Art. 56 alin. 1 din Ordonanţa 26/2000 raportat la art. 4 din Legea nr. 230/2007

Faptul că modalitatea de exercitare a administrării acestui spaţiu poate fi asemănătoare activităţii unei asociaţii de proprietari nu este de natură a determina caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al scopului intimatei pârâte. OG 26/2000 nu limitează scopul nepatrimonial pe care îl poate urmări o asociaţie, ci doar îl condiţionează, sub sancţiunea dizolvării, de caracterul licit şi conform cu ordinea publică.

- Art. 56 alin. 1 din Ordonanţa 26/2000 raportat la art. 4 din Legea nr. 230/2007

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - Secţia a IV-a Civilă,

decizia civilă nr. 919 R  din 10 mai 2012)

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată reţine următoarele:

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se sprijină, aceasta a fost în mod corect înlăturată de instanţa de apel, constatându-se că au fost respectate în cauză dispoziţiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.

Într-adevăr, sentinţa judecătoriei este motivată, fiind expuse argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi  pentru care s-a constatat caracterul neîntemeiat al cererii deduse judecăţii.

 Nu era necesar ca instanţa de apel să detalieze aceste argumente, câtă vreme acestea sunt expuse în considerentele sentinţei, astfel că este nefondată susţinerea recurentei în sensul că instanţa de apel răspuns la modul general criticii formulate.

De asemenea, este corectă reţinerea tribunalului, în sensul că instanţa nu este obligată să răspundă detaliat fiecărui argument în parte, fiind suficientă expunerea unui considerent unic, de sinteză, iar motivarea instanţei de apel în sensul menţionat nu este contrară dispoziţiilor art. 129 alin. 5 C.p.c. şi nu se poate susţine că aceasta reprezintă o abatere de la principiul aflării adevărului.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţionarea fondului cauzei, Curtea constată ca fiind neîntemeiate cele referitoare la primul capăt de cerere, având ca obiect dizolvarea asociaţiei, care în mod corect a fost respins.

Astfel, Curtea reţine că recurenta reclamantă a solicitat dizolvarea asociaţiei, motivat de faptul că scopul acesteia este similar cu al unei asociaţii de proprietari.

Potrivit statutului asociaţiei, aceasta are ca scop organizarea administrativă a cabinetelor medicale şi ca obiective: plata tuturor obligaţiilor contractuale cu furnizorii de servicii, angajarea personalului auxiliar ce deserveşte asociaţia şi constituirea unui fond de rulment necesar întreţinerii şi reparaţiilor efectuate asupra părţilor comune.

Prin procesul verbal modificator al statutului încheiat la data de, se completează scopul şi obiectivele asociaţiei,  stabilindu-se că asociaţia:

- încheie contracte cu furnizorii de produse şi de servicii şi îşi asuma obligaţii în nume propriu şi în numele asociaţilor;

- angajează şi, după caz, suspendă din funcţie administratorul şi personalul necesar bunei gospodăriri;

- reglementează folosirea, întreţinerea, repararea, înlocuirea şi modificarea spatiilor comune;

- adoptă şi amendează bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi fondul de rulment;

- asigură calcularea şi încasarea cotelor obişnuite şi speciale pentru cheltuieli comune şi impune penalizări pentru întârzierea la plata cotelor de întreţinere;

- iniţiază şi apare în procese, în nume propriu şi/sau al asociaţilor, interesele comune legate de administrarea spatiilor comune;

- exercită şi alte atribuţii care i-au fost conferite prin acordul de asociere sau prin votul asociaţilor. Pentru furnizarea unor servicii necesare realizării obiectului sau de activitate asociaţia poate angaja persoane fizice sau juridice specializate, din cadrul asociaţiei şi/sau din afara acesteia. Personalul necesar bunei gospodăriri a spaţiilor comune poate fi angajat prin contract individual de munca sau prin convenţie civila de prestări de servicii, conform celor ce se stabilesc prin negociere.

Potrivit art. 56 alin. 1 din Ordonanţa 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii ,

(1) Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;

b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

c) când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

d) când asociaţia a devenit insolvabilă;

e) în cazul prevăzut la art. 14. ( care prevede că dacă asociaţia, prin natura scopului sau obiectivelor propuse, urmează să desfăşoare activităţi pentru care, potrivit legii, sunt necesare autorizaţii administrative prealabile, aceste activităţi nu vor putea fi iniţiate, sub sancţiunea dizolvării pe cale judecătorească, decât după obţinerea autorizaţiilor respective.

În raport cu motivul pentru care s-a solicitat dizolvarea asociaţiei s-ar putea pune problema eventual a incidenţei prevederilor art. 56 alin. 1 literele a sau b menţionate mai sus.

În cauză însă, astfel cum au reţinut instanţele de fond nu se poate aprecia că scopul asociaţiei, care administrează un spaţiu aflat în folosinţa comună a persoanelor care au încheiat contracte de concesiune cu Municipiul Bucureşti,  este ilicit sau contrar ordinii publice sau că realizarea acestuia este urmărită prin mijloace de asemenea natură.

Legea 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari la care se raportează recurenta reclamantă prevede la art. 4 că asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii.

Or, în cauză, intimata pârâtă nu administrează o proprietate comună, ci un spaţiu aflat în folosinţa comună a persoanelor care au încheiat contracte de concesiune cu Municipiul Bucureşti.

Faptul că modalitatea de exercitare a administrării acestui spaţiu poate fi asemănătoare activităţii unei asociaţii de proprietari nu este de natură a determina caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al scopului intimatei pârâte. OG 26/2000 nu limitează scopul nepatrimonial pe care îl poate urmări o asociaţie, ci doar îl condiţionează, sub sancţiunea dizolvării, de caracterul licit şi conform cu ordinea publică.

În acelaşi timp, nici faptul că asociaţia nu este organizată potrivit prevederilor Legii 230/2007 nu poate conduce la concluzia că scopul asociaţiei este ilicit sau contrar ordinii publice sau că realizarea acestuia ar fi urmărită prin mijloace de asemenea natură. Dispoziţiile Legii 230/2007 nu se aplică prin asemănare intimatei pârâte, care este organizată şi înfiinţată în conformitate cu prevederile OG 26/2000.

În schimb, Curtea apreciază ca fiind fondate criticile referitoare la soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului-verbal încheiat la data de_de modificare a statutului asociaţiei, cu privire la obligaţiile stabilite în sarcina persoanelor care nu sunt membre ale asociaţiei, capăt de cerere care a fost în mod greşit respins.

Astfel, Curtea reţine că în cuprinsul acestui proces verbal,

- la pag. 5 la Secţiunea obligaţiile asociaţiilor litera i, se prevede că "fiecare ocupant  al unui spaţiu al clădirii membru sau nu al asociaţiei are obligaţia să se conformeze regulilor prezentului statut, precum şi regulilor hotărârilor şi rezoluţiilor adoptate legal de aceasta",

- la pag. 16 alin. ultim, se arată că "toţi membrii şi nemembrii asociaţiei trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune, cheltuieli repartizate în funcţie de cota parte indiviză din spaţiile comune. Plata se face conform hotărârii luate în Adunarea generală a asociaţiei"

- la pag.17 alin. 1 se prevede "cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei reprezintă suma pe care fiecare membru sau nemembru trebuie să o plătească lunar".

Stabilirea unor asemenea obligaţii în sarcina unor persoane care nu sunt membre ale asociaţiei, apare ca fiind lipsită de cauză, deoarece nu există contraprestaţie din partea acestora.

Or, potrivit art. 966 Cod civil "obligaţia fără cauză... nu poate avea nici un efect", sancţiunea actului juridic pentru lipsa cauzei fiind nulitatea absolută.

Prin urmare, sub acest aspect, Curtea reţine că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate  prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă, va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul, va schimba în parte sentinţa, va admite în parte acţiunea şi va constata nulitatea absolută parţială a procesului-verbal încheiat la data de 14.04.2009 de modificare a statutului asociaţiei, cu privire la obligaţiile stabilite în sarcina persoanelor care nu sunt membre ale asociaţiei.

 Va menţine dispoziţia din sentinţă cu privire la respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind dizolvarea asociaţiei.

Domenii speta

Spete similare