Spălare de bani. Evaziune fiscală.

Spălare de bani. Evaziune fiscală. Liberare provizorie sub control judiciar.

Aspectul primordial (condiţia esenţială) într-o infracţiune de evaziune fiscală este stabilirea unui prejudiciu cert, situaţie care prezintă relevanţă şi cu privire la menţinerea arestării preventive a inculpatului.

Cum inculpatul este arestat preventiv de peste 80 de zile, fără ca organele de urmărire penală să stabilească întinderea prejudiciului, având în vedere şi cerinţa respectării termenului rezonabil, Curtea apreciază că este întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

- Art. 1602 Cod procedură penală

 (Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală

Decizia penală nr.1092/R din 29.05.2012)

Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I penală în dosarul nr. 17202/3/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. R., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1602 Cod pr.penală, în speţă nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului în condiţiile în care urmărirea penală se află în fază incipientă, nefiind identificate şi audiate toate persoanele implicate în activitatea celorlalte societăţi menţionate, apreciindu-se că la dosarul cauzei există date din care rezultă că inculpatul ar putea în mod obiectiv să zădărnicească aflarea adevărului cu atât mai mult cu cât din procesul verbal de redare a convorbirii purtate de acesta cu inculpatul G. I. în autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI 19334, cu ocazia transportării de la Secţia 10 Poliţie la Arestul Direcţiei Cercetări Penale, rezultă intenţia acestuia de a se sustrage procesului penal. Conversaţia a fost purtată în limba rusă şi, deşi inculpatul a contestat corectitudinea traducerii în limba română a acestei conversaţii, Tribunalul a reţinut că procesul verbal de redare a convorbirii menţionate, redat de organele de cercetare penală încă din data de 08.03.2012 şi certificat de procuror, nu a fost în nicio formă contestat de inculpat in faţa procurorului. Astfel, susţinerile inculpatului din faţa instanţei în sensul că traducerea nu este conformă cu realitatea nu au fost reţinute, Tribunalul apreciind că nu există nicio dovadă în acest sens.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul D.R. prin care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că, în opinia sa, este oportună punerea în libertate provizorie, în raport de stadiul cauzei şi situaţia sa personală, apreciind totodată că durata arestării preventive a depăşit în cauză un termen rezonabil.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Inculpatul D.R. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la infracţiunile de spălare de  bani şi evaziune fiscală  dar şi complicitate la transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, fapte prev.de art.26 Cod penal rap la art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.a şi b din Legea nr. 241/2005, art.26 Cod penal rap. la art.2801 din Legea nr.31/1990 , toate cu aplic.art. 33 lit.a Cod penal, reţinându-se, în esenţă, că în perioada martie 2011- martie 2012, în calitate de administrator şi împuternicit pentru conturile bancare ale S.C. DTI Dinamic S.R.L. a retras importante sume de bani virate în conturile acestei societăţi şi rulate prin operaţiuni fictive în raport şi de alte firme - SC Nuf - Nuf Service SRL, SC Energo Impex, SC Stedocom 200 SRL, folosite de inculpatul G.I. pentru spălarea banilor, permiţându-i acestuia să dea o aparenţă de legalitate transferurilor bancare şi operaţiunilor comerciale.

La data de 08 martie 2012, alături de alte persoane, inculpatul D.R. a fost arestat pe o perioadă de 29 de zile, reţinându-se ca temei al măsurii arestării preventive dispoziţiile art. 148 lit.f  Cod pr.penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pendinte este mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv, cu câte 30 de zile, până în prezent.

La data de 25 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti Secţia I penală  a dispus, în dosarul nr. 13357/3/2012, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului D. R. cu obligarea de a nu părăsi localitatea, motivat de faptul că de la data ultimei prelungirii a  măsurii arestării preventive nu s-a mai efectuat nici un act de cercetare de către organele de urmărire penală şi nu se poate susţine că există pericolul ca inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, în raport de circumstanţele sale personale (nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, doi copii minori în întreţinere şi realiza venituri în mod licit).  De asemenea, instanţa a reţinut că nu se mai menţine temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, deoarece nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ori că ar încerca să săvârşească alte fapte de aceeaşi natură. Acest temei nu poate subzista fără limită de timp, deoarece, chiar dacă durata pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul îndeplineşte cerinţele impuse de acest text de lege, nu acelaşi lucru se poate susţine cu privire la existenţa datelor privind pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia. Prin urmare, avându-se în vedere şi durata arestului preventiv efectuat - de aproape două luni de zile care, prin raportare la circumstanţele personale ale inculpatului, au constituit un avertisment pentru acesta, instanţa a considerat că nu există probabilitatea periclitării ordinii publice la momentul lăsării acestuia în libertate, cu atât mai mult a existenţei indiciilor în acest sens. De asemenea, s-a apreciat că, în raport de disp. art.136 alin. 8 Cod procedură penală, se impune ca inculpatul să beneficieze de o măsură privativă mai uşoară.

La termenul de judecată fixat pentru soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în prezenta cauză, inculpatul şi apărătorii săi au reiterat motivele pentru care o asemenea măsură ar fi oportună în raport de circumstanţele sale personale – necunoscut cu antecedente penale, cetăţean român cu domiciliul stabil în România, familist, căsătorit, cu doi copii minori în întreţinere, soţia medic practicant, absolvent la rândul lui de studii superioare dar şi de împrejurările în care se reţine că ar fi comis faptele penale şi corelativ prejudiciul incert la această dată.

Deşi a constatat că, în principiu, cererea inculpatului este admisibilă atât în privinţa condiţiilor de formă (pedeapsa închisorii de până la 18 ani, preexistenţa măsurii arestului preventiv legal luată) cât şi de fond – circumstanţele concrete ale cauzei ca şi cele privind persoana inculpatului, instanţa a apreciat că primează împrejurarea în care inculpatul ar fi transmis numitului G. I., cu care se afla încătuşat şi transportat în duba poliţiei, că ar vrea să evadeze şi, în pofida faptului că a negat traducerea discuţiei purtată în limba rusă şi a descris sensul corect al susţinerii sale „cum ieşim (scăpăm) din această afacere”, nu a fost crezut.

Pe fondul acuzaţiilor ce i se aduc, Curtea constată că până la acest moment procesual organele de urmărire penală nu au stabilit cu certitudine un prejudiciu, aspect primordial (condiţie esenţială) într-o infracţiune de evaziune fiscală, în pofida faptului că au trecut mai bine de 80 de zile de la luarea măsurii preventive celei mai dure împotriva lui.

Prin metode specifice de audit financiar şi verificări încrucişate cu ale firmelor cu care a derulat operaţiuni comerciale, chiar expertul contabil desemnat a întreprinde o expertiză de specialitate, d-na expert D. M., descriind la punctele 1-8 activitatea fiecărei societăţi comerciale şi actele pe care le-a rulat (extrase bancare, facturi, etc.) a stabilit că deşi exisă un prejudiciu, „acesta nu este cert”.

Or, pentru ca o infracţiune de prejudiciu să atragă cea mai drastică măsură, arestarea preventivă, este necesar a se stabili mai înainte întinderea sau valoarea certă a pagubei şi numai în raport de aceste coordonate să se recurgă la măsuri corespunzătoare faţă de cel care le-a provocat şi de patrimoniul său în vederea recuperării, respectiv luarea de măsuri asigurătorii.

Astfel, expertul contabil a consemnat în concluziile expertizei contabile efectuate că SC DTI Dinamic SRL a prejudiciat bugetul de stat, cu suma de 1.143.779,03 lei (RON) prin neînregistrarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale desfăşurate prin contul bancar Raiffeisen Bank. Astfel, valoarea încasărilor în bancă a fost de 3.774.770 lei (RON) - suma tuturor facturilor emise de societatea în cauză), expertiza relevând că la Administraţia financiară sector 6 societatea a depus următoarele deconturi de TVA:

- luna octombrie 2011 – Liv.de bunuri şi prestări servicii = 77.629 – TVA 18.631

- luna noiembrie 2011 – Liv.de bunuri şi prestări servicii = 62.067 – TVA 14.896

- luna decembrie 2011 – Liv.de bunuri şi prestări servicii = 45.026 – TVA 10.806, valoarea totală a acestora fiind de 184.722 lei cu un TVA declarat în sumă de 44.333 lei iar valoarea totală a vânzărilor declarate a fost de 229.055 lei (RON).

Din această expertiză rezultă că valoarea încasărilor nedeclarate este de 3.545.715 RON = 3.774.770 RON (încasări în bancă) – 229.055 RON (valoare declarată deconturi T.V.A.).

În concluzia prezentată de expert se arată că prejudiciul calculat nu este cert deoarece calculul TVA-ului şi impozitului pe profit este făcut în baza intrărilor şi ieşirilor rezultate din extrasele de bancă.

Mai constată instanţa că, potrivit procesului-verbal al organelor de urmărire penală (din 20.02.2012  întocmit de Poliţia sectorului 3 Serviciul de Investigare a Fraudelor), inculpatul a cedat părţile sociale ale firmei SC DTI Dinamic SRL numitului H.G.  în luna iunie 2011, încât orice act survenit după această dată nu îi mai poate fi imputat în lipsa unei calităţi pe care ar fi trebuit să o deţină.

De altfel, inculpatul a depus la dosar o notă adresată Raiffeisen Bank la data de 23 mai 2012 prin care solicită clarificări cu privire la persoana care a derulat operaţiuni bancare in perioada martie 2011- martie 2012, ce sume de bani au fost retrase, împuternicirea şi specimenul de semnătură pe care ar fi trebuit să le prezinte funcţionarilor bancari persoana desemnată ca fost sau nou administrator al SC DTI Dinamic SRL, împrejurări de natură a constata că aceste probe cerute în apărare şi unite cu recunoaşterea numai a faptelor pe care le-a îndeplinit ca subaltern al celorlalţi inculpaţi, acţionând la ordinul lor, trebuie avute în vedere de procuror alături de acuzaţiile ce i se aduc.

În ceea ce priveşte înregistrarea în limba rusă în mediu ambiental din data de 07 martie 2012 a convorbirii dintre inculpat şi numitul G. I., ambii aflaţi în autospeciala Secţiei 10 Poliţie, instanţa nu o poate reţine în lipsa unei traduceri autorizate conform exigenţelor art.128 Cod pr.penală privind folosirea unui interpret autorizat potrivit legii, care să ateste acurateţea ei.

În spiritul normelor europene, instanţa are în vedere art. 5 paragraful 3 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului care garantează dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în liberate în cursul judecăţii sub rezerva unor garanţii care să asigure că persoana se va prezenta la audiere. S-a statuat în mai multe decizii (a se vedea Letelier contra Franţei, Toth contra Austriei) că autorităţile judiciare naţionale sunt competente să cerceteze toate circumstanţele de natură să se admită sau să se înlăture existenţa unei veritabile exigenţe de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării libertăţii individuale, însă pericolul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravităţii sancţiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Jurisdicţiile naţionale nu trebuie să examineze de o manieră pur abstractă necesitatea de a prelungi privarea de libertate, limitându-se sa se ia in considerare doar gravitatea infracţiunilor.

Practica Curţii de la Strasbourg a statuat că simpla invocare de către instanţe a motivelor generale pentru ca o persoană poate fi lipsită de libertate (cum sunt: necesitatea conservării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei, sau o posibilă înţelegere frauduloasă între inculpaţi sau complici, sau pentru a proteja ordinea publică în cazul infracţiunilor cu puternic ecou în rândul comunităţii, necesitatea de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni sau de a împiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente şi suficiente (cauza Jablonski contra Poloniei,  hotărârea din 21.12.2000).

Cu atât mai  mult  CEDO a statuat că detenţia preventivă  trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală a desfăşurării procesului penal, şi nici continuarea detenţiei nu poate să servească  pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate (cauza Letellier contra Franţei).

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art.38515 pct.2 lit.d  Cod pr.penală, va admite recursul declarat în cauză, va casa încheierea primei instanţe şi, pe fond, va dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului căruia îi va impune respectarea obligaţiilor prev.de art. 1602 alin.3  Cod pr.penală.

Totodată, va pune în vedere inculpatului că nerespectarea, cu rea-credinţă a măsurilor dispuse de instanţă atrage revocarea liberării şi rearestarea sa.

Domenii speta

Spete similare