Art. 192 cp

Dosar nr. XXXX/193/2015

Art. 192 Cod penal

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI – SECŢIA PENALĂ

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

GREFIER :

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a fost reprezentat de procuror

SENTINŢA PENALĂ NR. XXXX

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul S. S., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin. 1,2,3 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, şi când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de xx.xx.xxxx, iar apoi la data de astăzi, când:

INSTANŢA

Asupra acţiunii penale de faţă:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani la data de xx.xx.xxxx în dosarul nr.XXXX/P/2013 inculpatul S. S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul S. S., în data de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 05:50, în timp ce conducea autoturismul „Dacia Logan”, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe D.E. 58, direcţia Botoşani -Suceava, cu viteza de 48±3 km/h, ajuns la km. 22, pe fondul neadaptării la condiţiile de drum, (carosabil alunecos din cauza ploii), a pierdut controlul direcţiei de deplasării, a pătruns pe sensul opus de mers, împrejurare în care a intrat în coliziune frontală cu autotractorul XX-XX-XXX, condus regulamentar din sens opus cu viteza de 62±3 km/h, de către martorul B. P. C.. Din impact, autotractorul s-a răsturnat în şanţul din dreapta drumului, iar autoturismul „Dacia Logan” a fost proiectat în şanţul din stânga drumului.

În urma sesizării accidentului prin S.N.U.A.U. 112, la faţa locului s-a deplasat o echipă operativă din cadrul I.P.J. Botoşani, stabilindu-se că accidentul s-a produs pe D.E. 58, la km 22, în dreptul balastierei S.C. X S.R.L., în afara localităţii Huţani, com. Vlădeni, jud. Botoşani. S-a constatat că în accident au fost implicate autotractorul marca „Volvo” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către B. P. C. şi autoturismul marca „Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, proprietatea S.C. Y S.R.L. Târgu-Neamţ, condus de către inculpatul S. S..

În urma accidentului a rezultat decesul victimelor B. P., din oraşul Bucecea, jud. Botoşani şi A. C., din satul Costineşti, com. Leorda, jud. Botoşani şi vătămarea corporală a inculpatului S. S., toţi ocupanţi ai autoturismului „Dacia Logan”.

Până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei a suferit modificări, constând în intervenţia mai multor echipaje ale Serviciului Judeţean de Ambulanţă Botoşani şi I.P.J. Botoşani, care au constatat decesul celor două persoane şi au acordat primul ajutor celei de a treia persoane şi au transportat-o la U.P.U. Botoşani, cât şi circulaţia mai multor vehicule şi pietoni pe sectorul de drum în care s-a produs evenimentul rutier până în momentul delimitării şi protejării zonei de interes de către lucrătorii de poliţie.

Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a constatat că sectorul de drum unde s-a produs accidentul face parte din D.E. 58, este în aliniament, urmat de o curbă la stânga, în rambleu, acoperit de covor asfaltic, cu uşoare denivelări, fiind umed din cauza ceţii şi a căderii de precipitaţii sub formă de ploaie, circulaţia vehiculelor desfăşurându-se în ambele sensuri, pe câte o bandă de circulaţie pe sens, nedelimitate între ele prin marcaj rutier. Pe sensul de deplasare Suceava - Botoşani erau amplasate mai multe indicatoare şi o plăcuţă adiţională cu semnificaţiile „Viteza maximă admisă 70 km/h”, ,Drum alunecos”, ,Drum cu denivelări”, „Condiţii de zăpadă sau polei”, iar pe sensul de mers Botoşani - Suceava, indicatoarele rutiere: „Drum alunecos” şi „Curbă la stânga”. Sectorul de drum respectiv, pe ambele sensuri se afla sub incidenţa indicatorului rutier „Viteza maximă admisă 70 km/h”.

La faţa locului, pe sensul de deplasare dinspre Suceava către Botoşani, în şanţul drumului, a fost găsit tractorul marca „Volvo”, cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, ce tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, orientat paralel cu axul drumului, cu partea din faţă către municipiul Botoşani, răsturnat pe partea dreaptă. Pe acelaşi sens de mers, pe partea stângă a drumului în şanţul din stânga, a fost identificat autoturismul marca „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, orientat oblic cu axul drumului cu faţa spre municipiul Suceava. Lângă autoturism au fost găsite cadavrele a doi bărbaţi, aşezate cu faţa în sus.

Prin raportul de constatare medico-legală necropsie privind victima B. P. cu nr. XXX/N/xx.xx.xxxx, emis de Serviciul Judeţean de Medicină legală  Botoşani, s-a concluzionat că „moartea a fost violentă, ea s-a datorat unui politraumatisrn cu traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax bilateral, rupturi, contuzii şi dilacerări pulmonare, fractură claviculară dreaptă, traumatism membre superioare. Între leziunile de violenţă şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată”.

Cu privire la victima A. C., prin raportul de constatare medico-legală necropsie nr. XXX/N/xx.xx.xxxx emis de aceeaşi unitate, s-a stabilit că „moartea a fost violentă, ea s-a datorat unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax, rupturi pleurale, contuzii pulmonare, traumatism abdominal şi traumatism de membre cu multiple fracturi deschise şi închise. Între leziunile de violenţă şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată”.

Autovehiculele implicate în accident au fost verificate din punct de vedere al stării tehnice, ocazie cu care nu s-au constatat deficienţe majore.

În cauză a fost dispusă şi o expertiză criminalistică având ca obiective stabilirea dinamicii şi împrejurărilor producerii accidentului. Prin raportul de expertiză criminalistică nr.XX din xx.xx.xxxx, emis de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, s-a concluzionat că numitul B. P. C. nu putea evita producerea accidentului deoarece timpul avut la dispoziţie pentru efectuarea manevrelor de evitare a impactului a fost inferior duratei întârzierilor involuntare la frânare. În ce priveşte pe inculpatul S. S., s-a menţionat că putea preveni producerea accidentului dacă, anterior producerii impactului, ar fi circulat cu o viteză a cărei valoare să-i permită deplasarea pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăşi axul longitudinal al acestuia.

Organele de urmărire penală au considerat că inculpatul a încălcat dispoziţiile art.48 din O.U.G. nr. 195/2002, conform căruia „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă” şi deci este responsabil de producerea accidentului soldat cu decesul a două persoane astfel că au dispus trimiterea lui în judecată pentru infracţiunea de ucidere din culpă.

Inculpatul S. S., asistat de avocat ales E. C., s-a prevalat în faţa organelor de urmărire penală de dreptul de a nu da nicio declaraţie, menţionând că va relata modul de producere a accidentului în faţa instanţei de judecată.

În faza actelor premergătoare, potrivit vechiului Cod de procedură penală, a fost audiată şi partea civilă A. D., tatăl defunctului A. C., iar ulterior, prin av. S. D., din cadrul Baroului Iaşi, acesta a menţionat că se constituie parte civilă împreună cu soţia sa, A. E., cu suma de 10.000 euro cu titlu de daune materiale şi cu suma de 300.000 euro, fiecare, cu titlu de daune morale. Totodată, s-au mai constituit  părţi civile în proces numita A. A. E., sora defunctului A. C., cu suma de 200.000 euro reprezentând daune morale precum şi numiţii A. D. şi A. Ec., bunicii aceluiaşi defunct, cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale.

La stabilirea situaţiei de fapt prezentate în rechizitoriu şi a răspunderii penale a inculpatului au fost avute în vedere următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto; declaraţiile inculpatului S. S.; cazierul rutier al inculpatului S. S.; declaraţiile părţilor civile B. M. M. şi A. D.; rapoartele de constatare medico-legală nr. XXX/N din xx.xx.xxxx şi nr. XXX/N din xx.xx.xxxx; adresa Cabinetului de Avocat D. S. Iaşi; adresa de constituire de parte civilă a numiţilor A. D., A. E. ş.a.; raportul de constatare criminalistică nr. XX/xx.xx.xxxx; declaraţiile martorilor B. P. C., B. C. M., P. N. C. şi M. A.; nota de constatare tehnică nr. XXX/xx.xx.xxxx; copia poliţei de asigurare pentru autoturismul nr. XX-XX-XXX, valabilă la data producerii accidentului emisă de S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A. Voluntari, jud. llfov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de xx.xx.xxxx sub nr.XXXX/193/2015.

Conform art.344 alin. 2 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea către inculpat a copiei certificate a rechizitoriului, acesta având la dispoziţie un termen de 25 zile pentru a formula cereri sau a invoca excepţii referitoare la legalitatea sesizării instanţei şi a administrării probatoriului la urmărirea penală.

În etapa camerei preliminare inculpatul a fost asistat de avocat ales E. C..

Prin încheierea din xx.xx.xxxx judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art.346 alin.2 din Codul de procedură penală, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a sesizării instanţei şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpat.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, termen la care procedura a fost legal îndeplinită şi cauza în stare de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus citirea actului de sesizare a instanţei.

Inculpatul S. S. a fost prezent la acest termen, declarând că nu doreşte ca judecata să se facă pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală întrucât nu se consideră vinovat de producerea accidentului. Audiat de instanţă în prezenţa avocatului ales, E. C., acuzatul a  susţinut că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii ce i s-a reţinut în sarcină întrucât  nu a condus autoturismul implicat în accident, el stând pe scaunul din dreapta faţă. Cu privire la momentul impactului, inculpatul a declarat că nu îşi aminteşte nimic, ultima sa amintire anterioară accidentului fiind legată de momentul în care conducătorul autoturismului, A. A., trecând de benzinăria din localitatea Bucecea, a semnalizat dreapta în direcţia Suceava. În opinia inculpatului, văzând starea autoturismului după accident, impactul a avut loc pe partea dreaptă a maşinii iar în urma acestuia el a fost aruncat din maşină.

Referitor la despăgubirile civile pretinse în cauză de succesorii victimelor, inculpatul a precizat că întrucât el nu are nicio responsabilitate în producerea accidentului, nu are obligaţia de a le despăgubi.

Inculpatul nu a propus probe în apărare, fiind de acord cu audierea martorilor propuşi de reprezentantul Ministerului Public.

Atât în procedura camerei preliminare cât şi în cursul judecăţii numitul S. S. a solicitat, în baza art.111 din OUG 195/2002, prelungirea dreptului de circulaţie având în vedere că după accident i s-a reţinut permisul de conducere. Cererile acestuia au fost respinse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din xx.xx.xxxx respectiv de instanţa de judecată prin încheierea din xx.xx.xxxx, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele art.111 din OUG 195/2002 în acest sens. S-a reţinut că ultima prelungire a dreptului de circulaţie a fost acordată de procuror până la data de xx.xx.xxxx, dată la care a încetat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice. Cum cererea de prelungire a fost formulată de acuzat la circa o lună de la data expirării dreptului, nu se mai pune probleme unei prelungiri a acestui drept.

În cauză s-au constituit părţi civile G. M. (mama naturală a victimei A. C.) cu suma de 150.000 euro cu titlu de daune morale şi cu suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de parastasele făcute şi de cele viitoare, conform tradiţiei creştine până la 7 ani de la deces (fila 118 vol 1), P. E. şi A. E. M. (surorile defunctului A. C.), cu suma de 50.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, pentru suferinţa cauzată de dispariţia prematură a defunctului (fila 120 vol1 dosar). Ulterior, prin cererea formulată la xx.xx.xxxx (fila 210 vol1) cele trei părţi civile şi-au majorat daunele morale solicitând plata sumei de 150.000 euro cu acest titlu- G. M. şi câte 100.000 euro fiecare P. E. şi A. E. M..

Cereri de despăgubiri au fost formulate şi de către numiţii A. D. (tatăl defunctului A. C.) şi A. L. (mama vitregă a aceluiaşi defunct), cuantumul pretenţiilor băneşti solicitate fiind de 10.000 euro reprezentând daune materiale şi de 300.000 euro, fiecare, reprezentând daune morale. De asemenea, A. D., bunicul defunctului, şi A. Ec., bunica acestuia, s-au constituit părţi civile cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plăţii efective. Cereri de dezdăunare au formulat în termen legal şi fosta soţie a victimei, C. A. (de care victima divorţase în urmă cu câţiva ani) şi fiica victimei,  A. A. E., aflată în grija mamei. Fosta soţie a pretins suma de 15.000 lei daune materiale constând în cheltuielile făcute de aceasta la înmormântarea victimei şi daune morale de 1.000.000 lei în timp ce fiica, prin reprezentant legal, a solicitat plata sumei de 2.0000.000 lei daune morale şi a unei contribuţii lunare în sumă de câte 1000 lei lunar până la terminarea studiilor.

Cereri de constituire de părţi civile au fost formulate şi de moştenitorii defunctului B. P., respectiv numita C. (fostă B.) M., mama acestuia,  ce a solicitat 10.000 euro reprezentând daune materiale şi 200.000 euro reprezentând daune morale, B. M. M., fratele victimei, şi V. D., sora victimei, ambii invocând pretenţii băneşti în cuantum de 100.000 euro fiecare reprezentând despăgubiri nepatrimoniale. Părţile civile au solicitat actualizarea pretenţiilor financiare arătate cu dobânda de referinţă a BNR calculată de la data producerii accidentului în urma căruia au decedat victimele până la plata integrală a prejudiciului şi actualizarea sumelor în raport de rata inflaţiei, calculată în raport de data producerii accidentului.

În dovedirea acţiunilor civile promovate părţile civile menţionate au depus la dosar înscrisuri constând în principal în acte de stare civilă şi au propus proba cu martori.  Probele au fost admise astfel că la cercetarea judecătorească au fost audiaţi martorii A. C. şi A. M., propuşi de părţile civile A. E., A. D., A. Ec. şi A. A. şi martorii P. G. şi U. M., propuşi de părţile civile G. M., A. E. M. şi P. E..

Prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 420,30 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul la spital şi asistenţa medicală acordată inculpatului S. S. şi victimei B. P. C..

În cursul judecăţii au fost audiaţi martorii din lucrări B. P. C., B. C. M., P. N. C.şi M. A..

La judecată a fost citat în calitate de parte responsabilă civilmente asiguratorul S.C.  Euroins România Asigurare Reasigurare S.A, societate la care era asigurat autoturismul Dacia, condus de inculpat, cererile de despăgubire fiind formulate în contradictoriu cu acesta. S-a considerat de către instanţă că sunt îndeplinite condiţiile de formă pentru introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, raportat la dispoziţiile art.21 din Codul de procedură penală şi art.49, art.50 din Legea 236/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Părţile civile  B. M. M., V. D., C. M., C. A.  şi A. A. E. au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi a S.C. Uniqua S.A, societate la care era asigurat cel de-al doilea vehicul implicat în accident respectiv autotractorul marca „Volvo” condus de B. P. C.. Cererea a fost respinsă de către instanţă prin încheierea de şedinţă din data de xx.xx.xxxx pe motiv că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România întrucât în cauză nu a fost stabilită o răspundere a conducătorului auto B.  P. în producerea accidentului, culpa aparţinând inculpatului S. S., conform probatoriului administrat la urmărirea penală. În condiţiile în care în acest dosar este trimis în judecată doar inculpatul S. S., conducătorul autoturismului marca „Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a altui asigurator decât cel la care era asigurată maşina condusă de inculpat nu se justifică. În situaţia în care părţile civile consideră că trebuie antrenată şi răspunderea civilă a asiguratorilor altor vehicule implicate în accident acestea au posibilitatea promovării de acţiuni civile separate, la instanţa civilă. Cadrul procesului penal este determinat de fapta de care este acuzat inculpatul, faptă care stă la baza răspunderii penale şi civile, nefiind permisă cercetarea răspunderii civile a altor persoane fizice sau juridice implicate într-un fel sau altul în evenimentul supus analizei dar care nu au legătură cu fapta inculpatului.

Din examinarea probatoriului administrat în cauză instanţa reţine ca fiind dovedită situaţia de fapt invocată de procuror în actul de trimitere în judecată, conform căreia accidentul  soldat cu decesul numiţilor B. P. şi A. C. s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto al autoturismului marca Dacia Logan respectiv a inculpatului S. S.. Potrivit probatoriului, acesta se afla la volanul autoturismului marca Dacia Logan în momentul în care maşina a pătruns pe sensul opus de mers şi a intrat în coliziune frontală cu autotractorul condus de B. P. C.. Conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcţiei de mers datorită condiţiilor de trafic nefavorabile de la acel moment respectiv a carosabilului alunecos din cauza ploii, condiţii la care şoferul nu a adaptat viteza de deplasare. În urma impactului dintre cele două vehicule autotractorul s-a răsturnat în şanţul de pe marginea drumului iar vehiculul condus de inculpat a fost proiectat în afara carosabilului şi s-a răsturnat.

Inculpatul S. S. a susţinut în faţa instanţei că nu s-a aflat el la volanul autoturismului Logan şi că la momentul accidentului stătea pe bancheta din dreapta faţă. Probele administrate pe parcursul procesului constând în procesul- verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor B. P. C., B. C. M., P. N., procesul - verbal întocmit de pompierii de la descarcerare (în care se menţionează că operaţiunile de descarcerare au vizat cele două victime decedate, şoferul autoturismului Logan fiind deja transportat cu ambulanţa la spital) infirmă varianta inculpatului, din coroborarea acestora rezultând, cu certitudine, că numitul S. S. era cel care conducea autoturismul marca Dacia Logan. Martorii oculari sau cei sosiţi la locul accidentului pentru a acorda primul ajutor răniţilor au precizat că în maşina Dacia se aflau încarcerate două persoane dintre care una se afla pe scaunul dreapta faţă iar cea de –a doua pe bancheta din spate, ambele fiind decedate, aspect constatat şi de personalul medical de pe ambulanţă. Conducătorul autoturismului Dacia  a fost găsit în şanţul de pe marginea drumului, unde fusese aruncat în urma impactului, de către martorul M. A. (declaraţie fila 49 vol.2 dosar), martor care face referire la un tânăr de circa 23 ani, pe care l-a recunoscut la proces ca fiind numitul S. S..

Cum cele declarate de inculpat în cursul judecăţii nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă depoziţia acestuia va fi înlăturată din probatoriu, instanţa apreciind că este nesinceră şi nu reflectă realitatea.

În consecinţă, se reţine că inculpatul S. S. este cel care la momentul producerii evenimentului rutier s-a aflat la volanul autoturismului marca „Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX. În ce priveşte cauzele accidentului, se constată că impactul dintre cele două vehicule a avut loc în urma pătrunderii pe contrasens a autoturismului „Dacia Logan”, moment la care s-a declanşat starea de pericol.

Dinamica producerii accidentului, aşa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză criminalistică nr.XX din xx.xx.xxxx, emis de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, evidenţiază că cel care a declanşat starea de pericol a fost conducătorul autoturismului „Dacia Logan” prin pătrunderea pe sensul opus de mers pe care circula regulamentar autotractorul marca „Volvo” condus de B. P. C.. Din interpretarea urmelor fixate la faţa locului a rezultat faptul că în momentul coliziunii autoturismul Dacia se afla la o distanţă de circa 1 m în raport cu axul longitudinal al drumului public, locul impactului fiind poziţionat în planul transversal al drumului pe sensul  de deplasare către Botoşani, la circa 3,2 metri faţă de marginea din dreapta a carosabilului.

Pătrunderea pe contrasens a vehiculului condus de inculpat s-a datorat faptului că acesta a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, un factor favorizant constituind carosabilul umed. Viteza de deplasare a autotractorului marca „Volvo”  la momentul impactului a fost stabilită prin raportul de expertiză criminalistică la 62 km/h în timp ce cea autoturismului „Dacia Logan” la 48 km/h. Vitezele  de deplasare ale vehiculelor nu au putut fi determinate în lipsa urmelor de frânare/derapare, anterioare impactului, însă din declaraţia martorului  B. C. M., conducătorul vehiculului ce se deplasa în faţa celui condus de B. P. C., rezultă că autoturismul „Dacia Logan” circula cu viteză destul de mare astfel încât în momentul în care a trecut pe lângă maşina sa, martorul nu a avut timp să vadă ce tip de marcă era.

Conform concluziilor expertului criminalist care a întocmit raportul de expertiză criminalistică, numitul B. P. C. nu putea evita producerea accidentului deoarece timpul avut la dispoziţie pentru efectuarea manevrelor de evitare a impactului a fost inferior duratei întârzierilor involuntare la frânare. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă anterior ar fi circulat cu o viteză a cărei valoare să-i permită deplasarea pe partea dreaptă a drumului, fără a depăşi axul longitudinal al acestuia.

Se constată astfel că S. S. a încălcat dispoziţiile art.48 din OUG 195/2002 care reglementează obligaţia conducătorului unui vehicul de a respecta regimul legal de viteză şi de a o adapta condiţiilor de drum. Aceasta presupune ca cei care conduc vehicule să aibă în permanenţă controlul asupra vitezei de deplasare şi să circule cu o viteză care să le permită păstrarea controlului asupra direcţiei de mers, cu menţinerea unei traiectorii corespunzătoare. Măsura era necesară în cauză cu atât mai mult cu cât deplasarea se făcea pe un sector de drum situat în curbă şi pe un carosabil umed. Chiar dacă viteza de deplasare a vehiculului s-ar înscrie în limitele prevăzute de lege pentru sectorul de drum respectiv, obligaţia conducătorului auto este de a adapta viteza condiţiilor de trafic astfel încât să nu fie pusă în pericol circulaţia vehiculelor. Existenţa unui carosabil umed obligă conducătorii de vehicule la o prudenţă sporită şi la reducerea vitezei de deplasare pentru a evita derapajul vehiculelor sau pierderea controlului asupra direcţiei de deplasare, care se poate realiza în aceste condiţii mai uşor. De altfel, aşa cum rezultă din procesul -verbal de cercetare la faţa locului, pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul erau amplasate mai multe indicatoare şi o plăcuţă adiţională cu semnificaţia „Drum alunecos”, zona respectivă, pe ambele sensuri de mers, fiind sub incidenţa indicatorului rutier „Viteza maximă admisă 70 km/h”. Aceste indicatoare obliga conducătorii auto să circule cu mai mare prudenţă şi să adapteze viteza unui drum alunecos, cu risc crescut de derapaj.

În concluzie, instanţa reţine că în producerea accidentului soldat cu moartea celor două victime a avut o culpă exclusivă inculpatul S. S. care prin atitudinea imprudentă cu care a condus  autoturismul „Dacia Logan” a determinat impactul acestuia cu autotractorul marca „Volvo” condus de B. P. C. , ieşirea de pe carosabil a autoturismului şi apoi răsturnarea celor două maşini.

Asiguratorul de răspundere civilă a solicitat să se reţină şi culpa victimelor în producerea accidentului, culpă constând în faptul că acestea nu purtau centuri de siguranţă. Cu privire la acest aspect instanţa reţine că din probele dosarului rezultă că ambele victime au fost încarcerate în interiorul autoturismului iar pentru scoaterea uneia din acestea a fost necesară intervenţia echipajului de la descarcerare. Raportat la natura leziunilor traumatice suferite de victime, leziuni constatate prin cele două expertize medico-legale – necropsie- întocmite cu privire la victimele B. P. şi A. C. (traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax, rupturi pleurale, contuzii pulmonare, traumatism abdominal şi traumatism de membre) şi la locurile ocupate de acestea în autoturismul Dacia Logan se constată că rănile au fost cauzate de impactul puternic al maşinii cu vehiculul ce se deplasa din sens invers, impact ce a  afectat în principal pasagerii aflaţi în partea dreaptă a maşinii, conducătorul auto suferind leziuni mai puţin grave. Nu s-a dovedit în cauză că traumatismele suferite de victime ar fi fost altele sau mai puţin severe dacă acestea ar fi avut centuri de siguranţă, având în vedere şi impactul destul de puternic ce a avut loc şi care a cauzat răsturnarea maşinii „Dacia Logan” de mai multe ori. În acest sens martorii au precizat că maşina s-a răsturnat în afara carosabilului pe cupolă şi doar conducătorul auto a fost proiectat în afară, ceilalţi doi pasageri fiind găsiţi în habitaclul vehiculului. Ca atare, în lipsa unor elemente de fapt certe din care să rezulte consecinţele asupra stării de sănătate a celor doi pasageri ai autoturismului Dacia Logan pe care le-ar fi avut purtarea centurilor de siguranţă nu sunt date cerinţele pentru reţinerea culpei concurente a victimelor; se constată că producerea accidentului s-a datorat culpei exclusive a conducătorului auto al autoturismului „Dacia Logan”  care a fost, aşa cum s-a menţionat, inculpatul S. S. .

Fapta acestuia de a fi condus vehiculul pe drumurile publice în împrejurările descrise mai sus,  în contextul în care a produs un accident de circulaţie în urma căruia numiţii B. P. şi A. C. au decedat, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1,2,3 din Codul penal.

Elementul material al infracţiunii se realizează prin activitatea inculpatului de a ucide  două persoane, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea unei anumite activităţi. Este vorba de nerespectarea prevederilor OUG 195/2002 ce reglementează condiţiile în care se poate conduce un vehicul pe drumurile publice, modul în care se poate desfăşura o asemenea activitate astfel încât să nu fie pusă în pericol siguranţa traficului rutier. Inculpatul S. S. a nesocotit dispoziţiile legale enunţate anterior prin aceea că a condus autoturismul cu o viteză ce nu era adaptată unui carosabil umed, ceea ce a determinat pierderea controlului asupra direcţiei de mers şi pătrunderea pe contrasens unde a impactat un vehicul ce se deplasa regulamentar.

Între activitatea desfăşurată de inculpat şi decesele celor două persoane există o legătură directă, rezultată din modul de producere a accidentului şi care este confirmată şi de raportul de expertiză criminalistică întocmit în cursul urmăririi penale prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului precum şi de rapoartele de expertiză medico-legală întocmite de .SJ.M.L. Botoşani cu privire la cele două victime.  Se constată că acţiunea inculpatului de a conduce maşina în împrejurările relatate a avut drept consecinţă directă producerea unor traumatisme grave ce au dus la decesele lor.

Sub aspect subiectiv, instanţa reţine că infracţiunea a fost comisă din culpă, formă de vinovăţie prevăzută de art.16 alin. 4 din Codul penal în vigoare. În calitate de conducător auto inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, posibilele consecinţe ale unei acţiuni imprudente manifestate în timpul activităţii de conducere.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimişi în judecată  inculpatul, instanţa reţine că s-a stabilit de către procuror în raport de legea penală în vigoare în prezent deşi faptele au fost săvârşite sub imperiul Codului penal din 1969.

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal, textelor de lege incriminatoare aducându-li-se o serie de modificări. În această situaţie se impune examinarea comparativă a textelor prevăzute de cele două legi penale şi stabilirea legii penale mai favorabile, conform principiului instituit de art. 5 din Codul penal. Acest text prevede că în cazul în care de la data săvârşirii infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă; în vederea aplicării legii penale mai favorabile instanţa va analiza pe lângă condiţiile de incriminare prevăzute de textele de lege, limitele de pedeapsă reglementate de cele două legi, circumstanţele cauzei, instituţiile aplicabile, situaţia personală a inculpatului.

 Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi succesive, instanţa de judecată apreciază că legea favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data comiterii faptelor.  De aceea, va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. S. din infracţiunea prevăzută de art.192 alin.1,2,3 din Codul penal în vigoare în infracţiunea prevăzută de art.178 alin.1,2,5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal. În cauză este aplicabilă împrejurarea circumstanţială constând în existenţa a cel puţin două victime ale accidentului, ce atribuie faptei o periculozitate sporită.

 La stabilirea şi dozarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului instanţa în considerare a criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal. Este vorba de împrejurările şi urmările faptei comise, modalitatea de comitere a infracţiunii, gravitatea acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, circumstanţele personale ale autorului. În concret, se au în vedere aspecte legate de modul de producere a accidentului la care nu au concurat alţi factori, datorându-se exclusiv atitudinii imprudente manifestată de inculpat la volan, urmările grave ale acestuia constând în decesul a două persoane, conduita procesuală nesinceră a inculpatului care nu numai că nu a manifestat vreun regret faţă de cel întâmplate dar nici nu a recunoscut fapta, încercând să transfere vinovăţia asupra uneia din victime. Această atitudine denotă lipsa de înţelegere a gravitaţii şi consecinţelor unei asemenea fapte.

Inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr şi provine dintr-o familie organizată. Din fişa de cazier auto a inculpatului rezultă că anterior accidentului acesta a fost sancţionat pentru fapte comise la regimul circulaţiei pe drumurile publice care nu intră sub incidenţa legii penale. Deşi de o gravitate mai redusă, existenţa acestora reflectă o conduită a inculpatului care nu întotdeauna este conformă cu normele rutiere, de dispreţ faţă de reguli şi norme, acuzatul fiind sancţionat contravenţional pentru depăşirea limitelor de viteză, neacordarea de prioritate, conducere sub influenţa alcoolului, conducerea de vehicule cu permis necorespunzător.

Faţă de toate aceste criterii se consideră de către instanţă că pentru realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, pentru reeducarea inculpatului se impune sancţionarea acestuia cu pedeapsa închisorii în regim de detenţie, într-un cuantum situat la limita minimă prevăzută de lege respectiv 2 ani închisoare.

Lipsa antecedentelor penale constituie o stare de normalitate care trebuie să se regăsească în situaţia juridică a tuturor destinatarilor legii penale şi în raport cu datele referitoare la faptă şi la persoana acuzatului nu e de natură a justifica aprecierea că reeducarea lui se poate realiza fără executarea efectivă a pedepsei. Inexistenţa unei condamnări anterioare nu impune, în mod automat, aplicarea unei pedepse neprivative de libertate; pe lângă această împrejurare se are în vedere cazierul auto al inculpatului care, aşa cum s-a menţionat, reflectă o atitudine de încălcare a normelor manifestată de inculpat de-a lungul timpului în calitate de conducător auto dar şi atitudinea lui procesuală de negare a faptei, de lipsă de compasiune pentru rudele victimelor şi de lipsă de interes pentru repararea prejudiciului material produs.

Ţinând cont de aceleaşi elemente legate de împrejurările săvârşirii faptei, de natura acesteia, persoana autorului, instanţa va aplica acuzatului şi pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 din vechiul Cod penal, cu luarea în considerare şi a prevederilor art.12 alin.1 din Legea 187/2012 . În consecinţă, se vor interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal din 1969  respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte acţiunile civile alăturate procesului penal, se constată că acestea au fost promovate de moştenitorii celor două victime ce au solicitat să li se achite cheltuielile efectuate cu înmormântările victimelor şi cu organizarea praznicelor, conform tradiţiei, dar şi daune morale, ca o compensaţie financiară pentru pierderile suferite.

Solicitările de despăgubire au fost formulate de părţile civile în contradictoriu cu societatea la care era asigurat autoturismul condus de inculpat respectiv S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A. Mecanismul de angajare a răspunderii invocat de succesorii defuncţilor se întemeiază pe existenţa unui contract de asigurare răspundere, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, contract semnat între societate de asigurare în calitate de asigurator şi proprietarul vehiculului, în calitate de asigurat.

Art.49 din Legea 136/1995 prevede că asigurătorul acordă despăgubiri, în temeiul contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţele persoane păgubite prin accidente de autovehicule.

Prin art.51 pct.1 din Ordinul nr.113.133/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, se prevede că în caz de vătămare corporală şi deces, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Pentru acordarea despăgubirilor este necesară dovedirea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, ca bază pentru antrenarea răspunderii civile a asiguratorului, conform contractului de asigurare. Conform art.1357 din Codul civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, comisă cu vinovăţie, este obligat să îl repare. În cauză se constată că sunt întrunite  condiţiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale: se reţine existenţa faptei ilicite (ce stă la baza antrenării răspunderii civile a asiguratorului, în temeiul contractului de asigurare), a vinovăţiei inculpatului S. S. în producerea accidentului deci a vinovăţiei autorului faptei ilicite precum şi existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi decesul victimelor. Această legătură de cauzalitate rezultă din întreg probatoriul dosarului şi se raportează la împrejurările producerii accidentului rutier şi consecinţele acestuia. De menţionat şi rapoartele de expertiză medico-legale cu privire la victimele A. C. şi B. P. în care se menţionează că „între leziunile de violenţă şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată”.

Prin urmare, se constată că în ce priveşte acţiunile civile formulate de rudele defuncţilor sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi antrenată răspunderea asiguratorului. Cu privire la acest aspect, de menţionat Decizia nr.1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (decizie obligatorie pentru instanţe) prin care s-a statuat că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Cu referire la victima A. C., se constată că au fost formulate cereri de despăgubire de către rudele acesteia atât pe linie directă – fiică, părinţi şi bunici- cât şi de fraţi şi surori. Astfel, s-au constituit părţi civile G. M., mama naturală a  lui A. C.,  cu suma de 150.000 euro cu titlu de daune morale şi cu suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de parastasele făcute şi de cele viitoare, conform tradiţiei creştine până la 7 ani de la deces; P. E. şi A. E. M., surorile  victimei A. C., cu suma de 50.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, pentru suferinţa cauzată de dispariţia prematură a defunctului. Ulterior, prin cererea formulată la xx.xx.xxxx  cele trei părţi civile şi-au majorat daunele morale solicitând plata sumei de 150.000 euro cu acest titlu- G. M. şi câte 100.000 euro fiecare -  P. E. şi A. E. M..

De asemenea, au fost formulate cereri de despăgubiri de către numiţii A. D., tatăl lui A. C. şi A. L., mama vitregă a aceluiaşi defunct, cuantumul pretenţiilor băneşti solicitate fiind de 10.000 euro reprezentând daune materiale şi de 300.000 euro, fiecare, reprezentând daune morale. A. D., bunicul defunctului, şi A. Ec., bunica acestuia, s-au constituit părţi civile cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plăţii efective.

Se mai reţine de către instanţă că cereri de dezdăunare au formulat fosta soţie a victimei, C. A., şi fiica victimei,  A. A.- E., încredinţată mamei după divorţul părinţilor. Fosta soţie a pretins suma de 15.000 lei daune materiale constând în cheltuielile făcute de aceasta la înmormântarea victimei şi daune morale de 1.000.000 lei în timp ce fiica, prin reprezentant legal, a solicitat plata sumei de 2.0000.000 lei daune morale şi a unei contribuţii lunare în sumă de câte 1000 lei lunar până la terminarea studiilor.

În toate aceste cereri de despăgubire au fost invocate prejudicii de ordin moral suferite de titulari care, în calitate de rude sau fostă soţie, au fost afectaţi de pierderea numitului A. C.. S-a arătat de către părţile civile că deşi părinţii biologici ai defunctului au divorţat cu mulţi ani în urmă, când acesta era încă un copil, fiind încredinţat tatălui spre creştere şi educare,  A. C. a păstrat legătura cu mama naturală (care s-a recăsătorit şi s-a mutat din sat) şi cu surorile sale. De asemenea, victima a fost crescută şi de cea de-a doua soţie a tatălui, A. L., de care s-a ataşat, între aceştia creându-se o legătură apropiată.

Art. 1391 alin.2 din Codul civil prevede că „instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei altei persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu”.

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorului ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Prejudiciul moral invocat de părţile civile constă în suferinţa cauzată de pierderea unei rude apropiate sau a fostului soţ, într-un accident de maşină, printr-un deces violent.

Deşi cuantificarea unui prejudiciu moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, afectiv şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării. Instanţa supremă a decis că „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă şi integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului” . Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie însă să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză ci trebuie să aibă un caracter compensatoriu pentru o suferinţă certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Sub acest aspect, acordarea daunelor morale implică în mod sigur o doză de aproximare însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, ce nu poate fi înlăturat în totalitate, şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără justă cauză.

În mod incontestabil decesul unei persoane apropiate constituie o emoţie violentă, ce produce o tulburare sufletească şi poate modifica personalitatea individului. Acest eveniment trebuie corelat cu gradul de previzibilitate al decesului, dependenţa materială şi emoţională a succesorilor de autorul lor,  gradul de apropiere ale persoanelor, tipul şi cauza decesului. În ce priveşte prezenta cauză se observă că prezintă o serie de particularităţi în sensul că victima A. C. era o persoană tânără, care nu prezenta probleme de sănătate, ce-şi asigura singură întreţinerea şi constituia un sprijin material  şi moral pentru bunicii săi împreună cu care locuia de o perioadă de timp.

Victima avea un copil rezultat din căsătoria sa cu numita C. A., căsătorie care fusese desfăcută prin divorţ cu ceva timp anterior decesului. Deşi A. C. nu mai locuia împreună cu soţia şi fiica, păstra legătura cu acestea, le vizita în mod constant şi contribuia financiar la creşterea minorei. Aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorei I. G. I. care a arătat că victima îşi vizita fiica şi fosta soţie chiar şi de 2 ori pe săptămână. A mai precizat martora că numita C. A. are o situaţie financiară precară şi că era ajutată de fostul soţ ce era salariat şi care le-a trimis bani inclusiv atunci când lucra în străinătate.

Faptul că minora A. D. E. nu locuia împreună cu tatăl ei nu diminuează suferinţa cauzată prin decesul unui părinte cu atâta mai mult cu cât aceasta era ataşată de tată şi se afla la o vârstă la care avea nevoie de afecţiunea şi de sprijinul său material (avea doar 6 ani la data decesului victimei). Prin pierderea tatălui minora este lipsită de un important susţinător în procesul de creştere şi dezvoltare, pierdere ce nu poate fi compensată decât prin acordarea unei compensaţii financiare.

Suma pretinsă de fiica victimei, prin reprezentant, este considerată de instanţă ca fiind excesivă, raportat şi la limitele despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurator în baza contractului de asigurare. Fără a avea pretenţia de a face o evaluare exactă a prejudiciului moral cauzat părţii civile A. D. E. prin decesul tatălui, se are însă în vedere la stabilirea întinderii acestuia contextul în care a intervenit dispariţia părintelui (separarea în fapt a părinţilor care a determinat şi separarea minorei de tată), vârsta fragedă a fetei care a dus la o anumită percepţie a evenimentului, corespunzătoare puterii de înţelegere a unui  copil de 6 ani. Astfel, având în vedere împrejurările decesului, relaţia interpersonală dintre partea civilă şi defunct, se apreciază de către instanţă că acordarea sumei de 30.000 euro este proporţională cu gradul de suferinţă trăit de aceasta şi cu importanţa valorii afectate.

Aceeaşi parte civilă a solicitat plata unei prestaţii periodice în cuantum de 1000 lei lunar până la vârsta de 26 ani, dacă aceasta se va afla în continuarea studiilor. Solicitarea părţii civile este justificată având în vedere că minora era întreţinută financiar atât de mamă cât şi de părintele pierdut, că aceasta fiind minoră are dreptul legal de a fi sprijinită financiar de ambii părinţi. Relaţia de dependenţă financiară a părţii civile faţă de victimă impune acordarea unei compensaţii materiale periodice, care să acopere lipsa unei surse de întreţinere cel puţin până la vârsta majoratului. În lipsa unor probe certe din care să rezulte veniturile obţinute de A. C. la data decesului şi a contribuţiei pe care o acorda la întreţinerea fiicei sale, aflată în grija mamei în baza hotărârii de divorţ, instanţa va avea în vedere la stabilirea cuantumului prestaţiei valoarea salariului minim pe economie. Probatoriul dosarului confirmă faptul că defunctul presta activităţi lucrative, obţinea venituri care să-i permită şi sprijinirea financiară a fiicei sale însă titulara cererii de despăgubire nu a probat care era cuantumul venitului net realizat care să justifice acordarea sumei de 1000 lei solicitată. Cuantumul prestaţiei periodice se raportează nu numai la nevoile minorei, care cresc odată cu vârsta, ci la pierderea financiară reprezentată de decesul unui întreţinător respectiv la sumele de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi intervenit nefericitul eveniment.

Prin urmare, instanţa va stabili o contribuţie lunară în sumă fixă, calculată în funcţie de venitul minim, începând cu data intervenirii decesului respectiv data comiterii infracţiunii. Instanţa va obliga partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti să-i achite, lunar, părţii civile A. D. E., fiica victimei A. C., următoarele sume cu titlu de prestaţie periodică: 143,50 lei începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la 30 iunie 2013; suma de 152,25 lei lunar de la 1 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013; suma de 161 lei lunar de la 1 ianuarie 2014 până la 30 iunie 2014; 169,50 lei lunar de la 1 iulie 2014 până la 31 decembrie 2014; 183 lei lunar de la 1 ianuarie 2015 până la 30 iunie 2015; 196,25 lei lunar de la 1 iulie 2015 până la 30 aprilie 2016 şi de la 1 mai 2016 şi în continuare, până la majoratul copilului, câte 231,25 lei lunar. Aceste sume reprezintă o pătrime din venitul net (procentul maxim la care poate fi obligat prin hotărâre judecătorească un părinte să contribuie la întreţinerea minorului aflat în grija celuilalt părinte, conform art.529 alin.2 din Codul civil) pe care l-ar fi obţinut defunctul A. C., prin raportare la venitul net minim pe economie, al cărui cuantum a fost modificat periodic, prin hotărâri de guvern. În concret, prin HG 23/2013 venitul minim brut pe economie a fost stabilit la suma de 750 lei începând cu data de 1 februarie 2013 şi până la 1 iulie 2013 când fost stabilit la suma de 800 lei; prin HG 871/2013 a fost stabilit la suma de 850 lei începând cu 1 ianuarie 2014 şi la suma de 900 lei începând cu 1 iulie 2014; prin HG 1091/2014 a fost stabilit la suma de 975 lei începând cu 1 ianuarie 2015 şi la suma de 1050 lei începând cu 1 iulie 2015; prin HG 1017/2015 a fost stabilit la suma de 1250 lei începând cu 1 mai 2016.

Plata prestaţiei periodice se va face  de către partea responsabilă civilmente până la împlinirea vârstei de 18 ani de către partea civilă A. D. E., conform dispoziţiilor art.499 din Codul civil ce stipulează obligaţia de întreţinere a minorului de către ambii părinţi. Conform acestui text de lege, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. Alin.3 al art.499 din Codul civil prevede că „părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani”. Cum în cauză este vorba de stabilirea unei prejudiciu rezultat dintr- o faptă ilicită, prejudiciu care trebuie să fie cert şi bine determinat, instanţa nu poate acorda prestaţie periodică şi după vârsta majoratului, moment de la care acordarea întreţinerii de către părinte este condiţionată de urmarea studiilor de către întreţinut. La acest moment nu este cunoscută, cu certitudine, situaţia părţii civile după împlinirea vârstei de 18 ani care să justifice acordarea unei sume lunare şi după ce această dată, spre deosebire de pensia datorată minorului care nu este condiţionată de cât de vârsta celui întreţinut.

Referitor la cererea de despăgubire formulată de fosta soţie a victimei, C. A., care a solicitat daune materiale de 15.000 lei şi daune morale de 1.000.000 lei instanţa constată următoarele.

Numita C. A. a fost căsătorit cu A. C., din căsătoria acestora rezultând minora A. D. E., născută la 14 decembrie 2006.

Din declaraţia martorei I. G. I. (fila 34 vol.2 dosar) rezultă că foştii soţi au păstrat legătura şi după divorţ şi că relaţiile dintre aceştia au rămas mai mult decât cordiale. A. C. îşi vizita fosta soţie, copilul şi i-a ajutat financiar în perioada de după divorţ. Aceeaşi martoră susţine că numita C. A. a participat la înmormântarea victimei şi a contribuit la cheltuielile ocazionate de organizarea acestui eveniment. În ce priveşte daunele materiale pretinse de partea civilă, instanţa reţine că nu au fost dovedite în cauză, din probatoriul dosarului nerezultând în ce a constat contribuţia financiară a fostei soţii şi care a fost cuantumul acesteia. Acordarea daunelor materiale nu se poate face în baza afirmaţiilor unei martore, ce nu sunt confirmate de alte probe şi nici măcar de părţile civile care au susţinut material organizarea înmormântării şi a praznicelor ulterioare. Afirmaţiile martorei că partea civilă C. A. a contribuit cu bani la cheltuielile ocazionate de înmormântare nu este suficientă pentru a se acorda acesteia suma pretinsă în cauză cu titlu de despăgubiri.

În lipsa unor probe care să ateste realitatea şi cuantumul cheltuielilor efectuate de partea civilă C. A. instanţa va respinge cererea acesteia de acordare a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale.

Referitor la cererea aceleiaşi părţi civile având ca obiect daune morale, instanţa consideră că este întemeiată doar în parte. Suma pretinsă de partea civilă, de 1.000.000 lei, este exagerată raportat la particularităţile relaţiei dintre părţi. Deşi probatoriul dosarului confirmă  păstrarea unei legături între foştii soţi şi după divorţ, centrată pe interesul comun în creşterea şi educaţia fiicei rezultată din căsătorie, instanţa reţine că A. C. şi C. A. erau despărţiţi la data la care a intervenit decesul victimei, despărţire confirmată de o hotărâre de divorţ. Oricât de bune ar fi fost relaţiile dintre cei doi şi după divorţ, în condiţiile în care căsătoria acestora a fost desfăcută iar părţile stăteau în localităţi diferite, este cert că relaţiile interpersonale fuseseră afectate, că aceştia nu mai constituiau un cuplu şi că nu mai exista afectivitatea şi înţelegerea pe care o presupune o căsătorie. În aceste condiţii, decesul victimei intervenit în mod neaşteptat a fost perceput diferit de către partea civilă, impactul emoţional produs de un asemenea eveniment fiind de o intensitate mai redusă decât în situaţia păstrării unei relaţii apropiate, specifice celei dintre un soţ şi o soţie. Faţă de acestea, instanţa va limita suma acordată părţii civile C. A. cu titlu de daune morale la 3000 euro, considerată proporţională cu gradul de suferinţă trăit de fosta soţie a victimei.

Daunele acordate celor două părţi civile, C. A. şi A. D. E., vor fi actualizate cu dobânda de referinţă a BNR şi indexate în raport cu indicele de inflaţie, calculate de la data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciilor. Cererile părţilor civile de actualizare a sumelor cu rata inflaţiei este fondată, întrucât actualizarea cu rata inflaţiei reprezintă valoarea actuală a sumei datorate în trecut, ca urmare a scăderii valorii reale a acesteia. Dobânda este o modalitate de reparare a prejudiciului ce are ca obiectiv majorarea valorii reale a obligaţiei evaluabile în bani proporţional cu perioada lipsei de folosinţă a sumei de bani corespunzătoare acestei obligaţii. Astfel, pe lângă prejudiciul efectiv – ce este alcătuit din suma de bani actualizată cu rata inflaţiei – părţile civile sunt îndreptăţite şi la beneficiul nerealizat reprezentat de dobânda la nivelul ratei de referinţă a BNR.  Prin urmare, se va dispune de către instanţă plata sumelor menţionate cu titlu de daune morale, actualizate cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data de 11 aprilie 2013 (data producerii prejudiciului, conform art.1386 din Codul civil ce prevede că la stabilirea despăgubirii de va avea în vedere, facă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului) şi până la plata integrală a despăgubirilor.

În procesul penal s-au mai constituit părţi civile G. M., mama naturală a lui A. C., cu suma de 150.000 euro cu titlu de daune morale şi cu suma de 15.000 lei  daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de parastasele făcute şi de cele viitoare, conform tradiţiei creştine, până la 7 ani de la deces; P. E. şi A. E. M., surorile  victimei A. C., cu suma de 100.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, pentru suferinţa cauzată de dispariţia prematură a defunctului.

Daunele materiale pretinse de partea civilă G. M., mama victimei, constând în cheltuielile efectuate de aceasta cu organizarea praznicelor, la anumite intervale prevăzute de tradiţia creştină, până la 7 ani de la deces, nu sunt probate astfel că nu pot fi acordate de către instanţă. Martorul P. G. (fila 68 dosar vol 2) a precizat că numita G. M. a făcut parastas în comuna Mătăsari, unde locuieşte în prezent, în memoria fiului său, la o zi după înmormântare, la 6 săptămâni, la 6 luni şi la un an.  Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorul U. M. care a susţinut că mama victimei, deşi nu a participat la înmormântare, a organizat mai multe praznice în localitatea de domiciliu, la care au participat în medie 20- 30 persoane şi s-au dat de pomană diferite obiecte. Instanţa consideră însă că simplele afirmaţii ale martorilor nu pot fi apreciate ca reprezentând o probă a sumelor de bani utilizate de partea civilă G. M. pentru ritualurile creştine organizate.

În consecinţă, instanţa va respinge cererea părţii civile G. M. de acordare a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale.

Referitor la daunele morale solicitate de G. M. şi de surorile defunctului, P. E. şi A. E. M., se constată că sunt justificate însă cuantumurile invocate sunt excesive. Aşa cum s-a menţionat anterior, la stabilirea prejudiciului moral se au în vedere criterii legate în principal de natura relaţiilor dintre defunct şi părţile civile, gradul de rudenie, contextul în care s-a comis fapta ilicită, persoana victimei.

Din probatoriul dosarului rezultă că părinţii lui A. C. au divorţat, copiii rezultaţi din căsătorie fiind separaţi prin încredinţarea unuia sau a altuia dintre părinţi. Astfel, prin sentinţa civilă nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Târgu Jiu, A. C. şi fratele acestuia au fost încredinţaţi, spre creştere şi educare, tatălui, A. D., în timp ce surorile victimei, E. şi Ec.- M. au fost încredinţate mamei. Aceleaşi măsuri au fost luate şi prin sentinţa de divorţ pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 24 noiembrie 1991 (cu nr. 6025). Separarea lui A. C. de mamă şi de surori nu a dus la încetarea legăturilor dintre aceştia, însă au marcat definitiv relaţiile interpersonale mai ales că atâta tatăl victimei cât şi mama sa s-au recăsătorit şi şi-au întemeiat alte familii. La stabilirea daunelor morale acordate părţilor civile menţionate se au în vedere şi aceste aspecte care fac ca suferinţa părţilor civile în urma decesului neaşteptat al lui A. C. să fie percepută în mod diferit decât în situaţia în care victima ar fi crescut alături de surori şi de mama biologică. Moartea violentă a copilului respectiv a fratelui a provocat celor trei părţi civile o suferinţă de ordin afectiv, pentru pierderea unei persoane apropiate, atenuată, în ce priveşte surorile,  de menţinerea de-a lungul timpului a unei legături afective impuse de rudenia de sânge şi mai puţin de ataşamentul specific unui trai în comun, a unei copilării şi a unei adolescenţe trăită alături de surori.

Martorii U. M. şi P. G. au precizat că mama victimei a fost puternic marcată de dispariţia fiului său, acest eveniment nefericit marcându-i existenţa. Comportamentul acesteia s-a schimbat de la acel moment, schimbări ce au fost percepute de cei din jur şi au fost puse pe seama suferinţei cauzată de decesul fiului său.

Luând în considerare cele enunţate instanţa va admite în parte cererile despăgubire formulate de părţile civile şi, în baza art.397 din Codul de procedură penală raportat la art.1357, art.1391 alin.2 din Codul civil, combinat cu art.49 şi art.50 din Legea 136/1995, va obliga partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti să achite acestora despăgubiri după cum urmează: părţii civile G. M. – mama victimei – va achita echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, sumă ce va fi actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului; fiecăreia din părţile civile P. E. şi A. E. M., surorile victimei, va achita echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a despăgubirilor.

Cereri de despăgubiri au fost formulate şi de către numiţii A. D. (tatăl defunctului A. C.) şi A. L. (mama vitregă a aceluiaşi defunct), cuantumul pretenţiilor băneşti solicitate fiind de 10.000 euro reprezentând daune materiale şi de 300.000 euro, fiecare, reprezentând daune morale precum şi de sora vitregă a victimei, A. A. E., ce a solicitat daune morale în cuantum de 200. 000 euro.

La stabilirea cuantumurilor daunelor morale ce vor fi acordate părţilor civile se au în vedere criteriile deja enunţate referitoare la natura relaţiilor dintre părţi, gradul de rudenie, legăturile afective dintre membrii familiilor. Din probele dosarului rezultă că tatăl lui A. C., numitul A. D., locuieşte în judeţul Neamţ împreună cu actuala soţie, A. L.. Atât tatăl cât şi sora vitregă şi mama vitregă au participat la înmormântarea victimei, ce a avut loc în satul Costineşti, comuna Leorda, judeţul Botoşani, tatăl contribuind şi financiar la cheltuielile impuse de acest eveniment. Deşi A. L. nu este mama naturală a victimei, datorită faptului că a băiatul a locuit după divorţ cu tatăl său, până la vârsta majoratului, şi partea civilă menţionată a contribuit la creşterea şi educaţia minorului, s-a ataşat de acesta. Relaţie afectivă s-a stabilit şi între A. C. şi sora sa, A. A. E., cea din urmă fiind rezultată din cea de-a doua căsătorie a tatălui.

În ce priveşte pe A. D., se constată că acesta a perceput consecinţele accidentului de circulaţie cu o intensitate sporită având în vedere că acel eveniment a cauzat pierderea unuia din fii săi. Partea civilă a suferit din punct de vedere psihic, a fost marcată profund de pierderea tragică a fiului său care era tânăr şi care avea viitorul în faţă.

Faţă de cele arătate, instanţa apreciază că, în contextul circumstanţelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel suferinţele reale ale părţilor civile, sumele pretinse de acestea cu titlu de despăgubiri sunt excesive iar plata în cuantumurile solicitate ar reprezenta o sarcină disproporţionată şi excesivă ce i-ar reveni societăţii de asigurare, astfel că le va reduce astfel: părţii civile A. D. i se va achita echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro iar părţilor civile A. A. E. şi A. L. echivalentul în lei a sumei de câte 5000 euro fiecare. Se apreciază că acordarea acestor sume constituie o satisfacţie echitabilă, fără a se ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză.

Plata sumelor menţionate se va face către părţile civile de către partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR, calculată de la data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a despăgubirilor.

Cu privire la daunele materiale invocat de partea civilă A. D. constând în cheltuielile efectuate la înmormântarea victimei şi cheltuielile ulterioare cu praznice, pomeniri, monument funerar, se reţine că nu au fost dovedite, din probele dosarului nerezultând realitatea şi întinderea lor. Martorii audiaţi în cursul judecăţii au făcut referire în depoziţiile lor la modul de organizare a înmormântării şi a praznicelor, la  amenajarea monumentului funerar însă declaraţiile acestora nu sunt de natură să probeze suma de 10.000 euro pretins a fi cheltuită de partea civilă. Este de netăgăduit că pentru îndeplinirea ritualurilor de înmormântare şi pomenire sunt necesare o serie de achiziţii (produse alimentare, piese vestimentare, obiecte specifice) însă aceasta nu este suficient pentru a se reţine existenţa unui prejudiciu material suferit de A. D.. Aprecieri de ordin general făcute de martori cu privire la numărul persoanelor participante la înmormântare sau praznice, costurile unor asemenea evenimente sau produsele achiziţionate nu constituie criterii de stabilire a întinderii prejudiciului. Ca atare, instanţa va respinge ca nefondată cererea numitului A. D. având ca obiect plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale.

Referitor la părţile civile A. D. şi A. Ec., bunicii  lui A. C., se reţine că s-au constituit părţi civile în procesul penal cu suma de 100.000 euro fiecare reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plăţii efective.

Stabilirea sumelor compensatorii ce vor fi achitate părţilor civile se va face cu luarea în considerare a aspectelor legate de impactul pe care l-a avut decesul victimei asupra  lor şi asupra modului său de viaţă, gradul de rudenie cu victima, gradul de ataşament dintre membrii familiei. Conform probatoriului dosarului, la data decesului, numitul A. C. locuia în satul Costineşti, comuna Leorda, judeţul Botoşani, stând în aceeaşi gospodărie cu bunicii. A. C. era ataşat de aceştia, îi ajuta la treburile gospodăriei, intenţiile părţilor civile de a lăsa după moartea lor gospodăria nepotului. Dispariţia neaşteptată a lui A. C. a avut consecinţe negative şi asupra modului lor de viaţă lipsindu-i de un important sprijin în gospodărie. Conform declaraţiilor martorilor, bunicii s-au implicat şi în creşterea lui A. C., de care au fost deosebit de ataşaţi. Faţă de acestea instanţa consideră că cererile părţilor civile A. D. şi A. Ec. de acordare a daunelor morale sunt admisibile şi justificate. Sumele cerute, de câte 100. 000 euro fiecare, sunt apreciate de către instanţă ca fiind exagerate, prin raportare şi la principiul echităţii, astfel că va limita daunele morale la suma de câte 15.000 euro fiecare.

În consecinţă, partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti va plăti părţilor civile A. D. şi A. Ec., bunicii victimei A. C., echivalentul în lei a sumei de câte 15.000 euro fiecare reprezentând daune morale, actualizate cu dobânda de referinţă a BNR, calculate de la data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului. Temeiul juridic al acordării daunelor este constituit din dispoziţiile art.397 din Codul de procedură penală raportat la art. 49, art.50 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, combinat cu art.1357, art.1391 alin.2 din Codul civile.

Referitor la victima B. P., decedată în accidentul de circulaţie produs de inculpatul S. S., se constată că în procesul penal s-au promovat acţiuni civile de către succesorii acesteia şi anume: C. (fostă B.) M., mama victimei,  ce a solicitat 10.000 euro reprezentând daune materiale şi 200.000 euro reprezentând daune morale, B. M. M., fratele victimei, şi V. D., sora victimei, ambii invocând pretenţii băneşti în cuantum de 100.000 euro fiecare reprezentând despăgubiri nepatrimoniale. Părţile civile au solicitat actualizarea pretenţiilor financiare arătate cu dobânda de referinţă a BNR calculată de la data producerii accidentului în urma căruia au decedat victimele până la plata integrală a prejudiciului şi actualizarea sumelor în raport de rata inflaţiei, calculată în raport de data producerii accidentului.

Aşa cum s-a precizat anterior în cuprinsul sentinţei, prejudiciul moral suferit de către părţile civile este inestimabil şi nu poate evaluat sau reparat pecuniar însă prin acordarea de despăgubiri băneşti acestora li se pot oferi satisfacţii de ordin moral, susceptibile de a le alina suferinţele psihice, mai ales că situaţia anterioară este imposibil de restabilit. Acordarea despăgubirilor nu se poate face prin determinarea exactă a prejudiciului suferit de parte dar criteriile de stabilire a daunelor morale, consacrate de practica judiciară şi doctrină,  permit o estimare a prejudiciului psihic cauzat de fapta ilicită şi o recompensare corespunzătoare a pagubei nepatrimoniale.

În concret, în cazul celor trei părţi civile, se apreciază că o reparaţie echitabilă se poate realiza prin obligarea societăţii de asigurare la plata daunelor morale, urmărindu-se în felul acesta acoperirea prejudiciului afectiv. Atât mama lui B. P. cât şi fratele şi sora acestuia au fost marcaţi de pierderea fiului respectiv fratelui în contextul în care decesul a survenit în mod neaşteptat, în urma unui accident de circulaţie. Despre suferinţa părţilor civile a vorbit şi martora T. F. care a precizat că numita C. M. a fost profund afectată la aflarea veştii că fiul său a murit, fiind  fost necesar să i se administra o injecţie pentru a se calma. Aceeaşi martoră a precizat că cheltuielile de înmormântare au fost suportate de mama defunctului ce a fost ajutată de fraţii şi surorile victimei, o parte din ei lucrând în străinătate.

Este cert că moartea violentă a numitului B. P., persoană în vârstă de 45 ani, care nu avea probleme de sănătate, a cauzat un prejudiciu afectiv părţilor civile  ceea ce justifică acordarea de daune morale. Ca atare, cererile lor de despăgubire sunt întemeiate. Cu privire la cuantumurile daunelor, se apreciază de către instanţă că sunt excesive, având în vedere relaţiile interpersonale dintre victimă şi părţile civile, vârsta victimei în strânsă corelaţie cu gradul de previzibilitate al decesului, reacţiile emoţionale similare ale oricărei alte persoane care şi-a pierdut unul din fii sau un frate. Raportat la aceste criterii instanţa consideră că acordarea sumei de 30.000 euro mamei victimei, C. (fostă B.) M. şi a sumelor de câte 15.000 euro fratelui (B. M. M.)  şi respectiv surorii  victimei (V. D.) este proporţională cu gradul de suferinţă trăit de fiecare dintre succesori, fără a constitui, în acelaşi timp, o îmbogăţire fără justă cauză a acestora.

De aceea, instanţa va dispune, în baza art.397, art.49, art.50 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările combinat cu dispoziţiile art.1357, art.1391 din Codul civil, obligarea părţii responsabile civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti la plata către părţile civile indicate mai sus a sumelor menţionate, cu titlu de daune morale.

Cererea părţii civile C. (fostă B.) M. având ca obiect plata sumei de 10.000 euro daune materiale constând în cheltuielile efectuate  cu înmormântarea victimei şi organizarea praznicelor ulterioare, conform tradiţiei creştine, va fi respinsă de instanţă întrucât din probatoriul dosarului nu rezultă cuantumul cheltuielilor efectuate şi în ce au constat acestea. Afirmaţiile martorei T. F. care a apreciat că s-au cheltuit la înmormântare 7000 euro nu constituie o probă în baza căreia să se poată stabili prejudiciul patrimonial suferit de partea civilă. Fără a contesta  faptul că organizarea unor asemenea evenimente implică cheltuieli importante, instanţa reţine că nu este suficientă proba cu martori pentru a dovedi cuantumul lor, mai ales că aprecierile martorilor sunt subiective, fiind determinate de propriile percepţii cu privire la o situaţie de fapt şi de cunoştinţele lor în materie de evaluare a cheltuielilor. În lipsa unor înscrisuri care să ateste care au fost sumele cheltuite de rude pentru a procura cele necesare înmormântării sau praznicelor, declaraţiile martorilor nu pot constitui o bază de stabilire a prejudiciului patrimonial suferit de partea civilă.

În consecinţă, se va respinge  ca nefondată cererea formulată de C. (fostă B.) M. de acordare a daunelor materiale.

În cursul judecăţii s-a formulat cerere de constituire de parte civilă de către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani care, prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx, a solicitat să i se achite suma de 420,30 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul la spital şi asistenţa medicală acordată inculpatului S. S. şi victimei B. P. C.. Cererea părţii civile este inadmisibilă întrucât daunele pretinse, deşi sunt consecinţa directă a accidentului cauzat de inculpatul S. S.,  nu pot fi solicitate în actualul cadru procesual. Unitatea medicală poate solicita pe calea unei acţiuni civile separate obligarea persoanei responsabile de producerea accidentului sau a persoanei beneficiare a serviciilor sale la plata cheltuielilor efectuate.

Cu privire la cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de părţile civile, instanţa le va admite în măsura probării acestor cheltuieli şi va obliga partea responsabilă civilmente la plata lor.  Societatea de asigurare are obligaţia născută în baza contractului de asigurare de a plăti şi cheltuielile efectuate de persoanele prejudiciate pe parcursul procesului penal. Astfel, S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti va achita părţilor civile constituite în cauză cheltuieli judiciare după cum urmează:

- părţilor civile A. D. – tatăl victimei, A. D. şi A. Ec., A. L. şi A. A. E. câte 3000 lei fiecare;

- părţilor civile P. E. şi A. E. M. câte 1757,46 lei fiecare;

- părţii civile G. M. suma de 5757,46 lei;

- părţilor civile C. A., A. D. E., prin reprezentant legal, C. (fostă B.) M.,  B. M. M. şi V. (fostă B.) D. câte 700 lei fiecare.

În sumele menţionate au fost incluse onorariile apărătorilor ce le-au asigurat asistenţă juridică părţilor iar în cazul părţilor civile G. M., P. E. şi A. E. M., şi cheltuielile ocazionate de deplasările avocaţilor aleşi din localităţile de domiciliu la Judecătoria Botoşani.  Conform înscrisurilor depuse la dosar de părţile civile, costurile cu deplasările la proces pentru termenele din xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx a domnului avocat L. E. au însumat 1118,71 lei reprezentând costul cazărilor, a cheltuielilor de transport şi de hrană. În cazul domnului avocat M. M., se reţine că cheltuielile efectuate în cursul judecăţii s-au ridicat la suma de 4153,69 lei, incluzând cazare, masă şi transport în timpul deplasărilor din Tj. Jiu la Botoşani pentru termenele din xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx. Sumele rezultate cu titlu de cheltuieli  în cazul celor doi apărători vor fi avute în vedere  la calcularea cheltuielilor cuvenite părţilor civile G. M., P. E. şi A. E. M. având în vedere că aceştia s-au substituit unii pe alţii  la unele din termene de judecată. Ca atare, suma menţionată va fi distribuită în mod egal celor trei părţi civile urmând a se adăuga la cei câte 1757,46 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea şi onorariile percepute de fiecare dintre apărători.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală instanţa va obliga pe  inculpatul S. S. să achite statului cheltuielile  judiciare  avansate de acesta în sumă de 750  lei.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E

În temeiul art.386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul S. S. (fiul lui I. şi T., născut la xx.xx.xxxx în comuna Leprda, judeţul Botoşani, domiciliat în satul Costineşti, comuna Leorda, Judeţul Botoşani, studii 8 clase, fără ocupaţie, CNP XXXXXXXXXXXXXX, fără antecedente penale) din infracţiunea prevăzută de art.192 alin.1,2,3 din Codul penal în vigoare în infracţiunea prevăzută de art.178 alin.1,2,5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.

Condamnă pe inculpatul S. S. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1,2,5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal,  la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. 

În temeiul art.71 din vechiul Cod penal combinat cu art.12 alin.1 din Legea 187/2012, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Admite în parte acţiunile civile promovate în cauză de părţile civile C. (fostă B.) M., B. M. M. şi V. (fostă B.) D., în calitate de rude ale victimei B. P. şi obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti să achite acestora despăgubiri după cum urmează:

- părţii civile C. (fostă B.) M.- mama victimei –  echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului:

 -  părţii civile B. M. M. – fratele victimei ––  echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului:

- părţii civile Vamanu (fostă Barbălată) Doina- sora victimei – echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului:

Admite în parte acţiunile civile formulate în cauză de rudele victimei A. C. şi obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti să achite acestora despăgubiri după cum urmează:

- părţii civile A. D. – tatăl victimei - echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR calculată începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului:

- părţii civile G. M. – mama victimei - echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data  de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului;

- fiecăreia din părţile civile A. D. şi A. Ec., bunicii victimei, echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR, calculată de la data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului:

- fiecăreia din părţile civile P. E. şi A. E. M., surorile victimei, echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, începând cu data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a despăgubirilor;

- părţii civile A. A. E., sora vitregă a victimei, echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR, calculată  de la data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului;

- părţii civile A. L., mama vitregă a victimei, echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR, calculată de la data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a despăgubirilor;

- părţii civile A. D. E., prin reprezentant legal, echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, calculată de la data comiterii faptei, 11 aprilie 2013, şi până la plata integrală a prejudiciului;

- părţii civile C. A., fosta soţie a victimei, echivalentul în lei a sumei de 3000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referinţă a BNR şi indexată în raport cu indicele de inflaţie, calculată de la data de 11 aprilie 2013 şi până la plata integrală a prejudiciului.

Admite cererea părţii civile A. D. E., fiica victimei A. C., de acordare a unei prestaţii periodice şi obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti să-i achite, lunar, următoarele sume:

-de la 11 aprilie 2013 până la 30 iunie 2013, câte 143,50 lei;

-de la 1 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013, câte 152,25 lei;

-de la 1 ianuarie 2014 până la 30 iunie 2014, câte 161 lei;

-de la 1 iulie 2014 până la 31 decembrie 2014, câte 169,50 lei;

-de la 1 ianuarie 2015 până la 30 iunie 2015, câte 183 lei,

-de la 1 iulie 2015 până la 30 aprilie 2016 câte 196,25 lei;

- de la 1 mai 2016 şi în continuare, până la majoratul copilului, câte 231,25 lei.

Respinge ca inadmisibilă cererea părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani având ca obiect plata sumei de 420, 30 lei reprezentând contravaloarea transportului şi asistenţei medicale acordate numiţilor S. S. şi B. P. C..

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. Bucureşti să plătească părţilor civile constituite în cauză cheltuieli judiciare după cum urmează:

- părţilor civile A. D. – tatăl victimei, A. D. şi A. Ec., A. L. şi A. A. E. câte 3000 lei fiecare;

- părţilor civile P. E. şi A. E. M. câte 4757,46 lei fiecare;

- părţii civile G. M. suma de 5757,46 lei;

- părţilor civile C. A., A. D. E., prin reprezentant legal, C. (fostă B.) M.,  B. M. M. şi V. (fostă B.) D. câte 700 lei fiecare.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul S. S. să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 750  lei

Cu  drept de apel  în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

 PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare