Drept procesual civil. soluţia adusă cererii privind îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii din perspectiva prevederilor art. 281, art. 281 indice 1 şi art. 281 indice 1 din codul de procedură civilă. Art. 281 din Codul de procedură civilă...

DREPT  PROCESUAL CIVIL. SOLUŢIA ADUSĂ CERERII PRIVIND ÎNDREPTAREA, LĂMURIREA ŞI COMPLETAREA HOTĂRÂRII DIN PERSPECTIVA PREVEDERILOR ART. 281, ART. 281 INDICE 1 ŞI ART. 281 INDICE 1 DIN CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ.

Art. 281 din Codul de procedură civilă

Art. 281 indice 1 şi indice 2 din

Codul de procedură civilă

Aducându-se în discuţie eventuale  greşeli de judecată, în speţă nu-şi găsesc incidenţa prevederile art. 281 din Codul de procedură civilă, nefiind vorba despre erori materiale în înţelesul textului de lege precitat, după cum nici dispoziţiile art. 281 indice  1 din Codul de procedură  civilă nu sunt aplicabile, astfel este evident  că greşeala despre care face vorbire recurenta, în opinia căreia ar fi fost încălcată  legislaţia  în materia fondului funciar,  nu deschide calea lămuririi hotărârii, o soluţie contrară determinând practic modificarea hotărârii.

Dacă s-ar da curs cererii recurentei, dispozitivul hotărârii – în care  s-a specificat cu claritate care sunt persoanele în favoarea cărora  s-a dispus  reconstituirea dreptului de proprietate -, ar suferi modificări cu privire la persoanele  beneficiare ale  acestui drept, ceea ce nu este cu putinţă a se realiza în cadrul procedurii prevăzute de textul de lege menţionat, după cum nici prevederile  art. 281 indice  2 din  Cod nu-şi găsesc incidenţa, acestea fiind aplicabile  doar atunci când instanţa a omis  să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra  unei cereri conexe sau incidentale, ceea ce nu este cazul în speţă.

DECIZIA CIVILĂ NR.1594/2012-R

 din 12 aprilie 2012 (dosar nr.5232/83/2002)

 Prin încheierea din 24 mai 2011, Tribunalul S M a respins cererea de îndreptare, lămurire, a deciziei civile nr.575/Ap din 22 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul S M în dosar nr.5232/83/2002, formulată de petenta T A,  în contradictoriu cu intimaţii COMISIA LOCALĂ A DE APLICARE A LEGII FONDUILUI FUNCIAR, COMISIA JUDEŢEANĂ S M DE APLICARE A LEGII FONDUILUI FUNCIAR, B V.

Pentru a pronunţa această încheiere, Tribunalul analizând cererea de „îndreptare, lămurire, completare” a hotărârii întemeiată pe disp.art.281 ind.1 – 281 ind.1 Cod procedură civilă, a constatat că, petenta nu învederează o eroare materială în accepţiunea disp.art.281 Cod procedură civilă, din cuprinsul motivelor prezentate rezultând că acesta  invocă o eroare de judecată, inadmisibilă din perspectiva art.281 Cod procedură civilă, iar cererea de lămurire se circumscrie aceloraşi argumente neexistând un motiv conform disp.art.281 ind.1 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, s-a mai reţinut că, decizia nr.757/2002 a fost supusă controlului Curţii de Apel O, care a respins recursul promovat împotriva acesteia prin decizia civilă nr.244/10.03.2003, astfel că, s-a opinat că  orice nelămuriri sau erori pe fondul cauzei, astfel cum sunt invocate în prezenta cerere, puteau face obiectul recursului.

Tribunalul S M a apreciat că cererea de completare a hotărârii este tardivă, conform art.281 ind.2 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs recurenta T A, solicitând admiterea acestuia, iar pe fond, admiterea cererii depusă la 11.04.2011.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a formulat următoarele critici:

-potrivit art.281(1), erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, astfel că, având în vedere aceste prevederi, a sesizat instanţa privind eroarea intervenită, sperând că aceasta, având în vedere rolul său activ, să procedeze în consecinţă, însă, instanţa, în loc să-şi repare greşeala care putea fi făcută şi din oficiu, prin hotărârea pronunţată în 24 mai 2011, a respins cererea ei;

-consideră că este neîntemeiată şi nelegală hotărârea atacată, deoarece, pe bună credinţă, a considerat că este o greşeală, o scăpare, o eroare materială, menţiunea în decizia civilă nr.757/Ap/2001 „să reconstituie pe numele apelanţilor reclamanţi –dreptul de proprietate asupra terenurilor …. din cererea nr.296/2.04.1998, …. din cererea nr.297/2.04.1998”, câtă vreme, faţă de considerente, de sentinţa civilă nr.1228/2002 a Judecătoriei C, a actelor de la dosar, este evident că a fost o scăpare, o neatenţie a d-lui judecători I D, fiind o eroare materială în accepţiunea dispoziţiilor art.281 Cod procedură civilă şi dacă ar fi fost altfel, s-ar regăsi o motivare în fapt şi drept, în susţinere, deşi, în mod greşit s-a reţinut de instanţă, că petentă invocă o eroare de judecată;

-refuzul instanţei de a lămuri hotărârea pronunţată, apare deplasată, vizavi de art.281/1 Cod procedură civilă, această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare;

-refuză să creadă în superficialitatea, necunoaşterea dosarului, a prevederilor legislaţiei speciale funciare, a bunei credinţe, a rolului activ, a principiilor de drept, nesocotirea din culpă, în mod grav şi nescuzabil a normelor de drept material sau procesual, exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă ori rea credinţă, care prejudiciază.

În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă, legislaţia specială funciară, Codul civil, Constituţia, CEDO.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul B V a solicitat, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii recurate, invocând că, disp.art. 281 ind.2a introdus prin art.l pct.25 din Legea nr. 202/2010 se aplică doar hotărârilor pronunţate după intrarea în vigoare a acestei legi , nu şi celor pronunţate anterior, asigurându-se astfel respectarea principiului neretroactivităţii legii, şi mai mult, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei totale ce i se cuvenea, ulterior pronunţării acestei decizii , s-a adresat Judecătoriei C, în cauza dosar nr. 1827/ 2003 astfel că, prin sentinţa .civilă nr. 1471/ 25.11.2003 a fost corectată suprafaţă totală ce i-a fost reconstituită, aceasta fiind de 23 ha 3392 mp., astfel că, pe baza acestei hotărâri finale, petenta a obţinut Procesul Varbal de punere în posesie pe numele intimatului, cu nr.1226/10.06.2009, procesul verbal fiind semnat spre acceptare chiar de către recurentă, însă ulterior, a încercat să obţină doar ea titlu de proprietate asupra terenului reconstituit , dat fiind amplasamentul terenului (în păşunea com.A) şi într-o singură parcelă, aspect care a dus la tergiversări în eliberarea titlului de proprietate şi la neânţelegeri între ei, date fiind demersurile ascunse tăcute de petenta. Cererea petentei recurenţe este evident că a fost promovată cu rea-credinţă şi pentru faptul că se urmăreşte a lipsi de efecte juridice hotărâri pronunţate în anii 2002- 2003, soluţie cu care a fost de acord şi faţă de care a şi solicitat punerea în posesie pentru ambele părţi în anul 2009, iar prin prezenta cerere, încearcă să obţină altă soluţie pe probleme de fond , contrar soluţiilor obţinute hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile anterioare în care am figurat în calitate de reclamanţi ,ca fraţi cu interese comune.

Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat următoarele: 

Prin cererea înregistrată la Tribunalul S M, la data de 15.04.2011, petenta recurentă a solicitat, invocând prevederile art.281, 1 şi art.281,3 Cod procedură civilă, îndreptarea, lămurirea, completarea deciziei civile nr.757/Ap din 22 noiembrie 2002, învederând instanţei că această hotărâre este interpretată în sensul că reconstituirea, punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru toate suprafeţele de teren solicitate prin cererile 296 şi 297 nu se va face, conform legii fondului funciar, pe numele celor îndreptăţiţi ce au depus cerere în termenul legal, ci se va face împreună pe numele apelanţilor reclamanţi, T A/B V.

Prin decizia civilă, a cărei îndreptare, completare, explicitare, o solicită recurenta petentă, a fost admis apelul reclamanţilor T A şi B.V.V împotriva Sentinţei civile nr.1228/9.09.2002 a Judecătoriei C, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a fost admis în parte şi cel de al doilea capăt de cerere şi, în consecinţă, a fost obligată intimata Comisia Locală A de aplicare a Legii nr.18/1991 să reconstituie pe numele apelanţilor reclamanţi dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate pe raza comunei A, respectiv pe raza localităţii U, şi anume 16.855 m.p. teren şi cota de 971/197950 păşune din cererea nr.296/2.04.1998 şi suprafaţa de 57.732 m.p. teren din cererea nr.297/2.04.1998, urmând ca pentru cele două suprafeţe de pădure apelanţii să se adreseze Comisiei Locale a comunei S de Aplicare a Legii nr.18/1991.

Faţă de motivele invocate în susţinerea cererii deduse judecăţii, este evident că, în speţă, nu-şi găseşte incidenţa prevederile art.281 din Codul de procedură civilă, nefiind vorba despre erori materiale în înţelesul textului de lege precitat, recurenta petentă aducând în discuţie eventuale greşeli de judecată.

De asemenea, nici dispoziţiile art.281 indice 1 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în speţă, pentru că prin lămurirea unei hotărâri nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte, procedură ce este pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când dispozitivul nu este suficient de clar, ceea ce nu este cazul în speţă, dispozitivul fiind exprimat cu claritate. Este evident că greşeala despre care face vorbire recurenta, în opinia căreia ar fi fost încălcată legislaţia în materia fondului funciar, nu deschide calea lămuririi hotărârii, o soluţie contrară determinând, practic, modificarea hotărârii, ceea ce nu este permis pe calea prevăzută de art.281 indice 1 Cod procedură civilă. În speţă, dacă s-ar da curs cererii recurentei pârâte, dispozitivul hotărârii pronunţate în anul 2002, în care s-a specificat cu claritate care sunt persoanele în favoarea cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, ar suferi modificări cu privire la persoanele beneficiare ale acestui drept, ceea ce nu este cu putinţă a se realiza în cadrul procedurii prevăzute de textul de lege anterior enunţat.

Nici prevederile art.281 indice 2 din Cod nu sunt incidente, acest text fiind aplicabil atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, ceea ce nu este cazul în speţă..

Cât priveşte apărările intimatului formulate în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate invocate, acestea urmează a fi înlăturate, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art.725 Cod procedură civilă, normele de procedură sunt de imediată aplicare.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa în baza dispoziţiilor art.312 alin.1 din Codul de procedură civile, a respins ca nefondat recursul, încheierea recurată fiind păstrată în totul.

Domenii speta

Spete similare