Aplicarea legii penale mai favorabile cu consecinţa reindividualizării pedepsei

DREPT PENAL

APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE CU CONSECINŢA REINDIVIDUALIZĂRII PEDEPSEI

DECIZIA PENALĂ NR. NR. 458/A/1 octombrie 2014

Dosar nr. 140/187/2014

CURTEA DE APEL ORADEA

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În apelul inculpatului I. E. a fost înlăturată dispoziţia privind condamnarea sa la pedeapsa de 1800 lei amendă penală reprezentând 180 zile amendă pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal. A fost recalificată fapta reţinută în sarcina inculpatului în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal. În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) Cod penal raportat la art. 76 lit. e) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o amendă de 500 lei amendă penală.

Cum potrivit art. 61 alin. 4 lit. c) din actualul Cod penal, limitele speciale ale zilelor-amendă pentru infracţiunea comisă de inculpatul apelant sunt 180 şi 300 de zile-amendă şi cum, potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol suma corespunzătoare unei zile amendă cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, este evident că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală veche.

Prin sentinţa penală nr. 201 din 23 iulie 2014, Judecătoria B., în baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 61 din noul Cod penal şi art. 5 din noul Cod penal şi cu aplicarea deciziei nr. 265/ 06.05.2014 a Curţii Constituţionale, l-a condamnat pe inculpatul I. E., cetăţean român, studii gimnaziale, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1.800 lei amendă penală (reprezentând 180 zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată D. M.C..

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din noul Cod penal.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Municipal ,,N. P.” B. suma de 180 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate D. M.C., în perioada 17.10 - 17.10.2013.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D. M.C. suma de 99 lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daunele materiale suferite şi suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale şi au fost respinse restul pretenţiilor ca neîntemeiate şi nedovedite.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D. M.C. suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

A constatat judecătoria că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 1316/P/2013 din 28 ianuarie 2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului I. E. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Din expozitivul actului de sesizare rezultă că, în data de 16.10.2013 inculpatul I. E. a aplicat, cu intenţie, lovituri persoanei vătămate D. M.C., cu un corp contondent dur, cauzându-i leziuni posttraumatice ce au necesitat un număr de 25 zile de îngrijiri medicale.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul I. E. a recunoscut parţial comiterea faptei.

În cauză s-au constituit ca şi părţi civile D. M.C. şi Spitalul Municipal ,, N.P.” B.

Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că, în data de 16.10.2013 în jurul orei 18,00, persoana vătămată D. M.C. se găsea în stradă în faţa locuinţei sale, respectiv a imobilului cu numărul 45 din S. B., împreună cu martora M. V., cumnata acesteia, pe care o condusese până la poartă, iar în acest timp pe uliţa satului se deplasau cu vacile inculpatul I. E. şi fiul acestuia I. I..

Martora M. V. a plecat înspre locuinţa sa, persoana vătămată rămânând în faţa locuinţei sale, iar în momentul în care numitul I. I., fiul inculpatului I. E., a ajuns în dreptul persoanei vătămate D. M.C. a început discuţii neprincipiale cu aceasta, aplicându-şi totodată reciproc lovituri cu bâta peste spate, după care şi-a continuat drumul spre casă.

Inculpatul I. E., care se găsea tot pe stradă, venind în urma vitelor, văzând ce s-a întâmplat între fiul său şi persoana vătămată D. M.C., s-a deplasat spre aceasta din urmă şi având o bâtă în mână a lovit-o pe aceasta la mâna stângă, în timp ce partea vătămată încerca să intre în locuinţă şi să închidă poarta de la stradă.

După acest incident, persoana vătămată D. M.C. a apelat numărul de urgenţă 112, iar la faţa locului s-au deplasat organele de poliţie care l-au sancţionat contravenţional pe inculpatul I. E. şi pe fiul acestuia numitul I. I. Totodată persoana vătămată D. M.C. a fost transportată la spital de către martora M. F.D., unde a primit îngrijiri medicale, fiind pansată la deget.

A doua zi, D. M.C. a fost transportată la Spitalul Municipal B., unde i-au fost acordate îngrijiri medicale fiind internată în secţia chirurgie în perioada 17.10-17.10 2013 cu diagnosticul: strivire de falangă distală medius stg., fractură deschisă de falangă, agresiune. Totodată, în scrisoarea medicală nr. xxxxx din 17.10.2013 emisă de Spitalul Municipal B. se precizează diagnosticul de strivire falangă stg., agresiune.

Din certificatul medico-legal legal nr. xxxx/Ia/1214 din 24.10.2013 emis de Serviciul de Medicina Legală rezultă că persoana vătămată prezintă leziuni posttraumatice ce datează din 16.10.2013, care s-au produs prin lovire cu un corp contondent dur şi necesită un număr de 25 zile îngrijiri medicale.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul I. E. (filele 42-43) nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că s-a îndreptat înspre persoana vătămată cu intenţia de a o lovi, întrucât aceasta îl lovise cu o bâtă pe fiul său, însă nu a lovit-o pe persoana vătămată.

Instanţa de fond a înlăturat însă această declaraţie, apreciind-o nereală. Astfel s-a apreciat că este imposibil ca părţii vătămate să i se fi cauzat asemenea leziuni fără să fie agresată fizic, aşa cum a susţinut inculpatul, pregătindu-şi astfel o apărare nereală şi care să întărească poziţia sa de nerecunoaştere a faptei penale.

Probele administrate în faza de cercetare judecătorească se coroborează cu cele din faza de urmărire penală.

Instanţa a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc fără putinţă de tăgadă că, în data de 16.10.2013 în jurul orei 18,00 inculpatul I. E., în timp ce se afla în faţa imobilului în care locuia persoana vătămată, i-a aplicat acesteia o lovitură cu bâta, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.

S-a arătat că starea de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite atât cu probele analizate mai sus, cât şi cu celelalte probe administrate în cursul urmăriri penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv cu plângerea persoanei vătămate (fila 6/ dosar urmărire penală) , declaraţiile persoanei vătămate (fila 18-21/ dosar urmărire penală), certificatul medico-legal legal cu nr. xxxx/Ia/1214 din 24.10.2013 emis de Serviciul de Medicina Legală, fişă de intervenţie la eveniment (fila 9 dosar urmărire penală), proces verbal de contravenţie seria PA nr.xxxxxxx din 16.10.2013 (fila 11 dosar urmărire penală), declaraţiile martorilor M. V., M. F.D., I. M., P. C.S. (fila 22-27/ dosar urmărire penală, şi filele 49-50, 59-60, 61, 62-63/ dosar cercetare judecătorească), declaraţia persoanei vătămate (fila 44/dosar cercetare judecătorească).

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului I. E. de a-i aplica în data de 16.10.2013, cu intenţie, lovituri asupra persoanei vătămate D. M.C., cu un corp contondent dur, cauzându-i leziuni posttraumatice ce au necesitat un număr de 25 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 61 din noul Cod penal, art. 5 Cod penal, şi cu aplicarea deciziei nr. 265/ 06.05.2014 a Curţii Constituţionale, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1.800 lei amendă penală (reprezentând 180 zile-amenda).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost comisă,  urmarea produsă precum şi conduita şi comportamentul său consecvent manifestat prin încercarea de a induce în eroare instanţa şi crearea unui apărări nereale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale.

I s-a atras atenţia inculpatului I. E. asupra dispoziţiilor art. 63 din noul Cod penal, privind consecinţele neplăţii cu rea-credinţă a amenzii penale.

S-a reţinut că în cauză s-a constituit parte civilă şi Spitalul municipal ,,N. P.” B. (filele 10/dosar cercetare judecătorească) şi constatând de asemenea îndeplinite condiţiile privind răspunderea materială a inculpatului pentru cheltuielile de spitalizare ocazionate, instanţa a admis pretenţiile civile formulate de unitatea sanitară şi în baza art.25 noul Cod procedură penală cu referire la art. 1357 Cod civil şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Municipal ,,N. P.” B. suma de 180 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate D. M.C., în perioada 17.10-17.10.2013.

Tot sub aspectul laturii civile instanţa a reţinut că la termenul de judecată din 19 februarie 2014 persoana vătămată prin apărător ales a depus la dosar constituirea de parte civilă (fila 17-18) prin care solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei daune materiale şi suma de 13.000 lei daune morale.

Daunele materiale solicitate se compun din contravaloarea cheltuielilor de transport efectuat de partea vătămată la Spitalul municipal B. pentru pansamente, tratament medical şi la control, veniturile pe care persoana vătămată nu le-a putut realiza în gospodărie, două deplasări la O., contravaloarea certificatului medico-legal, cheltuieli cu alimentaţia în zilele în care s-a deplasat la B. şi O.

În legătură cu daunele materiale solicitate instanţa de fond a reţinut ca justificată suma de 99 lei care se compune din contravaloarea certificatului medico-legal al părţii vătămate D. M.C. nr. XXXX/Ia/1214 din 24.10.2013 emis de Serviciul de Medicina Legală, contravaloarea transportului persoanei vătămate la B. şi O. şi raportat la probaţiunea administrată instanţa le-a considerat întemeiate şi dovedite şi a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către persoana vătămată, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu moral, a cărui existenţă nu poate fi ignorată, constând în principal în suferinţa fizică aferentă leziunilor cauzate de acţiunea inculpatului, existând, de altfel, şi cauzalitate directă între faptă şi prejudiciu, situaţie în care acţiunea civilă a fost apreciată ca admisibilă şi întemeiată în privinţa daunelor morale astfel că inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile D. M.C., instanţa apreciind că acest cuantum este în măsură, raportat la circumstanţele comiterii infracţiunii, să realizeze o justă reparare a prejudiciului moral.

Astfel, fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului, instanţa, în baza art. 25 din noul Cod de procedură penală cu referire la art. 1357 Cod civil l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile D. M.C. suma de 99 lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daunele materiale suferite şi suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale şi respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate şi nedovedite.

În baza art. 276 alin. 2 din noul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D. M.C. suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, a formulat apel inculpatul solicitând să se desfiinţeze sentinţa în sensul de a se dispune achitarea inculpatului apelant, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală. S-a apreciat că în cauză nu sunt probe suficiente care să dovedească vinovăţia inculpatului apelant şi că martora I. M., singura care a fost la faţa locului când s-a produs incidentul, a susţinut că inculpatul apelant nu i-a aplicat lovituri părţii civile intimate de natură a-i produce leziunile descrise în certificatul medico-legal. S-a mai arătat că ceilalţi martori audiaţi în cauză sunt martori indirecţi, iar unul dintre aceştia a susţinut că a văzut că partea civilă intimată este lovită la mâna dreaptă, ori partea civilă intimată a avut leziuni la mâna stângă, precizând că, de altminteri şi în rechizitoriu s-a făcut aceeaşi greşeală.

În subsidiar, s-a cerut să se dispună suspendarea aplicării pedepsei, în raport de vârsta înaintată a inculpatului apelant, de posibilităţile materiale de care dispune acesta, precum şi de împrejurarea că nu are antecedente penale.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, curtea a constatat că aceasta este temeinică sub aspectul reţinerii stării de fapt şi a vinovăţiei inculpatului apelant, însă netemeinică sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile şi al individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului apelant.

Contrar susţinerilor apărării, în cauză, în mod corect instanţa de fond a reţinut starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor date de inculpatul apelant în faza de urmărire penală (filele 12-13, 15, 17) cu declaraţiile părţii civile intimate (filele 18-19, 20-21), martorilor M. M. (filele 22, 23-24) şi M. F.D., (filele 25, 26) certificatul medico-legal (fila 7), cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti rezultă, fără dubiu, că în ziua de 12 noiembrie 2013, inculpatul apelant I. E. i-a aplicat părţii civile intimate D. M.C., cu o bâtă, o lovitură peste mâna stângă, în timp ce aceasta încerca să închidă poarta de la stradă, lovitură în urma căreia partea civilă intimată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale.

Împrejurarea că inculpatul apelant a lovit-o pe partea civilă intimată cu bâta peste mâna stângă rezultă atât din declaraţiile acesteia, date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond, cât şi din certificatul medico-legal.

Faptul că, din eroare, în actul de sesizare a instanţei s-a menţionat că partea civilă intimată a fost lovită peste mâna dreaptă, sau că martora M. F.D. a susţinut în faţa instanţei de fond acelaşi lucru, nu are relevanţă, cu atât mai mult cu cât, în declaraţia dată în faza de urmărire penală în 22 noiembrie 2013, (fila 26), martora M. F.D. a arătat că nu mai reţine la degetul cărei mâini fusese lovită partea civilă intimată.

Aşa fiind, cererea formulată de inculpatul apelant, de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) Cod procedură penală este nefondată şi a fost respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului apelant, curtea a apreciat că pentru îndreptarea acestuia este suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda, în raport de circumstanţele concrete ale comiterii faptei, inculpatul apelant lovind-o pe partea civilă intimată ca urmare a unui incident pe care aceasta a avut-o cu fiul său, precum şi de persoana inculpatului apelant, care este integrat social şi o persoană în vârstă.

De asemenea, s-a constatat că latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, daunele materiale fiind acordate în măsura dovedirii lor, iar în ceea ce priveşte daunele morale, acestea au fost just individualizate şi sunt proporţionale cu suferinţele fizice şi psihice susceptibil a-i fi fost cauzate părţii civile intimate prin fapta inculpatului apelant.

De la data comiterii faptei şi până la judecarea cauzei a intervenit o lege penală nouă, iar instanţa de fond a apreciat că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală nouă care prevede pentru fapta comisă de inculpatul apelant pedeapsa închisorii între aceleaşi limite ca şi legea veche, însă alternativ cu amenda.

Curtea, a apreciat că în favoarea inculpatului apelant se pot reţine circumstanţe atenuante, în raport de circumstanţele personale ale acestuia care este integrat social, nu are antecedente penale şi a avut o conduită procesuală corectă, chiar dacă în faţa instanţei de fond nu a mai recunoscut comiterea faptei.

Or, în aceste condiţii, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. c) din Codul penal din 1969, inculpatului apelant îi poate fi aplicată o pedeapsă cu amenda, care nu poate fi mai mică de 250 lei.

Cum potrivit art. 61 alin. alin. 4 lit. c) din actualul Cod penal, limitele speciale ale zilelor-amendă pentru infracţiunea comisă de inculpatul apelant sunt 180 şi 300 de zile-amendă şi cum, potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol suma corespunzătoare unei zile amendă cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, este evident că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală veche.

Aşa fiind curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa în sensul că a constatat că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală veche şi, pe cale de consecinţă, a recalificat fapta reţinută în sarcina acestuia în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal şi, reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) Cod penal 1969, făcând aplicarea art. 76 lit. e) Cod penal 1969, l-a condamnat pe inculpatul apelant la o pedeapsă de 500 lei, amendă penală.

Curtea a apreciat că această pedeapsă corespunde, atât sub aspectul naturii cât şi al cuantumului său, gravităţii faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului şi, în baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, cu referire la art. 453 Cod procedură civilă, s-a respins cererea formulată de partea civilă intimată, de obligare a inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare