Minori şi familie

I N S T A N T A

Prin cererea inregistrata la instanta cu nr. X, reclamantul C C C a chemat in judecata pe parata G A P, reprezentanta legala a minorei C A C, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta:

-sa se stabileasca faptul ca reclamantul nu este tatal minorei C A C;

-sa se dispuna radierea numelui reclamantului din actul de nastere al minorei C A C.

In motivarea cererii, precizata in cursul judecatii (precizarile de la fila 34 dosar), reclamantul a aratat ca el a fost casatorit cu parata G A P (fosta A, fosta F, fosta C), casatorie care a fost desfacuta prin sentinta civ. nr. X/15.09.2010. Din casatoria reclamantului cu parata a rezultat minora C A C, nascuta la data de 31.12.2005. Anterior nasterii minorei, la data de 22.03.2005 parata a plecat la munca in Spania si a revenit acasa in luna mai a aceluiasi an, iar cand a revenit acasa parata a anuntat ca era insarcinata in luna a 4-a. Deoarece la data nasterii minorei reclamantul era casatorit cu parata, minora A C a fost inregistrata ca fiind fiica reclamantului. Prezumtia de paternitate a reclamantului fata de minora este o prezumtie relativa, ce poate fi rasturnata. Reclamantul a sustinut ca relatiile lui de casatorie cu parata au fost tensionate, iar dupa divort reclamantul a constatat ca parata era interesata doar de a incasa pensia de intretinere pentru minora. La data desfacerii casatoriei partilor, reclamantul i-a cerut paratei sa efectueze cu test pentru a stabili daca reclamantul este tatal minorei, insa parata s-a opus, rugandu-l pe reclamant sa se „gandeasca la sufletul copilului”. Reclamantul a mai aratat ca el mai are inca un copil minor, rezultat din relatii din afara casatoriei (concubinaj). Totodata, reclamantul a mai aratat ca, in luna decembrie 2012 el a mers la locuinta paratei pentru a-i duce un cadou minorei A C, insa parata i-a cerut reclamantului sa nu o mai deranjeze; la replica reclamantului potrivit careia el are dreptul sa-si vada fiica, fiind copilul lui, parata i-a raspuns ca o sa plateasca toata viata pensie de intretinere ca „un prost”, pentru ca si asa nu era copilul lui. Reclamantul a sustinut ca aceeasi afirmatie a facut-o parata si la ultimul termen de divort al partilor. Afirmatia facuta de parata a trezit semne de intrebare in constiinta reclamantului, situatie in care el a formulat prezenta actiune.

Cererea nu a fost motivata in drept.

In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar, in copie, acte de stare civila; sentinta civ. nr. X/15.09.2010 pronuntata de Judecatoria B si a folosit proba cu interogatoriu; proba cu martori; proba cu expertiza medico-legala.

Reclamantul a solicitat administrarea probei cu expertiza ADN, proba ce a fost incuviintata de catre instanta.

La termenul din 21.03.2013, parata G A P a formulat intampinare (filele 32-33 dosar), prin care a ridicat exceptia tardivitatii introducerii actiunii, exceptie motivata prin aceea ca actiunea nu a fost formulata in cadrul termenului de 3 ani, prevazut de art. 430 alin.1 din Codul civil. Daca reclamantul ar fi avut indoiala cu privire la paternitatea sa fata de minora, el trebuia sa promoveze actiunea in tagaduirea paternitatii cu mult timp inainte, iar nu dupa 8 ani de zile de la data nasterii minorei.

Cu privire la fondul cauzei, parata a aratat ca ea si reclamantul au fost soti, casatoria a fost desfacuta prin sentinta civ. nr. X/15.09.2010 a Judecatoriei B, iar minora A C s-a nascut in perioada casatoriei partilor. Prin sentinta de divort, minora a fost incredintata paratei, spre crestere si educare. Dupa desfacerea casatoriei partilor, reclamantul a promovat doua procese, ce au facut obiectul dosarelor civ. nr. X/2010, pentru ordonanta presedintiala pentru incredintare minor si nr. X/189/2010, pentru incredintare minor, ambele procese fiind pierdute de catre reclamant. Parata a mai aratat ca actiunea dedusa judecatii pentru tagaduirea paternitatii este raspunsul reclamantului la faptul ca printr-o hotarare judecatoreasca recenta el a fost obligat la plata unei pensii de intretinere majorate pentru minora A C, precum si la faptul ca parata a formulat plangere penala impotriva reclamantului pentru motivul ca acesta nu a platit sumele de bani pe care el le datora minorei cu titlu de pensie de intretinere. Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea actiunii reclamantului.

Parata a folosit in proces proba cu martori.

Exceptia tardivitatii actiunii, ridicata de parata, a fost unita cu fondul cauzei - incheierea de sedinta din 21.03.2013- fila 35 dosar.

La dosarul cauzei a fost atasat, cu titlu de proba, dosarul civ. nr. X/189/2010 al Judecatoriei B, in care a fost pronuntata sentinta civ. nr. X/15.09.2010.

Spitalul Municipal de Urgenta Elena Beldiman din B a comunicat instantei, in copie, certificatul constatator al nascutului viu nr. X/13.03.2013, precum si foaia de observatie clinica generala intocmita de sectia obstetrica-ginecologie in perioada 31.12.2005-5.01.2006; foaia de observatie a nou-nascutului C A C.

Primaria B- Directia de Asistenta Sociala a intocmit referatele de ancheta psihosociala nr. X/4.03.2013 si nr. X/18.03.2013.

Reclamantul a fost asistat in proces prin avocatul X(imputernicirea avocatiala fila 19 dosar).

Parata G A P a fost asistata in proces de avocatul X (imputernicirea avocatiala fila 31 dosar).

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

La data de 9.04.2003, reclamantul C C C s-a casatorit cu A A P (devenita prin casatorie C) si din casatoria lor a rezultat minora C A C, nascuta la data de 31.12.2005.

Potrivit certificatului constatator al nascutului viu nr. X/13.03.2013, emis de Spitalul Municipal de Urgenta Elena Beldiman din B, minora C A C s-a nascut la data de 31.12.2005, nasterea fiind normala, dupa 42 de saptamani implinite.

Minora C A C s-a nascut in B, nasterea minorei fiind inregistrata cu nr. X/13.01.2006 in registrul de stare civila al Primariei mun. B.

Anterior casatoriei ei cu C C C, C A P mai avusese incheiata o casatorie si din prima ei casatorie G A P are alti doi copii.

Anterior casatoriei sale cu C A P, C C C nu mai fusese casatorit.

Ulterior, prin cererea inregistrata la Judecatoria B cu nr. X/189 din 26.05.2010, C C C a solicitat desfacerea casatoriei pe care el o incheiase cu C A P. In motivarea acestei cereri, reclamantul C C C a sustinut ca in perioada convietuirii cu sotia sa, aceasta pleca nejustificat, perioade lungi de timp, din locuinta conjugala, fara sa spuna unde pleca si intretinea relatii extraconjugale cu diferiti barbati.

In cadrul procesului de divort, C A P a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat desfacerea casatoriei din vina reclamantului si minora sa-i fie incredintata ei.

In intampinarea formulata in procesul de divort, parata a recunoscut ca, in perioada casatoriei cu reclamantul si cu acordul acestuia, ea a plecat de mai multe ori in strainatate, sa munceasca, astfel: in perioada 3.09.2003, pana la sfarsitul anului 2004, a fost in Franta; in perioada iunie 2008-septembrie 2009 a fost in Germania; in perioada 14.02.-august 2010 a fost in Germania. Din strainatate, ea a trimis bani lunar pentru reclamant si pentru copii, insa in timp ce parata era plecata, reclamantul a inceput sa intretina relatii extraconjugale cu o femeie, pe care reclamantul o intretinea cu banii trimisi de parata.

Prin sentinta civ. nr. X/15.09.2010, pronuntata de Judecatoria B, a fost admisa actiunea de divort formulata de reclamantul C C C, impotriva paratei C A P, precum si cererea reconventionala de divort, formulata de parata C A P, casatoria a fost desfacuta din vina ambilor soti, s-a incuviintat paratei sa pastreze numele de familie C, minora C A C a fost incredintata paratei, spre crestere si educare, iar reclamantul a fost obligat sa plateasca suma de cate 110 lei, lunar, reprezentand pensie de intretinere pentru minora, pana la majoratul acesteia.

Sentinta civ. nr. X/15.09.2010 a Judecatoriei B a ramas irevocabila prin neapelare.

Ulterior, C A X a luat numele de familie G, in urma incheierii unei noi casatorii.

In prezenta cauza, la interogatoriul propus, din oficiu, de catre instanta, la primul termen de judecata din 7.03.2013 (filele 20-21 dosar), reclamantul C C C a raspuns urmatoarele:

- singura lui casatorie a fost casatoria cu parata G A P, casatorie ulterior desfacuta;

- dupa incheierea casatoriei, pana in anul 2004 reclamantul si parata au convietuit in localitatea X, jud. X, dupa care partile s-au mutat in B, unde au convietuit in imobilul cumparat de parti, situat pe str. X nr.X, bl. X, sc.X;

-in perioada casatoriei partilor, parata pleca mereu in strainatate, cate 9 luni de zile in fiecare an. In strainatate, parata lucra prin restaurante, baruri si sustinea ca ea era ospatar. Cand parata pleca in strainatate, minora A C ramanea in grija reclamantului care era ajutat de catre parintii sai;

- tot in perioada casatoriei cu parata, reclamantul a fost plecat o data in anul 2009, in Belgia, timp de 10 zile si a doua oara a plecat in Germania, timp de 20 de zile si de fiecare data reclamantul a plecat singur;

- niciodata reclamantul si parata nu au plecat impreuna in strainatate;

- reclamantul are doi copii minori, respectiv pe minora C A C, rezultata din casatoria lui cu parata si pe minora C C X, nascuta la data de 12.07.2011, rezultata din relatiile de concubinaj intretinute de reclamant cu o alta femeie;

- reclamantul a aflat despre nasterea minorei C A C la data la care ea s-a nascut. In zilele sarbatorii de Craciun din 2012, cand reclamantul a pretins paratei sa-i permita sa o viziteze pe minora A C, parata i-a raspuns reclamantului ca nu are rost sa pretinda asa ceva deoarece minora nu este fiica reclamantului.

La interogatoriul propus de reclamant (filele 39-40 dosar), parata G A P a raspuns urmatoarele:

- dupa pronuntarea sentintei de divort, reclamantul a tinut legatura cu minora A C. In perioada 28.11.2010-ianuarie 2012, parata si minora A C au locuit in Germania si in acea perioada reclamantul a tinut legatura, telefonic, cu minora;

- la Craciunul din 2012 reclamantul insotit de un coleg de-al sau, a mers la locuinta minorei si a adus un cadou acesteia, constand in dulciuri, in valoare de 20-30 lei.

La acelasi interogatoriu, parata nu a recunoscut ca reclamantul nu ar fi tatal biologic al minorei. Totodata, parata a raspuns ca nu este de acord cu efectuarea unei expertize ADN prin care sa se stabileasca daca minora A C este fiica reclamantului, deoarece o astfel de expertiza „ar traumatiza psihic copilul”.

Prin declaratia data in instanta, martora X, propusa de reclamant, a aratat ca ea a fost vecina cu mama reclamantului pe str. V din B. Intr-o zi din anul 2010, in timp ce se afla in holul Judecatoriei B, s-a intalnit cu reclamantul si cu parata care in acea zi aveau proces de divort. Cand a iesit din sala de judecata, reclamantul i-a spus martorei ca parata nu voia ca minora A C sa-i fie incredintata reclamantului din cauza ca minora nu era fiica reclamantului. La data de 22.01.2013, martora a mers sa o viziteze pe mama reclamantului, la locuinta acesteia din B, str. X. Cu ocazia acestei vizite, mama reclamantului i-a relatat martorei ca in luna decembrie 2012 reclamantul a mers la locuinta minorei A C sa-i duca un dar de Craciun si atunci parata i-a spus reclamantului ca minora nu este fiica lui si i-a cerut acestuia sa nu mai vina sa o vada pe minora. Martora a mai declarat ca, dupa ce minora A C a implinit varsta de 10 luni, parata pleca mereu in tari straine, respectiv a plecat in Italia, in Spania, sa munceasca, in timp ce reclamantul a ramas acasa cu minora. Anterior casatoriei cu reclamantul, parata a mai avut incheiata o casatorie si din acea prima casatorie parata are 2 copii. Martora a sustinut ca nu cunoaste daca, inainte ca minora A C sa implineasca varsta de 10 luni, parata a fost sau nu plecata in strainatate. Dupa ce a fost casatoria reclamantului cu parata, reclamantul o vizita pe minora A C si o aducea la locuinta lui. Martora a mai declarat ca, in urma cu aproximativ 3 ani de zile, in timp ce se afla la casa parintilor reclamantului din B, str. X, ea, martora, a auzit direct cum parata, aflata in dreptul portii casei parintilor reclamantului, a spus ca minora A C nu era nepoata mamei reclamantului. In momentul in care parata a facut aceasta afirmatie, reclamantul nu era prezent in acel loc. Martora a sustinut ca nu stie daca mama reclamantului i-a spus sau nu reclamantului despre cele afirmate de parata.

Prin declaratia data in instanta, martora X, propusa de reclamant, a aratat ca ea este bunica materna a reclamantului si locuieste intr-o casa situata in aceeasi curte in care se afla si casa in care locuieste mama reclamantului, in B, str. X. In perioada casatoriei lor, reclamanta si paratul au locuit in B la o alta adresa, insa ei veneau si la locuinta martorei la intervale de una-doua luni si uneori stateau in locuinta martorei chiar si cate o saptamana, in mod continuu. Cu ocazia Sarbatorii Craciunului din anul 2012, reclamantul i-a relatat martorei ca parata i-a spus acestuia ca minora A C nu este fiica lui. Martora a sustinut cain perioada in care partile convietuiau, parata a plecat de mai multe ori in strainatate, chiar si inainte de a fi nascut-o pe minora A C si din aceasta cauza ea crede ca minora nu este fiica reclamantului. La fel crede si mama reclamantului, care a crescut-o pe minora.

Prin declaratia sa, martorul X, audiat la propunerea paratei, a aratat ca, incepand din anul 2007 si pana in prezent, el este coleg de serviciu cu reclamantul. In toata perioada de timp de cand este coleg de munca cu reclamantul, martorul nu l-a auzit pe acesta ca ar fi avut indoiala ca nu ar fi tatal minorei A C. Dimpotriva, reclamantul s-a interesat de minora, o ducea la gradinita. Martorul a mai declarat ca parata a fost plecata in strainatate, insa nu cunoaste in ce perioade de timp.

Prin referatul de ancheta psihosociala nr. X/4.03.2013, intocmit de Primaria B- Directia de Asistenta Sociala, s-a retinut ca reclamantul C C C locuieste in B, str. X, intr-un imobil proprietatea parintilor sai si este angajat in munca la SC X, cu un venit mediu de 1.700 lei, lunar.

Prin referatul de ancheta psihosociala nr. X/18.03.2013, intocmit de Primaria B- Directia de Asistenta Sociala, s-a retinut ca parata G A P locuieste intr-un imobil inchiriat, situat in B, str. X nr.X, bl. X, sc.X, ap.X. In imobilul mentionat, parata locuieste impreuna cu fiica sa minora C A C si cu fiul ei dintr-o prima casatorie, F X, nascut la data de 24.06.1997, elev la liceu. S-a mai retinut ca parata este angajata in munca si are un venit lunar de cate 500 lei.

Pentru solutionarea cauzei, la solicitarea reclamantului, la termenul din 18.04.2013 instanta a dispus efectuarea unei expertize medico-legale ADN (examen medico-legal de cercetare a filiatiei prin compararea profilelor genetice), prin care sa se stabileasca daca reclamantul C C C este tatal biologic al minorei C A C, nascuta la data de 31.12.2005, mama minorei fiind G A P - incheierea de sedinta din 18.04.2013, fila 47 dosar. In acest scop, a fost emisa adresa din data de 22.04.2013, prin care s-a solicitat Institutului de Medicina Legala X efectuarea expertizei medico-legale ADN, iar judecata cauzei a fost amanata pentru termenul din 16.05.2013.

La solicitarea instantei, Institutul de Medicina Legala X a raspuns prin adresa nr. X/25.04.2013 (fila 49 dosar) prin care a aratat ca, pentru efectuarea examenului ADN, este obligatorie prezenta tuturor partilor, in acelasi timp, pentru recoltarea probelor biologice, iar „probele biologice sunt reprezentate de esantioane de saliva prelevate prin stergerea fetei interne a obrazului pe suport de tampon de vata steril si in unele cazuri de probe de sange”.

Atat la termenul din 18.04.2013, cat si la termenele ulterioare din 16.05.2013 si din 30.05.2013, parata nu s-a prezentat in instanta, iar avocatul care a reprezentat-o in proces a aratat ca parata nu este de acord si refuza sa se prezinte impreuna cu minora la Institutul de Medicina Legala X pentru efectuarea expertizei ADN.

Pentru a o determina pe parata sa se prezinte impreuna cu minora pentru prelevarea probelor biologice necesare efectuarii expertizei ADN, la termenul din 20.06.2013, cand parata a fost prezenta in instanta, i s-a adus la cunostinta in ce consta recoltarea probelor biologice, dand citire continutului adresei X/25.04.2013, emise de Institutul de Medicina Legala Iasi. Insa si la termenul de judecata mentionat, parata a aratat ca refuza prelevarea probelor biologice, pentru motivul ca astfel ar fi „traumatizata” minora. Fata de atitudinea de refuz a paratei, in temeiul art. 108 ind.1 alin.1 pct. 2 lit. d din Codul de procedura civila (1865) la termenul de judecata mentionat instanta a aplicat acesteia sanctiunea amenzii in cuantum de 300 lei, iar la termenul de judecata din 27.06.2013 instanta a aplicat paratei o a doua sanctiune, de 500 lei amenda.

La termenul din 20.06.2013, parata a aratat in instanta ca este de acord cu actiunea formulata de reclamant - incheierea de sedinta din 20.06.2013, fila 68 dosar.

In schimb, reclamantul s-a prezentat la sediul Institutului de Medicina Legala Iasi in scopul efectuarii expertizei, asa cum rezulta din adeverintele emise la datele de 29.04.2013 si de 27.05.2013 de catre institutia mentionata (filele 51 si 58 dosar).

Din cauza refuzului paratei, nu a fost posibila efectuarea expertizei medico-legale ADN

Fata de refuzul paratei de a se prezenta pentru efectuarea expertizei ADN, instanta a dispus completarea probelor administrate de catre reclamant.

Astfel, la propunerea reclamantului, a fost audiata martora X, care este mama reclamantului si care a declarat ca partile s-au cunoscut si s-au casatorit in localitatea X. Anterior casatoriei cu reclamantul, parata a mai avut incheiata o prima casatorie si din prima ei casatorie ea are 2 copii minori. Unul din cei doi copii ai paratei din prima casatorie a fost incredintat fostului sot al paratei, iar cel de-al doilea copil a fost incredintat paratei. Dupa ce s-au casatorit, reclamanta si paratul au convietuit in X, locuind intr-o garsoniera inchiriata. Martora a locuit si ea in X, in perioada 1999-2010, intr-o casa proprietatea ei. Pana la data de 31.12.2005, cand s-a nascut minora A C, partile au convietuit continuu insa, dupa un an de la incheierea casatoriei, in anul 2003, in timp ce partile locuiau in X, parata a plecat sa munceasca in Franta de 2 ori, prima data a stat in Franta timp de 3 luni, iar a doua oara a stat 2 luni. In timp ce martora a ramas sa locuiasca in X, in anul 2004 reclamanta si paratul s-au mutat in B, unde au locuit in casa proprietatea bunicii materne a reclamantului, X, de pa str. X, dupa care partile s-au mutat intr-un apartament cumparat de ele, situat in B, str. X. Cand s-a nascut minora A C, partile locuiau in apartamentul proprietatea lor din B, str. X. In perioada in care parata era plecata in strainatate, reclamantul s-a ingrijit de copilul din prima casatorie a paratei. In perioada in care martora locuia la X, iar partile locuiau in B, martora a tinut legatura cu partile prin telefon. Timp de o saptamana, in februarie 2004, martora a venit la B si a locuit in apartamentul partilor si in acea perioada parata era acasa si locuia impreuna cu reclamantul. La inceputul lunii martie 2005, parata a plecat in Spania si acolo ea a stat 3-4 luni de zile. In timp ce parata era plecata in Spania, martora a venit din nou la B si a locuit in apartamentul partilor in perioada martie-aprilie 2005. In luna iunie 2005, reclamantul a anuntat-o pe martora, prin telefon, ca parata era insarcinata, ocazie cu care reclamantul si-a exprimat bucuria ca urma sa aiba un copil. In luna octombrie 2005, in timp ce martora se afla la X, parata a cerut martorei, prin telefon, sa vina la B pentru ca ea, parata, urma sa nasca la sfarsitul lunii octombrie sau la inceputul lunii noiembrie 2005. Ca urmare, martora a venit la B, la locuinta partilor, la sfarsitul lunii octombrie - inceputul lunii noiembrie 2005 si de atunci a locuit impreuna cu partile, in locuinta acestora, in mod continuu pana in luna iunie 2006. Incepand din luna octombrie si pana la 31 decembrie 2005 (cand s-a nascut minora A C), parata a asteptat sa nasca. La nasterea minorei, reclamantul a considerat-o pe minora ca fiind fiica lui si era fericit de acest eveniment. Martora a crescut-o pe minora pana in anul 2010, cand partile au divortat.Astfel, in perioada anotimpurilor reci martora venea la B, unde locuia in locuinta partilor, iar in perioada verii martora o lua pe minora la locuinta ei din X. Deoarece minora fusese crescuta de martora (mama reclamantului), la desfacerea casatoriei partilor reclamantul a dorit ca minora sa-i fie incredintata lui. Insa, in perioada in care partile erau in proces de divort, parata i-a spus martorei ca ea, martora, nu trebuia sa fie interesata de situatia minorei, deoarece minora era doar a ei, a paratei. In vara anului 2012, cand parata si minora se aflau la locuinta martorei din B, str. V, reclamantul a adresat o observatie minorei, la care parata a raspuns reclamantului ca el nu avea niciun drept asupra minorei. Ulterior, in toamna anului 2012, parata a incheiat o alta casatorie cu un barbat care nu mai fusese casatorit si care nici nu avea copii. Totodata, reclamantul a intrat in relatii de concubinaj cu o alta femeie si din aceste relatii el are un copil. Reclamantul, concubina lui si copilul lor, locuiesc in casa proprietatea martorei, impreuna cu martora, pe str. X din B. Cu toate acestea, reclamantul a tinut legatura cu fiica sa A C pana in luna decembrie 2012, o ducea pe minora la camin, ii platea cheltuielile necesare pentru frecventarea caminului si tot reclamantul a inscris-o pe minora la scoala. In luna decembrie 2012, reclamantul a mers la locuinta paratei si a minorei, pentru a-i duce minorei un cadou, insa parata a refuzat sa-l primeasca pe reclamant. Vazand aceasta, paratul a spus paratei ca o va chema in judecata pentru a se stabili un program de vizitare a minorei, la care parata a raspuns „Poti sa faci ce vrei, fata si asa nu este a ta si nu mai ai ce face”.Dupa aceasta discutie cu parata, reclamantul a venit acasa si a relatat martorei discutia pe care o avusese cu parata. Martora X a mai declarat ca apreciaza ca reclamantul nu este tatal minorei A C, din cauza ca parata lua decizii de una singura atat cu privire la minora, cat si cu privire la celalalt copil al ei din prima casatorie.

Tot in completarea probatoriului, Institutul de Medicina Legala Iasi a intocmit expertiza medico-legala privind stabilirea perioadei restranse de conceptie nr. X/4.07.2013, prin care s-a stabilit ca perioada restransa de conceptie a minorei C A Cpoate fi cuprinsa in intervalul 28 februarie-15 aprilie 2005 si cu maxima probabilitate in perioada 25 martie-21 aprilie 2005.

Prin adresa din data de 11.10.2013 instanta a solicitat Inspectoratului General al Politiei de Frontiera sa comunice daca numita C A P (devenita G dupa divort) in perioada februarie, martie-aprilie 2005 a plecat de pe teritoriul Romaniei in alte tari. La aceasta solicitare, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera a raspuns prin adresa nr. X/ML/471041/15.10.2013, aratand ca Inspectoratul General al Politiei de Frontiera nu mai stocheaza date cu privire la intrarile/iesirile in/din Romania a cetatenilor Uniunii Europene, iar in evidentele acestei institutii se detin date privind intrarile/iesirile in/din Romania pe ultimii 5 ani, doar cu privire la cetatenii care nu sunt membri ai Uniunii Europene.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Stabilirea filiatiei, tagaduirea paternitatii sau orice alta actiune privitoare la filiatie este supusa dispozitiilor Codului civil si produce efectele prevazute de acesta numai in cazul copiilor nascuti dupa intrarea lui in vigoare”.

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat in vigoare la data de 1.10.2011.

La data nasterii minorei C A C (31.12.2005) erau in vigoare prevederile Codului familiei (Legea nr. 4/1953, republicata).

Privitor la termenul de prescriptie in cadrul caruia se poate promova o cerere in tagaduirea paternitatii, articolul 53 din Codul familiei prevede ca:

„Actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului.

Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, acesta o poate porni intr-un termen de 3 ani de la data majoratului sau.

Reclamantul poate fi repus in termen, in conditiile legii”.

Reclamantul a justificat introducerea cererii in tagaduirea paternitatii dupa implinirea termenului de 3 ani de la data nasterii minorei, sustinand ca in luna decembrie 2012 parata a afirmat fata de el ca minora A C nu este fiica lui. Aceasta atitudine a paratei l-a determinat pe reclamant sa promoveze cererea dedusa judecatii.

Fata de sustinerea reclamantului si pentru a nu incalca dreptul acestuia de acces la justitie, instanta apreciaza ca dreptul reclamantului de a formula cererea in tagaduirea paternitatii s-a nascut la data la care parata a facut afirmatii in sensul ca minora nu ar fiica lui (decembrie 2012), astfel ca reclamantul are interesul de a promova cererea.

Pentru considerentele de mai sus, exceptia tardivitatii actiunii in tagaduirea paternitatii, ridicata de parata, va fi respinsa ca neintemeiata.

Privitor la fondul cauzei, articolul 53 alin.1 din Codul familiei instituie prezumtia de paternitate conform careia „Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei”.

Totodata, articolul 54 alin.1-3 din Codul familiei prevede urmatoarele:

„Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.

Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita de oricare dintre soti, precum si de catre copil; ea poate fi continuata de mostenitori.

Actiunea se introduce de catre sotul mamei impotriva copilului; daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mamei sale”.

Asa cum rezulta din probele administrate, minora A C a fost conceputa si nascuta in perioada in care parintii ei erau casatoriti, situatie in care este aplicabila prezumtia ca minora are ca tata pe sotul mamei minorei, prezumtie prevazuta de art.53 alin.1 din Codul familiei, sus enuntat. Prezumtia de paternitate este relativa, putand fi rasturnata.

Privitor la actiunea in tagaduirea paternitatii, jurisprudenta in materie a stabilit ca o astfel de actiune poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

In cauza de fata, s-a administrat proba cu martori, cu interogatoriu si cu expertiza pentru stabilirea perioadei restranse de conceptie a minorei.

Initial, parata a solicitat respingerea actiunii reclamantului, s-a prezentat si a raspuns la interogatoriul propus de reclamant, a propus probe in aparare, insa s-a opus administrarii probei cu expertiza medico-legala AND. In partea ultima a procesului parata, personal si prin avocatul care a asistat-o, a aratat ca este de acord cu actiunea in tagaduirea paternitatii.

Refuzul paratei de a se administra expertiza AND ar putea fi considerat, potrivit art. 225 din Codul de procedura civila (1865), un inceput de dovada in folosul reclamantului, inceput de dovada ce trebuie coroborat cu celelalte probe administrate.

Cu privire la proba cu martori administrata de reclamant, din declaratiile martorilor rezulta ca parata a plecat de mai multe ori in strainatate, atat anterior nasterii minorei A C, cat si ulterior. Insa din declaratiile martorilor nu rezulta ca parata ar fi intretinut relatii intime cu alti barbati in perioada de conceptie a minorei. Niciunul dintre martori nu a indicat caparata ar fi fost vazuta in ipostaze de natura sa duca la ideea ca minora ar fi fost conceputa din coabitarea ei cu un alt barbat decat sotul ei, reclamantul in proces.

Este relevant aspectul ca nici in momentul in care a aflat ca parata este insarcinata, nici la nasterea minorei, nici dupa nasterea minorei, timp de 7 ani, pana la sfarsitul anului 2012 reclamantul nu a avut dubii daca el este sau nu tatal minorei. Dimpotriva, reclamantul s-a comportat ca un tata fata de minora, a considerat-o pe A C fiica lui, a dezvoltat fata de minora relatii normale tata-fiica, relatii pe care le-a mentinut si dupa ce a fost desfacuta casatoria partilor.

In plus, prin intampinarea formulata in procesul de divort al partilor, parata a mentionat care au fost perioadele de timp in care ea a fost plecata in strainatate, insa perioada conceptiei minorei A C nu coincide cu perioadele de timp in care parata a sustinut ca a fost plecata in strainatate.

Pentru argumentele de mai sus, instanta apreciaza ca declaratiile martorilor propusi de reclamant nu sunt concludente, nu pot duce la concluzia ca reclamantul nu ar fi tatal minorei.

Asa cum s-a aratat mai sus, in ultima perioada a procesului parata a aratat ca este de acord cu actiunea reclamantului. Referitor la aceasta atitudine a paratei, jurisprudenta a stabilit ca dovada actiunii in tagaduirea paternitatii nu poate fi facuta numai pe baza simplei recunoasteri a mamei, prezumtia de paternitate neputand fi inlaturata numai pe baza unei astfel de recunoasteri.

Deoarece declaratiile martorilor nu sunt concludente, refuzul paratei de administrare a expertizei AND si acordul acesteia de a fi admisa actiunea reclamantului nu se coroboreaza cu alte probe ce ar putea forma instantei convingerea ca reclamantul nu ar fi tatal minorei. Ca urmare, prevederile art. 225 din Codul de procedura civila (1865) nu pot fi aplicate in folosul reclamantului.

In actiunea sa, reclamantul nu a invocat alte motive in afara aceluia ca parata i-a spus, in ultima perioada a anului 2012, ca el nu este tatal minorei. In opinia instantei, o astfel de atitudine a paratei nu poate constitui un argument suficient pentru a inlatura calitatea reclamantului de tata al minorei, ci poate fi apreciata ca fiind o atitudine contrara intereselor minorei.

Astfel, art. 71 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, prevede ca „In orice cauza care priveste drepturi ale copilului, instanta verifica daca intelegerile dintre parinti sau ale acestora cu alte persoane respecta interesul superior al copilului”.

Asadar, in orice demers juridic referitor la un copil, are prevalenta principiul interesului superior al copilului. In conditiile in care, in prezenta cauza, parata nu a indicat o alta persoana care ar putea fi tatal minorei A C, atitudinea paratei de a fi de acord cu actiunea in tagaduirea filiatiei minorei fata de tata, nu este in interesul superior al minorei.

Dimpotriva, este in interesul superior al minorei sa-si cunoasca identitatea (ceea ce presupune, in primul rand, a-si cunoaste parintii), precum si de a-si pastra identitatea.

Cu privire la identitatea copilului, articolul art. 8 alin.1-2 din Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului, republicata, prevede ca:

„ 1. Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala.

2. In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil”.

Dreptul copilului la stabilirea si pastrarea identitatii sale este reglementat si prin art.8 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicata, iar potrivit alineatului 4 al aceluiasi articol „Copilul are dreptul de a-si pastra cetatenia, numele si relatiile de familie, in conditiile prevazute de lege, fara nici o ingerinta”.

Fata de probele administrate, instanta apreciaza ca reclamantul nu a inlaturat prezumtia de paternitate fata de minora A C, nu a dovedit ca este cu neputinta ca el sa fie tatal minorei.

Pentru considerentele aratate, avand in vedere interesul minorei de a-si pastra filiatia deja stabilita si fata de interesul public al protejarii securitatii raporturilor juridice, actiunea formulata de reclamant urmeaza sa fie respinsa, ca neintemeiata.

Potrivit art. 274 alin.1 Cod.proc.civ., cheltuielile de judecata efectuate de reclamant in proces vor ramane in sarcina acestuia.

Parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Actiunea a fost legal timbrata, cu 8 lei taxa judiciara de timbru si cu 0,30 lei timbru judiciar.

9

Domenii speta

Spete similare