Admisibilitatea sesizării formulate de judecătorul delegat cu executare pentru a se dispune contopirea unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere

SECŢIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ

NR. 288/2016

16.06.2016

Domeniu asociat: Alte modificări ale pedepsei.

Titlu: Admisibilitatea sesizării formulate de judecătorul delegat cu executare pentru a se dispune contopirea unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere

Pe rol fiind pronunţarea asupra contestaţiilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. şi condamnatul T.K. împotriva sentinţei penale nr. 1221 din 17.05.2016 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. x.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14.06.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunţare la data de 16.06.2016.

TRIBUNALUL

Asupra contestaţiilor de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 1221 din 17.05.2016 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. x, în baza art. 585 C.pr.pen., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de Biroului Executări penale din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K., .....

S-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. -, definitivă pe latură penală prin neapelare cu privire la condamnatul T.K., pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., 92 C.pen. şi a art. 93 alin. 1 C.pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. -, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 91 C.pen., raportat la art. 97 alin. 2 C.pen. şi art. 93 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 38, 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea de 3 ani, stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 6503/318/2015, pe care a sporit-o cu 4 luni, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a şi b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

Au fost anulate dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor, dispoziţii dispuse prin hotărârile anterior menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare în stare de detenţie.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate reţinerea de 24 h de la 02.04.2015 până la 03.04.2015 şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în conformitate cu dispoziţiile acestei sentinţe.

Au fost menţinute dispoziţiile privitoare la latura civilă, dispuse prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 6503/318/2015, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 692/03.05.2016 a Curţii de Apel Craiova şi prin sentinţa penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 272 C.pr.pen. s-a dispus virarea sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Gorj, reprezentând plata onorariului avocaţial din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată la data de 18.03.2016, înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr. x, Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei T., la sesizarea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul G. a solicitat contopirea pedepselor aplicate intimatului T.K., respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 şi pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 2151/15.09.2015 a Judecătoriei T. în dosarul nr. 6503/318/2015.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 a fost condamnat inculpatul T.K., la pedeapsa de 1 an închisoare în baza art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin1- art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a, d C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 91 C.pen. raportat la art. 97 alin. 2 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen. cu referire la art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a dispus că pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul Primăriei R., urmând a fi individualizată în concret de către consilierul de probaţiune.

În baza art. 96 C.pen. cu referire la art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.

S-a dedus din durata pedepsei reţinerea de 24 h de la 02.04.2015 până la 03.04.2015.

S-a încetat măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul T.K., măsură dispusă prin încheierea nr. 26/03.04.2015, pronunţată în dosarul nr. 4492/318/2015 al Judecătoriei Tg- Jiu, menţinută ulterior prin încheierile nr. 31/01.05.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 şi nr. 37/27.05.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015.

Sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T. a rămas definitivă prin decizia penală nr.  401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 6503/318/2015 a fost condamnat intimatul T.K. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru fapta din 20.04.2015.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani şi 4 luni.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prev. art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru fapta din 20.04.2015, la care se adaugă o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din 16.04.2015, urmând ca inculpatului T.K. să i se aplice pedeapsa închisorii în durată de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. 3 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform art. 68 alin. 1 lit. b C.pen.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prev. art. 65, alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen. interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului T.K., iar în temeiul art. 92 C.pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, s-a stabilit că inculpatul T.K. trebuie să respecte următoare măsuri de supraveghere: a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de acesta; b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) Să comunice schimbarea locului de muncă; e) Să comunice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul T.K. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile la Administraţia Domeniului Public din cadrul Primăriei R.

În baza art. 91 alin. 4 C.pr.pen. raportat la dispoziţiile art. 96 C.pen., s-a atras atenţia inculpatului T.K. că în situaţia nerespectării măsurilor de supraveghere impuse sau a săvârșirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen. s-a impus condamnatului T.K. să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul T.K. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei R. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen. s-a atras atenţia inculpatului T.K. asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen.

A mai reţinut judecătorul de la prima instanţă că sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 6503/318/2015 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 692/03.04.2016 a Curţii de Apel Craiova, fără a modifica situaţia condamnatului T.K.

În aceste condiţii, a considerat instanţa de fond că se impune contopirea acestora, astfel că în baza art. 585 C.pr.pen. a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de Biroului Executări penale din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K. şi a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 6503/318/2015, definitivă pe latură penală prin neapelare cu privire la condamnatul T.K., pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91, 92 şi a art. 93 alin. 1 C.pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 91, raportat la art. 97 alin. 2 şi art. 93 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 38, 39 alin. 1 lit. b C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea de 3 ani, stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 6503/318/2015, pe care a sporit-o cu 4 luni, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunţată în soluţionarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a şi b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă şi a anulat dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor, dispoziţii dispuse prin hotărârile anterior menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare în stare de detenţie.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate reţinerea de 24 h de la 02.04.2015 până la 03.04.2015 şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în conformitate cu dispoziţiile acestei sentinţe, fiind menţinute dispoziţiile privitoare la latura civilă dispuse prin cele două sentinţe antemenţionate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria T. şi condamnatul T.K., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de contestaţie dezvoltate în scris la dosar Parchetul de pe lângă Judecătoria T. a criticat sentinţa sub trei aspecte, în plus procurorul de şedinţă completând cu un alt motiv de nelegalitate, respectiv că în mod nelegal instanţa de fond nu a procedat la anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor stabilite prin cele două sentinţe contopite, potrivit art. 97 C.pen.

Astfel, un prim motiv de nelegalitate invocat este reprezentat de faptul că instanţa de fond în mod nelegal nu a procedat la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, pentru ca ulterior să stabilească pedeapsa cea mai grea la care să aplice sporul obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

Un alt motiv de nelegalitate invocat este reprezentat de faptul că în mod nelegal instanţa nu a dedus din pedeapsa principală toate perioadele executate anterior de condamnatul T.K. - inculpat în acele cauze -, respectiv perioadele în care s-a aflat în stare de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu.

De asemenea, s-a arătat că un alt motiv de nelegalitate se referă la pedeapsa complementară, respectiv că instanţa de fond nu a aplicat condamnatului şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen., pedeapsă stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/2015 a Judecătoriei T., din care trebuia scăzută perioada executată de la data rămânerii definitive a sentinţei, 06.10.2015, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de contopire, când condamnatul va fi încarcerat, restul de pedeapsă complementară urmând să se execute potrivit art. 68 C.pen.

Faţă de aceste motive, s-a solicitat admiterea contestaţiei parchetului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.

În motivele de contestaţie invocate în scris la dosar contestatorul intimat a solicitat ca pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa penală nr. 1221/2016, de 3 ani şi 4 luni închisoare, să fie modificată, în sensul de a se dispune suspendarea acesteia, motivând că infracţiunile pentru care a fost condamnat nu au fost săvârşite cu violenţă, că a recunoscut şi regretă faptele săvârşite şi că are familie şi un minor în întreţinere.

Examinând contestaţiile promovate în raport de motivele invocate, precum şi sub toate aspectele, din prisma dispoziţiilor art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., tribunalul constată că sunt fondate, din considerentele ce succed:

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 6503/318/2015, rămasă definitivă prin neapelare pe latură penală în ceea ce-l priveşte pe contestatorul intimat, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 10 C.pr.pen., raportat la art. 228 alin. l C.pen., art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul T.K. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din 16.04.2015.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen. interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul 396 alin. 1, 2 şi 10 C.pr.pen., raportat la art. 228 alin. l C.pen., art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul T.K. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru fapta din 20.04.2015.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani şi 4 luni.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prev. art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru fapta din 20.04.2015, la care se adaugă o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din 16.04.2015, urmând ca inculpatului T.K. să i se aplice pedeapsa închisorii în durată de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. 3 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform art. 68 alin. 1 lit. b C.pen.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului T.K., iar în temeiul art. 92 C.pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, s-a stabilit că inculpatul T.K. trebuie să respecte următoare măsuri de supraveghere: a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de acesta; b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) Să comunice schimbarea locului de muncă; e) Să comunice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul T.K. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile la Administraţia Domeniului Public din cadrul Primăriei R..

În baza art. 91 alin. 4 C.pr.pen. raportat la dispoziţiile art. 96 C.pen., s-a atras atenţia inculpatului T.K. că în situaţia nerespectării măsurilor de supraveghere impuse sau a săvârșirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen. s-a impus condamnatului T.K. să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul T.K. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei R. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen. s-a atras atenţia inculpatului T.K. asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen.

A fost menţinută măsura controlului judiciar faţă de inculpatul T.K..

Observând această sentinţă penală, instanţa de control judiciar constată, în primul rând, în ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., aplicată pe lângă cele două pedepse principale stabilite (respectiv 2 ani şi 2 ani şi 4 luni), că în mod greşit s-a efectuat „contopirea” acestora, fiind de neînţeles modalitatea în care s-a ajuns la o pedeapsă complementară finală de 3 ani închisoare aplicată pe lângă pedeapsa principală, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 3 lit. a C.pen., dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, în caz de concurs de infracţiuni, cum este cazul în prezenta speţă, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Pe de altă parte, referitor la obligaţia prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen., se constată că instanţa de fond, eronat, a procedat la impunerea acestei obligaţii de două ori, la două entităţi din comunitate, diferite, respectiv pe o perioadă de 60 zile la Administraţia Domeniului Public din cadrul Primăriei R. şi în cadrul Primăriei R. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În al treilea rând, se constată că, deşi în considerentele acestei hotărâri se menţionează perioada în care inculpatul T.K. a fost reţinut, arestat preventiv şi în arest la domiciliu (respectiv reţinerea de la 21.04.2015 la 22.04.201; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 şi arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015 - pag. 11), în contradicţie cu dispoziţiile art. 72 C.pen. şi art. 404 C.pr.pen., instanţa de fond a omis să constate că inculpatul s-a aflat sub puterea măsurilor preventive în aceste perioade.

Nu în ultimul rând, se constată că prin aceeaşi sentinţă a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul T.K., deşi instanţa a pronunţat o condamnare cu suspendarea executării sub supraveghere, în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile art. 241 alin. 1 lit. b C.pr.pen., în vigoare la data pronunţării hotărârii.

Însă, cum această sentinţă este rămasă definitivă prin neapelare cu privire la intimat, instanţa investită cu soluţionarea prezentei contestaţii nu are dreptul să modifice hotărârea definitivă anterioară, chiar dacă aceasta conţine erori de judecată sau dispoziţii legale greşit aplicate, întrucât aceasta nu putea fi schimbată decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, în caz contrar încălcându-se autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive.

În continuare, reţine tribunalul că prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, a fost condamnat inculpatul T.K., la pedeapsa de 1 an închisoare în baza art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin1- art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a, d C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 91 C.pen. raportat la art. 97 alin. 2 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen. cu referire la art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a dispus că pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul Primăriei R., urmând a fi individualizată în concret de către consilierul de probaţiune.

În baza art. 96 C.pen. cu referire la art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.

S-a dedus din durata pedepsei reţinerea de 24 h de la 02.04.2015 până la 03.04.2015.

S-a constatat încetată măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul T.K., măsură dispusă prin încheierea nr. 26/03.04.2015, pronunţată în dosarul nr. 4492/318/2015 al Judecătoriei Tg- Jiu, menţinută ulterior prin încheierile nr. 31/01.05.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 şi nr. 37/27.05.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015.

Revenind la contestaţiile deduse spre analiza tribunalului, cu caracter prejudicial, instanţa de control judiciar reţine că, atât în jurisprudenţă, cât şi în doctrină, există două opinii, una potrivit căreia în cadrul dispoziţiilor art. 583-585 C.pr.pen., în situaţia sesizării separate cu privire la anularea suspendării executării sub supraveghere, se poate dispune contopirea pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, şi cea de-a doua, potrivit căreia în situaţia în care sunt supuse contopirii pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, nu se poate realiza contopirea acestora, întrucât nu sunt executabile în regim de detenţie, fiind astfel excluse de la posibilitatea contopirii pedepsele în privinţa cărora operează o cauză legală de neexecutare, cum este şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În sprijinul acestei ultime opinii s-a invocat şi faptul că anularea suspendării se discută doar pe cale incidentală în cauza care priveşte infracţiunea descoperită sau săvârşită ulterior, ci nu pe cale separată.

Instanţa, împărtăşind prima opinie, apreciază că în cadrul dispoziţiilor art. 583-585 C.pr.pen., în situaţia sesizării separate cu privire la anularea suspendării executării sub supraveghere se poate dispune contopirea pedepselor a căror executare a fost suspendată.

Instanţa de control judiciar reaminteşte că în jurisprudenţa anterioară o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 449 C.pen. anterior era denumită „cerere de contopire” a pedepselor, însă în noile dispoziţii din Codul penal în vigoare, denumirea marginală este corespunzătoare tuturor situaţiilor ce pot apărea, iar pedeapsa închisorii poate fi modificată la momentul punerii în executare sau în cursul executării numai urmând procedura şi numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 585 C.pr.pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 583 C.pr.pen., asupra anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 97 din Codul penal se pronunţă, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage anularea.

Totodată, potrivit textului anterior citat, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

În conformitate cu dispoziţiilor art. 585 C.pr.pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Astfel, se constată că articolul 585 alin. 1 lit. a rezolvă situaţiile în care, după condamnarea definitivă pentru mai multe fapte, prin sentinţe diferite - cum este cazul în prezenta speţă -, se constată că acestea au fost săvârşite în concurs, iar, în această situaţie, instanţa, constatând în momentul punerii în executare a pedepsei pentru una dintre aceste hotărâri sau în cursul executării pedepsei situaţia de mai sus, modifică numai pedeapsa pe care condamnatul urmează să o execute în raport de toate aceste sentinţe, pronunţând o nouă hotărâre, celelalte dispoziţii ale hotărârilor anterioare rămânând nemodificate, operând autoritatea de lucru judecat.

Cum în cuprinsul articolului menţionat nu se face vreo deosebire, înseamnă că el este aplicabil nu numai atunci când două dintre pedepsele stabilite pentru infracţiuni ce se execută în regim de detenţie, ci şi atunci când în privinţa acestora s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, iar în această din urmă ipoteză, art. 585 C.pr.pen. se va completa cu art. 583 C.pr.pen., instanţa de judecată, în aplicarea celor două dispoziţii procesuale va soluţiona, anterior soluţionării cererii de contopire, cu titlu de chestiune prealabilă, problema anulării  executării sub supraveghere a executării celor două pedepse.

Un argument în sensul admisibilităţii unor astfel de cereri pe cale separată îl constituie situaţia zilelor de muncă neremunerată în folosul comunităţii la care a fost obligat contestatorul intimat prin hotărârile de condamnare. În prezenta speţă contestatorul intimat avea de executat 180 zile de muncă, ca urmare a 3 perioade diferite a câte 60 de zile muncă fiecare, la unităţi diferite, aspect inadmisibil, întrucât s-ar depăşi durata maximă prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen., respectiv 120 de zile.

În contextul lipsei de acurateţe juridică ce caracterizează întocmirea minutei de către judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit prima instanţă a calificat sesizarea judecătorului delegat cu executarea ca fiind una de „contopire pedepse”, în condiţiile în care în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 583 şi 585 C.pr.pen.

Sesizarea primei instanţe de judecată s-a făcut cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 585 C.pr.pen., de contopire a două pedepse, ambele având executarea suspendată supravegheat, nefăcându-se de altminteri în această cerere nici o referire cu privire la temeiul de drept aplicabil în cauză.

Însă, împrejurarea că judecătorul delegat cu executarea pedepselor din cadrul Judecătoriei T. nu a invocat ca temei juridic al cererii sale art. 583 C.pr.pen., nu influenţează sub nici o formă soluţia de drept procesual preconizată şi nu înlătură obligaţia instanţei de judecată de a privi cererea ce i-a fost adresată prin prisma ambelor norme la care s-a făcut referire.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, se constată că faptele pentru care intimatul contestator a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, sunt concurente cu fapta pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, fiind săvârşite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, astfel încât, în raport de dispoziţiile legale antemenţionate, sesizarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei T. este admisibilă.

Analizând punctual motivele de constestaţie, instanţa de control judiciar constată că, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat oral de procurorul de şedinţă, acesta este neîntemeiat, întrucât dispozitivul sentinţei contestate conţine menţiunile referitoare la anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor stabilite prin cele două sentinţe, potrivit art. 97 C.pen.

Însă, celelalte motive invocate în contestaţie de parchet sunt fondate.

Din oficiu, instanţa de control judiciar reţine că, înainte de a dispune contopirea pedepselor, prima instanţă trebuia să constate că toate celelalte fapte sunt concurente, după care, în mod obligatoriu, înainte de a proceda la descontopirea pedepsei rezultante, se impunea, cu caracter prejudicial, să se dispună anularea suspendării executării pedepselor sub supraveghere, operaţiune pe care judecătorul fondului a făcut-o la sfârşitul minutei, putându-se deduce că au fost contopite pedepse a căror anulare nu a fost suspendată, astfel pedepsele nefiind repuse în individualitatea lor.

Astfel, se constată că în mod greşit prima instanţă a dispus „contopirea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei Târgu-Jiu, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., 92 C.pen. şi a art. 93 alin. 1 C.pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1776/2015 a Judecătoriei T., cu aplicarea art. 91 C.pen., raportat la art. 97 alin. 2 C.pen. şi art. 93 alin. 1 C.pen.”

Analizând sentinţa criticată, instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a omis să constate că pedeapsa de 3 ani închisoare este una rezultantă, compusă din două pedepse, de 2 ani şi 4 luni închisoare, doi ani închisoare şi un spor de 8 luni închisoare.

În mod logic, trebuia să se dispună descontopirea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T. în pedepsele componente şi sporul de 8 luni închisoare, să fie repuse în individualitatea lor cele trei pedepse stabilite prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T. şi prin sentinţa penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., după care, potrivit dispoziţiilor art. 38 - 39 alin. 1 lit. b C.pen. să fie contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Sub acest aspect, se constată că este întemeiat motivul de nelegalitate invocat de parchet în motivarea constestaţiei, în sensul că instanţa de fond nu a procedat la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, pentru ca ulterior să stabilească pedeapsa cea mai grea la care să aplice sporul obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

Referitor la pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. aplicată pe lângă cele două pedepse principale stabilite prin sentinţa penală nr. 2152/2015 (respectiv 2 ani şi 2 ani şi 4 luni), aşa cum s-a arătat mai sus, este greu de înţeles modalitatea în care s-a ajuns la o pedeapsă complementară finală de 3 ani închisoare aplicată pe lângă pedeapsa principală, însă în procedura prevăzută de art. 585 C.pr.pen. nu pot fi modificate dispoziţii din hotărârile penale definitive, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar va menţine această pedeapsă, aşa cum a fost stabilită, din care, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 4 C.pen., va scădea partea executată de la 06.10.2015, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire a pedepselor principale, respectiv 16.06.2016.

Astfel, se constată că este întemeiat şi acest motiv de contestaţie formulat de parchet în scris, respectiv că instanţa de fond nu a aplicat condamnatului şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen., pedeapsă stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/2015 a Judecătoriei T., din care trebuia scăzută perioada executată de la data rămânerii definitive a sentinţei, prima instanţă omiţând să aplice pedeapsa complementară anterior stabilită cu caracter definitiv.

Referitor la motivul de contestaţie invocat de parchet în scris, în sensul că instanţa de fond nu a dedus din pedeapsa principală toate perioadele executate anterior de condamnatul T.K., respectiv perioadele în care s-a aflat în stare de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu, se constată că şi acesta este întemeiat.

Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, în considerentele sentinţei penale nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T. se menţionează perioada în care inculpatul T.K. a fost reţinut, arestat preventiv şi în arest la domiciliu - respectiv reţinerea de la 21.04.2015 la 22.04.201; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 şi arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015-, însă instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la scăderea perioadelor în care inculpatul s-a aflat sub puterea măsurilor preventive.

În ceea ce priveşte motivele de contestaţie ale inculpatului-intimat, prin care a solicitat ca pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa penală nr. 1221/2016, de 3 ani şi 4 luni închisoare, să fie modificată, în sensul de a se dispune suspendarea acesteia, se constată că acest lucru nu este posibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. 2 C.pen., în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate intermediară, instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 91, iar potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. 1 lit. a C.pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa consideră necesar a se stabili în ce măsură calea de atac declarată de către procuror, respectiv contestaţia, este în favoarea intimatului condamnat T.K., sau în defavoarea acestuia. De principiu, contestaţia (apelul) procurorului se consideră în favoarea părţii atunci când în declaraţia de contestaţie sau într-un memoriu depus în termenul căii de atac (ceea ce nu este cazul în prezenta speţă), se arată, în mod expres, că contestaţia este în favoarea părţii respective, ori aceasta rezultă din critica adusă hotărârii atacate, ca prejudiciind interesele legitime ale părţii.

În prezenta speţă, procurorul de şedinţă a indicat expres că motivul de contestaţie referitor la omisiunea deducerii tuturor perioadelor în care inculpatul s-a aflat sub puterea unor măsuri preventive este în favoarea intimatului condamnat, astfel încât contestaţia intimatului va fi admisă sub acest aspect.

Faţă de cele ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. şi condamnatul T.K. împotriva sentinţei penale nr. 1221 din 17.05.2016 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. x, va desfiinţa sentinţa penală nr. 1221 din 17.05.2016 a Judecătoriei T. şi procedând la judecarea cauzei în fond, va admite sesizarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K..

Întrucât faptele pentru care a fost condamnat intimatul au fost săvârşite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa va constata că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, sunt concurente cu fapta pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală nr. 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Ţinând cont de faptul că pentru fiecare dintre cele două pedepse rezultante s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, pentru a repune în individualitatea lor pedepsele componente este necesară, mai întâi, potrivit dispoziţiilor art. 97 C.pen., anularea suspendării executării sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare şi pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În continuare, va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, în pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 16.04.2015); 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 20.04.2015) şi sporul de 8 luni închisoare.

Ca urmare a operaţiunii de descontopire, în mod logic vor fi repuse în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 an închisoare, aplicată în baza art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 228 alin. 1 -229 alin. 1 lit. b şi d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (fapte din 13-19.03.2015), stabilită prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova;

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. - 229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 16.04.2015), aplicată prin sentinţa penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare;

- 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. - 229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 20.04.2015), aplicată prin sentinţa penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 - 39 alin. 1 lit. b C.pen., urmează să fie contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen.

Întrucât, aşa cum s-a mai arătat, intimatul contestator a fost sub puterea unor măsuri preventive în cele două cauze, în baza art. 72 C.pen. va scade din pedeapsa principală privativă de libertate aplicată perioada reţinerii de la 02.04.2015 la 03.04.2015 şi de la 21.04.2015 la 22.04.2015; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 şi arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 4 C.pen., va scade din durata pedepsei complementare partea executată de la 06.10.2015, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire a pedepselor principale, respectiv 16.06.2016.

În considerarea celor de mai sus, va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii şi vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale contestate care nu contravin prezentei.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. şi condamnatul T.K. împotriva sentinţei penale nr. 1221 din 17.05.2016 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. x.

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., desfiinţează sentinţa penală nr. 1221 din 17.05.2016 a Judecătoriei T. şi judecând;

Admite sesizarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K., ......

Constată că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, sunt concurente cu fapta pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 97 C.pen. anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare şi pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Descontopeşte pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 16.04.2015);

- 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 20.04.2015) şi sporul de 8 luni închisoare.

Repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 an închisoare, aplicată în baza art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 228 alin. 1 -229 alin. 1 lit. b şi d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (fapte din 13-19.03.2015), stabilită prin sentinţa penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova;

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. - 229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 16.04.2015), aplicată prin sentinţa penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare;

- 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. - 229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 20.04.2015), aplicată prin sentinţa penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare.

În baza art. 38 - 39 alin. 1 lit. b C.pen. contopeşte pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen.

În baza art. 72 C.pen. scade din pedeapsa principală aplicată perioada reţinerii de la 02.04.2015 la 03.04.2015 şi de la 21.04.2015 la 22.04.2015; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 şi arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015.

În baza art. 45 alin. 4 C.pen. scade din durata pedepsei complementare partea executată de la 06.10.2015, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire a pedepselor principale, respectiv 16.06.2016.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale contestate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16.06.2016.

Domenii speta

Spete similare