Drept procesual civil

Curtea constată că atunci când a calificat calea de atac declarată de părţi împotriva hotărârii de primă instanţă, Tribunalul Ialomiţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art.2821 alin.1 C.proc.civ., raportându-se doar la o parte a obiectului litigiului, respectiv la acela dat de bunurile reţinute ca făcând parte din categoria bunurilor comune. Aceasta a condus la consecinţa judecării în mod greşit a căii de atac într-o compunere de trei judecători, specifică recursului, iar nu în complet de doi judecători, proprie apelului şi, în acelaşi timp, la suprimarea nelegală a unei căi de atac care, potrivit legii, se afla la dispoziţia părţilor.

Domeniu – drept procesual civil

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.6970/312/2009 – DECIZIA CIVILĂ NR.197/05.02.2013)

Prin sentinţa civilă nr.1156 din 19.04.2012 pronunţată de Judecătoria Slobozia s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului P.V. de a se constata că apartamentul situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judeţ I. a fost  bun propriu, cerere formulată în contradictoriu cu pârâţii N. (fostă P.) D., V.C.M., V.S.V., Ş.M. şi Ş.I..

S-a admis, în parte, acţiunea formulată de pârâta N. (fostă P.) D., în contradictoriu cu reclamantul P.V..

S-au respins ca neîntemeiate solicitările pârâtei N. (fostă P.) D. de includere la masa partajabilă a sumelor de: 20.000 lei (reprezentând preţul încasat pentru înstrăinarea nudei proprietăţi asupra imobilului apartament situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judeţ I.), 81.726,75 lei (reprezentând preţ al vânzării terenului bun comun în suprafaţa de 500 mp teren situat în intravilanul municipiului S.) şi 30.000 lei (reprezentând depozite bancare ale reclamantului).

S-a constatat că reclamantul P.V. şi pârâta N. (fostă P.) D. sunt coproprietari asupra terenului în suprafaţă de 700 mp situat în comuna M.K., str.D.J. nr.3, judeţ I. (tarlaua 41, parcela 3407), identificat prin număr cadastral, 650/2 înscris în cartea funciară nr.20457 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.204), având ca vecini: la N – N.A. pe 36,08 ml;  la S – S.I. pe 39,67 ml; la E – str.Drumul judeţean – Dj 2367 pe 14,28 ml; la V – N.A. pr 25,27 ml, şi asupra imobilului casă de locuit – parter cu  garaj auto construit conform autorizaţiei de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. pe acest teren, în cote de câte 50% fiecare.

S-a omologat raportul de expertiză imobiliară întocmit de expertul tehnic judiciar E.S.G..

S-a atribuit în deplină proprietate şi posesie pârâtei N. (fostă P.) D. imobilul teren în suprafaţă de 700 mp situat în comuna M.K., str.D.J. nr.3, judeţ I. împreună cu imobilul casă de locuit – parter cu garaj auto construit conform autorizaţiei de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. pe acest teren şi a fost obligată pârâta N. (fostă P.) D. la plata către reclamantul P.V. a sumei de 48.563 lei cu titlu de sultă în termen de 3 luni de la comunicarea hotărârii.

S-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată, s-a făcut aplicarea art.54 alin.2 din Legea nr.7/1996 şi în temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 a fost obligat reclamantul P.V. la plata către stat a sumei de 2.928 lei, reprezentând scutire de la plata taxei de timbru, prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, acordată pârâtei N. (fostă P.) D. potrivit încheierii din data de 22.09.2011.

S-a dispus restituirea sumei de 300 lei din suma de 600 lei achitată de reclamantul P.V. cu titlu de onorariu expertiză, conform chitanţei seria TTE nr.8774491 din data de 10.01.2012 emisă de CEC Bank – Sucursala Slobozia.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi pârâta s-au căsătorit la data de 12.12.1997, iar prin sentinţa civilă nr.2240/01.06.2009 a Judecătoriei Slobozia, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, prin acord, pârâta revenind la numele avut anterior căsătoriei, acela de N..

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2567/16.07.1998 autentificat la BNP S.M. (S.), soţii P.V. şi D. au cumpărat un apartament cu 2 camere situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judeţ I., precum şi 10 mp teren aferent, preţul vânzării fiind de 3.700 lei (37.000.000 lei ROL), sumă din care la data perfectării contractului s-a dat suma de 2.400 lei (24.000.000 lei ROL), iar restul de 1.300 lei (13.000.000 lei ROL), urmând a se remite vânzătorilor la data de 30.07.1998.

Faţă de actele dosarului, instanţa a apreciat că nu numai reclamantul a avut contribuţie la achiziţionarea acestui bun comun ci şi pârâta, având în vedere munca depusă de aceasta în gospodărie (reclamantul necontestând efectuarea de către pârâtă a treburilor casnice, în perioada apropiată dobândirii apartamentului), faptul că de la data încheierii căsătoriei trecuse aproximativ 7 luni, că şi pârâta era deţinătoare de bunuri proprii conform hotărârii de partaj cu fostul soţ, iar, în baza unei prezumţii simple, în favoarea pârâtei operează subzistenţa unei contribuţii la acest bun comun. A apreciat instanţa că, deşi reclamantul împreună cu fosta soţie au înstrăinat bunuri, iar sumele obţinute cuvenite reclamantului se ridicau la o sumă apropiată de cea a cumpărării apartamentului nr.80 din municipiul S., Bd.U., bl.U12, aceasta nu echivalează cu faptul că întreaga sumă obţinută de reclamant ar fi fost folosită la achitarea apartamentului.

Instanţa de fond a mai reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1463/27.03.2008 autentificat la BNP S.D. (S.), soţii P.V. şi D. au vândut nuda proprietate asupra imobilului compus din două camere situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judeţ I., către pârâţii V.C.M., V.S.V., Ş.M. şi Ş.I., pentru suma de 20.000 lei, cei doi soţi, păstrându-şi  dreptul de uzufruct viager şi prin contractul de vânzare-cumpărare nr.613/13.02.2008 autentificat la BNP P.M.au înstrăinat suprafaţa de 500 mp teren situat în intravilanul municipiul S. (bun comun al părţilor) pentru suma de 81.726,75 lei.

Chiar dacă vânzarea apartamentului şi a terenului s-a efectuat de către pârâtă, prin mandatar P.V., în lipsa unor probe pertinente şi concludente privind destinaţia sumelor încasate, în aplicabilitatea prezumţiei de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, instanţa a apreciat că părţile au folosit în comun sumele cuvenite din vânzare.

S-a mai reţinut în considerentele sentinţei că părţile au avut depozite constând în certificate de trezorerie, în perioada 1999 – 2005, însă, ultimele trei certificate de trezorerie (în valoare de câte 50.000.000 lei ROL)  au fost răscumpărate la datele de 22.04.2005, 26.05.2005 şi 08.06.2005, astfel că instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea pârâtei-reclamante de includere la masa partajabilă a sumei de 30.000 lei (reprezentând depozite bancare ale pârâtului).

Din probatoriul administrat s-a constatat că în timpul căsătoriei soţii P.V. şi D. au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2716/04.11.2004 autentificat la BNP D.M.L. (Ţ.) un teren în suprafaţă de 700 mp situat în comuna M.K., în tarlaua 41, parcela 3407 identificat prin număr cadastral, 650/2 (lot.2) înscris în cartea funciară nr.196/N având ca vecini: la N – lot nr.1, la S – S.I., la E – Drum judeţean, la V – lot. nr.1.

Pe timpul căsătoriei părţilor, pe acest teren a fost construit imobilul casă de locuit – parter cu  garaj auto conform autorizaţiei de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. şi a fost reţinută o contribuţie egală având în vedere că atât reclamantul, cât şi pârâta au avut anterior cumpărării terenului şi construirii casei din localitatea M.K., bunuri imobile proprii pe care le-au folosit în interesul comun al căsniciei, că reclamantul a obţinut în mod constant sume de bani necesare construirii casei din comuna M.K., ca şi pârâta care a fost plecată în străinătate la muncă, de unde, în mod periodic, trimitea în ţară bani.

Dat fiind că pârâta N.D. a dorit partajarea terenului în suprafaţă de 700 mp situat în comuna M.K. şi a imobilului casă de locuit – dar nu au ajuns la o tranzacţie, instanţa, prin încheierea din data de 17.11.2011, în baza art.6736 Cod procedură civilă, a constatat că părţile sunt coproprietari asupra acestor bunuri imobile, fiecare cu o cotă de 50% şi a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice pentru construcţii, în vederea evaluării şi lotizării imobilului pentru ieşirea din indiviziune.

Prin raportul de expertiză tehnică în construcţii s-a stabilit că valoarea de piaţă a imobilului teren în suprafaţă de 700 mp situat în comuna M.K., str.D.J. nr.3, judeţ I.  şi casă de locuit – parter cu  garaj auto construite conform autorizaţiei de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. pe acest teren, este de 97.126 lei, cotele cuvenite părţilor fiind de câte 48.563 lei pentru fiecare – filele 340-349.

Părţile nu au avut obiecţiuni cu privire la expertiza efectuată şi făcând aplicarea art. 6739 Cod procedură civilă, având în vedere că imobilul nu este partajabil în natură iar poziţia părţilor concordă în ceea ce priveşte atribuirea imobilului (reclamantul fiind de acord ca imobilul în cauză să fie atribuit pârâtei, cu obligarea acesteia la plata sultei stabilite, iar pârâta solicitând atribuirea imobilului) instanţa a omologat raportul de expertiză şi a dispus ieşirea din indiviziune, atribuind în deplină proprietate şi posesie pârâtei N. (fostă P.) D. imobilul teren în suprafaţă de 700 mp împreună cu imobilul casă de locuit – parter cu  garaj auto construit pe acest teren, cu obligarea pârâtei N. (fostă P.) D. la plata către reclamantul P.V. a sumei de 48.563 lei cu titlu de sultă în termen de 3 luni de la comunicarea prezentei hotărâri.

Faţă de prevederile art. 274 Cod de procedură civilă şi faţă de principiul disponibilităţii acţiunii civile, instanţa a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art.54 alin.2 din Legea nr.7/1996, republicată, a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea rămasă irevocabilă către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa şi în temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 l-a obligat pe reclamantul P.V. la plata către stat a sumei de 2.928 lei, reprezentând scutire de la plata taxei de timbru, prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, acordată pârâtei N. (fostă P.) D. potrivit încheierii din data de 22.09.2011 (reclamantul căzând în pretenţii faţă de pârâtă raportat la cererea adresată de aceasta instanţei – doar pârâta solicitând partajarea bunurilor comune şi, în consecinţă, timbrând corespunzător sau uzând de dispoziţiile OUG nr.51/2008)

Instanţa a dispus restituirea sumei de 300 lei din suma de 600 lei achitată de reclamantul P.V. cu titlu de onorariu expertiză, conform chitanţei seria TTE nr.8774491 din data de 10.01.2012 emisă de CEC Bank – Sucursala Slobozia (în condiţiile în care şi pârâta N.D. a achitat ½ din onorariu de expertiză – respectiv 300 lei – fila 363 din dosar, iar onorariul de expertiză a fost fixat de instanţă la suma de 600 lei, prin încheierea din data de 17.11.2011, urmând a fi suportat în mod egal de părţi).

Împotriva Încheierii interlocutorii şi a sentinţei a declarat recurs reclamantul P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie  sub aspectul soluţionării cererii sale de a se constata că apartamentul este bun propriu şi că, în consecinţă, şi dreptul de uzufruct este bun propriu, dar şi în privinţa nereţinerii unei cote superioare de contribuţie pe care a avut-o la dobândirea bunurilor comune.

Şi pârâta-reclamantă N.D.  a formulat recurs (declarat iniţial apel) împotriva aceleiaşi sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul neadmiterii solicitarea ei de a fi inclusă în masa de împărţit  suma de 20.000 lei, reprezentând preţul încasat de către reclamant prin vânzarea nudei proprietăţi a apartamentului nr.80 situat în S., Bd.U., către fiicele şi respectiv ginerii lui, a sumei de 81.726,75 lei, reprezentând preţ încasat de către reclamant din vânzarea suprafeţei de 500 mp teren intravilan situat în Slobozia şi a depozitelor bancare în sumă de 30.000 lei.

Ambele căi de atac au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Ialomiţa, sub nr.6970/312/2009.

La termenul de judecată din 18.10.2012, tribunalul a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac în cauză, în raport de valoarea  obiectului litigiului şi a apreciat că este recursul calea de atac în considerarea valorii masei partajabile ce a fost reţinută prin încheierea de admitere în principiu şi prin dispozitivul sentinţei atacate, valoare ce nu depăşeşte 100.000 lei. 

Prin decizia civilă nr.1176 R/18.10.2012, Tribunalul Ialomiţa – Secţia Civilă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondate recursurile declarate de către recurentul - reclamant P.V. şi de către recurenta - pârâtă N.D. împotriva sentinţei civile nr.1156 din 19.04.2012 pronunţată de Judecătoria Slobozia.

Împotriva acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sa, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin ambele recursuri s-a solicitat  casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Ialomiţa, în vederea soluţionării apelului.

În esenţă, ambele recursuri au susţinut aceeaşi critică de nelegalitate, respectiv, greşita calificare dată de către Tribunalul Ialomiţa căii de atac ce a fost declarată de ambele părţi împotriva hotărârii de primă instanţă, pe care a apreciat-o ca fiind recursul, iar nu apelul.

Astfel, făcând trimitere, recurenta la cererea sa de chemare în judecată, iar recurentul la obiectul litigiului astfel cum a fost el conturat prin cererile de chemare în judecată formulate de ambele părţi, s-a susţinut că valoarea obiectului litigiului  depăşeşte suma de 100.000 lei întrucât s-a solicitat partajarea următoarelor bunuri:

- o casă de locuit situată în comuna K. şi terenul aferent în suprafaţă de 700 mp, imobil evaluat prin expertiza judiciară la suma de 97.126 lei.

- suma de 81.726,75 lei reprezentând preţul de vânzare al terenului de 500 m.p. situat în intravilanul municipiului S. (potrivit completării din 20.05.2010).

- suma de 20.000 lei reprezentând preţul încasat pentru înstrăinarea nudei proprietăţi a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judeţ Ialomiţa şi a terenului aferent.

- suma de 30.000 lei reprezentând depozite de trezorerie.

În drept, părţile au invocat dispoziţiile art. 304 pct.9 şi 304 pct.1 şi 5.

Analizând recursurile declarate prin raportare la actele dosarului şi critica de nelegalitate formulată, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate.

În acest sens, Curtea observă că în cauză ambele părţi sunt titulare ale unor cereri distincte: recurentul reclamant a solicitat instanţelor să constate că apartamentul 80 situat în S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judeţ I., compus din 2 camere şi dependinţe, împreună cu 10 m.p. teren aferent acestuia, este bunul său propriu, în timp ce recurenta pârâtă, titulară a cererii conexe, succesiv completată, a solicitat instanţelor ieşirea din indiviziune în cote de ½ în privinţa următoarelor bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei:

- apartamentul nr.80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judeţ I. şi 10 m.p. teren aferent;

- casa de locuit din comuna M.K., judeţ I.;

- suma de 81.726,75 lei reprezentând preţul de vânzare al terenului de 500 m.p. situat în intravilanul municipiului Slobozia (potrivit completării din 20.05.2010);

- suma de 30.000 lei reprezentând depozite de trezorerie (potrivit completării din 13.01.2011);

- suma de 20.000 lei reprezentând preţul încasat pentru înstrăinarea nudei proprietăţi a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judeţ I. şi a terenului aferent (potrivit completării din 7.04.2011).

Curtea mai reţine că expertiza administrată în cauză a evaluat imobilul bun comun, compus din 700 m.p. teren şi casă de locuit cu garaj auto, situat în comuna M.K., la valoarea de 97.126 lei.

Întrucât ceea ce interesează în aplicarea criteriului valorii obiectului litigiului, în funcţie de care se determină atât competenţa materială între instanţe, cât şi căile de atac potrivit dispoziţiilor art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, este valoarea obiectului litigiului de la data sesizării instanţei, dar şi valoarea nou rezultată în urma modificărilor aduse cererii de chemare în judecată în condiţiile art.132 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că în mod greşit şi cu încălcarea legii tribunalul a apreciat că litigiul de faţă este unul supus judecăţii în două grade de jurisdicţie (fond şi recurs), fiind sustras apelului, raportându-se doar la valoarea masei partajabile astfel cum a fost ea stabilită prin încheierea de admitere în principiu şi hotărârea de primă instanţă.

Este adevărat că valoarea acestei mase este situată sub pragul valoric de 100.000 lei, utilizat în cuprinsul dispoziţiilor art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, însă ceea ce este greşit este raportarea pe care tribunalul a făcut-o, fără nici o justificare legală, la masa bunurilor stabilite ca fiind comune prin actele de procedură ale primei instanţe, cu ignorarea şi nesocotirea celorlalte bunuri şi drepturi, deopotrivă litigioase între părţi şi în privinţa cărora prima instanţă a apreciat că nu fac parte din masa bunurilor comune.

Întrucât şi aceste drepturi/bunuri au o valoare patrimonială, fiind deduse judecăţii prin cererea a cărei titulară este recurenta – pârâtă, intrând pe această cale în obiectul litigiului şi al disputei dintre părţi, Curtea apreciază că nu există nici o justificare ca, în determinarea „obiectului litigiului” (şi nu doar al masei bunurilor comune), despre care vorbeşte textul art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, Tribunalul Ialomiţa să nu aibă în vedere, alături de bunurile stabilite prin hotărârea de primă instanţă ca făcând parte din masa partajabilă, şi pe acelea ce nu au fost incluse în această categorie, respectiv bunurile solicitate a fi incluse în această masă prin cererile completatoare ale pârâtei reclamante: suma de 20.000 lei reprezentând preţul înstrăinării nudei proprietăţi a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judeţ I. şi a terenului aferent, suma de 81.726,75 lei reprezentând preţul de vânzare al terenului de 500 m.p. situat în intravilanul mun.S. şi suma de 30.000 lei reprezentând depozite de trezorerie.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, aceleaşi drepturi/bunuri au făcut obiectul contestărilor în calea de atac promovată de pârâta reclamantă împotriva hotărârii de primă instanţă, alături de drepturile/interesele părţilor asupra bunurilor stabilite ca intrând în masa partajabilă, în privinţa cărora disputa s-a conturat pe aspectul cotelor de contribuţie reţinute fiecăreia dintre părţi.

Cum dispoziţiile art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă sustrag apelului şi litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei şi cum, pentru motivele arătate, şi bunurile ce nu au fost incluse în masa partajabilă, fac parte, alături de cele incluse în această masă, din obiectul litigiului pendinte, Curtea apreciază că prin raportare la valoarea integrală a acestuia, care depăşeşte cu mult pragul de 100.000 lei, în cauză nu erau incidente dispoziţiile acestui text legal, pricina fiind susceptibilă de a fi judecată în trei grade de jurisdicţie, respectiv fond, apel, recurs.

În consecinţă, Curtea constată că atunci când a calificat calea de atac declarată de părţi împotriva hotărârii de primă instanţă, Tribunalul Ialomiţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, raportându-se doar la o parte a obiectului litigiului, respectiv la acela dat de bunurile reţinute ca făcând parte din categoria bunurilor comune. Aceasta a condus la consecinţa judecării în mod greşit a căii de atac într-o compunere de trei judecători, specifică recursului, iar nu în complet de doi judecători, proprie apelului şi, în acelaşi timp, la suprimarea nelegală a unei căi de atac care, potrivit legii, se afla la dispoziţia părţilor.

Acestea fiind stabilite, Curtea apreciază ca fiind incidente dispoziţiile art.304 pct.1 şi 9 Cod de procedură civilă, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art.312 alin.3 teza a II-a, Curtea va admite recursul declarat, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în apel.

Domenii speta

Spete similare