Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 1587 din 07.06.2016


INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată în data de ........ pe rolul Judecătoriei ......., petenta ..........., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean ........., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria ....... nr. ........ încheiat la data de ...... de IPJ ......

În motivare, petenta a arătat că procesul-verbal este întocmit cu reţinerea eronată a situaţiei de fapt şi prin raportare abuzivă la temeiul de drept.

Ca motiv de nelegalitate, petenta a indicat întocmirea procesului-verbal în lipsa contravenientului.

Ca motive de netemeinicie, petenta a arătat că, la momentul constatării faptei, autovehiculul societăţii transporta pasageri ce au achitat costul călătoriei către o agenţie de turism parteneră iar agenţia de turism parteneră folosea autovehiculul în temeiul unui contract de închiriere, cu preţul achitat. De asemenea, a arătat că a prezentat agentului constatator, în copie, contractul de închiriere încheiat între ............... şi agenţia de turism parteneră, factura şi chitanţa prin care se atesta plata anticipată şi integrală a serviciului de transport în regim de închiriere autoturism. A mai specificat faptul că legea nu impune deţinerea la bord a documentelor în original.

În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 şi Legii nr. 38/2003 iar pentru dovedirea susţinerilor a solicitat încuviinţarea probei testimoniale şi a probei cu înscrisuri, anexând cererii înscrisurile de la filele 6-14.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 5).

Intimata a depus în termen întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea procesului-verbal contestat ca legal şi temeinic întocmit.

În motivare, aceasta a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat cu respectarea menţiunilor prevăzute de lege iar contravenţia săvârşită de către petentă rezultă din materialul probatoriu anexat.

În drept, intimata a invocat art. 205-208 C.pr.civ. iar pentru dovedirea susţinerilor a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării înscrisurile de la filele 22-85.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 08.02.2016 expunând istoricul relaţiilor cu intimata, care a sancţionat-o în mod repetat pentru diverse abateri în condiţiile în care nici ISCTR, nici ARR nu au constatat încălcarea prevederilor legale. De asemenea, a reiterat susţinerile privind existenţa documentelor care atestă plata anticipată a transportului.

Răspunsului la întâmpinare i-au fost ataşate înscrisurile ce se regăsesc la filele 94-145.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

În şedinţa din data de 07.06.2016 petenta a prezentat o serie de înscrisuri, înscrisuri ce au fost ataşate la dosar.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: 

Petenta........, în baza unui contract încheiat cu agenţia de turism ........ a închiriat acesteia autoturismul marca ........... cu număr de înmatriculare ......... în scopul efectuării de transport în regim de închiriere (f. 33-34). În data de 07.10.2015, în jurul orei 07:00, pe DN 22 E 87, km 178 + 500 m, conducătorul auto ............. a condus autoturismul amintit anterior, cu care a transportat persoane în regim de închiriere, fără ca transportatorul autorizat să asigure prezenţa la bordul autovehiculului, în timpul transportului, a documentului fiscal cu regim special privind plata anticipată a întregului transport contractat.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce priveşte controlul de legalitate, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Susţinerea petentei că s-au încălcat prevederile O.G. nr. 2/2001 prin încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului este neîntemeiată. Potrivit art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. În speţă, reprezentantul legal al petentei nu era de faţă la momentul constatării faptei, astfel încât este justificată întocmirea procesului-verbal în lipsa contravenientului. Din ansamblul materialului probatoriu existent la dosar nu rezultă calitatea conducătorului auto de reprezentant al petentei, semnarea procesului-verbal de către acesta neavând vreun temei de drept. 

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative învestit cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, astfel încât acesta se bucură de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă. În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa de contencios constituţional, care, în cadrul Deciziei nr. 251/2003, a reţinut că procesul verbal de constatare a contravenţiei are forţă probantă până la dovada contrară.

În speţă, petenta nu a contestat situaţia de fapt reţinută de agentul constatator, având obiecţiuni doar în ceea ce priveşte calificarea faptei ca fiind contravenţie.

Potrivit art. 25 alin. (6) din Legea nr. 38/2003, pentru executarea serviciului de transport în regim de închiriere, la bordul autoturismului trebuie să existe a) copia conformă a autorizaţiei de transport în regim de închiriere; b) documentul fiscal cu regim special valabil privind plata anticipată a întregului transport contractat; c) contractul încheiat între transportatorul autorizat şi client; d) documentele stabilite conform legislaţiei în vigoare privind circulaţia rutieră.

Conform art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003, nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (6) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei aplicabilă transportatorilor autorizaţi.

În cazul dedus judecăţii, petenta a prezentat agentului constatator o factură şi o chitanţă despre care susţine că fac dovada plăţii anticipate a întregului transport contractat (f. 35-36), astfel cum recunoaşte şi intimata, însă aceste documente nu îndeplinesc cerinţele legale. Acest aspect a fost recunoscut şi de avocatul intimatei în şedinţa din data de 07.06.2016, care a depus o rectificare a declaraţiei către ANAF şi contractul de închiriere nr. ........., precum şi factura nr. ......... şi chitanţa nr. ..............., în urma emiterii acestor documente petenta reintrând în legalitate.

Cu toate acestea, la data constatării contravenţie, şi anume 07.10.2015, petenta nu deţinea documentul fiscal cu regim special valabil care să ateste plata anticipată a întregului transport contractat, factura nr. ........... şi chitanţa nr. .../......... neprecizând că plata a fost efectuată în temeiul contractului de închiriere al autoturismului marca ........ cu număr de înmatriculare ........... Mai mult, factura nu a fost emisă de transportatorul autorizat, ci de ............... şi plata nu a fost efectuată către transportatorul autorizat, ci tot către această persoană juridică. Prin urmare, în mod corect s-a reţinut nerespectarea de către petentă a prevederilor art. 25 alin. (6) din Legea nr. 38/2003.

Cu privire la individualizarea sancţiunii, instanţa apreciază că agentul constatator a ţinut seamă de toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestui text de lege, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În speţă, fapta săvârşită de petentă nu este aceea de a nu prezenta în original documentele solicitate, ci de a nu deţine documente care să îndeplinească cerinţele legale. Pericolul social inerent acestei fapte este unul sporit, atrăgând repercusiuni de ordin fiscal şi economic, care pot aduce grave prejudicii bugetului de stat. Aşadar, aplicarea unei sancţiuni orientată înspre mediu este pe deplin justificată, fiind realizată o individualizare corespunzătoare a faptei.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa urmează a respinge plângerea petentei ca nefondată, constatând că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat este legal şi temeinic.

Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ., ca urmare a respingerii plângerii contravenţionale, instanţa va respinge şi cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.