Tâlhărie calificată

Prin Sentinţa penală a Judecătoriei Bacău din dosarul nr. 8----/180/2015 s-a hotărât condamnarea inculpaţilor A.G.M., A.A.M. şi C.C.A.pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, faptă constând în următoarele: în noaptea de 06/07.06.2015, în jurul orei 23.30, inculpaţii majori A.G.M. şi A.A.M.împreună cu inculpatul minor C.C.A., au forţat uşa de acces şi au pătruns fără drept în locuinţa persoanelor vătămate D.T.şi D.P. Inculpaţii A.G.M. şi C.C.A.au imobilizat persoanele vătămate, le-au agresat şi le-au adresat ameninţări cu moartea, solicitându-le să predea toate economiile, iar inculpata A.A.M.a căutat prin locuinţă şi a sustras suma de 33 de lei.

Prin încheierea din data de 20.10.2015 din dosarul nr. 8157/180/2015 s-a dispus disjungerea acţiunii civile, formându-se prezentul dosar cu nr. 12907/180/2015.

Persoanele vătămate D.T. şi D.P.  s-au constituit părţi civile în procesul penal fiecare cu suma de 1000 lei, reprezentând daune materiale, precum şi cu suma de 6000 lei, reprezentând daune morale (fila 215 din dosarul nr. 8157/180/2015).

Potrivit  art.19 din C.proc.pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile. 

Art. 1349, art.1357, art.1381, art.1385 din Noul Cod Civil, sediul materiei instituţiei răspunderii delictuale stipulează:

Art.1349: (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Art.1357: Condiţiile răspunderii

(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Art.1381: Obiectul reparaţiei

(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.

(2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

(3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.

Art.1385: Întinderea reparaţiei

(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

(4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

În ceea ce priveşte răspunderea inculpaţilor A.G.M., A.A.M.şi C.C.A.pentru prejudiciul moral şi material produs părţilor civile D.T.şi D.P., aceasta nu poate fi decât delictuală, izvorul acesteia fiind în speţă infracţiunea comisă de aceştia.

Astfel legea civilă condiţionează tragerea la răspundere civilă delictuală de îndeplinirea următoarelor condiţii: existenţa faptei cauzatoare de prejudicii care în speţă este infracţiunea de tâlhărie, vinovăţia autorului faptei care în speţă este prezentă în forma intenţiei, (inculpaţii A.G.M., A.A.M.şi C.C.A.prevăzând şi urmărind/acceptând producerea de pagube materiale şi morale părţilor civile prin fapta de tâlhărie comisă prin pătrunderea împreună fără drept în locuinţa acestora, în timpul nopţii, sustragerea de bani fiind făcută prin exercitarea de violenţe fizice/psihice),  producerea unui prejudiciu cert, real, efectiv, neacoperit, existenţa legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Se reţine că în cadrul procesului penal, în ipoteza în care părţile civile exercită acţiunea civilă, instanţa are obligaţia de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăţie s-a produs un prejudiciu şi în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiţii răspunderea civilă delictuală fiind condiţionată de existenta unui prejudiciu, rezultă că existenţa acestuia, întinderea lui şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă trebuiesc dovedite.

Rezultă deci că pentru a fi acordate  despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu, cât şi valoarea acestuia.

Astfel, tragerea la răspundere civilă nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs.

Cu privire la suma de câte 1000 lei, reprezentând daune materiale, solicitată de către fiecare dintre părţile civile, instanţa consideră că s-a făcut dovada contravalorii pagubei materiale suferite doar pentru cuantumul de câte 617 lei. Astfel, acest cuantum rezultă din declaraţia martorei B.C., aceasta arătând că s-au cheltuit 200 lei pe lună.  Această sumă va fi înmulţită cu şase, de la data comiterii faptei de tâlhărie până în prezent trecând 6 luni, obţinându-se suma de 1200 lei. La această ultimă sumă se va adăuga suma de 33 lei, sustrasă de către inculpaţi, obţinându-se suma de 1233 lei ce va fi împărţită la doi, numărul părţilor civile.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (fapta de tâlhărie) şi prejudiciul produs părţilor civile (în cuantum de câte 617 lei), rezultă ex re.

Cu privire la despăgubirile morale, instanţa constată că sunt întemeiate cererile formulate de către părţile civile.

Potrivit jurisprudenţei Curţii E.D.O., la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecăţii., avându-se în vedere poziţia socială a părţilor, calitatea acestora şi gravitatea urmărilor produse. Aşadar, încălcarea acestor valori generează dreptul şi obligaţia corelativă la repararea consecinţelor şi chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori nepatrimoniale, manifestându-se concret, permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acţiune şi consecinţe. Aşadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situaţia anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a uşura suferinţele părţilor civile, pricinuite de comiterea unei fapte antisociale.

Instanţa constată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natura morală al infracţiunii de tâlhărie asupra părţilor civile, fiind aduse în mod real vătămări asupra valorilor şi drepturilor nepatrimoniale. Întregul material probator administrat a demonstrat existenţa faptei ilicite săvârşită de inculpaţi (fapta de tâlhărie), a prejudiciului nepatrimonial produs părţilor civile, constând în suferinţele psihice apărute ca urmare a comiterii faptei de tâlhărie prin violenţe fizice şi psihice,  legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum şi vinovăţia inculpaţilor  în forma intenţiei.

Suferinţa părţilor civile nu poate fi cuantificată şi evaluată pecuniar,  însă este cert că acestea au rămas profund afectate datorită  intensităţii traumei psihice suferite prin pătrunderea inculpaţilor în locuinţa lor,  în plină noapte şi prin comiterea faptei de tâlhărie.

Date fiind cele ce precedă, instanţa conchide că despăgubirile morale solicitate de către părţile civile, în cuantum de câte 6000 lei,  sunt justificate, proporţionale cu suferinţa îndurată de acestea, motiv pentru care va admite în totalitate cererea raportat la daune materiale.

Pentru aceste motive, în baza art. 19 C.proc.pen. şi art. 397 C.proc.pen. cu referire la art.1357 C.civ., art.1381 C.civ., art.1382 C.civ. şi art.1372 C.civ., se va admite în parte acţiunea civilă şi va obliga în solidar pe inculpaţii A.G.M., A.A.M.şi C.C.A., acesta din urmă în solidar şi cu părintele său, C.L., la plata următoarelor sume de bani:

-617 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă Drăgoi Toader;

-617 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă D.P.;

-6000 lei, reprezentând despăgubiri morale, către partea civilă D.T.;

-6000 lei, reprezentând despăgubiri morale, către partea civilă D.P.;

În baza art.274 alin.1, 2, 3 C.p.p., va obliga pe fiecare dintre inculpaţii A.G.M., A.A.M.şi C.C.A., acesta din urmă în solidar şi cu părintele său, C.L.  la plata sumei de câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

În baza art.276 alin.1, 2, 4 C.p.p., va obliga pe fiecare dintre inculpaţii A.G.M., A.A.M.şi C.C.A., acesta din urmă în solidar şi cu părintele său, C.L.  la plata sumei de câte 200 lei către părţile civile D.T.şi D.P., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acestea, avându-se în vedere că s-a depus chitanţa doveditoare cu privire la onorariul avocatului ales.

Onorariile apărătorilor  din oficiu se vor avansa din Fondul Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare