Fond funciar

Legile de reconstituire a drepturilor de proprietate reglementează termenele până la care puteau fi formulate aceste cereri.

Capătul de cerere (repunerea în termen) trebuie analizat independent şi anterior analizei capetelor de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferite terenuri, obiectul acestui capăt de cerere fiind reprezentat tocmai de această cerere, repunerea în termen.

Prin sentinţa  civilă 877/08.02.2016 pronunţată de Judecătoria Galaţi s-a admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă cu privire la petitul privind repunerea în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate.

S-a admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 cu privire la terenul în suprafaţă de 2 ha situat pe teritoriul localităţii Fileşti şi terenul în suprafaţă de 2 ha situat pe teritoriul localităţii Vânători, preluate de la ND, prin decretul nr. 308/1953.

S-a respinge cererea formulată de reclamanta  PZ, în contradictoriu cu Municipiul Galaţi prin Primar şi Comisia Municipală de Fond Funciar Galaţi, Comuna Vânători şi Comisia Locală de Fond Funciar Vânători, ambele cu sediul în com. Vânători, jud. Galaţi şi Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor privind repunerea în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate, pentru autoritate de lucru judecat.

S-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta  PZ, în contradictoriu cu Municipiul Galaţi prin Primar şi Comisia Municipală de Fond Funciar Galaţi, Comuna Vânători şi Comisia Locală de Fond Funciar Vânători, şi Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor cu privire la reconstituirea  în condiţiile Legii nr. 18/1991 a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 2 ha situat pe teritoriul localităţii Fileşti şi terenul în suprafaţă de 2 ha situat pe teritoriul localităţii Vânători, preluate de la ND, prin decretul nr. 308/1953.

În fapt, reclamanta PZ a suferit în ultimii 30 de ani de mai multe boli psihice, fiind în evidenţele Spitalului de Psihiatrie din Focşani încă din 1997.

PZ nu a formulat niciodată în temeiul Legii nr. 18/1991, în toate termenele acordate prin succesivele modificări ale acestei legi, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 2 ha situate pe teritoriul localităţii Fileşti, teren preluat de stat de la ND, prin Decr. 308/1953 şi suprafaţa de 2 ha situată pe teritoriul localităţii Vânători, teren preluat de stat de la ND, prin Decr. 308/1953.

Prin sentinţa civilă nr. ....../...2011, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosar nr. ...../.../......, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins ca neîntemeiată solicitarea lui PZ de a fi repusă în termenul prevăzut de legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, acţiunea fiind respinsă ca tardiv formulată.

În considerentele deciziei civile nr. 830/20.03.2015 pronunţate de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie în dosar nr. 1020/233/2012 în soluţionarea recursului formulat de PZ împotriva soluţiilor date de Tribunalul Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi în ceea ce priveşte cererea reclamantei de revendicare a aceloraşi două suprafeţe de teren, s-a reţinut cu forţă obligatorie faptul că cele două imobile fac parte din categoria imobilelor care cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 (fila 31 dosar nr. 1020/233/2012  ICCJ).

Deliberând cu prioritate în temeiul art. 248 NCPC, asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă cu privire la petitul privind repunerea în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate, instanţa o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 430 alin. 1 şi 2 NCPC, hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, iar autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Tot astfel, art. 431 alin. 1 NCPC statuează că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Autoritatea de lucru judecat este așadar un mijloc de apărare pe care partea care a obținut câștig de cauză într-un prim proces, îl poate opune celeilalte părți și  succesorilor ei în drepturi, în cazul în care  s-ar porni un al doilea proces împotriva sa, având același obiect și aceeași cauză.

Lucrul judecat are un efect exclusiv, în sensul că un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceiaşi cauză nu mai este cu putinţă şi un efect obligatoriu care face ca părţile litigiului să se supună hotărârii judecătoreşti.

Excepţia autorităţii de lucru judecat are în vedere respectarea efectului exclusiv al unei hotărâri judecătoreşti, pentru a evita judecarea de mai multe ori a unui litigiu între aceleaşi părţi. 

Prin sentinţa civilă nr. ....../...2011, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosar nr. ...../.../......, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins ca neîntemeiată solicitarea lui PZ de a fi repusă în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, acţiunea fiind respinsă ca tardiv formulată.

Instanţa observă că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. ...../.../...... al Judecătoriei Galaţi, s-a purtat în parte între aceleaşi părţi, în prezentul dosar fiind împrocesuată şi Comisia Locală de Fond Funciar Vânători şi  Comisia Judeţeană Galaţi de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

De asemenea există identitate între petitul 3 al prezentului dosar şi petitul principal din dosarul nr. ...../.../......, în ambele solicitându-se analizarea posibilităţii repunerii reclamantei în termenul de a solicita reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut autorului său D N.

Aşadar, se constată forţa obligatorie a dispozitivului sentinţei civile nr.  ....../...2011 pronunţate de Judecătoria Galaţi în dosar nr.  ...../.../...... în raport cu  petitul de repunere în termenul de formulare a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, instanţa nemaiputând să supună analizei aceeaşi cerere.

În opinia instanţei, este lipsit de relevanţă faptul că în dosar nr. 6380/233/2009 s-a solicitat repunerea în termen numai cu privire la un teren, iar prezenta cerere vizează două terenuri, atât timp cât ultimul termen de formulare a acestor cereri a fost în anul 2005, în baza Legii nr. 247/2005, iar instanţa a analizat toate aspectele invocate de reclamantă în raport cu acest termen de decădere.

Instanţa mai reţine şi, contrar susţinerilor reclamantei de la termenul din 26.01.2016, că autoritatea de lucru judecat poate privi şi modalitatea de soluţionare a unei excepţii sau chiar considerentele unei hotărâri, astfel cum rezultă din chiar conţinutul prevederilor art. 430 alin. 1 şi 2 NCPC.

Instanţa remarcă şi faptul că nu s-au invocat elemente de noutate în ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, în raport cu sentinţa civilă nr.  ....../...2011 pronunţate de Judecătoria Galaţi în dosar nr.  ...../.../......, elemente care să poată determina o eventuală altă soluţie, motiv pentru care va admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată.

Deliberând cu prioritate în temeiul art. 248 NCPC, asupra excepţiei inadmisibilităţii primelor două capete de cerere, care face de prisos analiza celorlalte excepţii precum şi a fondului, instanţa o va admite pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la două suprafeţe de teren de pe raza mun. Galaţi – localitatea Fileşti, şi respectiv com. Vânători, ce ar fi fost preluate de la autorul său, DN în baza Decretului nr. 308/1953.

În considerentele deciziei civile nr. 830/20.03.2015 pronunţate de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie în dosar nr. 1020/233/2012 în soluţionarea recursului formulat de PZ împotriva soluţiilor date de Tribunalul Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi în ceea ce priveşte cererea reclamantei de revendicare a aceloraşi două suprafeţe de teren, s-a reţinut cu forţă obligatorie faptul că cele două imobile fac parte din categoria imobilelor care cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 (fila 31 dosar nr. 1020/233/2012  ICCJ).

Or, atât timp cât s-a reţinut cu putere de lucru judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că terenurile fac obiectul Legii nr. 10/2001, reclamanta nu se mai poate prevala în prezent de prevederile Legii nr. 18/1991 pentru a încerca recunoaşterea dreptului său de proprietate, după ce în realitate nu a urmat niciuna din procedurile administrative instituite de cele două legi de restituire.

De altfel, în acelaşi sens s-au pronunţat şi toate instanţele din dosar nr. 1020/233/2012, în cadrul căruia s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind revendicarea aceloraşi două suprafeţe de teren formulată în temeiul dreptului comun.

Reclamanta nu se poate prevala de toate legile de restituire emise din 1989 şi până în prezent, fără a fi respectat vreuna din procedurile instituite de-a lungul vremii în acest sens, un astfel de demers apărând ca şicanator şi la limita abuzului de drept.

Mai mult, instanţele au reţinut cu putere de lucru judecat în dosar nr. 1020/233/2012 că, din propria sa culpă, reclamanta nu deţine nici măcar o speranţă legitimă în sensul art. 1 din Protocolul 1 Adiţional la CEDO, pentru a-i putea fi recunoscut vreun drept cu privire la cele două terenuri, iar în prezentul dosar nu se poate decide în sens contrar.

Pentru aceste motive, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii cu privire la primele două capete de cerere şi le va respinge în consecinţă.

Prin Decizia Civilă 1201/04.11.2016, Tribunalul Galaţi a respins apelul declarat de către reclamanta apelantă ca nefundat, cu majoritate.

Înainte de a analiza dacă apelanta pârâtă are sau nu dreptul de a i se reconstitui dreptul de proprietate trebuie analizat dacă cererea a fost formulată în termenul legal.

Prin cererea formulată în faţa primei instanţe reclamanta a indicat atât dispoziţiile legii nr. 10/2001 cât şi dispoziţiile legii nr. 18/1991, dar cererea a fost formulată  în contradictoriu cu Comisiile Judeţene şi locale Galaţi şi Vânători pentru aplicarea legii nr. 18/1991 iar prin concluziile orale formulate în faţa primei instanţe, la dezbateri,  a precizat în mod explicit faptul că cererea formulată a fost formulată în temeiul legii nr. 18/1991.

Contrar susţinerilor apelantei pârâte cererea formulată în prezenta cauză nu are un obiect diferit, ci se referă la acelaşi obiect, obiectul cererii fiind reprezentat tocmai de cererea de a fi repusă în termenul de formulare a cererii de reconstituire. Abia după analiza acestui aspect se poate trece la analiza cererii de a fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor din Fileşti şi din com. Vânători.

În aceste condiţii instanţa de apel reţine că  sentinţa civilă ....../...2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul cu nr. ...../.../......, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 801/21.10.2011, hotărâre prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de repunere în termenul de a cererii de reconstituire, are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

Împrejurarea că în dosarul nr. ...../.../...... au fost invocate disp. Legii nr. 247/2005 (lege prin care s-au adus modificări mai multor legi, inclusiv Legii nr. 18/1991) iar terenul pentru care se solicita reconstituirea era doar cel situat în com. Fileşti iar nu şi cel situat în com. Vânători este lipsit de relevanţă, sub aspectul analizei obiectului cererii de repunere în termen, legile de reconstituire a drepturilor de proprietate reglementând termenele până la care puteau fi formulate aceste cereri. Motivele invocate de către reclamantă, pentru care a solicitat repunerea în termen, sunt identice cu cele invocate în dosarul nr. ...../.../...... ( vârsta şi problemele medicale de natură psihiatrică), împrejurări analizate prin sentinţa civilă nr. ....../...2011. 

Capătul de cerere (repunerea în termen) trebuie analizat independent şi anterior analizei capetelor de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferite terenuri, obiectul acestui capăt de cerere fiind reprezentat tocmai de această cerere, repunerea în termen.Prin sentința civilă nr. ....../...2011 acest capăt de cerere a fost soluţionat în sensul respingerii acestuia ca neîntemeiat.

Cu privire la prezenta în cauză, şi a unui alt pârât, Comisia Locală Vînători, suplimentar faţă de cei chemaţi în judecată în cauza înregistrată pe rolul judecătoriei Galaţi sub nr. ...../.../......, reţine instanța de apel că în mod constant în practica judiciară şi în doctrina de specialitate s-a apreciat că introducerea în cauză, în cel de-al doilea dosar, şi a unor alte părţi, nu impietează asupra existenţei autorităţii de lucru judecat. Este de observat că faţă de apelanta reclamantă sentinţa civilă nr. ....../...2011 este opozabilă deci faţă de ea este aplicabilă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cu privire la susţinerile  apelantei în sensul că prima instanţă nu a analizat apărările formulate oral cu ocazia dezbaterilor, aceste apărări,aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 26.01.2016, s-au referit la aprecierea reclamantei în sensul că nu există autoritate de lucru judecat,  întrucât în dosarul cu nr. ...../.../...... al judecătoriei Galaţi cererea nu a fost soluţionată pe fond, fiind respinsă ca inadmisibilă. Reţine instanţa de apel că această apărare nu poate fi avută în vedere, aşa cum s-a arătat mai sus în dosarul cu nr. ...../.../...... cererea de repunere în termen fiind respinsă ca neîntemeiată, doar  cererea de reconstituire fiind respinsă ca inadmisibilă. De altfel, prima instanță a avut în vedere aceste susţineri şi le-a analizat, aşa cum rezultă din motivarea hotărârii.

Contrar susţinerilor apelantei prima instanţă nu a respins capetele de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două terenuri ca o consecinţă a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat ci a analizat distinct aceste cereri,  cererea fiind respinsă ca inadmisibilă nu pentru că a fost respins capătul de cerere  privind repunerea în termen ci a reţinut faptul că prin decizia civilă nr. 830/20.03.2015 pronunţată de ICCJ,  s-a reţinut că cele două imobile fac parte din domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 iar apelanta reclamantă nu se poate prevala de dispoziţiile legii nr. 18/1991, aspect care însă nu a fost criticat prin apelul formulat şi motivat  şi ca atare nu va fi analizat. 

Pentru toate aceste considerente a respins, cu majoritate,  apelul formulat ca nefondat.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:

În acord cu opinia majoritară, apreciez că,date fiind dispoziţiile art. 3 şi art. 81 din Legea nr. 76/2012,  în speţă, sunt incidente dispoziţiile disp. art. 431 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 11.08.2015, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 la data de 15.02.2013.

Într-adevăr, textul normativ menţionat reglementează în mod explicit faptul că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. De altfel şi sub incidenţa Codului de procedură civilă anterior, sub  imperiul căruia a fost pronunţată sentinţa civilă nr. ....../...2011, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti viza soluţia pronunţată, chiar dacă aceasta privea aspecte prealabile fondului, cum ar fi excepţiile procesuale. Pe de altă parte, este de remarcat că, obiectul acţiunii soluţionate prin sentinţa indicată anterior era reprezentat, în parte,  tocmai de repunerea în termenul de a formula cererea de reconstituire şi nu se poate susţine, astfel, că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra fondului.

De asemenea, în acord cu opinia majoritară, apreciez că, dată fiind modalitatea în care a fost formulată, în împrejurarea în care reclamanta a solicitat recunoaşterea unui drept al său în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Municipiul Galaţi, Comisia Judeţeană Galaţi pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor , Comisia Locală Galaţi şi Comisia Locală Vânători, drept care să le poată fi opus acestora, cererea de repunere în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren are un caracter contencios, contrar susţinerilor apelantei – reclamante.

Totodată, faţă de considerentele de mai sus, dată fiind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, apreciez că autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. ....../...2011, pronunţate de Judecătoria Galaţi poate fi reţinută în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, cu referire la terenul în suprafaţă de 2 ha, situat pe teritoriul localităţii Fileşti, cerere formulată în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Galaţi, Comisia Judeţeană Galaţi pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia Locală Galaţi. În acest caz, dată fiind tripla identitate constatată anterior, aşa cum s-a reţinut şi în opinia majoritară, introducerea în cauză şi a altor pârâţi, , în plus faţă de cei chemaţi în judecată în cauza înregistrată pe rolul judecătoriei Galaţi sub nr. ...../.../......,  nu exclude incidenţa autorităţii de lucru judecat.

În dezacord cu opinia majoritară, însă, apreciez că, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, cu referire la terenul în suprafaţă de 2 ha, situat pe teritoriul comunei Vânători, nu există autoritate de lucru judecat în cauză.

Contrar opiniei majoritare, este de reţinut că o cerere de repunere în termen nu poate fi analizată decât prin raportare la dreptul pe care îl vizează. Or, cererea de repunere de termen viza dreptul de a formula cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar, cu privire la un alt teren, situat într-o altă localitate, în contradictoriu cu alte autorităţi învestite pentru soluţionarea cererii. Analiza ce se impune este una specifică, legată de circumstanţele concrete şi demersurile efective ale reclamantei în referire cu acel teren. Este de remarcat, în acest context, că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, cererile de reconstituire trebuie adresate comisiilor locale în a căror raze de competenţă a fost situat terenul ce face obiectul reconstituirii şi astfel, pentru terenuri situate în circumscripţii teritoriale diferite trebuie formulate cereri distincte care sunt analizate în mod distinct.

Nu se poate susţine, astfel, că sentinţa civilă  nr. ....../...2011, pronunţată de Judecătoria Galaţi ar avea autoritate de lucru judecat prin raportare la cererea de repunere în termen ce vizează terenul în suprafaţă de 2 ha, situat pe teritoriul comunei Vânători, obiectul cererii menţionate fiind diferit de obiectul cererii de repunere în termen soluţionată prin sentinţa nr. ....../...2011, cererea fiind formulată în contradictoriu cu persoane diferite.

În consecinţă, se impunea admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei contestate în sensul de a se respinge, ca nefondată,  excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, cu referire la cererea de repunere în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate în privinţa terenului în suprafaţă de 2 ha, situat în comuna Vânători.

Pe de altă parte, susţinerile intimaţilor, referitoare la inadmisibilitatea cererii de repunere în termen pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate,  în temeiul legilor fondului funciar, cu referire la terenul în suprafaţă de 2 ha, situat pe teritoriul comunei Vânători, sunt întemeiate şi vizând o excepţie de procedură, trebuie analizate cu prioritate.

Astfel, dată fiind normele incidente în speţă, respectiv dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 1871991, dispoziţiile art. IV alin. 1 din Legea nr. 169/1997 şi dispoziţiile art. 33 din legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificată prin art. I din OUG nr. 127/2005 şi prin Titlul VI, termenul indicat de legiuitor pentru formularea cererilor de reconstituire are caracterul unui termen de decădere de drept substanţial. Decăderea este acea sancţiune de drept civil ce constă în stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul prevăzut de lege. Spre deosebire de prescripţia extinctivă, care se bucură de o reglementare privind întreruperea, suspendarea şi repunerea în termen, termenul de decădere nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare, neexistând nici posibilitatea repunerii în termenul de decădere.

Calificarea termenului de formulare a cererilor de reconstituire este strâns legată de dreptul a cărui realizare se urmăreşte care nu este un drept procesual, nefiind incidente, în speţă, dispoziţiile art. 103 C.proc.civ., ce privesc exclusiv acest tip de drepturi.

Dată fiind calificarea reţinută mai sus, formularea unei cereri de repunere în termen, în împrejurarea în care această instituţie nu este recunoscută de legiuitor în cazul termenului de drept substanţial, apare ca fiind inadmisibilă.

Pe de altă parte, constată că Legea nr. 18/1991 reglementează o procedură prealabilă administrativă, iar, faţă de dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, ce reglementează plângerile împotriva hotărârilor comisiei judeţene ce pot fi adresate instanţei,  apare ca inadmisibilă formularea unei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate direct în faţa instanţei, în împrejurarea în care reclamanta nu a adresat nicio cerere organelor administrative.

Pentru toate argumentele de mai sus, se impunea admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de repunere în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate în privinţa terenului în suprafaţă de 2 ha, situat în comuna Vânători şi respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de repunere în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate în privinţa terenului în suprafaţă de 2 ha, situat în comuna Vânători.

Constată că, într-adevăr, prima instanţă nu a respins capetele de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două terenuri ca o consecinţă a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat ci a analizat distinct aceste cereri,  cererea fiind respinsă ca inadmisibilă nu pentru că a fost respins capătul de cerere  privind repunerea în termen ci pentru că instanţa a reţinut că, potrivit deciziei civile nr. 830/20.03.2015 pronunţate de ICCJ,  s cele două imobile fac parte din domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 iar apelanta reclamantă nu se poate prevala de dispoziţiile legii nr. 18/1991. Cele reţinute de prima instanţă, în acest context, însă, nu au fost criticate în apel.

Faţă de soluţia propusă, care, în final, conduce tot la constatarea culpei procesuale a apelantei – reclamante, în acord cu opinia majoritară şi pentru considerentele indicate în motivarea acesteia, apreciez că se impunea obligarea apelantei la plata către intimatul Municipiul Galaţi a sumei de 5208 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare