Plângere admisa - subiect activ calificat - persoana fizică în loc de persoana juridica - legea 12

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art.1 lit.e din legea nr. 12/1990,  plângerea contravenţională este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele considerente:

În fapt, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârşirea acestor fapte contravenţionale deoarece documentele de provenienţă existau şi marfa nu era expusă spre vânzare.

Prin art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 se prevede că efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii constituie activitate comercială ilicită ce atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, instituindu-se şi obligativitatea ca documentele de provenienţă să însoţească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Sancţionarea unei atare activităţi ce constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune, este condiţionată de lipsa documentelor de provenienţă a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Această condiţie nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când persoana care a efectuat actul de comerţ dovedeşte ulterior, în faţa instanţei căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare şi sancţionare, că documentele de justificare a provenienţei mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.

 Potrivit art. 11 alin. (1) şi (5) din OG nr. 2/2001, caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită, iar atribuţia de a constata aceste cauze revine numai instanţei de judecată.

A considera altfel ar însemna că în cazuri de efectuare cu bună - credinţă a actelor sau faptelor de comerţ cu bunuri având provenienţă vădit licită, dar fără posibilitatea prezentării documentelor de provenienţă în momentul efectuării verificării, persoana care le-ar deţine să nu mai poată justifica provenienţa lor nici în faţa instanţei de judecată, ceea ce ar fi inadmisibil. Inadmisibilitatea unei atare interpretări rezultă şi din aceea că prin art. 47 din OG nr.2/2001 s-a prevăzut că dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Or, în conformitate cu art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului, iar potrivit art. 260 Cod procedură civilă  dovada şi dovada contrară vor fi administrate, tunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă. Reiese, deci, din dispoziţiile Codului de procedură civilă, la care se face trimitere prin art. 47 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, că instanţele de judecată nu se pot abate de la cerinţa de a admite ca dovadă numai procesul-verbal de constatare a contravenţiei prevăzute de Legea nr. 12/1990, ci sunt datoare să încuviinţeze, în conformitate dispoziţiile Codului de procedură civilă, administrarea tuturor dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se vizează stabilirea existenţei documentelor de provenienţă, cum sunt factura fiscală,  avizul de însoţire a mărfii şi celelalte acte la care se referă art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. A nu admite luarea în considerare a unor astfel de dovezi ar însemna să se contravină principiului aflării adevărului şi să nu se pronunţe o soluţie dreaptă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Cu privire la măsura reţinerii în vederea confiscării, instanţa apreciază, raportat la considerentele anterioare, că aceasta rămâne fără temei legal. În condiţiile dovedirii provenienţei licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerţ sau au fost destinate să servească la astfel de operaţiuni, nu se mai justifică menţinerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Sub acest aspect trebuie să se aibă în vedere că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecţiei populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, atât prin sancţionarea penală sau contravenţională, după caz, a celor care încalcă dispoziţiile acestei legi, cât şi prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea de activităţi comerciale ilicite.

În măsura în care, pe calea soluţionării plângerii îndreptate împotriva actelor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, se constată de instanţa de judecată existenţa documentelor de provenienţă a mărfurilor, este evident că această constatare trebuie să atragă nu numai anularea procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate, ci şi restituirea mărfii confiscate.

Această soluţie este impusă şi de reglementarea art. 41 alin. (2) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prin care se stabileşte că în caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.

La dosarul cauzei a fost depusă factura fiscală nr. 1031297/11.03.2019 şi centralizatorul de ieşiri din data de 11.03.2019 din care reiese provenienţa pachetelor de ţigări cu privire la care a fost reţinută fapta contravenţională constând în efectuarea de activităţi de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită. În cauză a fost dovedit faptul că petenta a achiziționat de la distribuitori autorizați mai multe pachete de țigări, obținând în acest sens toate actele privind proveniența licită a produselor la momentul achiziționării mărfii, atașând în acest sens factura fiscală.

Examinând probatoriul administrat, instanța apreciază că petenta a făcut dovada susținerilor sale expuse în motivarea plângerii, în sensul că a achiziționat în mod licit aceste pachete de țigări pentru a fi comercializate în sistem privat, demonstrând că este autorizată să desfășoare acte de comerț.

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite plângerea contravenţională cu privire la contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e din legea nr. 12/1990, va anula procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PVSY nr. 0005457/12.03.2019 şi implicit va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 5000 de lei şi va dispune restituirea bunurilor confiscate.

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art.1 lit.d şi g din legea nr. 12/1990 constând în expunerea spre vânzare a bunurilor cu termenul de valabilitate expirat sau fără preţul de vânzare afişat, plângerea contravenţională este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele considerente:

Calitatea de subiect activ al contravenţiei prevăzută de art. 1 lit. d şi g din legea anterior menţionată o poate avea doar operatorul economic care desfăşoară activitate de comerţ la punctul de lucru la care se efectuează controlul.  În prezenta cauză, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei s-a reţinut faptul că petenta C.M.G. a săvârşit abaterile contravenţionale în calitate de gestionar, astfel instanţa constată că nu există identitate între operatorul economic SC VIZANT SRL, în sarcina căruia legea impune obligaţia de a expune spre vânzare produse aflate în termenul de valabilitate şi de a afişa preţul de vânzare al produselor şi petenta C.M.G..

Potrivit dispoziţiile art. 1 lit. d şi g  din Legea nr. 12/1990, operatorii economici au  obligaţia de a întocmi şi afişa în unitate, la locurile de desfacere sau servire,  preţurilor şi tarifelor şi obligaţia de a expune spre vânzare produse aflate în termenul de valabilitate.

Astfel, având în vedere faptul că procesul verbal seria PVSY nr. 0033745/11.09.2019 a fost încheiat pe numele petentei C.M.G., persoană fizică, identificată cu CNP menţionat în procesul verbal, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 1 lit. d şi g din legea nr. 12/1990 care presupune existenţa unui subiect activ calificat, şi anume operatorul economic şi că petenta nu îndeplineşte calitatea de operator economic, instanţa va admite plângerea contravenţională cu privire la contravenţiile prevăzute de art. 1 lit. d şi g din legea nr. 12/1990, va anula procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PVSY nr. 0005457/12.03.2019 şi va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 5000 lei, înlăturând totodată sancţiunile constând în avertisment şi măsura reţinerii în vederea confiscării celor 33 de pachete de ţigări.

Domenii speta

Spete similare