Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TULCEA

SECTIA CIVILA SI PENALA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 172

Şedinţa publică de la 27 Ianuarie 2015

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de ........ sub nr. ........ reclamantul ....... a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ........ obligarea acestuia la restituirea sumei de ........ lei acordată cu titlu de împrumut plus dobânda legală în valoare de .......... lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că între părţi s-au încheiat trei contracte de împrumut, primul la data de ........., în valoare de ........... lei, scadent la data de ..........., al doilea la data de ............, în valoare de .......... lei, scadent la data de .......... şi al treilea la data de ........, în valoare de ......... lei, scadent la data de .......... A mai arătat reclamantul că la data de .........., pârâtul a achitat primele două împrumuturi şi a efectuat o plată parţială din cel de-al treilea, operaţiuni constatate prin procesul-verbal încheiat la acea dată, rămânând un rest de plată de .......... lei. A susţinut reclamantul că prin clauza de la art. 2 din fiecare contract de împrumut, pârâtul era obligat ca, în cazul întârzierii la restituire, să plătească împrumutătorului penalităţi de întârziere de 2,5% pe fiecare zi. În raporturile civile privind obligaţiile băneşti temeiul legal pentru stabilirea convenţională de dobânzi moratorii era reprezentat de art. 1 din O.G. nr. 9/2000 aplicabil contractelor încheiate pe data de ......... şi ......... sau de art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, dar numai până la nivelul dobânzii legale (dobânda de referinţă a B.N.R. diminuată cu 20%), potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000, respectiv numai până la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus patru puncte procentuale diminuat cu 20%, potrivit art. 3 alin. 2 coroborat cu alin. 3 din O.G. nr. 13/2011. A invocat reclamantul că prin Decizia nr. 11/2005 a I.C.C.J., s-a statuat că prevederile art. 1 din O.G. nr. 9/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 356/2002, potrivit cărora părţile sunt libere să stabilească în convenţii rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti, nu îngăduie decât practicarea de dobânzi limitate în raporturile civile. Rezultă deci, că nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate depăşi dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an, sau de sancţiuni constând în penalităţi de întârziere. Cu alte cuvinte, în raporturile civile privind obligaţiile băneşti exista temei legal pentru stabilirea convenţională de dobânzi moratorii (datorate în caz de întârziere în executarea obligaţiei) limitate la posibilitatea de a depăşi dobânda legală cu cel mult 50% pe an, dobânzile moratorii care depăşesc acest plafon legal reprezentând clauză penală interzisă, nulă, în raport cu dispoziţiile art. 5 şi ale art. 968 vechiul Cod civil sub imperiul căruia au fost încheiate primele două contracte de împrumut. Părţile au prevăzut în contract o penalizare numai pentru nerespectarea termenului de restituire a sumei împrumutate. Contractele au fost cu titlu gratuit iar penalizarea de 2,5% pe zi de întârziere are caracter moratoriu, dar cum această dobândă moratorie depăşeşte plafonul maxim impus prin norma imperativă, clauza penală este nulă pentru cauză ilicită, conform dezlegărilor obligatorii din decizia menţionată. Ca atare, în absenţa unei clauze valabile privind dobânda convenţională cu caracter moratoriu, ca urmare a faptului că cea stabilită de părţi este lovită de nulitate, daunele-interese moratorii ce i se cuvin pentru nerestituirea la termen a împrumutului nu pot cuprinde decât dobânda legală. A mai arătat reclamantul că, în cazul în care această teză nu va fi primită, atunci se impune aplicarea prevederilor art. 1586 Cod civil vechi. Cu privire la cel de-al treilea contract încheiat sub imperiul O.G. nr. 13/2011 şi al Noului Cod civil, reclamantul a arătat că, prevăzând o penalitate în caz de întârziere în executarea de către debitor a obligaţiei de restituire a sumei împrumutate, părţile au făcut o evaluare convenţională anticipată a daunelor interese moratorii, respectiv a echivalentului prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei, evaluare care din punct de vedere juridic are semnificaţia unei clauze penale. Dobânda convenţională, respectiv penalizarea de 2,5% pe zi de întârziere, stablită de părţi în contract, are caracter moratoriu, însă cum această dobândă moratorie depăşeşte plafonul maxim impus prin normele imperative, clauza penală care o prevede este nulă. În absenţa unei clauze valabile privind dobânda convenţională cu caracter moratoriu, daunele interese moratorii cuvenite pentru nerestituirea la termen a împrumutului nu pot cuprinde decât dobânda legală, potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2011, având în

vedere şi faptul că părţile au avut în intenţie de la bun început perceperea

unei dobânzi penalizatoare, aşa cum reiese din cuprinsul convenţiei. Ca atare, deşi în contractele de împrumut au fost stabilite penalităţi în valoare de 2,5% pe zi de întârziere, acestea excedând actelor normative, a arătat reclamantul că înţelege să solicite numai dobânda legală prevăzută fie de art. 5 din O.G. nr. 9/2000, pentru perioada de până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 13/2011, fie de art. 2 din O.G. nr. 13/2011 în valoare de ......... lei, pentru perioada de după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

În drept, au fost invocate prevederile contractuale, art. 969 Cod civil vechi şi O.G. nr. 9/2000, respectiv art. 1270 Noul Cod civil şi O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului şi în măsura în care ar reieşi necesitatea administrării probei cu martori după formularea întâmpinării, a solicitat şi admiterea acesteia.

Au fost anexate în copie certificată pentru conformitate înscrisuri reprezentate de proces-verbal nr. …….., notă calcul dobândă, proces-verbal din data de ……., contract de împrumut din data de ……., contract de împrumut din data de …….., contract de împrumut din data de ……., notificare şi confirmare de primire din data de ……… (fila 7-19).

S-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de ……. lei potrivit chitanţei seria …… nr. ……. (fila 6).

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că a achitat în întregime împrumuturile

contractate. A susţinut pârâtul că restul rămas de achitat în cuantum de .......... lei s-a stins prin remiterea datoriei, în sensul că de comun acord s-a convenit ca în contul acestei sume să se presteze servicii de construire. A arătat pârâtul că potrivit art. 1522 şi următoarele Noul Cod civil, reclamantul creditor avea obligaţia să-l notifice cu privire la presupusa datorie. A mai arătat pârâtul că în urma lucrărilor de construire efectuate la societatea reclamantului în perioada ......., acesta nu a dorit să semneze procesele-verbale de recepţie şi i-a dat

banii cuveniţi sub forma acestor contracte de împrumut. În momentul în care secretara sa a fost la sediul societăţii reclamantului să înapoieze suma rămasă şi să-i comunice acestuia că nu se va mai executa nicio lucrare, dovedind rea-credinţă, a refuzat să completeze o dizpoziţie de plată sau o chitanţă cu privire la

suma încasată. Secretara a fost câteva zile la rând cu banii la sediul societăţii reclamantului până când, la data de ......., acesta a hotărât să scrie un proces-verbal, dar în condiţiile sale. A mai arătat pârâtul că, în realitate, contravaloarea lucrărilor pe care le-a efectuat se ridică la o sumă mult mai mare decât cea pretinsă la plată. Cu privire la dobândă, pârâtul a arătat că reclamantul face trimitere la un procent de 2,5%/zi, deşi în contractate s-a stipulat un procent de 0,5%/zi întârziere (fila 47-49).

Pârâtul a formulat şi cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate că între părţi creanţa reclamantului pârât ........ în sumă de ........ lei reprezentând rest de plată din contractele de împrumut a fost stinsă prin remiterea în contul datoriei pretinse a unor servicii de construire făcute de debitor în favoarea exclusivă a creditorului în incinta ............ În subsidiar, pârâtul reclamant a solicitat obligarea reclamantului pârât la plata sumei de ....... lei reprezentând contravaloare servicii de construire prestate în favoarea exclusivă a acestuia, în incinta .............. În motivarea cererii sale, pârâtul reclamant a arătat că, întrucât datora reclamantului pârât un rest de plată de ....... lei

rezultat din executarea unor contracte de împrumut, s-a înţeles cu acesta ca în

contul datoriei să-i presteze mai multe servicii de construire în incinta

societăţii sale, astfel ca datoria să se stingă definitiv. A susţinut pârâtul reclamant că a executat la .......... aparţinând reclamantului pârât lucrări constând în două platforme betonate, trei buncăre pentru descărcare ciment, un zid de sprijin pentru rampa de agregate, umplutură de pământ compactă cu masă mecanică şi scut alimentare cu apă. La terminarea acestor lucrări a solicitat ca într-un proces-verbal să se consemneze valoarea, dar reclamantul pârât a refuzat pretinzându-i să plătească în continuare datoria. A mai arătat pârâtul reclamant că la fiecare prestaţie pentru albumul de lucrări făcea câte o fotografie şi, astfel, poate dovedi că a executat lucrările despre care a făcut vorbire (fila 22-23).

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1629-1633 Noul Cod civil.

În susţinere, pârâtul reclamant a anexat înscrisuri şi planşe foto (fila 25-34).

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu suma de …….. lei potrivit chitanţei seria ……. nr. …….. (fila 60).

La cererea reconvenţională reclamantul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea acesteia ca netimbrată. A arătat reclamantul pârât că acceptă ideea că au fost prestate lucrări la ……. de către ….………. aceasta din urmă administrată de către pârâtul reclamant. A invocat reclamantul pârât inadmisibilitatea formulării cererii reconvenţionale, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 209 Cod procedură civilă. Deşi acţiunea principală are ca părţi două persoane fizice, cererea reconvenţională vizează prestarea unor lucrări de către o persoană juridică către o altă persoană juridică. Cu alte cuvinte, pârâtul reclamant nu are calitate procesuală activă în cererea reconvenţională, având în vedere că lucrările s-au efectuat de către ……… aceasta fiind creditoarea obligaţiei asumate de către debitoarea ………. A arătat reclamantul pârât pe fondul cererii reconvenţionale că situaţiile de lucrări depuse la dosar nu numai că nu reflectă persoana fizică sau juridică executantă, dar nu prezintă nicio semnătură din partea beneficiarului, care nici nu este numit. Prin aceste situaţii nu se specifică nici prestatorul, nici beneficiarul, iar cel care face o susţinere trebuie să o şi dovedească. ……... nu este parte în proces şi nu are legătură cu persoana fizică ……… decât din perspectiva reprezentativităţii ce derivă din calitatea sa de administrator (fila 54-55).

Prin răspunsul său la întâmpinare pârâtul reclamant a arătat că, în ceea ce îl priveşte, a respectat înţelegerea verbală pe care a avut-o cu reclamantul pârât. A susţinut pârâtul reclamant că nu a cerut obligarea ......... la plata contravalorii serviciilor pe care le-a efectuat. A mai arătat pârâtul reclamant că a precizat foarte clar că la cererea lui .......... a efectuat lucrări de construire şi pentru acesta, în curtea societăţii menţionate. ........... nu a avut calitatea de executant al lucrărilor nici către ........, nici către societatea pe care o administrează. Calitatea procesuală activă constă în identitatea dintre persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului, ori în speţă a primit banii ca persoana fizică şi a prestat lucrări creditorului ......... tot ca persoană fizică astfel cum s-au înţeles, deci în baza acordului de voinţă dintre două persoane fizice (fila 65-66).

La termenul de judecată din data de ……… reclamantul pârât prin apărător ales a arătat că, faţă de chitanţa existentă la dosar, nu mai înţelege să susţină excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale.

În baza art. 255 şi art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului pârât şi proba testimonială.

Martorii …….. au fost audiaţi nemijlocit de către instanţă la termenul de judecată din data de …….., declaraţiile acestora fiind consemnate în procese-verbale ataşate la dosar (fila 96-97).

Analizând incidenţa în prezenta cauză a excepţiilor invocate de reclamantul pârât raportat la cererea reconvenţională, instanţa reţine următoarele:

Cererea reconvenţională constituie actul de procedură prin intermediul căruia pârâtul formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului, pretenţii care derivă din acelaşi raport juridic sau care sunt strâns legate de acesta.

Titularul cererii reconvenţionale este pârâtul, iar odată cu formularea acesteia părţile litigiului dobândesc dublă calitate procesuală, calităţii iniţiale conferite de cererea de chemare în judecată alăturându-i-se calitatea dobândită în cadrul cererii reconvenţionale.

Pentru calificarea unei cereri drept cerere reconvenţională este necesar ca aceasta să fie formulată împotriva reclamantului.

Revenind la excepţiile invocate, una dintre condiţiile esenţiale pentru exercitarea dreptului la acţiune în general vizează calitatea procesuală a părţilor, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Întrucât reclamantul declanşează procedura jurisdicţională, acestuia îi revine sarcina de a demonstra atât calitatea sa procesuală, cât şi pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părţile litigiului au calitatea de titular al dreptului şi, în mod corespunzător, al obligaţiei corelative.

Pârâtul reclamant şi-a stabilit cadrul procesual arătând în mod expres că el este titularul creanţei şi, tot astfel, a înţeles să promoveze cererea reconvenţională, în contradictoriu cu reclamantul pârât în calitate de debitor.

Dreptul la creanţa vizată este însuşi obiectul şi scopul cererii reconvenţionale; cel care se pretinde titular al dreptului trebuie să afirme existenţa dreptului civil subiectiv, urmând ca instanţa să hotărască la sfârşitul judecăţii dacă aceste pretenţii sunt întemeiate sau nu.

În opinia instanţei, susţinerile reclamantului pârât în sensul că în realitate creditor şi debitor sunt persoanele juridice administrate de părţile din prezenta cauză, urmează a fi analizate prin prisma probelor administrate pe fond şi a temeiului de drept invocat şi nu prin prisma unor excepţii procesuale, motiv pentru care va respinge atât excepţia inadmisibilităţii, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii reconvenţionale, ca nefondate. Apărările reclamantului pârât sub acest aspect vor fi valorificate odată cu soluţionarea pe fond a cauzei.

Analizând în cele ce urmează actele şi lucrările dosarului, prin prisma fondului cauzei instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de ……… s-a încheiat contractul de împrumut prin care pârâtul reclamant ……… a luat cu titlu de împrumut suma de ……… lei fără dobândă de la reclamantul pârât ………, pe care s-a obligat să o restituie până la data de ……. (fila 10-11).

Totodată, la data de …….. s-a încheiat contractul de împrumut prin care pârâtul reclamant ……… a luat cu titlu de împrumut suma de …….. lei fără dobândă de la reclamantul pârât ………., pe care s-a obligat să o restituie până la data de ……… (fila 12-13).

De asemenea, la data de ……… s-a încheiat contractul de împrumut prin care pârâtul reclamant ……… a luat cu titlu de împrumut suma de …….. lei fără dobândă de la reclamantul pârât ……….., pe care s-a obligat să o restituie până la data de ………. (fila 14-15).

Restituirea integrală a primelor două împrumuturi şi parţială cât priveşte cel de-al treilea împrumut a avut loc la data de …….., fiind consemnată într-un proces-verbal, prin care s-a mai arătat faptul că suma rămasă datorată de către …….. este de …….. lei (fila 9).

Împrumutul de consumaţie este reglementat expres prin dispoziţiile art. 2158 şi următoarele Noul Cod civil, fiind contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.

Contractul de împrumut de consumaţie este un contract unilateral în sensul art. 1171 Noul Cod civil, el dând naştere din momentul încheierii doar la obligaţii pentru împrumutat. În baza art. 2164 alin. 2 Cod civil, în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este dator să înapoieze decât suma nominală primită, iar obligaţia de restituire există chiar dacă nu a fost stipulată expres în înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie să fie subînţeleasă ca o consecinţă firească, odată ce se dovedeşte că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut. În situaţia în care împrumutul a fost prevăzut cu termen, obligaţia de restituire se naşte prin expirarea acestui termen.

În drept, cererea ce face obiectul cauzei de faţă, este întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale izvorâte din dispoziţiile art. 1270 Cod civil, cu menţiunea că ultimul contract de împrumut din care decurge suma pretinsă la plată în acţiunea principală a fost încheiat sub incidenţa Noului Cod civil, iar potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.

Potrivit art. 1516 Cod civil creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligaţiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant şi pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existenţa creanţei, după care neexecutarea se prezumă atât timp cât pârâtul nu dovedeşte executarea.

În cauza de faţă reclamantul pârât, în dovedirea pretenţiilor sale a depus înscrisul constatator datat …….., în baza căruia s-a născut obligaţia pârâtului reclamant de restituire a sumei de ……… lei.

Se impune însă, analizarea în continuare a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul reclamant, faţă de care se reţin următoarele:

Pârâtul reclamant a arătat că obligaţia sa de restituire din primul raport juridic a fost îndeplinită prin remiterea în contul datoriei a unor servicii de construire. Aceasta a dus în opinia sa, la stingerea obligaţiei iniţiale în baza unei înţelegeri verbale având şi de această dată ca părţi pe …….. în calitate de creditor şi pe ………. în calitate de debitor, scopul fiind tocmai restituirea diferenţei banilor împrumutaţi.

Pe de altă parte, reclamantul pârât atât prin întâmpinare, cât şi prin răspunsurile la interogatoriu a negat o astfel de înţelegere, în sensul executării unor lucrări de construire în schimbul datoriei pe care pârâtul reclamant o avea faţă de el (fila 87-88).

Martorii audiaţi în cauză, ……….., au confirmat participarea la executarea unor lucrări în vara anului ……….. în incinta ……… administrată de reclamantul pârât, însă nu au putut da relaţii în legătură cu contractele de împrumut supuse analizei sau cu executarea acestora (fila 96-97).

Cât priveşte interpretarea pe care a dat-o pârâtul reclamant naturii juridice a raportului dintre el şi reclamantul pârât, potrivit căreia ar fi avut loc o remitere de datorie prin efectuarea lucrărilor pretinse, aceasta se apreciază ca fiind eronată din punct de vedere juridic, întrucât remiterea de datorie ca mijloc de stingere a obligaţiilor nu are ca efect realizarea directă sau indirectă a drepturilor creditorului, ci este un act juridic de renunţare a creditorului la valorificarea creanţei pe care o are împotriva debitorului. Este adevărat că remiterea sau iertarea de datorie poate fi uneori şi cu titlu oneros, însă pentru a avea loc, consimţământul clar şi neviciat al creditorului care renunţă în tot sau în parte la creanţa sa, dar şi consimţământul cu valoare de acceptare al debitorului trebuie să rezulte neîndoielnic.

Ori, faţă de probele administrate în cauză dar şi faţă de susţinerile părţilor litigante este puţin probabil să fi fost vorba despre o "iertare de datorie".

Raţionamentul juridic construit de către pârâtul reclamant aminteşte mai degrabă de o novaţie obiectivă, prin intermediul căreia s-ar fi schimbat obiectul raportului juridic obligaţional, cu consecinţa naşterii unei noi obligaţii în sarcina debitorului. Ceea ce este însă relevant în cazul unei asemenea operaţiuni juridice este faptul că şi aceasta necesită voinţa părţilor de a nova, ca o cerinţă de validitate dedusă din prevederile art. 1610 Noul Cod civil, care, în cauză, nu s-a probat.

Prima componentă a mecanismului novaţiei o reprezintă stingerea unei obligaţii; specific novaţiei este că, deşi raportul juridic se stinge, această stingere nu are ca efect încetarea sa, ci transformarea într-un raport obligaţional nou.

Aşa cum mai sus s-a arătat trebuie însă să existe intenţia de a nova, astfel că părţile încheie contractul cu intenţia ca efectele acestuia să fie stingerea unei obligaţii şi naşterea concomitentă a unei noi obligaţii. Intenţia de a crea o obligaţie nouă trebuie să aparţină fiecăreia dintre părţi, căci dacă voinţa uneia este diferită, novaţia nu operează.

Potrivit art. 1610 Noul Cod civil, novaţia nu se prezumă; intenţia de a nova trebuie să fie neîndoielnică, iar sarcina probei revine celui ce susţine novaţia. În acest scop, pot fi folosite orice mijloace de probă prevăzute de lege pentru dovada faptelor juridice (înscrisuri, proba testimonială, prezumţii).

Or, instanţa constată că pârâtul reclamant nu a reuşit să dovedească întrunirea acestei condiţii.

Martorii audiaţi în cauză, dar şi pârâtul reclamant prin cererea şi întâmpinarea formulate au arătat că s-au executat lucrări în incinta fabricii de betoane la ………..L.. Ambii martori au relatat că urmau să fie plătiţi, însă  pe măsură ce se vor încasa bani de la firmă. Nu se înţelege, în acest context, de ce susţine pârâtul reclamant că obligaţia sa de a da s-a transformat într-una de a face şi, mai mult, de ce această transformare s-a realizat prin executarea unor lucrări către "firmă", fără un acord expres din partea reclamantului pârât.

Astfel, instanţa nu poate primi argumentele pârâtului reclamant potrivit cărora creanţa reclamantului pârât s-ar fi stins prin executarea unor lucrări de construire făcute exclusiv în favoarea acestuia din urmă.

Tot astfel, se constată că nici capătul subsidiar al cererii reconvenţionale nu este fondat. Pârâtul reclamant a menţionat în susţinerea cererii sale că nu există documente încheiate de …….. cu constructorul ……….. Instanţa arată că nu există documente justificative însuşite prin semnătură de beneficiarul pârât ………, iar sarcina probei îi incumbă celui ce reclamă.

Situaţiile de lucrări depuse la dosar, dincolo de faptul că nu reflectă persoana fizică sau juridică executantă, nu poartă semnătura beneficiarului, care nici nu este numit.

Nici din depoziţiile martorilor propuşi de către pârâtul reclamant spre audiere nu rezultă că lucrările descrise au fost executate în beneficiul exclusiv al reclamantului pârât.

Pe cale de consecinţă, raportat la acţiunea principală, instanţa va avea în vedere că pârâtul reclamant nu a făcut nicio dovadă a plăţii şi nici nu a contestat remiterea sumei pretinse la plată de către reclamantul pârât, astfel că apreciază ca fiind întemeiată cererea de restituire a sumei de ……… lei.

Cât priveşte dobânda solicitată se reţine că potrivit art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011 dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare.

Susţinerile reclamantului pârât prind clauza penală inserată în contractele de împrumut sunt corecte, însă ele vizează cuantumul daunelor moratorii cuvenite pentru neexecutarea la termen a obligaţiilor contractuale.

În ceea ce priveşte data de la care acestea sunt datorate instanţa apreciază că în referire la primele două contracte de împrumut sunt incidente dispoziţiile art. 1586 şi art. 1088 Cod civil de la 1864, iar cele două împrumuturi s-au stins prin plată încă din data de ………, potrivit procesului-verbal încheiat la acea dată.

Referitor la cel de-al treilea contract se reţine că, din suma împrumutată de ……. lei cu scadenţă la data de ………., pârâtul reclamant a rambursat la data de …….. suma de …….. lei. Pentru diferenţa de plată de ……… lei pârâtul reclamant a fost pus în întârziere prin notificarea scrisă comunicată la data de ……… (fila 16, 19).

Astfel, faţă de toate cele ce preced, se va admite în parte acţiunea principală şi va fi obligat pârâtul ……. să plătească reclamantului ……..suma de ……. lei reprezentând contravaloare împrumut, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de ……… şi până la data plăţii efective a sumei datorate.

Se va respinge în totalitate cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant …., în contradictoriu cu reclamantul pârât ………, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare