Măsura plasamentului. Interesul minorului

În aprecierea interesului superior al copilului, instanţa are în vedere asigurarea protecţiei copilului prin înlăturarea situaţiilor de risc şi totodată, asigurarea unui climat corespunzător pentru dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, ţinând cont de vârstă, de nivelul de maturitate şi de circumstanţele care au condus la luarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.

Solicitarea de redare a minorei în familie la mamă, nu este la acest moment în interesul copilului. Apelanta nu oferă niciun element de fapt care să creeze convingerea instanţei că situaţiile de risc la care este expusă minora prin obiceiul de a pleca de la domiciliu neînsoţită, nesupravegheată, vor fi înlăturate.

Legea nr. 272/2004: art. 2, art. 62 alin.1 lit. c - art.67.

Prin sentinţa civilă nr. xxx pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr. xxx, s-a admis cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş în contradictoriu cu intimata R.A.V. şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat temeinicia măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă a copilului R.M., născută la data de xxx, având ca părinţi pe: tatăl necunoscut şi mama R.A.V., stabilită prin Dispoziţia nr.546 din 21.07.2015 şi s-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă mai-sus amintită cu măsura plasamentului la Casa de tip familial Sărmaşu. S-a dispus totodată delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana şi la bunurile copilului, în sarcina Directorului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş.

Instanţa de fond a reţinut că din actele dosarului reiese că minora se afla la data instituirii măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă, într-o situaţie de risc, având un comportament pe care bunica maternă nu îl poate gestiona, plecând frecvent de la domiciliul acesteia. S-a reţinut că minora se află în continuare în situaţie de risc, întrucât deşi mama acesteia a declarat în faţa instanţei că doreşte redarea copilului în familie, nu a făcut niciun demers în vederea preluării copilului din centrul de plasament, nu a vizitat-o pe minoră după instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă şi nu există date din care să rezulte că mama minorei este în măsură să gestioneze comportamentul acesteia şi să prevină noi plecări de la domiciliu. S-au avut în vedere concluziile planului individualizat de protecţie, potrivit cărora se impune înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului la casa de tip familial Sărmaşu. În drept, s-au reţinut prevederile art.62-67 din Legea nr.272/2004, iar cu privire la delegarea exercitării şi îndeplinirii drepturilor şi obligaţiilor părinteşti pentru copil, s-au avut în vedere prevederile art.66 alin.3 din Legea nr.272/204.

Împotriva acestei hotărâri intimata R.A.V. a declarat în termen legal apel, prin care solicită în esenţă schimbarea sentinţei atacate în sensul redării copilului R.M. în familia naturală, la mamă.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta intimată arată că îşi ia angajamentul de a avea grijă de copil şi de a nu se mai repeta situaţia care a condus la luarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă.

Intimata petentă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat şi menţinerea sentinţei civile nr.1112/30.09.2015. Intimata petentă arată că minora R.M. provine dintr-o relaţie ocazională a mamei, filiaţia faţă de tată nefiind stabilită. Copilul a fost crescut de bunica M.A., care prin Adresa nr.455/20.07.2015 înregistrată la S.I.R.U. Mureş, îşi dă acordul privind instituţionalizarea minorei, întrucât aceasta fuge de acasă fără a o anunţa. Se mai arată că Primăria oraşului Iernut, prin adresele nr.16805/12.06.2015 şi nr.17853/23.06.2015 înregistrate la D.G.A.S.P.C. Mureş, a sesizat această instituţie cu privire la faptul că minora se afla într-un real pericol pe stradă, fiind nesupravegheată de bunica maternă, iar mama minorei nu este interesată de îngrijirea, creşterea şi educarea ei.

Intimata petentă mai arată că potrivit certificatului medical nr.281/27.02.2014 eliberat de Ambulatoriu Pediatrie Tg.Mureş şi a adeverinţei medicale nr.3824/2015 eliberată de dr. M.M., copilul R.M. este diagnosticat cu întârziere mentală moderată. Minora a plecat în repetate rânduri de la domiciliul bunicii, pentru mai multe zile şi fără ca bunica să ştie unde se afla copilul. Se arată că minora dormea prin scări ale unor blocuri, sau la o grădiniţă aflată în construcţie, cerşea în zona magazinelor alimentare şi chiar lua anumite bunuri.

Cu privire la cererea apelantei intimată R.A.V. de redare a copilului în familie, la mamă, intimata petentă D.G.A.S.P.C. Mureş arată că mama minorei nu a întreprins niciun demers în vederea depunerii unei solicitări scrise în acest sens la D.G.A.S.P.C. Mureş, nu există date din care să rezulte că este în măsură să gestioneze comportamentul minorei, să prevină noi plecări de la domiciliu. Se mai arată că mama copilului nu are condiţii materiale şi locative necesare pentru îngrijirea, creşterea şi educarea minorei.

La data de 25 ianuarie 2015 intimata petentă a depus note scrise în care precizează că de la data comunicării sentinţei primei instanţe, minora nu a fost contactată sau vizitată de niciun membru din familie (fila 19 dosar apel).

La data de 04 februarie 2016 instanţa a procedat la audierea copilului M. în cameră de consiliu, în prezenţa doamnei psiholog C.C. din cadrul SIRU Mureş (Serviciului de intervenţie în regim de urgenţă, abuz, trafic, migrare, telefonul copilului Mureş).

Analizând legalitatea sentinţei atacate prin raportare la motivele de apel invocate şi din oficiu în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea a apreciat că apelul declarat de intimata R.A.V. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În orice demers judiciar primează interesul copilului, iar potrivit prevederilor art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004, interesul superior al copilului primează inclusiv în raport de drepturile ce le revin părinţilor.

În aprecierea interesului superior al copilului R.M., instanţa are în vedere asigurarea protecţiei copilului prin înlăturarea situaţiilor de risc şi totodată, asigurarea unui climat corespunzător pentru dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, ţinând cont de vârstă, de nivelul de maturitate şi de circumstanţele care au condus la luarea măsurii de plasament în regim de urgenţă (art.2 alin.2 coroborat cu art.2 alin.6 şi art.29 alin.4 din Legea 272/2004).

Probele administrate în cursul judecăţii în primă instanţă (respectiv referatul iniţial nr.455/21.07.2015 privind situaţia minorei R.M. existent la filele 6-13 dosar; raportul nr.455/S.I.R.U./14.09.2015 privind evaluarea complexă a situaţiei psiho-socio-medicală a minorei – filele 61-65 dosar; planul individualizat de protecţie – filele 66-69 dosar; certificat medical nr.281/27.02.2014 privind starea de sănătate a copilului, eliberat de dr. L.Z., director medical Ambulator Pediatrie Tg.Mureş – fila 19; adeverinţă medicală privind starea de sănătate a copilului, eliberată la data de 13.07.2015 de dr. M.M. – fila 20; ancheta socială efectuată la data de 20 iulie 2015 la domiciliul minorei – filele 11-13 dosar; declaraţiile mamei şi ale bunicii minorei, date la S.I.R.U.Mureş – filele 22-24 dosar; proces-verbal întocmit de S.I.R.U. Mureş la 25.05.2015, cu ocazia găsirii copilului pe stradă, nesupravegheat - fila 25; sesizări ale Primăriei oraşului Iernut transmise S.I.R.U.Mureş cu privire la situaţia copilului – filele 36-39), stabilesc faptul că la momentul instituirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, minora s-a aflat într-o situaţie de risc.

Pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, Curtea a apreciat că solicitarea apelantei de redare a minorei în familie la mamă, nu este la acest moment în interesul copilului. Apelanta nu oferă niciun element de fapt care să creeze convingerea instanţei că situaţiile de risc la care este expusă minora prin obiceiul de a pleca de la domiciliu neînsoţită, nesupravegheată, vor fi înlăturate.

Din coroborarea înscrisurilor enumerate mai sus, rezultă că minora M. împreună cu o soră a acesteia, au fost crescute de bunica maternă M.A.. Minora mai are 7 fraţi, din care patru locuiesc cu apelanta petentă R.A.V., iar doi fraţi locuiesc cu tatăl lor.

Aşadar minora M. nu a fost în grija mamei apelante.

Copilul M. obişnuia să plece nesupravegheată de la locuinţa bunicii materne şi lipsea mai multe zile fără ca bunica maternă să aibă cunoştinţă unde se afla minora.

Astfel, în prima decadă a lunii iunie 2015, minora a plecat de la locuinţa bunicii materne timp de 4 zile, fără ca bunica să ştie unde se afla copilul. Minora a fost găsită pe stradă şi dusă la locuinţa bunicii de către subcomisarul din cadrul Poliţiei oraşului Iernut. Bunica şi-a luat angajamentul de a o supraveghea pe minoră (aspecte redate în adresa nr.12702/10.06.2015 transmisă de Primăria oraşului Iernut către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - fila 39 dosar fond).

Cu toate acestea, la scurt timp angajaţii Primăriei oraşului Iernut au văzut-o pe minoră din nou nesupravegheată. Potrivit adresei nr. 13143/19.06.2015 transmisă de Primăria oraşului Iernut către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (fila 38 dosar fond), minora a fost văzută în dimineaţa zilei de 19.06.2015, orele 6,40, mergând singură pe stradă, în tricou şi cu o pătură pe spate. Avea în mână o brichetă şi câţiva bănuţi, spunând că a fost trimisă de bunica maternă să cumpere pâine. Cu acea ocazie angajaţii Primăriei oraşului Iernut au contactat-o pe bunica minorei, care a spus că minora plecase de acasă în data de 18.06.2015 şi nu s-a mai întors.

În luna iulie 2015 minora a plecat din nou de la domiciliu, timp de două zile. În cursul serii de 8 iulie 2015 a fost găsită în urma unui apel la 112 şi a fost dusă la locuinţa bunicii  materne (adresa nr.13958/09.07.2015 transmisă de Primăria oraşului Iernut către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – fila 37 dosar fond).

Bunica maternă şi-a luat de mai multe ori angajamentul în faţa reprezentanţilor primăriei, de a supraveghea minora (filele 23-25 dosar fond), însă fără rezultat favorabil pentru copilul. La data de 20 iulie 2015 numita R.A. a declarat în faţa asistentului social M.L. din cadrul S.I.R.U., că este de acord cu stabilirea unei măsuri de protecţie pentru minora M., întrucât „fuge de acasă” fără să îi spună (fila 21 dosar fond).

Prin urmare, copilul s-a aflat într-o situaţie de risc cauzată de lipsa de supraveghere. Prin obiceiul minorei de a pleca de la domiciliu fără să îi spună bunicii şi fără a fi supravegheată, aceasta este expusă pericolelor.

Potrivit pieselor dosarului, mama copilului nu s-a implicat şi nu a acţionat în nici un fel pentru a evita aceste situaţii de risc la care se expunea minora.

Din procesul-verbal nr.13443/26.06.2015 încheiat de Primăria Iernut cu ocazia găsirii minorei nesupravegheată şi aducerii acesteia la locuinţa bunicii, rezultă că bunica maternă a luat legătura telefonic cu apelanta, care i-a comunicat faptul că doreşte să plece în Franţa.

De altfel, la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea prezentului apel, s-a prezentat în instanţă numita M.A. (bunica maternă), care a arătat că apelanta avea cunoştinţă de termenul de judecată, dar este plecată în Franţa.

În aceste condiţii şi faţă de circumstanţele cauzei redate mai sus, instanţa a apreciat că la acest moment elementele de fapt nu sunt de natură a crea convingerea asupra posibilităţii apelantei de a asigura supravegherea efectivă şi permanentă a minorei. 

Pe de altă parte, instanţa nu poate identifica nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia unei împiedicări a mamei de a păstra relaţiile cu minora. Dimpotrivă, din cuprinsul raportului privind evaluarea complexă a situaţiei minorei întocmit la data de 14.09.2015 reiese că minora a fost contactată telefonic de către mama apelantă (fila 64 dosar fond). Ulterior, după pronunţarea sentinţei, minora nu a mai fost contactată sau vizitată de vreun membru al familiei (filele 19, 20 dosar apel).

De asemenea, circumstanţele de fapt redate mai sus, conduc la concluzia că anterior luării măsurii plasamentului în regim de urgenţă, Primăria Iernut şi S.I.R.U. Mureş au încercat evitarea separării copilului de familie, prin menţinerea minorei în mediul familial în care a crescut - la bunica maternă. Situaţiile repetate de risc la care era expusă minora au impus însă luarea iniţial a măsurii plasamentului în regim de urgenţă şi apoi a prezentei măsuri de plasament la Casa de tip familial Sărmaşu.

Minora M. are doar 10 ani şi un nivel scăzut de înţelegere a consecinţelor negative ale acestui comportament.

Din certificatul medical nr.281/27.02.2014 şi din adeverinţa medicală din 13 iulie 2015 existente la filele 19, 20 dosar fond, reiese că minora M. prezintă întârziere mintală moderată.

La audierea în cameră de consiliu din data de 4 februarie 2016, minora a arătat că cel mai mult îi place „acasă”. Potrivit precizărilor psihologului care a participat la audiere, minora se referea la locuinţa bunicii  materne (aceasta fiind de altfel locuinţa în care a crescut).

Raportat la prevederile art.264 Cod civil, art.29 alin.4 Legea nr.272/2004, instanţa are în vedere vârsta copilului (10 ani împliniţi în cursul judecăţii prezentului apel, la 27 ianuarie 2016), gradul scăzut de maturitate şi pe de altă parte, necesitatea asigurării unor condiţii corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică, psihică şi comportamentală a copilului şi pentru înlăturarea situaţiei de risc descrisă mai sus.

În acest context, Curtea a apreciat că, aşa cum corect a reţinut judecătorul de fond, toate elementele cauzei creează certitudinea că la acest moment, măsura plasamentului la casa de tip familial Sărmaşu este în interesul copilului.

Potrivit planului individualizat de protecţie, serviciile oferite copilului la Casa de tip familial Sărmaşu prin intermediul cuplului parental şi psihologul Direcţiei, vor asigura un nivel educativ potrivit potenţialului minorei, stimularea cognitivă prin intermediul activităţilor de joc, stimularea limbajului prin comunicare permanentă cu copilul, activităţi cotidiene şi recreative corespunzătoare vârstei şi invitaţii şi înştiinţări ale mamei cu privire la situaţia minorei, cu organizarea de întrevederi cu mama în vedere menţinerii legăturilor de familie.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art.2 şi art. 62 alin.1 lit.c - art.67 din Legea nr.272/2004, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins prezentul apel.

Domenii speta

Spete similare