin extrasul de cont de la Banca Româneasca s-a dovedit ca în contul debitoarei nu exista disponibilitati, conform pct.5 din Normele metodologice pentru aplicarea art.4 din Legea nr.85/2006. De asemenea, creditorii nu au facut dovada punerii în executare a sentintei civile nr.4205/COM/24.06.2002 a Tribunalului Constanta, astfel încât nu s-au obtinut sume ce pot fi utilizate pentru acoperirea creantelor creditorilor, fiind îndeplinite conditiile pentru închiderea procedurii în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs AVAS care a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala potrivit art.304 pct.9 Cod de procedura civila.

A sustinut recurenta ca hotarârea recurata este data cu aplicarea si interpretarea gresita a disp. art.138, 142 alin.1 raportat la art.135, art.2 alin.1 si art.5 alin.1 din Legea nr.85/2006. Astfel, s-a dispus închiderea procedurii fara a se tine seama de faptul ca executarea silita a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflati sub incidenta Legii nr.85/2006 pentru care s-a instituit raspunderea prevazuta de art.138 se efectueaza de catre lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciara, prin intermediul executorului judecatoresc.

O astfel de interpretare este data de faptul ca dispozitiile art.142 alin.2 stabilesc ca sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de executorul judecatoresc pe baza tabelului definitiv consolidat pus la dispozitie de lichidatorul judiciar, ori acest lucru nu este posibil daca lichidatorul este descarcat de orice îndatorire sau obligatie prin închiderea procedurii. Mai mult, s-ar ajunge ca executorul sa îndeplineasca acte ce nu îi sunt date în competenta si s-ar nesocoti dispozitiile Legii nr.85/2006 privind judecarea contestatiilor la planul de distributie si instanta competenta sa le judece.

A mai sustinut creditoarea ca avansarea unor sume de bani de catre creditori pentru continuarea procedurii nu este justificata având în vedere ca potrivit art.4 alin.1 din lege toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar în lipsa disponibilitatilor în contul acestuia, din fondul de lichidare.

Intimatul – lichidator judiciar, legal citat, nu s-a prezentat în instanta si nu a formulat cereri în aparare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Astfel, art.131 din Legea nr.85/2006 prevede ca „În orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va putea da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”

Prin urmare, nu se poate sustine ca avansarea de catre creditori a sumelor necesare desfasurarii procedurii nu este justificata, având în vedere ca însasi legea prevede o astfel de posibilitate în situatia în care se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori daca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative. Aceste dispozitii nu contrazic prevederea din art.4 alin.4 din lege referitoare la utilizarea fondului de lichidare, prevedere aplicabila doar în situatia în care exista bunuri în averea debitoarei si se justifica astfel continuarea procedurii.

De asemenea, potrivit art.142 „(1) Executarea silita împotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.

(2) Dupa închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.”

Fata de aceste dispozitii, sustinerea recurentei potrivit careia executarea silita pornita împotriva fostului administrator social ar împiedica închiderea procedurii este nefondata. Interpretarea data de recurenta textului legal este eronata si nu corespunde intentiei legiuitorului deoarece alin.2 al articolului prevede în mod expres ca repartizarea sumelor rezultate din executarea silita se face, dupa închiderea procedurii falimentului, de catre executorul judecatoresc, lichidatorul judiciar nemaiavând atributii în acest sens.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, Curtea respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila.