Reducere contribuţie de întreţinere minor stabilită prin convenţie notarială

Prin sentinţa civilă nr. …. Judecătoria Mediaş a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei B. având ca obiect reducere contribuţie întreţinere minor şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. în calitate de reprezentant legal al minorului C. solicitând instanţei modificarea pensiei de întreţinere stabilită pentru minor prin ,,Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori,, autentificată prin încheierea nr. … emisă de BNP, respectiv reducerea acesteia şi fixarea sumei de 1000 lei cu titlu de pensie de întreţinere, sumă care să se indexeze de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei

În susţinerea cererii se arată că prin ,, Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori,, autentificată prin încheierea nr. … emisă de BNP , s-a luat act de stăruinţa părţilor în cererea de divorţ şi de exercitarea autorităţii părinteşti în comun faţă de minorul C. n. 2002.

Prin aceeaşi convenţie s-a stabilit că reclamantul în calitate de părinte nerezident va achita lunar cu titlu de pensie de întreţinere, 30% din venitul net lunar realizat, în acelaşi sens reclamantul dând o declaraţie pe propria răspundere către angajator, că acceptă a i se reţine procentul de 30% din venitul net lunar realizat.

Susţine reclamantul că ulterior a constatat că această obligaţie este împovărătoare pentru el şi disproporţionată faţă de nevoile reale ale minorului.

Invocă reclamantul şi faptul că notarul nu i-a adus la cunoştinţă cuantumul maxim prevăzut de lege stabilit pentru pensia de întreţinere care pentru 1 copil este de până la 25% din venitul net lunar realizat.

Reclamantul învederează instanţei faptul că angajatorul reţine procentul de 30% din venitul brut şi nu din cel net.

Menţionează reclamantul că şi maximul prevăzut de articolul 529 cod civil de 25% din venitul net este unul prea mare în raport cu nevoile reale ale minorului, cu atât mai mult cu cât şi părintele rezident are aceeaşi obligaţie legală de întreţinere.

În drept sunt invocate prevederile art. 531, 529 cod civil şi 194 c.p.c.

La cerere s-au anexat înscrisuri purtând menţiunea ,, conform cu originalul,, şi anume: convenţie încheiată de părţi, certificat divorţ, declaraţie reclamant, dovezi salarii lunare.

Pârâta formulează întâmpinare conform art. 201 n.c.p.c. solicitând respingerea acţiunii pentru următoarele:

-Reclamantul solicită modificarea unilaterală a unui contract autentic, situaţie inadmisibilă

-Stabilirea pensiei de întreţinere a avut loc pe cale amiabilă în faţa unui notar, obligaţie pe care reclamantul şi-a asumat-o personal şi în mod expres

-Societatea angajatoare i-a solicitat reclamantului o declaraţie scrisă în acest sens pe care acesta  a şi dat-o conform actelor la dosar

-Reclamantul a fost informat atât de către notar cât şi de angajaţii Autorităţii Tutelare de cuantumul maxim de 25% , însă a ales să achite un procent de 30% din venitului net lunar în considerarea fiului său minor şi a nevoilor acestuia

-Pentru modalitatea de executare şi de reţinere a procentului de 30% de către angajator , reclamantul are la îndemână contestaţia la executare

În drept sunt invocate art. 1116 cod civil.

Reclamantul formulează răspuns la întâmpinare fila 25 dosar, prin care îşi menţine solicitările formulate în acţiune.

Analizând cererea reclamantului, instanţa a reţinut:

Prin Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori,, autentificată prin încheierea nr. …. emisă de BNP, părţile au stăruit în acţiunea de divorţ, au convenit asupra exercitării autorităţii părinteşti, în comun, faţă de minorul C. n. 2002, asupra locuinţei acestuia, care a fost stabilită la domiciliul pârâtei , iar cu privire la întreţinerea minorului au hotărât că ambii părinţi vor contribui cu sume la creşterea, educarea, pregătirea profesională, cu menţiunea că reclamantul - părinte separat de minor, va achita lunar 30% din venitul net lunar realizat, sumă care va fi achitată în data de 15 a fiecărei luni.

S-a menţionat în ,,convenţie,, că rezultă şi din ancheta psihosocială nr. … efectuată de Compartimentul Autoritate Tutelară că reclamantul va achita lunar procentul de 30% din venitul net lunar realizat, convenţia încheiată între  părţi reprezentând voinţa lor şi fiind în interesul superior al minorului şi în conformitatea cu ancheta psihosocială efectuată.

Această convenţie a fost autentificată prin încheierea nr. … de BNP.

Părţilor li s-a eliberat şi certificatul de divorţ nr. … în dosar divorţ nr. … al BNP.

La data de 05.09.2014 reclamantul prin actul intitulat ,, Declaraţie,,- fila 12 dosar, menţionează că:  în mod  expres este de acord şi acceptă ca începând cu data de 06.09.2014 în baza ,, Convenţiei,, sus identificate  şi până când minorul C. va deveni major ori dacă se află în continuarea studiilor până la vârsta de 26 ani să achite obligaţia de întreţinere convenită cu pârâta  prin reţinerea de către angajator S.C. „A” S.A. a unui  procent de 30 % din venitul net lunar realizat, iar suma să fie virată în contul de salariu al pârâtei.

Potrivit art. 1166 cod civil contractul este acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane, cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Părţile conform art. 1169 cod civil au avut libertatea de a încheia contractul, de a determina conţinutul acestuia, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi bunele moravuri.

Contractul denumit ,, Convenţie încheiată în procedura divorţului cu copii minori,, a fost încheiat legal, autentificat de un notar public, semnat de către părţi şi asumat, fiind chiar executat.

Dispoziţiile art. 1270 cod civil menţionează că un contract valabil are putere de lege între părţile contractante şi că acesta se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

Prin acţiunea formulată, reclamantul nu a invocat motive de nulitate, ci a solicitat doar modificarea contractului, pentru motive pur subiective, declarând în esenţă că interesul superior al minorului nu mai reclamă necesitatea unui procent de 30% din venitul net lunar cu titlu de pensie de întreţinere ci doreşte achitarea unei sume fixe de 1000 lei.

Această solicitare a reclamantului nu a fost primită de către instanţă, în primul rând pentru că acesta nu a reuşit să dovedească o atare situaţie, dimpotrivă nevoile minorului ar putea să devină mai complexe odată cu înaintarea în vârstă .

Instanţa a apreciat că solicitarea reclamantului de reducere a contribuţiei de întreţinere datorată fiului său minor, nu se încadrează în prevederile art. 531 alin. 1 cod civil, ci se circumscrie prevederilor care stabilesc efectele contractului, interpretarea lor şi  validitatea acestora.

Chiar şi aşa, din analiza probelor administrate respectiv depoziţiile martorilor X. şi Y. răspunsurile părţilor la interogatoriu, actele medicale ale minorului, adeverinţele de venit ale părţilor, instanţa a constatat că susţinerile reclamantului nu sunt întemeiate.

Mama reclamantului, martora X. declară că aceeaşi situaţie financiară o avea reclamantul şi la momentul încheierii ,, convenţiei, dar că şi-a asumat această obligaţie, benevol, în considerarea afecţiunii şi legăturii paterne cu minorul. Susţine această martoră că are cunoştinţe despre  cuantumul lunar al sumei reţinute care ar fi de 3500 lei, ( situaţie combătură de actele la dosar). Martora Y. declară că minorul părţilor este coleg de şcoală cu băiatul său şi că acesta  a participat la toate excursiile organizate de şcoală, că merge la meditaţii şi că părinţii îi asigură un standard de viaţă ,,ridicat”.

La interogatoriul luat reclamantului fila 63/65 dosar, acesta a recunoscut că în mod benevol şi în cunoştinţă de cauză s-a obligat la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 30% din venitul net, că şi la acea dată obligaţiile financiare ale reclamantului concretizate în două credite bancare existau, că minorul a avut unele probleme medicale care însă nu pun probleme grave în prezent, că minorul în considerarea pregătirii sale şcolare este dus la meditaţii de matematică, română şi engleză, că acestuia îi plac călătoriile, excursiile şi că părinţii încearcă să-i ofere cel puţin acelaşi standard de viaţă ca atunci când erau practic o familie. De asemenea s-a dovedit şi faptul că minorul păstrează legătura cu tatăl, dar şi cu bunicii paterni pe care-i vizitează conform înţelegerii dintre părinţii săi.

Conform adeverinţelor de venit ale părţilor, filele 53/54 dosar,  care au aceeaşi unitate angajatoare, reclamantul are un venit net lunar de 6137 lei, iar pârâta un venit net lunar de 3169 lei.

Din statele de plată depuse de reclamant la dosar, nu s-au evidenţiat reţineri ale procentului de 30% din brut, însă în măsura în care reclamantul va considera de cuviinţă are la îndemână contestaţia la executare împotriva unităţii angajatoare, de această eventuală eroare nefiind culpabilă pârâta.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a apreciat că modificarea unui contract dintre două părţi, perfect valabil şi valid, la solicitarea unei singure părţi contractante, fără acordul celeilalte părţi, este o cerere neîntemeiată şi pe cale de consecinţă acţiunea reclamantului a fost respinsă .

În temeiul art. 453 c.p.c. reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei la dosar, fila 79.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.., solicitând, în condiţiile art.471, alin.(7) din Codul de procedură civilă, schimbarea în tot în sensul admiterii acţiunii şi modificarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea creditorului C.  prin „Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori" autentificată prin încheiere nr. … emisă de BNP - respectiv reducerea acesteia şi fixarea sumei de 1.000 de lei cu titlu de pensie de întreţinere, sumă care să se indexeze de drept trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei în conformitate cu art. 531, alin.(2) din Codul civil.

În motivarea apelului se arată că sentinţa civilă nr. ….  pronunţată de Judecătoria Mediaş este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond, a reţinut că „modificarea unui contract dintre două părţi perfect valabil şi valid, la solicitarea unei singure părţi contractante, fără acordul celeilalte părţi, este o cerere neîntemeiată şi pe cale de consecinţă acţiunea reclamantului va fi respinsă".

Or, apelantul arată că, dacă s-ar reţine principiul consemnat de către instanţa de judecată, în materia acesta specială, S-AR ÎNCĂLCA  norma legală care stipulează expres faptul că: dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plătii ei. (art.531, alin.(l) din Codul civil).

Prin „Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori", autentificată prin încheierea nr. …  de către BNP, s-a luat act de stăruinţa părţilor litigante în cererea de divorţ şi de faptul că urmează ca autoritatea părintească asupra minorului C.  născut la data de 2002, să fie exercitată în comun.

Prin aceeaşi convenţie s-a stabilit ca apelantul, în calitate de părinte necustodian, să achite minorului având domiciliul stabilit la mama sa, plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 30% din venitul net lunar realizat.

Apelantul susţine că doar ulterior semnării acestei convenţii a constatat faptul că obligaţia de întreţinere astfel executată este EXCESIV de oneroasă pentru debitor şi este disproporţionat de mare faţă de nevoia creditorului obligaţiei!

De altfel şi legiuitorul a prevăzut, în art.531, alin.(l) din Codul civil, posibilitate ca ulterior stabilirii sau asumării obligaţiei de întreţinere, în condiţiile în care se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, să micşoreze pensia de întreţinere.

Apelantul mai arată că, potrivit art.529, alin.(l) din Codul civil întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar referitor la pensia stabilită prin convenţia părţilor, se ridică următoarele probleme :

A. Cuantumul acesteia este greşit stabilit, având în vedere faptul că, potrivit art.529, alin.(2) din Codul civil, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.

Potrivit acordului şi convenţiei semnată în faţa notarului public cuantumul pensiei asumate este de 30%, deşi procentul exprimat ar fi trebuit să fie de 25% din venitul lunar net, iar stabilirea unei procent ce depăşeşte pe cel prevăzut legal ar fi justificată doar atunci când pensia care s-ar achita în baza procentului sporit ar fi mai adecvată nevoilor creditorului.

Or, în speţa dedusă judecăţii, pensia care s-ar achita în baza procentului legal de 25% ar fi în cuantum lunar de 1.534,25 lei (având în vedere salariul net comunicat la dosarul cauzei de 6.137 Iei) un cuantum suficient faţă de nevoile creditorului.

B. Faţă de dispoziţiile legale referitoare la venitul lunar net şi modul de calcul al acestora se precizează că, veniturile nete ar trebui să includă toate veniturile şi obligaţiile recurente ale celui care este obligat la plata unei pensii alimentare, respectiv veniturile din acţiuni, chirii, salarii nete (ceea ce apare ca venit lunar stabil, in conformitate cu documentele privitoare la salariul plătit) din care să se deducă cheltuielile care grevează aceste venituri cum ar fi ratele lunare la bancă pentru credite pe care acesta le-a angajat înainte de începerea procesului de divorţ sau a procesului prin care se cere obligarea respectivei persoane la plata unei pensii de întreţinere şi alte obligaţii familiale (de exemplu alte persoane în întreţinere).

Or, în cazul de faţă (anexăm prezentei statele de plată pe ultimele 6 luni), apelantul susţine că, procentul de 30% nu se aplică asupra veniturilor nete în sensul legii, adică la suma rezultată după scăderea tuturor contribuţiilor/obligaţiilor datorate, întrucât NU s-au luat în considerare ratele pe care apelantul le achită ca urmare a contractării, în timpul căsătoriei, a unui credit

C. Apelantul susţine că pensia achitată până în prezent NU ţine cont de nevoile reale ale minorului, fiind disproporţionat de mare faţă de acestea, deşi Codul Familiei spune foarte clar că stabilirea pensiei se face în funcţie de nevoia celui care o primeşte, iar coeficienţii enunţaţi de legiuitor sunt coeficienţi maximali şi nu coeficienţi ficşi imperativi.

Aşa cum este cazul în foarte multe cazuri şi în speţa dedusă judecăţii părinţii au contractat anterior divorţului credite pentru bunuri sau servicii, pentru apartament.

Cu toate acestea ratele la bancă sunt scadente lună de lună şi reprezintă de multe ori un efort financiar considerabil pentru respectivul părinte, efort financiar de care judecătorii ar trebui să ţină seama calculând pensia şi în funcţie de mijloacele celui ce urmează a o plăti.

În situaţia în care judecătorii nu iau în considerare aceste obligaţii de plată la bănci se poate ajunge la situaţii tragice atât pentru părintele în cauză care poate ajunge în imposibilitatea de a se susţine pe el, fiind nevoit să trăiască cu un venit foarte mic care i-ar pune în pericol chiar capacitatea de a mai putea produce în viitor veniturile luate în calcul prima dată, iar în final minorii să nu mai poată beneficia nici măcar de o pensie minimă.

De altfel, potrivit dispoziţiilor legale ambii părinţi trebuie să contribuie în mod egal la cheltuielile de necesare satisfacerii nevoilor copilului.

În speţa dedusă judecăţii, în luna decembrie 2014, spre exemplu, cuantumul pensiei de întreţinere reţinute a fost în de 3.549 lei, situaţia repetându-se de mai multe ori în decursul anului 2015!

Astfel că, presupunând că şi mama minorului a cheltuit o sumă aproximativ egală, rezultă că nevoile minorului ar fi estimabile la suma de 7.000 de lei lunar!

În drept, se invocă dispoziţiile  art. 529 şi urm. din Codul civil şi ale art.194 din Codul de procedură civilă.

Intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât apelantul a acceptat în cunoştinţă de cauză semnarea convenţiei de stabilire a pensiei de întreţinere şi nu poate invoca necunoaşterea legii, iar situaţia lui financiară s-a îmbunătăţit pentru că unul dintre creditele pe care le avea de achitat s-a terminat.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat şi va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului de reducere a pensiei de întreţinere stabilită prin convenţia părţilor la divorţ reţinând, în esenţă, că modificarea unui contract dintre două părţi, perfect valabil şi valid, la solicitarea unei singure părţi contractante, fără acordul celeilalte părţi, este o cerere neîntemeiată.

Reclamantul a formulat apel invocând o astfel de pensie de întreţinere stabilită prin convenţie poate fi modificată în condiţiile art.531 Cod civil, dacă s-au schimbat mijloacele celui ce prestează întreţinerea şi nevoia celui ce o primeşte, de asemenea a invocat că întreţinerea a fost stabilită în cuantum mai mare decât maximul legal, venitul net al apelantului este greşit calculat pentru că nu s-au luat în calcul şi obligaţiile pe care acesta le are, respectiv datoriile la bancă şi alte obligaţii familiale, astfel că pensia nu ţine cont de nevoile reale ale minorului, fiind mult mai mare decât acestea.

În primul rând, se reţine că primul motiv de apel este întemeiat, respectiv pensia de întreţinere stabilită prin convenţia părţilor la divorţ poate fi modificată în condiţiile art.531 Cod civil, dacă s-au schimbat mijloacele celui ce prestează întreţinerea şi nevoia celui ce o primeşte, sub acest aspect reţinerile instanţei de fond fiind greşite.

Este adevărat că o convenţie nu poate fi modificată prin voinţa unei singure părţi, însă în acest caz trebuie să se ţină seama de obiectul special al acestei convenţii: stabilirea unei pensii de întreţinere datorate de un părinte pentru copilul său minor. Ori, potrivit art.529 şi 531 Cod civil, întreţinerea se stabileşte (şi se modifică) potrivit cu nevoia celui ce o cere şi mijloacele celui ce urmează a o plăti. Cu toate acestea, apelul nu va fi admis pentru că aceste condiţii care trebuie avute în vedere la stabilirea unei contribuţii de întreţinere nu s-au schimbat în aşa măsură încât să justifice modificarea pensiei de întreţinere. Apelul va fi respins, dar motivarea primei instanţe va fi suplinită şi complinită cu prezentele argumente.

Criteriile generale după care se stabileşte cuantumul întreţinerii sunt: nevoia celui care o cere şi mijloacele celui care urmează a o plăti, aşa cum prevede art. 529 alin. (1) Cod civil. Atunci când este vorba de părinte, în alin. (2) al art. 529 Cod civil se stabilesc limite maxime până la care se poate stabili pensia de întreţinere. Astfel, pentru un copil, limita maximă este de 1/4 din venitul lunar net al debitorului, instanţa de tutelă putând fixa un cuantum al contribuţiei de întreţinere şi sub acest plafon, dacă nevoile creditorului sunt inferioare, după cum va trebui să ţină cont şi de celelalte obligaţii ale celui ţinut la plată. Atunci când debitorul obligaţiei de întreţinere are şi alte bunuri, în afara veniturilor cu caracter de continuitate, pensia se va calcula avându - se în vedere şi aceste mijloace, putându - se, deci, stabili o pensie peste plafoanele arătate mai sus. Instanţa de judecată poate stabili o pensie mai mare decât plafoanele legale şi dacă debitorul pensiei se oferă să o plătească, iar aceasta nu aduce atingere intereselor altor persoane îndreptăţite la întreţinere.

Actualul Cod civil a consacrat contractualizarea dreptului familiei şi a permis soţilor sau părinţilor să încheie convenţii în materii în care vechiul Cod al familiei interzicea cu desăvârşire acest lucru (convenţia matrimonială). Cu atât mai mult, părinţii pot, indiferent dacă sunt divorţaţi sau nu, să se înţeleagă cu privire la întinderea obligaţiei de întreţinere datorată copiilor minori, căci, astfel cum rezultă din art. 499 alin. (4) Cod civil, numai în caz de neînţelegere intervine instanţa judecătorească. În caz de divorţ, înţelegerea trebuie încuviinţată de instanţa judecătorească sau constatată de notarul public, care va veghea la apărarea intereselor minorului, precum şi a altor persoane îndreptăţite la întreţinere.

În speţă, părţile au divorţat în faţa notarului public care a şi constatat înţelegerea părţilor referitoare la aspectele accesorii divorţului, printre care şi acordul reclamantului apelant de a plăti în favoarea minorului o cotă de 30% din venitul său net lunar realizat.

În acţiunea de faţă instanţa are a verifica dacă, de la momentul încheierii acestei convenţii, 12.05.2014, s-au schimbat condiţii care trebuie avute în vedere la stabilirea unei contribuţii de întreţinere, respectiv nevoia minorului şi mijloacele debitorului.

Faţă de aceste aspecte, acţiunea a fost în mod corect respinsă şi apelul se impune a fi respins pentru că aceste aspecte nu s-au schimbat. Apelantul a invocat boala tatălui său de care trebuie să aibă grijă, ratele la creditele bancare pe care le are de plătit şi faptul că nevoile copilului sunt mai mici decât suma pe care o plăteşte el.

În ceea ce priveşte boala tatălui reclamantului, deşi este reală, iar reclamantul îşi ajută părinţii, aceasta nu poate determina reducerea pensiei de întreţinere pentru minor întrucât nu este o împrejurare nouă, ci exista şi la data divorţului părţilor. Aceeaşi soluţie se impune şi referitor la rate pentru că nu se invocă credite noi, ci creditele anterioare divorţului. Mai mult, unul dintre credite a fost plătit integral, deci reclamantul plăteşte în acest moment rate mai mici decât cele pe care le plătea la momentul încheierii convenţiei.

Ultimul motiv invocat este cel referitor la nevoile minorului. Minorul este născut în anul 2002, deci avea la divorţul părţilor vârsta de 12 ani, iar în prezent are 14 ani. În aceste condiţii şi fără a se face nicio dovadă în acest sens, nu se poate reţine că nevoile minorului sunt mai mici decât cele pe care acesta le avea la 12 ani. Dimpotrivă, nevoile minorului care se află în pragul adolescenţei devin tot mai mari şi nu justifică reducerea pensiei. Ceea ce susţine de fapt apelantul este aceea că nevoile minorului sunt (şi au fost şi la data divorţului) mai mici decât suma stabilită ca pensie de întreţinere, însă aceasta a fost voinţa părţilor în acel moment iar în prezent nu există motive care să justifice reducerea pensiei.

Nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate.

Aşa cum am arătat deja, pensia de întreţinere poate fi stabilită în cuantum mai mare decât maximul legal, dacă voinţa părţilor este în acest sens, respectiv dacă debitorul este de acord să plătească o sumă mai mare. Aceasta fiind situaţia în speţă, reclamantul care a fost de acord să plătească o sumă mai mare decât maximul legal, nu poate invoca această dispoziţie legală în favoarea sa. Evident că înţelegerea părţilor a avut un temei la acel moment, iar instanţa constată că aceasta este în interesul minorului de a avea un nivel de trai identic cu cel avut anterior divorţului părinţilor săi.

În ceea ce priveşte conţinutul noţiunii de venit net, aceasta, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, este o chestiune de executare a înţelegerii părţilor, iar dacă reclamantului i se execută silit o cotă mai mare decât 30% din venitul său net lunar realizat, acesta poate formula contestaţie la executare cu acest obiect.

În baza art.480 Cod proc. civ. se va respinge apelul şi se va păstra sentinţa atacată.

În baza art.453 Cod proc. civ., fiind în culpă procesuală pentru promovarea unei căi de atac neîntemeiate, apelantul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în apel în sumă de 1640 lei (onorariu de avocat de 1500 lei şi contravaloarea a două drumuri Sibiu-Mediaş şi retur în valoare de 140 lei). Instanţa a apreciat că, faţă de obiectul cauzei şi de munca depusă de avocatul intimatei, nu se impune reducerea acestor cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare