Recurs contencios administrativ. suspendare executare act administrativ. -art.14 şi 15 din Legea 554/2004.

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. SUSPENDARE EXECUTARE ACT ADMINISTRATIV.

-art.14 şi 15 din Legea 554/2004.

Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice emitente, persoana care se consideră vătămată, poate cere  instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, iar art.15 din acelaşi act normativ prevede că suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului.

Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că, în cauză,  nu sunt întrunite cerinţele prevăzute cumulativ de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele  caracterului executoriu al actelor administrative.

Instanţa are însă numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administra-tiv nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Or, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de recurenţi presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscriu condiţiei prevăzute de art.14.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, deoarece prin executarea actului administrativ, recurenţilor nu li s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, cu atât mai mult cu cât în caietul de sarcini se prevede obligaţia cumpărătorilor de nota  în cartea funciară servituţi de trecere cu pasul şi cu auto.

Prin Sentinţa nr. 648/CA/2009 din 27.10.2009,  Tribunalul Bihor a respins cererea de suspendare a executării HCL P. nr.65/18.05.2009, formulată de reclamanţii P.L., S.V., SC R.I.SRL şi D.I. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond, examinând capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat, din întreg materialul probator aflat la dosar, a reţinut că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă suspendarea executării HCL P. nr.65/18.05.2009 şi implicit a procedurilor de realizare a licitaţiei organizate în baza acestei hotărâri, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.

Fără a cerceta în fond, sub toate aspectele, legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile imperativ cerute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, respectiv dispoziţiile art.14 din L.554/2004, care prevăd că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru pre-venirea unei pagube iminente. Cele două sintagme sunt clarificate prin disp.art.2 lit.”s” şi „t” din L.554/2004. Prin urmare, în accepţiu-nea acestui text de lege, prin caz bine justificat se înţelege împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înţelege prejudiciu material viitor şi pre-vizibil.

Transpunând aceste texte de lege în speţă, instanţa a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile imperios ceru-te de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat. Astfel, din CF-urile terenurilor care au fost scoase la licitaţie în baza hotărârii atacate, rezultă că acestea se află în proprietatea comunei P. De asemenea, din raportul de evaluare aflat la dosar rezultă că terenurile au fost evaluate de un evaluator autorizat.

Faţă de aceste argumente şi ţinând cont de faptul că licitaţia organizată în baza hotărârii atacate a fost câştigată de numitul P.T. – tatăl reclamantului, aşa cum rezultă din procesul verbal de adjudecare a licitaţiei depus la dosar, instanţa a constatat că nu există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

De asemenea, nici cea de-a doua condiţie imperativ cerută de lege pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv existenţa unei pagube iminente, nu este îndeplinită în cauză.

Ori, prin pagubă iminentă se înţelege, un prejudiciu material viitor şi previzibil. Este evident că prin nesuspendarea executării HCL atacate nu se creează în sarcina reclamanţilor nici o pagubă materială.

Scopul instituit de legiuitor pentru suspendarea executării actului administrativ este acela de a nu cauza reclamantului o pagubă materială iminentă, care i s-ar cauza ca urmare a nesuspendării executării actului administrativ, generată de faptul că până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare, această pagubă materială ar putea fi, în unele cazuri, deosebit de consistentă. Ori, în cazul reclamanţilor, această pagubă materială iminentă lipseşte cu desăvârşire.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii P.L., S.V., SC R.I.SRL şi D.I. care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P., ca în condiţiile art.14 (1), să se dispună suspendarea procedurilor de realizare a licitaţiei până la soluţionarea cauzei privind „ vânzarea prin licitaţie publică a unor terenuri proprietatea privată a comunei P.” .

În motivarea recursului recurenţii arătă că s-au încălcat dispoziţiile legale privind :

1.trecerea din domeniul public în domeniul privat al Statu-lui a unor terenuri ;

2.modul de evaluare a terenurilor ;

3.modul de atribuire  şi înstrăinare a terenurilor ;

4.nerespectarea normelor privind realizarea unui PUZ anterior înstrăinării unor terenuri ; respectiv de împrejurarea că toţi proprietarii de teren sunt în situaţia reaşezării parcelelor de proprietate, dată fiind greşita modalitate de înfiinţare a numerelor cadastrale.

Între terenurile proprietatea lor şi drumul judeţean există o fâşie de teren, cu o lăţime de aproximativ de 15 m, teren care a constituit domeniul public al statului, reprezentând „DRUM” şi înscris în cf nr.1221 nr. topo 1427 Paleu ca şi „ drum ”, iar cei 9 proprietari nu au putut cumpăra terenurile din faţa proprietăţilor lor din acest motiv.

Prin nesocotirea normelor legale, Consiliul Local P. a trecut acest teren din proprietatea publică a Statului în proprietatea privată a Statului, nesocotind faptul că acest drum asigură accesul tuturor proprietarilor la terenurile lor, în mod firesc şi nestânjenit. Acest teren a fost evaluat , nesocotind cadrul legal care reglementează do-meniul, conţinând şi constatări nereale şi nelegale, cum ar fi inexistenţa unor construcţii, garduri, reţele electrice, reţele de canalizare, reţele de apă, cu toate că acestea există şi au fost realizate prin autorizare de către Primăria P., aparte de individualizarea terenului ca fiind  „ şes ” , în realitate el fiind „ în pantă ”.

A solicitat măsura suspendării cu motivarea că toate proprietăţile sunt în imposibilitatea de a avea vreo cale de acces, aparte de im-posibilitatea racordării la utilităţile existente, realizate de ei, apreciind că în mod cras şi inadmisibil a fost încălcat dreptul lor de proprietate.

Mai mult, terenurile lor sunt supuse unei „ reaşezări ” a parcelelor, deoarece numerele cadastrale au fost stabilite greşit situaţie în care, este evident, pot interveni „ modificări” esenţiale privind proprietăţile şi proprietarii, fapt bine ştiut de către pârâtă.

A arătat că pentru instanţa de fond operaţiunile cf, înscrierea în cf a terenului destinat drumului, expertiza de evaluare şi inexistenţa unui PUZ, sunt elemente nesemnificative, neimportante nerelevante; neclarificarea situaţiei de cf, reaşezarea terenurilor, îngrădirea liberului acces la terenurile lor, precum şi destinaţia terenului sunt de asemenea apreciate cum că nu constituie, în vreun fel, un pericol pentru ei.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, având în vedre actele şi lucrările dosarului s-a constatat că recursul este nefondat astfel că a fost respins ca atare.

Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesiza-rea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice emitente, persoana care se consideră vătămată, poate cere  instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, iar art.15 din acelaşi act normativ prevede că suspendarea executării actului administrativ , poate fi solicitată , pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului.

Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că, în cauză,  nu sunt întrunite cerinţele prevăzute cumulativ de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele  caracterului executoriu al actelor administrative.

Instanţa are însă numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administra-tiv nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Or, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de recurenţi presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscriu condiţiei prevăzute de art.14.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, deoarece prin executarea actului administrativ, recurenţilor nu li s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, cu atât mai mult cu cât în caietul de sarcini se prevede obligaţia cumpărătorilor de nota  în cartea funciară servituţi de trecere cu pasul şi cu auto.

(Decizia nr.170/CA/8.08.2010 a Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).

Domenii speta

Spete similare