Program vizită minor- ordonanţă preşedinţială

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, sub numărul 15595/180/10.12.2015 reclamanta  X în contradictoriu cu pârâtul Y a solicitat ca  prin hotărâre judecătorească  pronunţată  pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se stabilească  în favoarea sa următorul program de vizită cu privire la minorul A ,născut la data de 14.01.201H:

-la fiecare sfârşit de săptămână  de vineri de la orele 17 pâmă duminică orele 18 cu luarea la domiciliul reclamantei din str. W

-în vacanţa de iarnă din data de 24 decembrie până în 27 decembrie  în anii pari şi de pe 27 decembrie până în 6 ianuarie în anii impari cu luarea la domiciliul reclamantei

-de sărbătorile pascale în prima şi a doua zi cu luarea minorului la domiciliul reclamantei

-în vacanţa de vară de la 01 august până la 01 septembrie cu luarea la domiciliul reclamantei.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru.

În motivare a arătat în esenţă că a avut o relaţie cu pârâtul din care a rezultat minorul A. Prin sentinţa civilă nr. 2628/28.04.2015 s-a stabilit domiciliul minorului la tată, reclamanta nu a avut cunoştinţă de acest dosar, aflând de acest lucru în august 2015 după ce s-au întors toţi trei din vacanţă, după o ceartă când pârâtul a alungat-o pe reclamantă din casă.  Reclamanta a depus o acţiune ce face obiectul dosarului nr. 11933/180/2015 cu termen de judecată la data de 18.12.2015 privind modificarea măsurilor  în sensul stabilirii domiciliului minorului la reclamantă, având în vedere vârsta minorului.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba înscrisuri , interogatoriul pârâtului şi martori.

Pârâtul, legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate.

În motivare a arătat că în cadrul dosarului 11933/180/2015  nu se solicită nici un program de vizită minor, ci doar modificarea măsurii stabilite anterior prin s.c. 2628/2015 referitoare la domiciliul minorului.  În aceste condiţii, reclamanta doar solicită ca domiciliul minorului să fie stabilit la ea fără a solicita în subsidiar stabilirea unui program de vizită. Vremelnicia presupune ca măsura solicitată  să fie dispusă pe o anumită perioadă până la pronunţarea instanţei pe fondul dreptului comun. În speţa de faţă această acţiune pe dreptul comun nu există.  Urgenţa presupune ca măsura ce se solicită a fi dispusă să se impună pentru evitarea unei pagube iminente sau a unui drept  ce s-ar păgubi prin întârziere; chiar reclamanta prin cerere menţionează ca minorul este la pârât  din august, în realitate dintotdeauna.  Abia acum, în ajun de Crăciun, reclamanta s-a gândit că e urgent să îşi vadă fiul.

În susţinerea întâmpinării pârâta reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri. De asemenea a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

În cauză au fost depuse înscrisuri, a fost luat interogatoriul pârâtului şi au fost audiaţi martorii B şi C, declaraţiile acestora fiind consemnate şi depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile au avut calitatea de concubini iar din relaţia acestora a rezultat minorul A, născut la data de 14 ianuarie 201Q.

Relaţiile dintre părţi s-au deteriorat, părţile s-au separat în fapt în cursul lunii august 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 2628 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria iu în dosarul nr. 8513/180/2014 s-a dispus stabilirea locuinţei minorului sus menţionat alături de tată la domiciliul acestuia din municipiul Bacău, str T, şi s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minor în comun de ambii părinţi.

Reclamanta a arătat că după ce pârâtul a aflat de existenţa pe rolul instanţei Judecătoria Bacău a dosarului nr 11933/180/2015 nu i-a mai permis să vadă copilul, ultima dată când l-a văzut fiind pe 8.11.2015 când s-a deplasat la grădiniţă. Ulterior, când s-a deplasat la grădiniţă din nou pentru a vizita din nou copilul de la grădiniţă i s-a interzis accesul şi i s-a spus că pârâtul a ameninţat-o că dacă i se mai permite accesul în grădiniţă va face plângere la Inspectorat.

Din verificările efectuate, instanţa reţine faptul că reclamanta X a formulat pe calea dreptului comun cerere de stabilire a minorului A la locuinţa sa, înregistrată la Judecătoria Bacău sub numărul de dosar 11933/180/2015.

Instanţa reţine că ordonanţa preşedinţială este o procedură prin care se iau măsuri vremelnice în cazuri urgente, aceasta oferind părţilor posibilităţi limitate de probatorii, astfel încât, instanţa chemată să ia o măsură provizorie nu rezolvă fondul litigiului ci examinează numai aparenţa de drept, fără a anticipa asupra hotărârii de drept comun. În acest scop, instanţa  urmează a face un examen sumar asupra pretenţiilor reclamantului, apărărilor pârâtului şi probelor administrate, urmând să stabilească în favoarea căreia din părţi există aparenţele unei situaţii juridice legale şi care justifică un interes legitim pentru ca să i se poată menţine o anumită stare de fapt  sau de drept.

Astfel potrivit art. 997 cod proc civ al 1, 2 şi 5  “Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Din cuprinsul dispoziţiilor sus menţionate instanţa reţine că cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe:  afirmarea de către reclamant a unei aparenţe de drept; caracterul provizoriu al măsurilor dispuse; cerinţa neprejudecării fondului şi  caracterul urgent ( existenţa unor cazuri grabnice ). Faţă de dipoziţiile art 997 cod procedură civilă anterior menţionat, atunci când obiectul unei cereri formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale intră în categoria celor expres prevăzute în text, instanţa trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a  următoarelor condiţii de adminisibilitate: aparenţa dreptului, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

În speţă, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din interogatoriul pârâtului dar şi din susţinerile părţilor, instanţa reţine că între părţi există o situaţie conflictuală mai veche, că părţile s-au separat în fapt şi anterior dar au reluat convieţuirea însă ultima separare a părţilor în fapt a avut loc la sfârşitul lunii august 2015, reclamanta părăsind domiciliul comun al părţilor.

Reclamanta a avut acceptul pârâtului în data de 1.09.2015 de a lua copilul, însă ulterior acestui moment nu a mai vizitat copilul decât de câteva ori la grădiniţă, acesteia fiindu-i frică de pârât, stare ce pare justificată de violenţele ce au avut loc între părţi în timpul concubinajului, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale depuse la de ambele părţi la dosarul cauzei şi declaraţia martorei B.

În ceea ce priveşte vizitele reclamantei la grădiniţa la care este înscris minorul, instanţa reţine din declaraţia martorei B că pârâtul a interzis reclamantei accesul la grădiniţă pentru a vizita copilul motivat de faptul că perturbă programul minorului.

Conform art 401 cod civ şi art.  14 din Legea nr. 272/2004, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Acest drept se poate exercita în diferite moduri ( art 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 ) ca de exemplu, vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, lăsarea copilului la locuinţa părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, corespondenţă ori altă formă de comunicare. Textele anterior menţionate  nu stabilesc modalitatea concretă de realizare a acestui drept, însă din reglementarea existentă rezultă implicit că exercitarea dreptului devenit litigios trebuie făcută într-o asemenea modalitate , încât să nu se ajungă la îngrădirea lui,  ambii părinţi trebuind să se implice activ în toate aspectele vieţii copilului, revenind instanţei de judecată obligaţia de a stabili timpul şi modalitatea în care se poate exercita menţionatul drept, ţinând seama că drepturile părinteşti trebuie exercitate numai în interesul copilului ( astfel cum a fost acesta definit de art. 2 din Legea nr. 272/2004).

Pârâtul, prezent în faţa instanţei a arătat că este de acord ca programul de vizită să se desfăşoare doar în prezenţa sa. Instanţa reţine pe baza probatoriului administrat în cauză că programul de vizită al minorului nu se poate desfăşura în prezenţa acestuia având în vedere situaţia conflictuală dintre părţi precum şi starea de frică a reclamantei în ceea ce îl priveşte pe fostul concubin.

Astfel, instanţa apreciază că există aparenţă de drept în favoarea atât a reclamantei iar urgenţa este justificată de d necesitatea ca, în interesul unei dezvoltări armonioase, în primul rând din punct de vedere psihoemoţional, minorul să păstreze legătura cu mama până la soluţionarea acţiunii pe dreptul comun; figura părinţilor având un rol important în viaţa copiilor, iar întreruperea legăturii pe o perioadă lungă de timp poate avea consecinţe negative asupra evoluţiei minorului, cu atât mai mult cu cât acesta este la o vârstă foarte fragedă.

 Instanţa apreciază că tocmai pentru a răspunde interesului copilului şi pentru a evita lipsa unui contact cu mama să încuviinţeze până la soluţionarea dosarului nr. 11933/180/2015 ca reclamanta X să aibă legături personale cu minorul A, născut la data de 14 ianuarie 201Q, cu luare la domiciliul său din Bacău, str T în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri ora 18,00 până duminică ora 18,00 , în vacanţa de iarnă din 27 decembrie până în 6 ianuarie, de sărbătorile pascale în a doua zi de Paşti iar în vacanţa de vară de la 1 august până la 1 septembrie. Instanţa apreciază că nu se impune stabilirea pe calea ordonanţei preşedinţiale a unui program elaborat pentru ani pari şi impari având în vedere caracterul provizoriu al prezentei acţiuni până la soluţionarea dosarului 11933/180/2015.

Totodată măsura aşa cum urmează a fi luată nu prejudecă fondul, asupra relaţiilor personale dintre părinţi şi minori urmând a statua instanţa învestită cu judecarea dosarului nr. 11933/180/2015 al Judecătoriei Bacău, după administrarea probatoriului corespunzător.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată instanţa va respinge cererea având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depusă chitanţă care să facă dovada cheltuielilor efectuate de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare