Admiterea de către instanţa de fond a unei cereri având ca obiect întoarcerea executării silite. Soluţie menţinută în apel.

Prin  sentinţa civilă nr. ZZ.LL.2018, pronunţată de Judecătoria Satu Mare sub dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă cererea formulată de petenta Societatea A S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare şi, în consecinţă:

S-a dispus întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 1/...../2016/...., în sensul că intimata a fost obligată la plata către petentă a sumei de 30.500 lei reprezentând debit nedatorat, precum şi la plata sumei de 2.043,5 lei reprezentând dobânda legală aferenta sumei de restituit.

Intimata a fost obligată să plătească petentei suma de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. ... din ZZ.LL.2016, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2016, definitivă prin Decizia civilă nr. ../2014 din ZZ.LL.2017 a Tribunalului Satu Mare, s-a dispus anularea executării silite efectuată în dosarul de executare nr. 1/...../2016/...., Titlul executoriu nr. 2/ZZ.LL.2016 şi Somaţia nr. 3/ZZ.LL.2016, ale intimatei ANAF prin DGRFP CLUJ NAPOCA prin AJFP Satu Mare, pentru suma de 30.500 lei. S-a reţinut de către instanţă că, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016, contestatoarei SC A SRL i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 30500 lei, pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 10 lit. c) şi gg) din OUG 28/1999 (filele 20-21). În temeiul art. 28 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, contestatoarea a achitat, în termen de 48 de ore de la data aplicării, jumătate din cuantumul amenzii contravenţionale aplicate prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016 astfel cum reiese din cuprinsul ordinului de plată nr. 2 depus la dosar. Intimata a emis titlul executoriu nr. 2 şi somaţia cu numărul 3 prin care a demarat procedurile de executare silită a creanţei bugetare constând în amendă contravenţională în cuantum total de 30.500 lei aplicată contestatoarei prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016. (filele 8, 9). Iniţierea executării silite de către intimată, pentru suma de 30.500 lei reprezentând amendă contravenţională aplicată contestatoarei SC A SRL prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016 în cadrul dosarului de executare silită cu numărul 1/...../2016/.... a fost sancţionată de către instanţă, care, constatând faptul că reclamanta a achitat jumătate din această datorie în termenul prevăzut de lege, a dispus anularea executării silite.

Potrivit dispoziţiilor art. 723 C.proc.civ. „(1) În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”. Astfel, întrucât prin sentinţa civilă nr. ... din ZZ.LL.2016 a Judecătoriei Satu Mare în dosarul nr. .../.../2016, definitivă prin Decizia civila nr. .../2014 din ZZ.LL.2017 a Tribunalului Satu Mare, s-a dispus anularea executării silite efectuata în dosarul de executare nr. 1/...../2016/...., Titlul executoriu nr. 2/ZZ.LL.2016 şi Somaţia nr. 3/ZZ.LL.2016, ale intimatei ANAF prin DGRFP CLUJ NAPOCA prin AJFP Satu Mare, societatea are dreptul să i se restituie suma preluată în mod nelegal prin demararea procedurii de executare silită. Intimata prin întâmpinare şi prin notele de şedinţă depuse la dosar a invocat apărări de fond care au fost respinse în mod definitiv de către instanţele judecătoreşti, invocând faptul că Ordinul de plată nr. 5 din data de ZZ.LL.2016 nu are ca efect stingerea creanţelor reprezentate de procesul verbal de contravenţie, iar petenta nu a depus la dosar dovada plăţii sumei de 15.250 lei reprezentând jumătate din amenda aplicată.

Instanţa de fond a reţinut faptul că susţinerile intimatei sunt infirmate atât de actele depuse de către petentă, cât şi de sentinţa civilă nr. .../2016 în care s-a reţinut că reclamanta a achitat această sumă, astfel că în acest cadru procesual nu pot fi invocate aceleaşi motive. Petenta a depus la dosar şi extrasele de cont referitoare la efectuarea plăţii sumei de 30.500 lei (filele 60-72 dosar fond). Raportat la considerentele dezvoltate, instanţa de fond a admis cererea petentei şi a dispus întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatei să plătească petentei suma de 30.500 lei cu titlul de cheltuieli de executare nedatorate.

În privinţa capătului de cerere având ca obiect dobânda legală, instanţa de fond a reţinut că aceasta este datorată conform prevederilor art. 174 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, în cuantum de 0,02 %/zi de întârziere, astfel că a admis şi acest capăt de cerere şi a obligat intimata la plata sumei de 2.043,5 lei. Cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 950 lei reprezentând taxa de timbru achitată în ciclurile procedurale anterioare, a fost transmisă pe cale administrativă la data de ZZ.LL.2018, conform dispoziţiilor art. 97 alin. 2 pct. 5 şi alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, raportat la art. 45 alin. 4 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, completului care a pronunţat hotărârile în cauzele respective, pentru a dispune cu privire la restituirea acestor sume. În consecinţă, petenta a precizat la termenul din ZZ.LL.2018 că solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, constând în taxa judiciară de timbru achitată în prezenta cauză. Instanţa de fond a reţinut că potrivit prevederilor art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Totodată, instanţa de fond a reţinut că potrivit prevederilor art. 452 C.proc.civ. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către petentă, instanţa de fond a constatat că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfăşurării în bune condiţii a procesului de faţă, respectiv chitanţă privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 lei (fila 13 dosar fond). Drept urmare, instanţa de fond a admis cererea petentei şi în consecinţă a dispus obligarea intimatei, la plata către aceasta a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. .../2018, Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, prin reprezentanţii săi legali, potrivit art. 10 şi art. 11 alin. 3 din HG nr. 520/2013, cât şi potrivit Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1500/01.08.2013, în temeiul art. 466 şi următoarele C.proc.civ., a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de fond, iar în consecinţă să se dispună în sensul respingerii acţiunii petentei ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Apelanta a arătat că, prin sentinţa civila nr. .../2018 (atacată), instanţa de fond a admis acţiunea promovată de SC A SRL, în sensul întoarcerii măsurilor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1/...../2016/...., ca urmare a constatării faptului că suma de 30.500 lei reprezintă „debit nedatorat”, fapt ce este lipsit de susţinerea materialului probator administrat în prezenta cauză. Cu toate că instanţa de fond a reţinut faptul că „Petenta a depus la dosar şi extrasele de cont referitoare la efectuarea plăţii sumei de 30.500 lei (filele 60-72)", fapt ce nu este în concordanţă cu realitatea. Petenta a probat faptul că prin Ordinul de plată nr. 5 din data de ZZ.LL.2016 a încercat efectuarea viramentului bancar de la B fără rezultat pozitiv şi, a mai depus extrasele de cont bancar ale băncii C, cont care a fost poprit de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare. În aceste condiţii apelanta menţionează faptul că expres a solicitat instanţei de fond să-i dispună patentei să depună la dosarul cauzei extrasul contului bancar B, din care ar putea rezulta faptul că Ordinul de plată nr. 5/ZZ.LL.2016, a avut efect sau nu în privinţa retragerii sumelor din acel cont B, conform ordinului de plată. În aceste condiţii este clar că instanţa de fond a interpretat greşit materialul probator, respectiv în consecinţă a pronunţat o hotărâre ce nu corespunde cu starea de fapt. Pentru susţinerea acestei ipoteze apelanta mai precizează faptul că, acţiunea formulată se bazează pe următoarele susţineri, - din motivarea hotărârii instanţei da fond „În temeiul art. 28 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, contestatoarea a achitat, în termen de 48 de ore de la data aplicării, jumătate din cuantumul amenzii contravenţionale aplicat prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016 astfel cum reiese din cuprinsul ordinului de plata nr. 5 depus la dosar." -, sens în care este clar că petenta nu a plătit benevol suma de 30.500 lei, ci a încercat să plătească 15.250 lei prin intermediul B, iar extrasele de cont ale Băncii C justifică sumele poprite de instituţia apelantă. Pentru a combate constatarea instanţei de fond în ceea ce priveşte faptul că suma de 30.500 lai a fost reţinută de către organele fiscale fără un titlu de creanţă valid, respectiv dacă prin încasarea sumei de 30.500 lei s-a efectuat o plată nedatorată, apelanta arată că suntem în situaţia în care instanţa are obligaţia legală de a verifica realitatea susţinerilor făcute de către petentă, fapt ce se poate clarifica într-un mod fără echivoc doar prin administrarea probei solicitate de către instituţia apelantă intimată în cadrul dezbaterilor de fond, respectiv în ceea ce priveşte extrasul de cont al societăţii A SRL, deschis la B, condiţie în care apelanta revene asupra solicitărilor sale de a dispune societăţii intimate petente de a depune extrasul de cont din care reiese faptul că Ordinul de plată nr. 5/ZZ.LL.2016, efectuat la B, a avut ca şi efect retragerea şi virarea banilor în contul Trezoreriei Satu Mare, pentru beneficiarul DGAF Oradea 6. Raportat la prevederile legale de care se prevalează acţiunea de întoarcere a executării silite, respectiv art. 723 C.proc.civ., apelanta precizează faptul că nu se află în situaţia desfiinţării titlului executoriu, cum prevede norma legală, respectiv nici în situaţia anularii formelor de executare silită motivat de faptul că nu există titlu executoriu, condiţie în care baza legală cu care se încearcă motivarea acţiunii de întoarcere a executării silite nu este aplicabilă în prezenta speţă.

În concluzie, apelanta a susţinut că nu se poate acorda restituirea sumelor încasate pentru a stinge un titlu de creanţă care până  în prezent nu a fost efectiv stins, mai mult decât atât prezenta acţiune este neîntemeiata până în momentul în care contestatoarea nu dă curs procedurii administrative în soluţionarea defecţiunilor apărute în modalitatea de plată aleasă de către societatea intimată în vederea stingerii debitului încărcat cu ocazia sancţionării prin Procesul verbal nr. 4/ZZ.LL,2016.

În lumina celor expuse mai sus, apelanta a solicitat instanţe de control să admită apelul şi să caseze hotărârea instanţei de fond, iar în consecinţă să dispună în sensul respingerii acţiunii petentei ca neîntemeiată.

În drept, apelanta a invocat textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul cererii de apel.

Prin întâmpinare (filele 9-10 dosar) intimata reclamantă Societatea A SRL, prin reprezentantul său legal, în principal – solicită respingerea cererii de apel, ca Inadmisibila, iar în subsidiar – respingerea cererii de apel ca nefondată şi, în consecinţă, păstrarea hotărârii atacate, ca temeinică şi legală; cu cheltuieli de judecată.

I. În legătură cu inadmisibilitatea apelului din punct de vedere formal intimata arată următoarele:

Sub aspectul dreptului formal, apelul este inadmisibil, ca efect al unei excepţii de fond, absolute şi peremptorii (dirimante) şi anume: excepţia lipsei dreptului subiectiv la acţiune. Solicitând instanţei (de control judiciar) „să admită prezentul apel şi să caseze hotărârea instanţei de fond", apelanta ignoră dispoziţiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civilă, republicat (2015), cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora în caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată. Urmează că dreptul subiectiv civil afirmat de apelantă nu se bucură de protecţie juridica, nefiind recunoscut şi ocrotit de lege, întrucât intră în conţinutul unui raport juridic ilegal. Prin aserţiunile sale, invocate în susţinerea apelului, apelanta intră în coliziune cu principiul autorităţii lucrului judecat: contestă veridicitatea cadrului factual stabilit prin Sentinţa civilă nr. ... din ZZ.LL.2016, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia nr. ../2014 din ZZ.LL.2017, pronunţată de Tribunalul Satu Mare (dosar nr. .../.../2016), conform căruia „ordinul de plată depus în copie la fila 6 a dosarului cauzei a fost completat de către reprezentanţii contestatoarei cu datate indicate de către agenţii constatatori în cuprinsul procesului-verbal de constatare şt sancţionare a contravenţiilor şi poarta viza unităţii bancare, aspect care prezumă efectuarea plăţii în condiţiile art. 1504 C.civ. (2009)". Cum cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească dreptul subiectiv nu sunt observate de apelantă, care nu justifică un drept subiectiv, intimata reclamanta susţine că, cererea de apel - forma de manifestare a acţiunii - urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

II. Privind sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe, intimata reclamantă susţine următoarele:

Cererea de apel nu cuprindă probele invocate în susţinerea apelului. Potrivit art. 470 alin. 1 lit. d) NCPC cererea de apel va cuprinde probele invocate în susţinerea apelului. Cerinţa legală este prevăzută sub sancţiunea decăderii, conform alin. 3 fraza întâi teza a II-a a articolului precitat. Intimata petentă solicită a se dispune decăderea apelantei din dreptul de a propune probe. În acest context, în doctrină s-a afirmat judicios că, dacă probele noi nu au fost propuse prin cererea de apel sau în condiţie art. 476 alin. 2 şi art. 478 alin. 2 NCPC, iar partea a fost decăzută din dreptul de a mai solicita probe, cererea va fi respinsă ca nefondată.

III. Referitor la fondul cererii de întoarcere a executării, intimata reclamantă susţine următoarele:

Conform aserţiunilor - neîntemeiate şi esenţial greşite - ale apelantei, „Instanţa de fond a interpretat greşit materialul probator, respectiv în consecinţă, a pronunţat o hotărâre ce nu corespunde cu starea de fapt", aserţiunile sunt contrazise de cadrul factual şi juridic al litigiului, apelul urmând a fi respins ca nefondat, pentru motivele ce urmează:

Creditorul a început executarea silită prin comunicarea Somaţiei nr. 3 din ZZ.LL.2016 în temeiul titlului executoriu nr. 2 din ZZ.LL.2016, în realizarea creanţei sale având ca obiect „venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală în suma de 30.500,00 lei”.

În susţinerea obligaţiei fiscale, creditorul a invocat „documentul prin care s-a evidenţiat suma de plata: PVC nr. 4 din data de ZZ.LL2016".

Ulterior comunicării - cu societatea intimată - „documentul prin care s-a evidenţiat suma de plata: PVC nr. 4 din data de ZZ.LL.2016” ce stă la baza titlului executoriu, prin Adresa din 6 LL.2016, societatea intimată a expediat organului de constatare şi aplicare a contravenţiilor „în copie legalizată, pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri:

- Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 4, încheiat la ZZ.LL.2016 în localitatea Satu Mare, de către inspectorii antifraudă D ţţ E din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală;

- Ordinul de plată nr. 5din ZZ.LL.2016 privind plata - în termen de 48 de ore - a  sumei de 15.250 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ prin care sunt sancţionate contravenţiile de la pct. 1-2 ale procesului-verbal".

Adresa a fost expediată prin scrisoare recomandată la ZZ.LL.2016.

Aşa fiind, procedura executării silite declanşată de creditor a încălcat principiul non bis în idem, întrucât prin Ordinul de plată nr. 5 avalizat de B, Sucursala Satu Mare la ZZ.LL.2016, intimata reclamantă a plătit pe seama şi în contul creditorului suma de 15.250 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ prin care sunt sancţionate contravenţiile de la pct. 1-2 ale procesului-verbal, creanţa fiscală fiind stinsă prin plata de bunăvoie a obligaţiei fiscale datorate, respectiv a sumei de 15.250 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicate, în condiţiile art. 26 alin. 1 din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 100/2002.

Faţă de cele ce preced, intimata reclamantă a solicitat respingerea cererii de apel.

În drept, invocă art. 471 alin. 5, fraza a doua NCPC.

Ministerul Finanţelor Publice în reprezentarea Statului Român prin Direcţia Generală Regionala A Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Satu Mare, în temeiul art. 201 alin. 2 NCPC a formulat răspuns la întâmpinare (filele 14-16 dosar), solicitând respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare şi pe cale de consecinţa să se dispună admiterea apelului aşa cum a fost formulat în scris, anularea Sentinţei civile nr. .../2018, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Prin sentinţa civila nr. .../2018, din data de ZZ.LL.2018 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. .../.../2017, instanţa de fond a admis acţiunea promovata de Societatea A SRL, în sensul întoarcerii măsurilor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1/...../2016/...., ca urmare a constatării faptului că suma de 30.500 lei reprezintă „debit nedatorat", fapt ce este lipsit de susţinerea materialului probator administrat în prezenta cauză. Apelanta susţine că, până în prezent nu există o hotărâre prin care s-a constatat definitiv faptul că debitul de 30.500 lei a fost încasat ca o plată nedatorată. Contravaloarea Procesului verbal nr. 4/ZZ.LL.2016, nu a fost achitat prin Ordinul de plata nr. 5/ZZ.LL.2016, aşa cum susţine intimata reclamantă, motiv pentru care apelanta a solicitat instanţei de fond să dispună depunerea la dosarul cauzei extrasul contului din care s-a efectuat plata şi nu a Ordinului de plată nr. 5/ZZ.LL.2016 ce nu a avut nici un efect, fapt ce a fost probat de către instituţia apelantă prin extrasul de cont al societăţii SC A SRL, deschis la banca B pentru perioada ZZ.LL.2016-ZZ.LL.2016, prin care nu apare plata sumei de 15.250 lei aşa cum eronat se susţine prin Ordinul de plată nr. 5/ZZ.LL.2016. Mai mult decât atât, apelanta a solicitat în cursul dezbaterilor pe fond depunerea de către reclamantă, a extrasului de cont din care s-a efectuat viramentul bancar al Ordinului de plata nr. 5/ZZ.LL.2016.

În prezenta speţă este necesar ca intimata reclamantă să depună extrasul de cont bancar, de la banca de unde se susţine efectuarea viramentului, sens în care invocă prevederile art. 1504 din Codul Civil „Plata prin virament bancar

(1) Dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară.

(2) Debitorul are oricând dreptul să solicite instituţiei de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plăţii prin virament. Această confirmare face dovada plăţii”. Iar, în consecinţă, apelanta precizează faptul că la dosarul cauzei se afla probe prin care a fost contrazisă efectuarea plăţii arătată prin Ordinul de plată nr. 5/ZZ.LL.2016, respectiv intimata reclamantă nu a depus la dosarul cauzei confirmarea efectuării plăţii.

Suma de 30.500 lei a fost încasată ca urmare a Adresei de înfiinţare a popririi nr. 7/ZZ.LL.2016, măsuri de executare silită efectuate ulterior formulării contestaţiei la executare, ce formează obiectul dosarului nr. .../.../2016. Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat, se invocă inadmisibilitatea, fără a lua în considerare efectul devolutiv al apelului, aşa cum este descrisă de art. 476 din Codul de procedură civilă, totodată ignorând competenţele instanţei de apel aşa cum este prevăzut la art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Motivele expuse în susţinerea admiterii inadmisibilităţii nu se pot baza pe eroarea materială strecurată prin solicitarea „casării" hotărârii instanţei de fond, atât timp când nu s-au invocat motive de casare în înţelesul art. 488 din Codul de procedură civilă, ci dimpotrivă au fost prezentate motive de anulare a hotărârii apelate, aşa cum prevede art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu consecinţa schimbării dispoziţiilor pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiat.

Raportat la cele arătate apelanta solicită respingerea excepţiei ridicate de către partea adversă, iar în consecinţă soluţionarea apelului formulat în conformitate cu prevederile art. 476 C.proc.civ.

Pe fondul apelului, instituţia apelantă solicită să se constate lipsa efectului plăţii al ordinului de plată nr. 5/ZZ.LL.2016, aşa cum reiese din probele depuse la dosarul cauzei, respectiv din extrasul de cont deschis la banca B pentru perioada ZZ.LL.2016-ZZ.LL.2016. Atât timp cât din probatorul prezentei cauze reiese că Ordinul de plată nr. 5/ZZ.LL.2016 nu a avut nici un efect asupra contului reclamantei, respectiv Procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 4/ZZ.LL.2016 nu a fost achitat pe cale benevolă, este evident faptul că suma de 30.500 lei, încasată ca urmare a emiterii adresei de înfiinţare a popririi nr. 7/ZZ.LL.2016, este o suma datorată faţă de care nu se poate dispune întoarcerea executării silite cu toate că în dosarul nr. .../.../2016, s-a admis contestaţia la executare în perspectiva somaţiei şi titlului executoriu, fără să se conteste şi adresa de înfiinţare a popririi nr. 7/ZZ.LL.2016.

Astfel fiind, apelanta solicită admiterea căii sale de atac astfel cum a fost formulată.

În temeiul dispoziţiilor art. 223 alin. 2 C.proc.civ., apelanta solicită judecarea cauzei şi în lipsa sa.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi a dispoziţiilor art. 479 C.pr.civ., instanţa de apel constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2016, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2016 (filele 14-16 din dosarul primei-instanţe), a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de către contestatoarea SC A SRL, în contradictoriu cu intimata ANAF – D.G.R.F.P. Cluj Napoca  - AJFP Satu Mare, anulându-se executarea silită iniţiată în dosarul de executare 1/...../2016/...., titlul executoriu nr. 2/ZZ.LL.2016 şi somaţia nr. 3/ZZ.LL.2016, emise de către intimată pentru suma de 30.500 de lei; totodată, prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, precum şi cererea contestatoarei privind aplicarea unei amenzi în sarcina intimatei pentru introducerea cu rea-credinţă a unei cereri de executare silită. În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016, contestatoarei SC A SRL i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 30500 de lei, pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 10 lit. c) şi gg) din OUG 28/1999 (f.20-21). Totodată, în temeiul art. 28 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a reţinut că petenta contestatoare a achitat, în termen de 48 de ore de la data aplicării, jumătate din cuantumul amenzii contravenţionale aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016, conform ordinului de plată aflat la fila 6 din dosarul cauzei; la data de ZZ.LL.2016, pârâta a emis titlu executoriu nr. 2 şi somaţia cu numărul 3 prin care a demarat procedurile de executare silită a creanţei bugetare constând în amendă contravenţională în cuantum total de 30.500 de lei aplicată reclamantei prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016. (f. 8, 9). În ceea ce priveşte iniţierea executării silite pentru suma de 30.500 de lei, reprezentând amendă contravenţională aplicată contestatoarei SC A SRL prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 4 din data de ZZ.LL.2016 de către intimată în cadrul dosarului de executare silită cu numărul 1/...../2016/...., instanţa a constatat faptul că reclamanta a achitat, conform procedurii prevăzute de art. 28 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, această datorie, în termenul prevăzut de aceste dispoziţiile legale, precum şi în cuantumul prevăzut atât de acestea, cât şi de actul sancţionator. Instanţa a mai reţinut şi faptul că ordinul de plată depus în copie la fila 6 din dosarul cauzei a fost completat de către reprezentanţii contestatoarei cu datele indicate de către agenţii constatatori în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi poartă viza unităţii bancare, aspect de fapt care prezumă efectuarea plăţii, în condiţiile art. 1.504 C.civ. De asemenea, instanţa a reţinut şi faptul că, deşi intimata a invocat existenţa unei erori strecurate cu ocazia completării instrumentului de plată, nu a arătat în ce ar consta aceasta în concret, iar copia aflată la dosar a relevat faptul că acesta a fost completat conform celor menţionate în actul sancţionator. Astfel, constatând că obligaţia de plată a sumei de 30.500 de lei, reprezentând amendă contravenţională aplicată contestatoarei SC A SRL prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 04 din data de ZZ.LL.2016 a fost stinsă în condiţiile art. 28 din OG nr. 2/2001 încă din data de ZZ.LL.2016, faptul că faţă de aceasta a fost începută o executare silită pentru plata unei creanţe care nu mai există, precum şi faptul că, prin efectuarea urmăririi silite în cadrul dosarului execuţional nr. 1/...../2016/...., contestatoarea ar fi executată silit de două ori pentru plata aceleiaşi creanţe, instanţa a admis contestaţia la executare formulată de către aceasta şi a anulat în totalitate executarea silită efectuată împotriva reclamantei în acest dosar execuţional, cu nr. 1/...../2016/...., precum şi toate actele de executare silită efectuate faţă de aceasta.

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului formulat de către apelanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, prin Decizia Civilă Nr. .../.../.../ZZ.LL.2017, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. .../.../2016.

În conformitate cu dispoziţiile art. 723 alin. (1) C.pr.civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Raportat la aceste dispoziţii, instanţa de apel constată că în mod temeinic şi legal au fost înlăturate prin sentinţa apelată apărările apelantei-pârâte privind pretinsa lipsă de efect a ordinului de plată nr. 5/ZZ.LL.2016, aceste apărări fiind respinse în mod definitiv de către instanţele judecătoreşti prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. ..../.../2016. Potrivit dispoziţiilor art. 1.504 alin. (1) C.civ., reţinute în considerentele sentinţei civile nr. .../ZZ.LL.2016, pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2016, dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară. Or, câtă vreme această prezumţie a condus la desfiinţarea, prin hotărâre judecătorească definitivă, a actelor de executare silită întocmite de apelanta-pârâtă, proba contrară nu poate fi administrată în cadrul procedurii de întoarcere a executării silite, fiind fără relevanţă în cauză faptul că, potrivit art. 1.504 alin. (2) C.civ., debitorul are oricând dreptul să solicite instituţiei de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plăţii prin virament. Această confirmare face dovada plăţii.

În acest sens, este de observat că nu doar dispozitivul unei hotărâri se bucură de putere de lucru judecat, ci şi considerentele care pregătesc dispozitivul. În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătoreşti are două accepţiuni: stricto sensu, semnifică autoritatea de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză (exclusivitatea); lato sensu semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

"Autoritatea de lucru judecat" şi "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauza şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componenţei res judicata a puterii de lucru judecat.

Prin hotărârea pronunţată în cauza Beian contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul Român pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunţarea în cauze identice a unor soluţii contradictorii şi diametral opuse. De asemenea, în cauza Pilot Service contra României, CEDO a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Convenţie nu face nici o diferenţiere între cauzele prin care s-a admis acţiunea şi cele prin care s-a respins acţiunea, hotărârea trebuind să fie respectată şi aplicată indiferent de rezultatul procesului. Mai mult de atât, în cauza Zazanis şi alţii contra Greciei, CEDO a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autorităţile nu pot repune în discuţie problema soluţionată prin hotărârea definitivă.

În plus faţă de cele menţionate anterior, în cauza Amuraritei contra Romaniei, CEDO a stabilit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 trebuie interpretat prin prisma preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate. Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă. Aşadar, instanţele sesizate ulterior nu trebuie să mai repună în discuţie constatările jurisdicţiilor anterioare. În concluzie, CEDO a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie.

Raportat la considerentele de mai sus, criticile apelantei-pârâte referitoare la interpretarea greşită de către prima-instanţă a materialului probator nu ar putea fi primite decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. .../ZZ.LL.2016, pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2016. Astfel, câtă vreme hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare nu a fost revizuită, proba contrară a stării de fapt reţinute prin aceasta nu poate fi făcută în cadrul procesului de faţă decât cu încălcarea puterii de lucru judecat.

Totodată, în ceea ce priveşte critica apelantei-pârâte referitoare la faptul că nu ar fi îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 723 C.pr.civ. pe motiv că nu s-ar fi dispus anterior desfiinţarea titlului executoriu ori a formelor de executare silită întrucât nu ar exista un titlu executoriu, instanţa de apel constată că nici aceasta nu poate fi primită. Potrivit art. 723 alin. (1) C.pr.civ., întoarcerea executării silite se dispune în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită; or, prin sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2016, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2016, a fost desfiinţată însăşi executarea silită iniţiată de apelanta-pârâtă în dosarul de executare 1/...../2016/...., sens în care nu se poate concluziona că nu ar fi întrunite cerinţele prevăzute de art. 723 alin. (1) C.pr.civ. Astfel, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 430 C.pr.civ., în mod corect s-a reţinut prin sentinţa apelată faptul că se impune restituirea sumelor încasate în temeiul actelor de executare desfiinţate, respectiv a dobânzii aferente acestor sume.

În consecinţă, constatând că prima-instanţă a admis în mod corect cererea de întoarcere a executării silite, în temeiul art. 476, art. 479 şi art. 480 alin. (1) C.pr.civ., instanţa de apel va păstra hotărârea atacată, sens în care va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, cu sediul în mun. Satu Mare, Piaţa Romană, nr. 3-5, judeţul Satu Mare, în contradictoriu cu intimata-petentă A SRL, împotriva sentinţei civile nr. .../ZZ.LL.2018, pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2017.

Totodată, având în vedere că intimata-petentă nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea formulată în apel (fila 9), instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, raportat la dispoziţiile art. 452 C.pr.civ. (potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei).

Domenii speta

Spete similare