Împartire bunuri comune. Art.30, art.31 Codul familiei

ÎMPARTIRE BUNURI COMUNE. Art.30, art.31 Codul familiei

În conformitate cu art.30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale sotilor.

Sunt bunuri proprii ale fiecarui sot, conform art.31 Codul familiei, bunurile dobândite înainte de încheierea casatoriei, bunurile dobândite în timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune, bunurile de uz personal, si cele destinate exercitarii profesiei, premiile, recompensa, manuscrise stiintifice sau literare, schite si proiecte artistice, inventii, inovatii, indemnizatii de asigurare sau despagubire pentru pagube produse persoanei, precum si valoarea ce înlocuieste un bun propriu.

Practica judiciara si doctrina juridica au înclinat, în ceea ce priveste împartirea bunurilor comune, spre solutia potrivit careia „cota parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste în raport de contributia sa la dobândirea si îngrijirea bunurilor comune, deci cotele putând fi egale sau neegale, potrivit aportului acestora la dobândirea lor ; în cazul în care nu se poate determina contributia fiecarui sot în acest sens, instanta poate împarti bunurile comune în parti egale între soti, dreptul la actiune fiind imprescriptibil.

Pârâta a facut dovada veniturilor realizate sub durata casatoriei, fiind depus carnetul de munca în copie, iar dupa nasterea copiilor s-a ocupat de cresterea acestora, astfel cum rezulta din actiunea de divort.  Reclamantul a facut dovada ca ar fi lucrat doar cu declaratii de martori, fara a depune de la primarie acte de impunere sau plata impozitului pentru activitatea desfasurata, iar pe de alta parte, din expertiza efectuata la evaluarea imobilului, nu a fost evidentiata existenta unui atelier auto sau amenajari specifice acestei meserii, daca nu putea fi vorba de valoare mare, astfel ca s-a apreciat ca aportul lui la dobândirea bunurilor comune a fost inferior celui al pârâtei, careia i s-a retinut o contributie de 60%, iar reclamantului 40%.

DECIZIA CIVILA NR.316/R/10 februarie 2014

pronuntata în dosar nr.1108/833/2005

Prin sentinta civila nr. 9572 din 26.06.2012 pronuntata de J.O. s-a admis în parte cererea principala  formulata de reclamantul M.G.F. în contradictoriu cu pârâta M.C.I.

S-a admis  în parte cererea reconventionala subsidiara precizata de pârâta reclamanta reconventionala M.C.I. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconventional M.G.F.

S-a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei, ca bunuri comune: imobilul compus din casa si curte precum si teren intravilan cu o suprafata totala de 799 mp, înscrisa în CF nr. 3043 T., nr.top.898/3 si 899/2  precum si bunurile mobile aferente poz.2-25 din precizarea cererii reconventionale, respectiv: autoturism Dacia 1300 BH-25-MAC; grup coltar bucatarie ”Limburg”; mobila bucatarie „Agnieska”; combina frigorifica „Arctic”; combina muzicala; televizor color „Samsung” cu diagonala 60 cm; televizor color sport ; radiocasetofon; aragaz cu 2 butelii; cutie suport butelie (din lambriuri); masina de spalat automata „Eudora”; aparat cafea espresso; aparat fotografic; aparat telefonic; aspirator; trofeu vânatoare; 4 porti fier; presa struguri; aparat sudura electric; aparat sudura autogen; 5 tuburi oxigen.

S-a constatat ca partile au dobândit bunurile comune având fiecare o cota de contributie de câte 50 %.

S-a dispus  sistarea starii de indiviziune prin atribuirea în favoarea pârâtei  reclamante reconventionale Matei Corina Ioana a imobilului compus din casa si curte, precum si teren intravilan cu o suprafata totala de 799 mp, înscrisa în CF nr. 3043 Tinca, nr. top.898/3 si 899/2 si a atribuit  bunurile mobile în favoarea reclamantului pârât reconventional M.G.F.

A fost obligata pârâta reclamanta reconventionala M.C.I. la plata în favoarea reclamantului pârât reconventional M.G.F. a sultei în suma de 39.400 lei.

S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante reconventionale M.C.I. asupra imobilului compus din casa si curte precum si teren intravilan cu o suprafata totala de 799 mp, înscrisa în CF nr. 3043 T., nr.top.898/3 si 899/2, cu titlu de partaj.

Au fost compensate  cheltuielile de judecata.

În motivarea hotarârii instanta de fond a retinut urmatoarele:

Partile s-au casatorit la data de 30.05.1994 în loc. O., casatoria lor fiind desfacuta prin sentinta civila nr. 89/2006.

Din cererea de chemare în judecata – introductiva si apoi precizata, precum si din cererea reconventionala, a rezultat ca partile nu contesta existenta bunurilor dobândite în timpul casatoriei, dezacordul lor privind doar cotele de contributie ale celor doi fosti soti.

Referitor la bunurile mobile pârâta - reclamanta reconventionala le-a enumerat si a indicat valoarea fiecaruia; reclamantul - pârât reconventional a solicitat initial expertizarea lor însa ulterior a renuntat la expertiza bunurilor mobile si chiar la cererea sa de includere a acestora în masa bunurilor partajabile, astfel încât se va admite cererea reclamantei privind includerea lor în masa bunurilor comune de împartit la valoarea declarata de aceasta, respectiv la suma totala de 16.000 lei.

Cu privire la bunul imobil, prin precizarea la cererea reconventionala (f. 52-54), pârâta-reclamanta reconventionala a solicitat sa se constate ca acesta este bunul sau propriu, însa din CF 3043 T. rezulta ca acesta constituie bun comun, înscris în baza contractul de întretinere încheiat între bunicul pârâtei-reclamanta reconventionala, numitul  J.I. si sotii M., aceasta calitate nefiind rasturnata prin niciuna din probele administrate în cauza.

Conform concluziilor raportului de expertiza în constructii  – necontestat de parti – valoarea de circulatie a imobilului este de 85.800 lei.

Martorul R.V. – propus de reclamantul pârât reconventional, audiat în cauza a aratat ca partile au dobândit sub durata casatoriei o casa cu titlu de mostenire, compusa din 2 camere, bucatarie hol, complet mobilate, într-o camera era o mobila cu vitrina si un pat, în a doua camera o mobila cu vitrina, în bucatarie : coltar, masa, mobila pe perete, frigidere si combina frigorifica, aragaz, aparat de cafea, aparat telefonic si alte bunuri cum ar fi aspirator trofeu de vânatoare, aparat sudura electric, , aparat sudura oxigen, 2-3 tuburi de oxigen, 2 porti de fier, masina de spalat, radiocasetofon, TV color sport, TV color mare, combina muzicala. A mai aratat  ca au avut un autoturism marca Dacia 1300 care a fost achizitionat de catre reclamantul pârât reconventional înainte de casatorie. La imobilul din litigiu s-au facut îmbunatatiri achitate de parti, pârâta fiind angajata în munca iar reclamantul avea acasa un atelier de reparatii auto - activitate din care obtinea venituri.  A precizat ca s-a introdus apa curenta, s-a transformat camara în baie, au zugravit casa, s-au montat 2 sobe de teracota si o soba tip sport; cunoscând aceste aspecte întrucât a lucrat personal la acestea. A mai aratat ca înainte de casatoriei reclamantul câstiga aproximativ 800-1.000 lei /luna. A mentionat  ca acesta a dus masa de bucatarie, coltarul televizorul mare, aparatul  de sudura si cel cu oxigen, acestea din urma fiind proprietatea lui personal,  cu o zi înainte de a fi evacuat  în casa ramânând restul mobilelor. A aratat  ca partile au dobândit imobilul cu titlu de întretinere, întretinut fiind bunicul reclamantului pârât reconventional iar întretinatori au fost ambii soti.

Martorul M.P. – propus de reclamantul pârât reconventional, audiat în cauza, a aratat ca se cunoaste cu partile de aproximativ 18 ani, fiind prieteni de familie, vizitându-se reciproc. În timpul casatoriei, a declarat ca stie ca partile au cumparat : mobila de bucatarie, au construit un garaj – autoservice în care lucra reclamantul – din care acesta obtinea venituri mai mari, dar nu cunoaste provenienta banilor cu care s-au platit acestea. Partile au cumparat împreuna: un coltar de bucatarie, combina muzicala, TV Color Samsung, masina de spalat automata Endora, aparat de cafea expresso, aparat sudura electric.  Arata ca l-a vizitat pe reclamant la casa din Tinca, str.Emanoil Gojdu – atunci când acesta locuia singur si a vazut toate bunurile însiruite la punctele 1-25 din precizare.

Martora  F.I.  – propusa de reclamantul pârât reconventional, audiata în cauza,  a aratat ca sie ca reclamantul avea în proprietate un autoturism înca înainte de casatorie, precum si un atelier de reparat auto în care a executat diverse lucrari de mecanica pe tot parcursul casatoriei, neputând preciza ce sume de bani realiza din aceste lucrari, însa crede ca reclamantul avea venituri mai mari decât pârâta. A aratat ca stie ca bunurile din casa au fost duse de pârâta, respectiv un dulap si tevi.

Martorul A.I. – propus de pârâta reclamanta reconventionala, audiat în cauza, a aratat ca stie – din spusele reclamantului pârât reconventional - ca imobilul din T., a fost dobândit de catre parti ca urmare a întretinerii fostului proprietar tabular J.I. (bunicul pârâtei reclamante reconventionale). Stie ca reclamantul avea dinainte de casatoriei un autoturism Dacia, masina pe care partile au avut-o si dupa casatorie. Sub durata casatoriei partile au dobândit : coltar de bucatarie, mobila de bucatarie, combina frigorifica Arctic, TV color sport, TV color Samsung, aragaz, masina de spalat, aparat cafea expresso, aparat telefonic, aspirator, trofeu vânatoare, 4 porti de fier, aparat sudura electric si aparat cu oxigen, 5 tuburi autogen, crede ca aveau si o combina muzicala. Stie ca reclamantul pârât reconventional avea în curtea casei un atelier de reparatii auto – activitate din care obtinea venituri.

Martorul B.I. – propus de pârâta reclamanta reconventionala, audiat în cauza a aratat ca stie ca pârâta reclamanta reconventionala a dobândit imobilul din T. pe strada numita „româneasca” compus din casa si teren de aproximativ jumatate de hectar cu titlu de mostenire dupa bunica sa; cunoscând acest aspect datorita faptului ca a zugravit casa în timpul vietii bunicii sale. Dupa decesul bunicii sale stie ca în aceasta casa a locuit pârâte împreuna cu sotul ei împreuna cu bunicul pârâtei J.I.. Stie ca partile au avut 2 masina, trei camere mobilate : coltar de bucatarie, mobila de bucatarie, combina frigorifica Arctic, combina muzicala, TV Color, radiocasetofon, aragaz cu 2 butelii, masina de spalat, aparat telefonic, trofeu vânatoare, 4 porti de fier, presa struguri, aparat sudura electric. Precizeaza ca imobil nu a mai locuit nimeni de aproximativ 2-3 ani, iar anul trecut a fost sa zugraveasca casa, fiind platit de tatal pârâtei reclamante reconventionale, când  a constat ca în casa nu mai existau mobilele enumerate mai sus, care în anul 2005 existau în casa. Stie ca reclamantul pârât reconventional avea în imobilul din T. un atelier de reparatii auto în care îsi desfasura activitatea si efectua reparatii mai mult pentru prieteni. Mentioneaza ca a constata personal ca partile nu au mai facut nici un fel de investitii la acest imobil.

Martora  O.C.  – propusa de pârâta reclamanta reconventionala, audiata în cauza  a aratat ca cunoaste partile aproximativ din anul 2004-2005. Când acestea s-au despartit aveau urmatoarele bunuri . masa de nuiele cu 2 scaune, un frigider mare, mobila de biblioteca, canapea, televizor color, aragaz mobila de bucatarie, masina de spalat, aparat cafea, trofeu vânatoare, poarta de fier, aparat sudura electric, aparat sudura cu oxigen. Nu cunoaste când au dobândit partile autoturismul. Când pârâta reclamanta reconventionala s-a întors sa îl evacueze pe pârât în anul 2006, a observat ca în camera exista în mod cert biblioteca, iar pârâta reclamanta reconventionala si-a cumparat televizor, mobila aragaz. A aratat ca atunci când a ajutat-o pe pârâta la curatenie dupa zugravirea locuintei îsi aminteste de câteva lucruri depozitate în atelier (corpuri de mobila mai mici de camera). A mentionat ca, în timpul casatoriei reclamantul s-a ocupat de reparatii auto în atelierul amenajat la domiciliu.

Asadar, din depozitiile martorilor, a rezultat ca ambele parti au contribuit la dobândirea bunurilor comune, nefiind relevate aspecte care sa conduca la convingerea ca unul dintre soti ar fi avut o contributie semnificativ mai mare, astfel încât instanta va stabili ca sotii au avut cote egale de contributie.

Prin decizia civila nr. 320/A din 15 octombrie 2013, T.B.  a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta M.C.I., în contradictoriu cu intimatul M.G.F., împotriva sentintei civile nr. 935 din 29.06.2010 pronuntata de J.S., pe care a modificat-o în parte, în sensul ca:

 A obligat pârâta reclamanta reconventionala M.C.I. la plata în favoarea reclamantului pârât reconventional M.G.F. a sumei de 31.255 lei cu titlu de sulta.

S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat urmatoarele:

Partile au fost casatorite, casatoria lor fiind desfacuta prin sentinta civila nr.89/2006 a J.O.

Sub durata casatoriei partile au dobândit bunurile indicate în cuprinsul hotarârii apelate; în ceea ce a privit  dobândirea acestora neexistând aspecte contestate de parti – mai putin bunul de la punctul 1 din precizarea cererii reconventionale. Din declaratia martorului R.V. a rezultat ca acesta – în natura reprezentând un autoturism, a fost cumparat de reclamantul pârât reconventional înainte de casatorie – motiv pentru care s-a constatat ca  în mod corect acesta nu a fost cuprins în masa de împartit.

Conform art. 30 Codul Familiei – bunurile dobândite în timpul casatoriei sunt bunuri comune – prezumtia fiind în sensul egalitatii cotelor de contributie a sotilor la dobândirea acestora.

Din probele administrate în cauza, nu a rezultat ca unul dintre soti ar fi avut o contributie mai mare decât celalalt la dobândirea bunurilor comune – motiv pentru care, s-a constatat ca în mod corect prima instanta a retinut ca bunurile supuse partajului au fost dobândite de parti prin contributie egala.

În ceea ce a privit – motivul de apel – respectiv sustinerea apelantei referitoare la faptul ca nu toate bunurile ar fi fost incluse în masa de împartit – se constata ca aceasta afirmatie nu corespunde realitatii, prin precizarea cererii sale reconventionale, apelanta – în calitate de pârâta-reclamanta reconventionala aratând ca îsi sintetizeaza toate capetele de cerere cu care întelege sa investeasca instanta – din aceasta rezultând ca doreste doar partajarea bunurilor mobile care au fost indicate în cererea precizatoare, în mod corect, instanta procedând la partajarea doar a acestora.

Cât priveste contributia partilor la dobândirea imobilului casa si teren situate în T., dobândit de parti cu titlu de întretinere, conform copiei de carte funciara depusa la dosar – si acesta a fost dobândit de parti în cote egale de 1/2 parti fiecare, nedovedindu-se faptul ca vreuna dintre parti n-ar fi prestat întretinere, ori ca s-ar fi solicitat rezolutiunea contractului pentru acest motiv – astfel ca, atât contractul cât si înscrierea ramân perfect valabile.

Având în vedere fluctuatiile pietei imobiliare, instanta a dispus în apel – la cererea apelantei – reevaluarea imobilului – de catre expertul care a efectuat expertiza de evaluare în prima instanta. La data depunerii raportului 15.02.20913 – expertul a indicat valoarea acestuia ca fiind de 78.510 lei. Obiectiunile privind  faptul ca expertul n-ar fi încunostintat partile cu ocazia reevaluarii au fost înlaturate de instanta, pe de o parte partile nu au mai staruit asupra acestui aspect – solicitând dezbaterea cauzei în fond – iar pe de alta parte instanta a apreciat ca nici nu era necesara citarea partilor, având în vedere ca  reevaluarea s-a efectuat doar  prin simple operatii de calcul matematic – ceea ce evident nu mai necesita nici deplasarea expertului la locul situarii imobilului.

Ca urmare, instanta a urmat sa recalculeze sulta tinând cont de aceasta evaluare 78.510 lei bun mobil + 16.000 lei bunuri mobile = 94.510 lei valoare totala a masei partajabile si, tinând cont ca bunurile mobile  i-au fost atribuite reclamantului – a obligat-o pe pârâta sa-i plateasca acestuia o sulta – echivalenta cu diferenta pâna la jumatatea ce i se cuvine acestuia din masa de împartit, respectiv suma de 31.255 lei.

Împotriva hotarârilor pronuntate în cauza a declarat recurs pârâta – reclamanta reconventionala, solicitând modificarea acestora sub aspectul cotei contributive ce urmeaza a fi retinuta în favoarea sa la dobândirea bunurilor comune, respectiv majorarea acestei cote de la 50% la 70%, consecinta directa a admiterii acestei cereri fiind aceea a reducerii corespunzatoare a sultei pe care o datoreaza intimatului.

În motivarea cererii sale recurenta a aratat ca în timp ce ea a facut dovada incontestabila a veniturilor obtinute sub durata casatoriei, intimatul a fost obligat sa propuna audierea unor martori pentru a dovedi ca a lucrat în aceasta perioada, neputând fi depuse înscrisuri care sa evidentieze cu destula claritate cuantumul veniturilor obtinute de intimat, ceea ce a determinat o incertitudine referitor la contributia sa la dobândirea bunurilor comune.

Intimatul, prin concluziile orale prezentate la termen, a solicitat respingerea recursului, apreciind ca din probele de la dosar s-a conturat suficient de puternic contributia sa egala cu cea a recurentei la suportarea sarcinilor casatoriei si la dobândirea bunurilor supuse partajului.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut în primul rând ca partile sub durata casatoriei au dobândit un imobil înscris în CF 3043 T., compus din casa si 799 mp teren, cu titlu de întretinere, creditorul întretinerii fiind bunicul recurentei.

Este adevarat ca actul nu a fost cu titlu gratuit, dar din probele administrate în cauza nu a rezultat ca reclamantul intimat ar fi prestat întretinere bunicului pârâtei, ori caracterul intuitu personae al contractului nu a putut fi contestat. În legatura cu acest imobil, în lipsa unor probe contrare, prezumtia nu este aceea ca întretinerea a fost prestata de ambii soti, ci este aceea ca a fost prestata de nepoata întretinutului, recurenta, astfel încât apare justificat sa se retina în favoarea ei o cota mai mare de contributie.

În fata instantei de fond, recurenta a depus copia carnetului sau de munca, facând în acest mod dovada faptului ca a fost încadrata sub durata casatoriei, având calitatea de învatatoare, iar din casatoria partilor s-au nascut doi copii de care în principal s-a ocupat recurenta, dupa cum rezulta din sentinta de divort depusa la dosar.

Faptul ca sub durata casatoriei reclamantul ar fi lucrat, a fost dovedit prin declaratii de martor, fara a se depune de la primaria de domiciliu acte de impunere sau de plata a impozitului pentru activitatea desfasurata. Mai mult, expertul care a efectuat evaluarea imobilului, nici nu a evidentiat existenta unui atelier auto amenajat în imobilul în care partile aveau domiciliul.

În aceste conditii, fara a contesta ca intimatul avea cunostintele sa efectueze mici lucrari de reparatii – în lipsa unor amenajari specifice neputând fi vorba de o manopera cu valoare mare -, s-a apreciat ca aportul lui la dobândirea bunurilor comune a fost inferior celui al recurentei.

În aceste conditii, facând aplicarea dispozitiilor art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 alin 1-3 Cod procedura civila, instanta a admis recursul, în sensul ca cel putin la dobândirea imobilului supus partajului a retinut în favoarea recurentei o contributie de 60%, iar a intimatului ca fiind de 40%.

În aceste conditii, a fost redus cuantumul sultei la care a fost obligata recurenta în favoarea intimatului, de la 31.255 lei la 23.404 lei.

Celelalte dispozitii ale hotarârilor atacate au fost mentinute, în conditiile în care bunurile mobile au fost atribuite reclamantului pârât reconventional.

S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare