Contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA  PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 9348/2013

Şedinţa publică din data de 12 Iunie 2013

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

T R I B U N A L U L :

Asupra cauzei de faţă, deliberând constată următoarele :

La data de 10.02.2011, contestatoarea U.I.M. în contradictoriu cu intimata S.C. R. D. SRL, a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 44/26.01.2011 emisă de intimată solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea acestei decizii şi repunerea în situaţia anterioară în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, precum şi la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii contestatoarea arată că a încheiat cu societatea intimată un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Pe parcursul desfăşurării contractului de muncă, nu i s-a reproşat abateri disciplinare şi nici nu a fost sancţionată ca urmare a unor astfel de fapte. Surprinzător, prin convocarea nr.850/13.12.2010, i s-a solicitat să se prezinte în data de 17.01.2011, ora 10.30, pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile referitoare la o serie de fapte de care nu avea cunoştinţă. Cu ocazia cercetării disciplinare a constatat că din compunerea comisiei nu făcea parte şi un reprezentant al sindicatului, potrivit art.75 alin.(2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional.

Contestatoarea susţine că decizia de concediere este nulă, deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale aşa cum se prevede la art.268 alin.(2) lit.c) din Codul muncii. Cu prilejul anchetei disciplinare la care a fost supusă a dat notă explicativă, fără să i se permită să-şi exercite dreptul la apărare prevăzut de art.267 alin.(4) din Codul muncii.

Un alt motiv de nulitate al deciziei contestate este emiterea acestei decizii cu încălcarea dispoziţiilor art.268 alin.(2) lit.d) din Codul muncii, întrucât dispoziţiile art.254 alin.(1) lit.(f) nu au aplicabilitate în speţa de faţă. Mai mult, acest articol nu are alin.1 lit.f).

Contestatoarea susţine că cel mai important motiv de nelegalitate al deciziei de concediere este acela că faptele imputate ca abateri disciplinare întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, iar în aceste condiţii angajatorul avea obligaţia de a suspenda contractul individual de muncă, în temeiul art.52 alin.(1) lit.c) din Codul muncii, până la stabilirea de către organele şi instanţele competente a vinovăţiei sale.

Prin întâmpinarea formulată intimata solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei de concediere disciplinară ca legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În baza contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bucureşti sub nr. ... , contestatoarea U.(I.) I.M. a fost angajată la S.C. R. D. SRL, în funcţia de „lucrător comercial”, pe durată determinată, începând cu data de 05.12.2008 şi până la data de 04.06.2009.

Ulterior, prin acte adiţionale, contractul individual de muncă al contestatoarei  a fost modificat în contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Prin decizia nr.44/26.01.2011, intimata a dispus sancţionarea contestatoarei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în baza art.61 lit.a) coroborat cu art.264 alin.(1) lit.f) din Codul muncii, reţinându-se că, „motivele sancţiunii constau în retragerea mai multor sume de bani, în perioada mai – noiembrie în valoare totală de 26.429,47 lei, faptă ce constituie abatere disciplinară gravă”.

Contestatoarea reclamă faptul că decizia de sancţionare este nulă deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale şi nici nu i s-a permis să-şi exercite dreptul la apărare conform art.267 alin.(4) din Codul muncii.

Potrivit art.268 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, decizia de sancţionare este nelegală dacă nu cuprinde motivele înlăturării apărărilor formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, iar art.267 alin.(4) din Codul muncii dispune că, în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Cu toate acestea, în lipsa sindicatului sau a calităţii sale de membru, ar putea fi asistat de un alt salariat din unitate.

Anterior emiterii deciziei contestate, societatea intimată a efectuat cercetarea disciplinară, ocazie cu care contestatoarea a dat notă explicativă.

În această notă explicativă contestatoarea arată că din greşeală sau neatenţie nu a respectat în întregime procedura de verificare şi restituire a debit voucherelor, cu toate că anterior îi fusese comunicată această procedură.

De altfel, în conţinutul deciziei de concediere se menţionează că, „salariata nu a putut să explice prejudiciul generat, mai sus prezentat, mai mult, apărările acesteia sunt nesincere şi fără a fi susţinute de probe materiale în favoarea sa”.

Prin urmare, susţinerile contestatoarei sunt neîntemeiate, decizia contestată fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor art.268 alin.(2) lit.c) din Codul muncii.

De asemenea, neîntemeiată este şi susţinerea potrivit căreia, intimata nu i-a permis să-şi exercite dreptul la apărare prevăzut de art.267 alin.(4) din Codul muncii, deoarece din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că în cursul cercetării disciplinare contestatoarea a solicitat să fie asistată de un reprezentant al sindicatului sau de un alt salariat din unitate.

Mai susţine contestatoarea că, deşi faptele imputate ca abateri disciplinare întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, angajatorul nu a dispus suspendarea contractului individual de muncă ci încetarea acestuia, cu toate că erau incidente dispoziţiile art.52 alin.(1) lit.c) din Codul muncii.

Potrivit art.52 alin.(1) lit.c) din Codul muncii, „Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti”.

Textul legal consacră dreptul angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă al salariatului, acesta fiind singurul în drept să aprecieze dacă prin săvârşirea faptei penale salariatul devine incompatibil cu funcţia respectivă.

Prin urmare, suspendarea contractului într-un atare caz reprezintă o facultate a angajatorului ci nu o obligaţie a acestuia.

De altfel, lipsa răspunderii penale a salariatului, nu atrage, implicit şi lipsa răspunderii sale disciplinare.

În consecinţă, această susţinere a contestatoarei este neîntemeiată.

Sub aspectul  temeiniciei , instanţa reţine următoarele :

Art. 61 lit. a)  din Codul muncii stipulează că : „Angajatorul  poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: a) în cazul în care salariatul a săvârşit  o abatere  gravă sau abateri repetate de la  regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite  prin  contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă  aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară”.

În speţă, instanţa constată că în contractul individual de muncă al contestatoarei la litera M se stipulează că aceasta avea în principal următoarele obligaţii :  „a) de a realiza  norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului; b) de a respecta  disciplina muncii; c) de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu; d) de a respecta măsurile  de securitate şi sănătate a muncii în unitate; e) de a respecta  secretul de serviciu”.

După cum se poate observa, la litera a), contractul individual de muncă face trimitere la îndeplinirea de către  contestatoare a atribuţiilor din fişa postului.

Aceeaşi trimitere la fişa postului se regăseşte şi în regulamentul intern, respectiv că salariatul este obligat să-şi îndeplinească sarcinile ce îi revin conform fişei postului .

Potrivit contractului individual de muncă nr. ... contestatoarea a fost încadrată  în funcţia de  lucrător comercial începând cu data de  05.12.2008. Aceasta, în calitate de salariată a intimatei, avea obligaţia, potrivit  fişei postului, de a asigura  încasarea banilor din vânzarea de produse petroliere, cât şi a  celorlalte produse din magazin, de a înmâna clientului bonul fiscal, de a întocmi corect facturile fiscale şi chitanţele aferente, de a efectua monetarul  şi depunerea lui, de a cunoaşte şi efectua fiscalizarea  tuturor  operaţiunilor pe casa de marcat  specifice sistemului  de gestiune din staţie şi de a acţiona  strict în limita  instrucţiunilor specifice sistemului de operare.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei  rezultă că procedura de verificare şi restituire a debit voucher a fost cunoscută de către contestatoare însă aceasta nu a respectat-o.

De altfel, chiar contestatoarea, prin nota  explicativă dată cu ocazia cercetării disciplinare, recunoaşte că a restituit sume de bani fără a respecta  procedura de verificare şi restituire a debit voucher.

În raportul de expertiză tehnică judiciară – efectuat în cauză de expert contabil Popa Valeria – se arată că, în urma verificării efectuate la nivelul Staţiei Expres Buzoieşti, au fost constatate debit-vouchere – DV –dublate (restituire de numerar dar şi alimentare) în valoare de 26.429,47 lei.

În consecinţă, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu înscrise  în fişa postului, contestatoarea a încălcat dispoziţiile art.39 şi 40 din Regulamentul intern, care pot fi sancţionate  cu desfacerea disciplinară  a contractului individual  de muncă  potrivit art. 59 din R.O.I. fiind considerate ca abateri disciplinare grave.

Sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate, se reţin  următoarele :

Potrivit  contractului individual de muncă şi a actelor adiţionale, depuse în copie la dosarul cauzei, la data săvârşirii abaterii disciplinare, contestatoarea avea calitatea de angajată a intimatei.

În aceste condiţii, potrivit art. 266 C.muncii, angajatorul  este cel în măsură şi în drept să analizeze  gravitatea abaterii, consecinţele acesteia şi să stabilească sancţiunea disciplinară ce urmează a fi aplicată.

În consecinţă, având în vedere condiţiile prevăzute de art. 266 din Codul muncii, angajatorul a stabilit că pentru  fapta imputată contestatoarei, sancţiunea aplicată este  de desfacere a contractului individual de muncă.

În cadrul soluţionării contestaţiei la decizia de  desfacere a contractului de muncă, instanţa de judecată în cadrul prerogativelor sale, are posibilitatea să verifice  dacă conducerea unităţii cu prilejul individualizării sancţiunii, a respectat disp. art. 266 din C. muncii.

În cauză, instanţa  apreciază că faţă de dispoziţiile din Codul munci, regulamentul  de ordine interioară şi contractul individual de muncă, fapta săvârşită  de contestatoare constituie abatere disciplinară gravă, iar sancţiunea aplicată, cea a concedierii disciplinare, a fost corect stabilită în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârşită, astfel că decizia contestată este legală şi  temeinică şi nu se impune nici o altă măsură disciplinară  mai puţin  severă.

Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, instanţa va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de contestatoarea U.I.M., cu domiciliul ales în … , în contradictoriu cu intimata S.C. R. D. SRL, cu sediul în … .

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2013, la Tribunalul Argeş-Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Domenii speta

Spete similare