Recurs contencios administrativ. anulare dispoziţie emisă de primar cu privire la demolarea unor construcţii (garaje). -art.2 lit e din Decretul nr.144/1958; -art.3 alin.1 din Legea nr.50/1991.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DISPOZIŢIE EMISĂ DE PRIMAR CU PRIVIRE LA DEMOLAREA UNOR CONSTRUCŢII (GARAJE).

-art.2 lit e din Decretul nr.144/1958;

-art.3 alin.1 din Legea nr.50/1991.

Conform autorizaţiei de construire nr.8/1990, pentru parcările acoperite autorizate a fi executate în baza acesteia, erau prevăzute expres ca şi caracteristici tehnice următoarele : fundaţie beton, structură metalică demontabilă, învelitoare din azbociment ondulat, închideri din structură metalică plasă de sârmă, caracteristici din care rezultă caracterul provizoriu al construcţiei autorizate.

Autorizaţia de construire în litigiu a fost eliberată în baza Decretului 144/1958, în vigoare la acea dată, ori prevederile legale care reglementau astfel de construcţii la acel moment erau cele cuprinse la art.2 lit.e, construirea garajelor neîncadrându-se în nici un alt text legal.

Conform prevederilor art.2 lit.e, era obligatorie obţinerea autorizaţiei pentru „lucrările cu caracter provizoriu sau semipermanent, ca locuri pentru expoziţie, precum şi vitrine izolate, firme mari, panouri de agitaţie vizuală, chioşcuri sau cabine de orice fel aşezate pe căile publice sau la faţa clădirilor”.

Prin urmare, caracterul provizoriu al unor astfel de construcţii, printre care se încadrează şi garajele, este impus de lege, chiar dacă în autorizaţia de construire nu s-a prevăzut o durată pentru care s-a autorizat edificarea construcţiilor respective.

Conform prevederilor art.3 alin.1 din Legea 50/1991, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ în litigiu, respectiv dispoziţia nr.4285/11.10.2010, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

Garajele autorizate a fi executate prin autorizaţia nr.8/1990, fiind în temeiul legii (Decretul 144/1958) construcţii provizorii, în mod legal recurentul a emis actul administrativ în litigiu.

Prin urmare, reţinerea caracterului definitiv al acestor construcţii de către prima instanţă este nelegală, motiv pentru care în baza art.304 pct.9 şi 312 alin.1 Cod procedură civilă a fost admis recursul, modificată hotărârea atacată şi respinsă acţiunea formulată de reclamanţi.

Decizia nr.952/CA/04.03.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.3333/CA din 27.09.2012 Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. L. S. BL. K30-39, 41-42, cu sediul procedural ales în S. M., str.M. V., nr.13/1 la Cabinet avocat G. E. în contradictoriu cu pârâtul M. S. M. prin P. , cu sediul în S. M. , P. 25 O.  nr.1, jud.S. M.

A anulat în parte dispoziţia nr.4285/11.10.2010 cu privire la demolarea construcţiilor executate în temeiul autorizaţiei de construire nr.8/1990.

A obligat pârâtul la plata sumei de 562,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 17.05.2012 a fost admisă excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de reclamantele A.  L. B. S. , bl.K 40, A.  L. M. H 43-47 şi A.  L. C.  L5. Prin urmare, instanţa a analizat acţiunea numai în ceea ce priveşte A. L. S. bl. K 30- 39, 41- 42.

S-a reţinut că prin dispoziţia nr. 4285/11.10.2010 (fila nr.10), avându-se în vedere referatul nr.35976/12.10.2010 întocmit de Biroul Disciplina în Construcţii, în temeiul art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991 republicată, s-a dispus demolarea construcţiilor – garaje şi barăci - situate în S. M., C. M. 16, cvartalul mărginit de B. S. , B. M. , str. C.  şi A. U., pe teren aparţinând domeniului public, executate fără autorizaţie de construire şi cu nerespectarea autorizaţiei de construire nr.8/1990 şi autorizaţiei de construire nr.18/1990.

Prin autorizaţia nr.8/16.01.1990 (fila nr.9) a fost autorizată executarea lucrărilor de construcţii parcări acoperite - 12 module 2,50 x 5,00, cu următoarele obiective: fundaţii beton, structură metalică demontabilă, învelitoare din azbociment ondulat, închiderile din structură metalică şi plasă de sârmă.

Aşa cum rezultă din referatul nr.35976/12.10.2010 avut în vedere la emiterea dispoziţiei contestate (fila nr.93), desfiinţarea construcţiilor pentru care s-a eliberat autorizaţia nr.8/1990 se impune pentru nerespectarea autorizaţiei, pentru reabilitarea şi remodelarea imaginii urbanistice a zonei. De asemenea, prin acelaşi referat s-a reţinut că aceste construcţii au caracter provizoriu deoarece a fost autorizată executarea de lucrări de parcaje acoperite din structură metalică demontabilă.

Potrivit art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991 republicată, prin excepţie de la prevederile art.32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

De asemenea, aşa cum rezultă din Anexa nr. 2 a Legii nr. 50/1991, constructiile cu caracter provizoriu sunt constructii autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire.

Conform acestor dispoziţii legale, ceea ce conferă unei construcţii caracter provizoriu este durata de existenţă a acesteia care trebuie să fie limitată şi specificată în autorizaţia de construire şi nu materialele folosite la edificarea construcţiei, aşa cum s-a reţinut în referatul nr. 35976/12.10.2010.

Instanţa a constatat că în autorizaţia nr. 8/16.01.1990 nu s-a specificat o durată pentru care s-a autorizat edificarea construcţiilor respective. Prin urmare, instanţa a apreciat că aceste construcţii nu au caracter provizoriu în sensul dispoziţiilor Legii nr. 50/1991.

Nefiind construcţii cu caracter provizoriu, rezultă că este nelegală emiterea unei dispoziţii de demolare a acestor construcţii în temeiul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 care se referă doar la construcţii cu caracter provizoriu sau la construcţii pentru care nu există autorizaţie de construire. Or, construcţiile pentru care s-a emis autorizaţia nr. 8/16.01.1990 nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii.

Raportat la textul legal în temeiul căruia s-a emis dispoziţia nr. 4285/11.10.2010, sunt neîntemeiate susţinerile pârâtului potrivit cărora dispoziţia contestată s-a emis întrucât construcţiile au fost edificate fără respectarea autorizaţiei de construire emisă. Astfel, instanţa a constatat că pentru desfiinţarea construcţiilor edificate fără respectarea autorizaţiei de construire, Legea nr. 50/1991 instituie o altă procedură, respectiv cea reglementată de art. 26- 32, conform cărora fapta constituie contravenţie şi se constată printr-un proces verbal. Dispoziţia nr. 4285/11.10.2010, pe lângă faptul că nu s-a emis în temeiul acestor dispoziţii legale, nu respectă nici procedura prevăzută de lege pentru desfiinţarea construcţiilor ridicate fără respectarea autorizaţiei de construire.

În consecinţă, având în vedere faptul că dispoziţia nr.4285/11.10.2010 s-a emis doar în temeiul art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991, precum şi faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, construcţiile edificate în temeiul autorizaţiei nr.8/1990 nu au caracter provizoriu, instanţa a apreciat că dispoziţia sus menţionată este nelegală în ceea ce priveşte demolarea construcţiilor edificate în temeiul autorizaţiei nr.8/1990.

Referitor la construcţiile pentru care s-a emis autorizaţia nr.20/1990, instanţa a reţinut că aceste construcţii nu au făcut obiectul dispoziţiei contestate.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991 republicată şi art.8, 10 şi 18 din Legea nr.554/2004, instanţa a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte dispoziţia nr.4285/11.10.2010 cu privire la demolarea construcţiilor executate în temeiul autorizaţiei de construire nr.8/1990.

Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurentul pârât P.  M.  S. M. ,  solicitând admiterea recursului modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii în tot a acţiunii reclamantei.

Apreciază că nu există nicio împrejurare legată de starea de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, atâta timp cât dispoziţia primarului este întemeiată pe prevederile art.33 alin.1 şi 2 din Legea 50/1991.

Autorizaţia invocată a fost dată pentru câteva asociaţii de locatari de pe raza municipiului, în mod temporar şi doar pentru copertine pentru parcare acoperită. Însă cetăţenii au ridicat garaje pe domeniul privat al municipiului, cu încălcarea prevederilor autorizaţiilor emise de municipalitate.

În urma controalelor efectuate de către angajaţii instituţiei la faţa locului s-a stabilit că niciunul dintre garajele existente pe domeniul privat al municipiului nu respectă autorizaţiile depuse de reclamanţi în probaţiune. Lucrările care au fost autorizate prevăd copertine pentru parcare cu următoarele caracteristici tehnice : fundaţii de beton, structură metalică, închiderea din plasă de sârmă, acoperiri structură metalică şi învelitoare din plăci de azbociment. Garajele existente au alte caracteristici tehnice decât cele stabilite prin autorizaţii, aşa cum reiese din procesele verbale de constatare şi control din data de 26.10.2010 şi din data de 28.10.2010. Or, asemenea construcţii nu au făcut obiectul niciunei autorizaţii de construire şi, prin urmare, sunt executate fără autorizaţie.

Pe de altă parte, un singur garaj ocupă locul a două autovehicule, care ar putea fi parcate pe acel loc în urma amenajării zonei de către municipiu în scopul sporirii confortului locuitorilor şi pentru a da un aspect modern zonei respective. Nedemolând aceste garaje, aspectele estetic şi funcţional al spaţiului dintre blocuri ar lăsa de dorit, iar scopul investiţiei municipalităţii ar rămâne lipsit de eficacitate, neproducându-şi efectul dorit de cetăţeni şi de autorităţi.

În drept a invocat art. 3041 şi 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 50/1991, precum şi textele legale invocate

Intimata reclamantă A.  L. S. Bl.K 30 – 39,  41 – 42 S.  M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

A arătat că garajele au fost construite în baza autorizaţiei de construire nr.8/1990, eliberată în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la acea dată, respectiv Decretul nr.144/1958.

Autorizaţia a fost eliberată pe o durată nedeterminată, iar garajele au fost construite în conformitate cu menţiunile din autorizaţie. Reglementările legale în vigoare, Legea 51/1991, prevăd în ce condiţii se poate dispune demolarea unei construcţii.

Mai a arătat totodată că nu rezultă din nici un înscris caracterul provizoriu al garajelor.

Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat că recursul declarat de pârât este întemeiat.

Conform autorizaţiei de construire nr.8/1990, pentru parcările acoperite autorizate a fi executate în baza acesteia, erau prevăzute expres ca şi caracteristici tehnice următoarele : fundaţie beton, structură metalică demontabilă, învelitoare din azbociment ondulat, închideri din structură metalică plasă de sârmă, caracteristici din care rezultă caracterul provizoriu al construcţiei autorizate.

Autorizaţia de construire în litigiu a fost eliberată în baza Decretului 144/1958, în vigoare la acea dată, ori prevederile legale care reglementau astfel de construcţii la acel moment erau cele cuprinse la art.2 lit.e, construirea garajelor neîncadrându-se în nici un alt text legal.

Conform prevederilor art.2 lit.e, era obligatorie obţinerea autorizaţiei pentru „lucrările cu caracter provizoriu sau semipermanent, ca locuri pentru expoziţie, precum şi vitrine izolate, firme mari, panouri de agitaţie vizuală, chioşcuri sau cabine de orice fel aşezate pe căile publice sau la faţa clădirilor”.

Prin urmare, caracterul provizoriu al unor astfel de construcţii, printre care se încadrează şi garajele, este impus de lege, chiar dacă în autorizaţia de construire nu s-a prevăzut o durată pentru care s-a autorizat edificarea construcţiilor respective.

Conform prevederilor art.3 alin.1 din Legea 50/1991, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ în litigiu, respectiv dispoziţia nr.4285/11.10.2010, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

Garajele autorizate a fi executate prin autorizaţia nr.8/1990, fiind în temeiul legii (Decretul 144/1958) construcţii provizorii, în mod legal recurentul a emis actul administrativ în litigiu.

Prin urmare, reţinerea caracterului definitiv al acestor construcţii de către prima instanţă este nelegală, motiv pentru care în baza art.304 pct.9 şi 312 alin.1 Cod procedură civilă a fost admis recursul, modificată hotărârea atacată şi respinsă acţiunea formulată de reclamanţi.

În baza art.274 Cod procedură civilă au fost obligaţi reclamanţii intimaţi la plata către pârâtul recurent a sumei de 2,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa de timbru.

Domenii speta

Spete similare