Drept procesual penal

Prin încheierea nr.285/din 12.05.2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanţa,în dosar nr.- 6143/212/2016/a1,s-a dispus:”În baza art.346 al. 3 lit.c) teza finală C.pr.pen. restituie cauza privind pe inculpatul DC, în prezent în stare de arest preventiv la Penitenciarul Poarta Albă, , trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj prev. de art.207 al.1 C.pen., ameninţare prev. de art.206 C.pen., loviri sau alte violenţe prev. de art.193 al.2 C.pen., tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art.371 C.pen., distrugere prev. de art.253 al.1 C.pen. şi conducerea unui autovehicul sub influenţa unei substanţe psihotrope prev. de art.336 al.2 C.pen., toate în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.41 al.1 C.pen., Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa (dosar penal nr.214/P/2016).

În baza art.275 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia şi dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 130 de lei conform împuternicirii seria AV nr.2041 – avSGI.”

Pentru a pronunţa încheierea de şedinţă menţionată,judecatorul de camera preliminară-fond-a reţinut cele ce urmează:

Prin rechizitoriul nr.214/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, , a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul DC pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj prev. de art.207 C.pen., ameninţare prev. de art.206 C.pen., loviri sau alte violenţe prev. de art.193 al.2 C.pen., tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art.371 C.pen., distrugere prev. de art.253 al.1 C.pen. şi conducerea unui autovehicul sub influenţa unei substanţe psihotrope prev. de art.336 al.2 C.pen., toate în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.41 al.1 C.pen.

 În sarcina acestuia s-au reţinut în esenţă următoarele:

-în data de 06.03.2016 a ameninţat-o pe persoana vătămată CAA cu acte de violenţă îndreptate asupra sa, pentru a o determina astfel să-i remită un telefon mobil ce aparţinea acesteia, în scopul obţinerii unei forme de control asupra vieţii sale ulterior separaţiei dintre cei doi datorită ocupaţiilor infracţionale ale acestuia;

-a proferat, pe cale separată, cu aceeaşi ocazie, însă în baza unei rezoluţii infracţionale distincte, ameninţări cu acte de violenţă gravă la adresa acestei persoane vătămate, respectiv cu mutilarea şi turnarea de acid în zona intimă, în scop de răzbunare pentru că victima a înţeles să întrerupă relaţia dintre cei doi pe baza motivului anterior menţionat;

-a agresat-o prin lovituri directe aplicate persoanei vătămate cu pumnii şi piciorul, leziunile suferite necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

-a tulburat ordinea şi liniştea publică din Năvodari, prin violenţe şi ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanei vătămate, prin atitudini vulgare şi folosirea de cuvinte triviale şi obscene, în public, în faţa scării unui bloc locuit de zeci de persoane;

-a adus în stare de neîntrebuinţare geaca persoanei vătămate  CAA, cauzate cu ocazia iniţierii activităţii agresive menţionate, cauzând astfel un prejudiciu de 300 de lei nerecuperat şi

-a condus autovehiculul BMW X5 cu nr. de înmatriculare XXX, în perioada 06.03.2016, orele 18:00, 08.03.2016, ora 11:30, fiind sub influenţa marijuanei, substanţă psihotropă.

S-a arătat în esenţă în rechizitoriu că persoana vătămată CAA  a avut o relaţie apropiată cu inculpatul DC persoană cu multiple antecedente penale, condamnat pentru infracţiuni la legea privind traficul de droguri. Pe fondul aflării acestei ocupaţii a inculpatului, persoana vătămată a întrerupt orice comunicare, solicitându-i inculpatului, în mod repetat, să fie lăsată în pace. Drept răspuns, acesta a început să o terorizeze, să o urmărească prin trafic la locul de muncă, să o caute la domiciliu, ziua şi noaptea, făcându-i ziua realmente imposibilă. Pentru a căuta pretext să iniţieze incidente, inculpatul a început să-i pretindă persoanei vătămate să îi dea telefonul său mobil, în caz contrar ameninţând că o va agresa şi va continua acelaşi gen de atitudine.

În data de 6 martie 2016, persoana vătămată s-a deplasat însoţită de patru prietene, martore în cauză, la o înmormântare a unor tineri decedaţi într-un accident rutier, la cimitirul din oraşul Năvodari. În timp ce ieşeau de pe aleea de acces la cimitir, persoana vătămată a fost apelată telefonic de către inculpat.

Acesta îi dăduse anterior un mesaj SMS insultător prin care îi pretindea restituirea telefonului în cauză, ameninţând-o că, în caz contrar, o să îi rupă picioarele şi o să sufere mai multe acte de violenţă pentru a o determina – prin această formă de constrângere – să îi dea telefonul, care însă aparţinea persoanei vătămate.

Spre exemplu, arată procurorul, conform celor ce se observă din captura foto a ecranului telefonului mobil al persoanei vătămate, în data de 6 martie 2016, orele 19:39, inculpatul i-a transmis persoanei vătămate un prim mesaj în care o întreba „eşti aksa ?”; acest fapt demonstrează că prealabil deplasării inculpatului către zona unde se afla persoana vătămată în trafic a contactat-o iniţial, pentru ca apoi s-o sune pe telefon şi să se deplaseze pentru a o intercepta. Ulterior incidentului, la ora 20:11, inculpatul i-a mai trimis un mesaj persoanei vătămate cu conţinutul „dak ştiam că eşti aşa fomistă îţi dădeam eu bani pe telefonul meu numai să mi-l dai înapoi sărăcio!”.

Din aceleaşi capturi foto – arată procurorul – rezultă certitudinea unor multiple apeluri anterioare şi ulteriore incidentului iniţiate de către inculpat, fiind de menţionat că numai în data de 6 martie 2015, în intervalul 18:53-19:19, adică imediat înainte de interceptarea din trafic, inculpatul i-a dat persoanei vătămate nu mai puţin de 6 apeluri la care aceasta a refuzat să răspundă, ceea ce pesemne înseamnă că l-a enervat.

Discuţia iniţiată de către inculpat în urma apelului la care a răspuns în cele din urmă persoana vătămată a fost auzită şi de martore, întrucât în interiorul maşinii în care se aflau toate se făcuse linişte, iar telefonul era dat cu sonorul tare, în conţinutul acesteia fiind reiterate, în clar, ameninţările şi scopul exercitării acestora, respectiv de a o determina să îi dea telefonul mobil.

La scurt timp după finalizarea discuţiei telefonice, inculpatul a sosit în zona cimitirului din Năvodari, blocând ieşirea către drumul public a autoturismului condus de către persoana vătămată. Cu toate acestea, persoana vătămată s-a strecurat cu maşina şi a plecat către locuinţa martorei BO .Inculpatul a urmat maşina persoanei vătămate, stând efectiv în spatele său, exercitând în mod inerent o presiune în trafic asupra acesteia, astfel iniţiind demersul său violent descris în cele ce urmează.

Celelalte trei fete au ajuns pe str. XXX, în faţa blocului unde locuieşte martora BO, loc în care a încercat să intre pentru a se salva persoana vătămată, însă a fost oprită de către inculpat care a apucat-o de haină, în mod agresiv, fiindu-i deteriorată grav geaca.

Apoi a reiterat ameninţările iniţiale pentru a o constrânge să îi remită telefonul şi, pentru că a refuzat, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în abdomen în scop de răzbunare. Totodată, inculpatul a folosit un limbaj trivial, obscen, ameninţând-o permanent pe persoana vătămată, aceasta resimţind o stare de temere. În timp ce persoana vătămată vorbea cu operatorul S.N.U.A.U. 112, inculpatul i-a aplicat un picior direct în sâni, ceea ce a determinat căderea persoanei vătămate; de altfel, chiar şi după sosirea unui echipaj de poliţie inculpatul a avut aceeaşi atitudine.

Din probele administrate a mai rezultat faptul că în timpul comiterii activităţilor ilicite agresive descrise , inculpatul i-a distrus efectiv haina cu care era îmbrăcată persoana vătămată, bun în valoare de 300 de lei, elemente constitutive ale uneia din infracţiunile sub care va fi sesizată instanţa de judecată.

Prin Ordonanţa din 7 martie 2016 s-a dispus examinarea şi recoltarea de probe biologice de la inculpat – activitate procedurală confirmată de judecător. În cadrul acestei proceduri, a fost emis buletinul de analiză toxicologică cu nr.29/A12T din care rezultă că inculpatul a fost depistat pozitiv la testul pentru marijuana.

Conform declaraţiei acestuia dată în faţa avocatului ales şi al celorlalte documente procedurale şi probatorii, rezultă că în perioada 6 martie 2016, orele 18:00 – 8 martie 2016, orele 11:30, când a fost reţinut, inculpatul nu a consumat astfel de substanţe, însă în toată perioada menţionată cel puţin în momentele comiterii agresiunilor şi a prezentării la parchet, acesta a condus autovehiculul având în sânge marijuana.

Inculpatul a afirmat, spre exemplu, că în data de 8 martie 2016 nu el, ci tatăl său ar fi condus autovehiculul marca BMW prin oraşul Năvodari, până la sediul Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa unde a fost chemat, însă apărarea acestuia este contrazisă de declaraţia martorului DC  care neagă faptul conducerii autoturismului fiului său în perioada menţionată. Mai mult, inculpatul a şi fost filmat în trafic conducând maşina în perioada incriminată, ceea ce exclude orice dubiu legat de vinovăţia sa penală.

La termenul din 14.04.2016 judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu nelegala sesizare a instanţei prin prisma neregularităţii rechizitoriului nr.214/P/2016 pentru următoarele considerente:

-referitor la infracţiunea de conducere pe drumurile publice sub influenţa substanţelor psihoactive, se reţine în actul de sesizare în sarcina inculpatului săvârşirea în mod repetat, în perioada 06.03.2016, ora 18:00 – 08.03.2016 ora 11:30 a infracţiunii prev. de art.336 al.2 C.pen., însă procurorul nu precizează în concret dacă este vorba de mai multe acte materiale (de altfel, în încadrare nici nu se reţine art.35 al.2 C.pen.), sau dacă se apreciază că este vorba de o infracţiune continuă ori un concurs de infracţiuni şi nici nu descrie în concret fapta/faptele (pe ce drumuri publice se reţine că a circulat inculpat, când a circulat pe drumurile publice de exemplu pe data de 07.03.2016, în ce împrejurări) şi nici nu sunt expuse argumentele de fapt care stau la baza reţinerii unei singure infracţiuni, deşi se referă mai multe conduite infracţionale;

 -referitor la cealaltă infracţiune care i se retine in sarcină, respectiv infracţiunea de şantaj, în dispozitivul rechizitoriului se menţionează prevederile art.207 C.pen., deşi articolul cuprinde 3 alineate cu o variantă de bază, una asimilată şi una agravată, ce se referă la obţinerea unui folos patrimonial, iar din cuprinsul expunerii situaţiei de fapt nu reiese care a fost folosul urmărit de inculpat, în sensul că, pe de-o parte se face referire la telefonul mobil pe care i l-ar fi pretins persoanei vătămate, în timp ce, la secţiunea în drept, procurorul face referire la un scop nepatrimonial, respectiv obţinerea unui control asupra vieţii persoanei vătămate; aşadar nu rezultă din actul de sesizare pentru ce infracţiune a fost inculpatul trimis în judecată şi care este fapta ce i se impută.

Deşi judecătorul doar a pus în discuţie excepţia invocată din oficiu, acordând termen pentru ca procurorul şi persoana vătămată să-şi pregătească apărarea, la data de 19.04.2016 procurorul redactor al rechizitoriului a depus „Note” prin care a arătat că remediază neregularităţile sesizate, menţinând dispoziţie de trimitere în judecată.

Procurorul precizează în legătură cu infracţiunea de şantaj că este vorba de varianta prev. de art.207 al.1 C.pen., faptă constând în actele comise de inculpat în scopul de a o constrânge pe persoana vătămată, prin ameninţări şi prin acte de violenţă efective exercitate în mod direct asupra acesteia, să reia relaţia de prietenie şi astfel să se supună măsurilor de control a deplasărilor, anturajului şi activităţii sale pe care inculpatul dorea să le exercite în referire la persoana vătămată.

În acest scop, inculpatul a folosit drept pretext situaţia telefonului mobil oferit cadou persoanei vătămate de către el însuşi, solicitând restituirea telefonului nu ca scop în sine, ci ca un mod de persuasiune şi de a găsi o cale de comunicare cu persoana vătămată, care să-i permită realizarea scopului nepatrimonial urmărit.

În referire la infracţiunea prev. de art.336 al.2 C..pen. precizează procurorul că este vorba de săvârşirea infracţiunii în formă continuată, respectiv 3 acte materiale:

- la data de 06 martie 2016, cu ocazia incidentului din jurul orei 19:30;

- 07 martie 2016 când a fost înregistrat conducând prin oraşul Năvodari maşina;

- 08 martie 2016, când a condus autovehiculul până la parchet, acest al treilea act material fiind de asemenea, comis în condiţiile în care avea marijuana în corp, ceea ce atrage incidenţa art. 35 al. 1 C.penal.

Procurorul face trimitere la declaraţia inculpatului care a recunoscut că nu a consumat în perioada de comitere a celor trei acte materiale substanţe psihoactive, situaţie în care, în mod logic, ingerarea marijuanei a fost făcută anterior incidentului, astfel încât se pot reţine cele trei acte materiale distincte comise în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice.

Din punct de vedere al probaţiunii, procurorul face trimitere la declaraţiile martorilor, care atestă faptul conducerii maşinii de către inculpat pentru a comite primul set de fapte penale, la înregistrarea camerelor de supraveghere din data de 07.03.2016 din centrul oraşului, înregistrări din care se observă că acesta este la volanul maşinii pe drumul public.

Totodată, procurorul face trimitere la declaraţia martorului DC – tatăl inculpatului, care menţionează că niciodată – cel puţin în perioada menţionată – nu a condus maşina fiului său, care era unicul ce îi deţinea cheile, motiv pentru care singura concluzie logică este aceea că numai inculpatul a putut să-şi conducă maşina, inclusiv în data de 08.03.2016, ora 11:00 aproximativ, când s-a prezentat la Parchet.

Prin încheierea din 26.04.2016 a judecătorului de cameră preliminară a fost admisă în parte excepţia invocată din oficiu şi, în baza art.345 al.2 şi 3 C.pr.pen. a constatat neregularitatea rechizitoriului nr.214/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa privind pe inculpatul DC.

În motivarea încheierii judecătorul a arătat că fapte de şantaj este descrisă suficient pentru a putea învesti instanţa de judecată (chiar dacă actul prin care procurorul a înţeles să remedieze rechizitoriul era prematur anterior soluţionării excepţiei, dar s-a considerat că ar fi o formalitate excesivă să nu fie avut în vedere la acel moment).

Astfel, procurorul a precizat expres că inculpatul a urmărit un folos patrimonial în sensul art.207 al.1 C.pen., iar faptul că persoana vătămată a fost constrânsă să restituie telefonul mobil a fost doar un mijloc pentru a-şi realiza scopul final – acela de a relua relaţia de prietenie cu persoana vătămată şi astfel să se supună măsurilor de control a deplasărilor, anturajului şi activităţii sale pe care inculpatul dorea să le exercite în referire la aceasta.

Ţinând seama şi de cele menţionate în cuprinsul rechizitoriului, chiar dacă la un moment dat procurorul precizează faptul că persoana vătămată a fost constrânsă să îi remită telefonul pretins, ceea ce ar conduce la ideea reţinerii variantei agravante de la art.207 al.3 C.pen. (f. 4 din rechizitoriu, par.2), în raport de voinţa organului de urmărire penală care rezultă cu claritate din actul prin care au fost remediate astfel în parte neregularităţile, judecătorul a considerat că fapta este suficient de bine descrisă astfel încât inculpatul să înţeleagă învinuirea ce i se aduce pentru a-şi exercita pe deplin drepturile procesuale şi pentru ca instanţa să poată cunoaşte limitele judecăţii.

În schimb, chiar şi după emiterea actului prin care procurorul a înţeles să remedieze neregularităţile sesizate cu referire la infracţiunea prev. de art.336 al.2 C.pen., instanţa nu se poate considera legal sesizată, fiind în imposibilitatea de a stabili limitele judecăţii şi existând în acelaşi timp riscul să se pronunţe cu privire la o învinuire în raport de care nici măcar nu este începută urmărirea penală.

 Astfel, s-a arătat că nici după actul prin care procurorul a înţeles să remedieze situaţia de fapt instanţa nu este lămurită cu privire la circumstanţele în care procurorul consideră că s-au săvârşit cele 2 acte materiale din 07.03.2016 şi 08.03.2016, individualizate în concret în adresa din 19.04.2016.

Cu excepţia actului material din 06.03.2016 referitor la care se precizează că inculpatul şi persoana vătămată au ajuns la un moment dat pe str. Liliacului – aşadar se menţionează locul în care inculpatul a ajuns cu autoturismul, în cazul celorlalte acte materiale nu sunt menţionate drumurile publice pe care inculpatul a circulat, făcându-se referire la anumite momente/zone (cu ocazia prezentării la Parchet – 08.03.2016; prin centul oraşului Năvodari).

Judecătorul a arătat că actul material din data de 07.03.2016 este indicat şi descris lapidar abia prin notele scrise comunicate. Dovada este tocmai ordonanţa de „extindere, începere şi continuare a urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale din 08.03.2016” în cuprinsul căreia se menţionează că în toată perioada 6 martie 2016, ora 18:00 – 08.03.2016 ora 11:30 inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, sau cel puţin în momentul comiterii agresiunilor (n.i. 06.03.2016) şi a prezentării la parchet (n.i. 08.03.2016); nu se face aşadar vorbire despre vreun act material comis pe data de 07.03.2016. 

Aşadar, pentru actul material din 07.03.2016 acţiunea nici nu a fost pusă în mişcare şi nici măcar nu s-a început urmărirea penală.

De altfel, data de 07.03.2016 apare în procesul-verbal din 07.03.2016 prin care se arată că D C ar fi coborât din autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX atunci când a ajuns la sediul Poliţiei oraşului Năvodari, iar apoi la solicitarea unui agent de poliţie ar fi mutat-o pe o altă stradă. De altfel, inculpatul a dat explicaţii în declaraţia sa de inculpat cu privire la pretinsa faptă de conducere pe drumurile publice sub influenţa substanţelor psihotrope în contextul în care a mutat autoturismul la solicitarea unui agent de poliţie.

Procurorul precizează inclusiv în rechizitoriu că „cel puţin în momentele agresiunii şi a prezentării la parchet, a condus autovehiculul având în sânge marijuana. Ulterior menţionează: „mai mult, respectivul a şi fost filmat în trafic conducând maşina în perioada incriminată”.

Prin notele de „remediere”, procurorul explică faptul că inculpatul a condus şi pe data de 07.03.2016 autoturismul, dar se referă la cu totul alte împrejurări decât cele cu privire la care se părea că s-au făcut cercetări în cursul urmăririi penale (mutarea şi parcarea autoturismului), precizând că la data de 07.03.2016 a condus pe drumurile publice, trimiţând la înregistrarea camerelor de supraveghere din data de 07.03.2016 din centrul oraşului, înregistrări din care, potrivit procurorului, se observă că acesta este la volanul maşinii pe drumul public (fără a se individualiza drumul public, fără a se preciza care este autoturismul condus de inculpat dintre cele care circulă pe stradă, măcar prin referire la un anumit interval de timp în care autoturismul acestuia apare în cadru, etc.).

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că există dubii serioase că acţiunea penală a fost pusă în mişcare în legătură cu actul material din 07.03.2016, iar împrejurarea că se reţine un interval de timp în care inculpatul ar fi condus (06.03-08.03) nu îl exonerează pe procuror să extindă urmărirea penală şi acţiunea penală în legătură cu orice altă faptă nouă descoperită în intervalul de timp arătat.

 O altă interpretare ar conduce la încălcarea flagrantă a principiului legalităţii procesului penal, câtă vreme procurorul ar putea în toate cazurile să pună în mişcare acţiunea penală pentru fapte comise într-un interval de timp, în raport de care are probe şi suspiciuni, pentru ca în final să dispună trimiterea în judecată pentru alte fapte cu privire la care între timp a strâns sau nu probe noi.

  Notele transmise judecătorului  dovedesc că situaţia de fapt cu privire la actul material din 07.03.2016 nu este elucidată nici de procuror, în condiţiile în care cercetările păreau a se îndrepta spre probarea faptului că inculpatul şi-a parcat autoturismul în zona Poliţiei oraşului Năvodari (de altfel doar în raport cu acest aspect a fost audiat inculpatul), pentru ca în final să nu se mai refere la această faptă ca reprezentând un act material, ci la conducerea autoturismului „prin centrul oraşului Năvodari”.

Situaţia este oarecum asemănătoare în legătură cu actul material din 08.03.2016, procurorul neexplicând condiţiile în care a fost constatat actul material, nu face trimitere la niciun mijloc de probă, părând să reiasă concluzia că procurorul a făcut o constatare „ex proprii sensibus”; nu reiese de asemenea drumul public pe care inculpatul a circulat, intervalul orar, etc.

S-a motivat că pentru a putea fi legal sesizată, instanţa trebuie să cunoască în mod rezonabil acţiunile/inacţiunile ce i se reţin în sarcină unei persoane şi care să fie descrise în mod clar, aspect deosebit de important şi pentru acuzat care ar putea fi pus în situaţia de a nu putea să-şi facă apărarea din moment ce învinuirile i s-ar aduce la cunoştinţă într-o manieră precum cea din prezentul act de sesizare.

Prin nelegalitatea actului de sesizare se înţelege orice încălcare a vreuneia dintre dispoziţiile legale care reglementează emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei, noţiune care se include în aceea de „neregularitate” în sensul art.346 al.3 lit.a) C.pr.pen. Or, în condiţiile în care dispoziţie de trimitere în judecată vizează o faptă pentru care nu s-a început urmărirea penală (actul material din 07.03.2016, descris neclar şi incomplet oricum în notele scrise), iar o altă faptă (cea din 08.03.2016) este descrisă lapidar, concluzia care se desprinde este aceea că actul de sesizare este neregulat întocmit.

Din această neregularitate, sub forma nelegalităţii, s-a arătat că decurge imposibilitatea pentru instanţă de a stabili obiectul şi limitele judecăţii.

Potrivit art.371 C.pr.pen., judecata de mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare, iar din interpretarea art.346 al.3 C.pr.pen. rezultă că, dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, fără ca neregularitatea să fie remediată de procuror în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii prevăzută de art.345 al.2 C.pr.pen., iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului şi a limitelor judecăţii, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet.

Judecătorul a arătat că se subliniază astfel de legiuitor importanţa stabilirii cu exactitate prin rechizitoriu a obiectului judecăţii (fapte şi persoane) şi limitele judecăţii (în sensul că judecata se mărgineşte numai la faptele şi persoanele arătate în rechizitoriu – actul de sesizare).

Conform art.328 al.1 şi 2 C.pr.pen., rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art.286 alin.2, datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art.330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului […]. În rechizitoriu se arată numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează a fi citate.

Art.286 al.2 se referă la cuprinsul ordonanţei procurorului, care, printre altele, trebuie să se refere la fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia.

S-a menţionat că deşi rechizitoriul nr.214/P/2016 îndeplineşte formal condiţiile prevăzute de lege, cuprinzând menţiuni la fapta reţinută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuieli judiciare, menţiunile prevăzute la art.330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, totuşi, după cum s-a arătat, în obiectul judecăţii a fost inclusă de procuror o faptă pentru care nu s-a început urmărirea penală (actul material din 07.03.2016), faptă care oricum nu este descrisă suficient de clar, asemenea faptei din 08.03.2016 ce i se reţine în sarcină inculpatului.

Aşadar, pe de-o parte, instanţa este învestită cu o altă infracţiune (act material), decât cele în raport de care s-a început şi ulterior s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a extins, faptă descrisă abia în notele scrise şi care nu poate face obiectul judecăţii. În consecinţă, instanţa nu se poate considera legal sesizată cu rechizitoriul nr.214/P/2016, impunându-se remedierea de către procuror a neregularităţii constatate în măsura în care este posibil ori să solicite restituirea cauzei.

Prin reţinerea formei continuate (conform notelor scrise), rezultă o altă problemă ce ţine de legala sesizare a instanţei; inculpatul putea aprecia în mod rezonabil că va fi cercetat pentru o singură infracţiune prev. de art.336 al.2 C.pen. şi în raport de aceasta şi-a făcut apărarea, iar acum procurorul consideră că este vorba de fapt de o infracţiune continuată formată din 3 acte materiale, deşi nu s-a urmat procedura prev. de art.311 al.3 C.pr.pen. pentru ca inculpatul să-şi poată face o apărare eficientă. Mergând pe un raţionament contrar, ar însemna că procurorul, pe calea remedierii neregularităţii actului de sesizare, să dispună trimiterea în judecată pentru alte infracţiuni decât cele reţinute iniţial şi pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, printr-o reapreciere a situaţiei de fapt.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva nelegalei sesizări a instanţei, judecătorul a reţinut următoarele:

Potrivit art.346 al.3 lit.a şi c C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut de art.345 al.3 C.pr.pen., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; […] c) procurorul solicită restituire cauzei, în condiţiile art.345 al.3 C.pr.pen., ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

Trebuie făcută o distincţie între cele două ipoteze, câtă vreme ipoteza prevăzută la lit.a are în vedere situaţia în care procurorul procedează la înlăturarea neregularităţii, dar o face necorespunzător, iar situaţia de la lit.c vizează pasivitatea procurorului care nu răspunde în termenul de 5 zile prevăzut de art.345 al.3 C.pr.pen.

Deşi situaţia în speţă este cumva atipică, în condiţiile în care înainte de soluţionarea excepţiei procurorul a remediat din oficiu neregularităţile în maniera în care a considerat de cuviinţă, astfel că la momentul pronunţării judecătorul a considerat „Notele” transmise ca făcând corp comun cu rechizitoriu, abia prin încheierea din 26.04.2016 judecătorul a comunicat procurorului neregularităţile constatate şi i s-a solicitat să precizeze dacă menţine dispoziţie de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei, în termen de 5 zile de la comunicare.

În cauză, încheierea din 26.04.2016 a fost comunicată procurorului la data de 28.04.2016, astfel cum rezultă din dovada de predare de la f. 43, astfel că termenul de 5 zile prevăzut de art.345 al.3 C.proc.pen. s-a împlinit pe data de 04.05.2016.

Conform art.268 al.1 C.pr.pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, astfel că termenul de 5 zile menţionat anterior este de decădere.

Procurorul nu a înţeles să remedieze neregularităţile constatate prin încheierea din 26.04.2016 a judecătorului de cameră preliminară, înaintând la data de 05.04.2016, după împlinirea termenului de 5 zile, o adresă prin care învederează că rechizitoriul este legal întocmit, probele au fost legal administrate, obiectul şi limitele judecăţii fiind clar stabilite, insistând în dispoziţia de trimitere în judecată.

În aceste condiţii, sancţiunea nerespectării termenului de 5 zile este tocmai restituirea cauzei la procuror, singura soluţie posibilă la acest moment în raport de considerentele expuse pe larg în încheierea din 26.04.2016.

I.Împotriva încheierii de şedinţă menţionate a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa,invocând,prin reprezentatul său legal motivele expuse pe larg în practicaua prezentei încheieri.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa  ierarhic superioară  examinând  încheierea penală  contestată,  prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, apreciază calea de atac exercitată de către Parchet  ca fiind neîntemeiată , urmând a o respinge pentru considerentele care urmează:

Întradevăr,inculpatul DC-a fost trimis în judecată pentru săvârşirea,  infracţiunilor de şantaj prev. de art.207  C.pen., ameninţare prev. de art.206 C.pen., loviri sau alte violenţe prev. de art.193 al.2 C.pen., tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art.371 C.pen., distrugere prev. de art.253 al.1 C.pen. şi conducerea unui autovehicul sub influenţa unei substanţe psihotrope prev. de art.336 al.2 C.pen., toate cu aplic.art. 38 c.pen. privind concursul de infracţiuni şi aplicarea art.41 c.pen. /recidiva,,reţinându-se ,în fapt,în sarcina acestuia că:

- în data de 06.03.2016 a ameninţat  pe persoana vătămată CAA cu acte de violenţă îndreptate asupra sa, pentru a o determina astfel să-i remită un telefon mobil ce aparţinea acesteia, în scopul obţinerii unei forme de control asupra vieţii sale ulterior separaţiei dintre cei doi datorită ocupaţiilor infracţionale ale acestuia;

-a proferat, pe cale separată, cu aceeaşi ocazie, însă în baza unei rezoluţii infracţionale distincte, ameninţări cu acte de violenţă gravă la adresa acestei persoane vătămate, respectiv cu mutilarea şi turnarea de acid în zona intimă, în scop de răzbunare pentru că victima a înţeles să întrerupă relaţia dintre cei doi pe baza motivului anterior menţionat;

-a agresat prin lovituri directe aplicate  victimei cu pumnii şi piciorul, căreia  i-au  fost astfel necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

-a tulburat ordinea şi liniştea publică din Năvodari, prin violenţe şi ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanei vătămate, prin atitudini vulgare şi folosirea de cuvinte triviale şi obscene, în public, în faţa scării unui bloc locuit de zeci de persoane;

-a adus în stare de neîntrebuinţare geaca persoanei vătămate Corbu Andreea-Alina, cauzate cu ocazia iniţierii activităţii agresive menţionate, cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 300 de lei nerecuperat şi

-a condus repetat  autovehiculul BMW X5 cu nr. de înmatriculare XXX, în perioada 06.03.2016, orele 18:00,- 08.03.2016, ora 11:30, fiind sub influenţa marijuanei, substanţă psihotropă.

Potrivit art.328 al.1  c.pr.pen. Rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 al. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Se mai reţin şi prevederile art.371 c.pr.pen.conform cărora „judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.”

În privinţa infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul  sub influenţa substanţelor psihoactive, prev.de art.336 al.2 c.penal, se observă,următoarele:

-în  rechizitoriu , s-a reţinut în sarcina inculpatului DC ,  că „a condus „repetat, autovehicul BMW X5 XXX în perioada 06.03.2016, ora 18:00 – 08.03.2016 ora 11:30 ,sub influenţa marijuanei/substanţă psihotropă”.

-în  Notele depuse la dosar la data de 18.04.2016 , în remedierea neregularităţilor ridicate de judecător,s-a arătat că

referitor la „ conducerea autovehicului sub influenţa de substanţă psihotropă/marijuana ,conform art.336 al.2 c.pr.păen. este vorba  de săvârşirea infracţiunii ,în formă continuată,respectiv :

- la data de  06 martie 2016 cu ocazia incidentului din jurul orelor 19,30;

-07 martie 2016 când a fost înregistrat conducând prin oraşul Năvodari maşina-al doilea act material şi în data de

-08 martie 2016 când a condus autovehicul până la parchet ,acest al treilea act material fiind,de asemenea, comis în condiţiile în care avea marijuana în corp ,ceea ce atrage incidenţa art.35 al.1 c.pen.”

Procurorul a făcut trimitere la “declaraţia inculpatului care a recunoscut că nu a consumat în perioada de comitere a celor trei acte materiale substanţe psihoactive, situaţie în care, în mod logic,per a contrario duce la concluzia că  ingerarea marijuanei a fost făcută anterior incidentului, astfel încât se pot reţine cele trei acte materiale distincte comise în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice”.

Din punct de vedere al probaţiunii, procurorul a făcut  trimitere “la declaraţiile martorilor, care atestă faptul conducerii maşinii de către inculpat pentru a comite primul set de fapte penale, la înregistrarea camerelor de supraveghere din data de 07.03.2016 din centrul oraşului, înregistrări din care se observă că acesta este la volanul maşinii pe drumul public”.

Procurorul a mai făcut trimitere “la declaraţia martorului DC – tatăl inculpatului, care menţionează că niciodată – cel puţin în perioada menţionată – nu a condus maşina fiului său, care era unicul ce îi deţinea cheile, motiv pentru care singura concluzie logică este aceea că numai inculpatul a putut să-şi conducă maşina, inclusiv în data de 08.03.2016, ora 11:00 aproximativ, când s-a prezentat la Parchet.”

 Nu au fost descrise în mod concret  şi cu claritate fapta/faptele -pe ce anume  drumuri publice ar fi circulat  inculpatul, distanţa parcursă , autovehiculul condus,localizarea în timp şi în spaţiu,indicarea intervalului de timp, în care s-ar fi comis infracţiunea,împrejurările concrete în care  inculpatul ar fi acţionat, substanţele psihoactive utilizate şi dacă inculpatul ,şi în ce anume mod ,ar fi fost sub influenţa acestora.Nu a fost indicat nici suportul probator pe care se întemeiază această învinuire.

Rechizitoriul cuprinde formulări  cu caracter generic , conducere pe drumurile publice în intervalul 06.03.2016, orele 18:00,- 08.03.2016, ora 11:30, fiind sub influenţa marijuanei, substanţă psihotropă.

Deşi au fost depuse la dosar note, în vederea remedierii aspectelor de nelegalitate,din cuprinsul rechizitoriului, nu s-a răspuns nuanţat  la deficienţele semnalate de judecătorul de cameră preliminară-fond-.

S-a făcut ,din nou,, referire la împrejurări cu caracter general,că inculpatul ar fi condus un autovehicul la  data de 06 martie 2016 cu ocazia incidentului din jurul orelor 19,30, la data de 07 martie 2016 când a fost înregistrat conducând prin oraşul Năvodari –maşina-al doilea act material şi la data de 08 martie 2016 când a condus autovehicul până la parchet –acest al treilea act material fiind ,de asemenea comis în condiţiile în care avea marijuana în corp ,ceea ce atrage incidenţa art.35 al.1 c.pen.

În Ordonanţa din data de 08.03.2016 ,-dosar nr. 214/P/ 2016- de extindere a cercetărilor ,începerea şi continuarea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul DC ,s-a prevăzut că fapta constă în conducere  repetată a autovehicului BMW X5 XXX în perioada 06.03.2016, ora 18:00 – 08.03.2016 ora 11:30 „,sub influenţa marijuanei/substanţă psihotropă”.

Nu s-a făcut referire la acte materiale distincte,  dacă este vorba despre o infracţiunea continuată sau un concurs de infracţiuni,, iar pentru actul material din data de 07.03.2016,(ce apare menţionat  abia în notele ulterioare depuse),nu s-a dispus începerea urmăririi penale şi nici nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.

În lipsa unor astfel de  aspecte concrete  şi clare de identificare a faptelor,pentru a se putea  aprecia asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.336 al.2 c.pen,ce ar fi fost comisă de inculpatulDC,, instanţa nu se poate considera legal sesizată, fiind în imposibilitatea de a stabili limitele judecăţii ,cu afectarea şi a dreptului la apărare al inculpatului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct.2 lit.b) c.pr.pen.în ref.la art.347 c.pr.pen s-a  respins,ca nefondată, , contestaţia formulată  de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa  împotriva  încheierii de şedinţă nr.285/din 12.05.2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanţa,în dosar nr. 6143/212/2016/a1.

Domenii speta

Spete similare