Apel. Acţiune în anulare. Tardivitate.

Domeniu: Insolvenţa.

Apel. Acţiune în anulare.  Tardivitate.

Lichidatorul nu a fost în măsură să întocmească raportul prevăzut de art. 20 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 întrucât nu i s-au pus la dispoziţie toate actele financiar contabile ale debitoarei. În concluzie, cererea lichidatorului a fost formulată în interiorul termenului de 16 luni, astfel că nu este tardivă.

Art.  79, 80 alin.1 lit. c Legea nr. 85/2006.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 276 din 10.02.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în data de 29.07.2014, sub nr. reclamantul E. I. I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. T. C. S.R.L. a formulat o acţiune în anulare în contradictoriu cu debitorul SC T. C. SRL,  prin administrator special  R. D. şi pârâtul R. D., în temeiul dispoziţiilor art. 79, art.80 alin.(l) lit.c) din Legea nr.85/2006, prin care a solicitat anularea plaţii efectuate către asociatul societăţii debitoare Roman Daniel, reprezentând dividende acordate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei; repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării paratului R. D. la restituirea dividendelor încasate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei.

În cauză a fost formulată o cerere de intervenţie accesorie de către creditorul S.C. S.I. S.R.L.  – în reorganizare judiciară, reprezentat de administrator special, prin care solicită admiterea în principiu a cererii şi comunicarea acesteia către părţi, iar pe fond, admiterea acţiunii în anulare.

Prin sentinţa civilă nr. 5022 din 28.05.2015 s-a admis, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. S. I. S.R.L. – în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator special, s-a admis excepţia  de tardivitate a acţiunii în anulare şi s-a respins acţiunea în anulare formulată de administratorul judiciar E. I. I.P.U.R.L. şi cererea de intervenţie a S.C. S. I. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul S.C. T. C. S.R.L., reprezentat de administratorul special T.A. P.S.R.L. şi pârâtul R. D..

Pentru a decide astfel judecătorul sindic a reţinut, cu privire la cererea de intervenţie accesorie, că S.C. S.I. S.R.L. – în reorganizare judiciară, este un creditor înscris în tabelul obligaţiilor debitorului, reprezentând creditorul majoritar ce deţine 71% din totalul masei credale.

În această calitate creditorul justifică un interes constând în întregirea averii debitorului prin anularea plăţilor efectuate de către acesta, anterior deschiderii procedurii, anulare ce constituie obiectul prezentei acţiuni. Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte, prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie favorabilă părţii pentru care a intervenit, natura juridică a intervenţiei accesorii fiind aceea de apărare.

Cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii în anulare, s-a reţinut că raportul asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a fost întocmit la data de 25.07.2014. 

Acţiunea în anulare ce constituie obiectul prezentului dosar a fost formulată la data de 29.07.2014.

Potrivit art.81 al.1 din Legea nr.85/2006, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Din punct de vedere al consecinţelor pe care le produce depunerea cu întârziere a acestui raport, cu referire la termenul de prescripţie de 1 an pentru introducerea acţiunii în anulare, administratorul judiciar are posibilitatea să solicite repunerea în termen, întemeiat pe art.186 N.C.pr.civ. , cerere pe care nu a făcut-o însă în prezenta procedură.

Nu se poate reţine interpretarea dată de intervenient, în sensul că acest termen curge de la data depunerii efective a raportului, deoarece ar însemna că în situaţia în care administratorul judiciar depune acest raport oricând, pe parcursul procedurii, indiferent de motivele care au determinat întârzierea, aceste termen să-l depăşească pe cel special, de decădere, de 16 luni.

Chiar în situaţia în care,  conform unor interpretări,  termenul de 40 de zile pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 ar fi socotit un termen de recomandare, administratorul judiciar trebuie să justifice întârzierea în îndeplinirea atribuţiilor.

Introducerea termenului special de 16 luni, interpretat fiind ca un termen de decădere nu are ca scop „încurajarea „ administratorului judiciar în exercitarea cu întârziere a atribuţiilor sale, ci trebuie văzut ca un termen subsidiar, funcţionând ca o limită maximă doar în ipoteza în care termenul de depunere a raportului privind cauzele insolvenţei este prelungit şi aceasta, cu încuviinţarea judecătorului sindic.

Aşa cum a arătat şi administratorul judiciar în rapoartele de activitate, debitorul i-a pus la dispoziţie documentele contabile, ele fiind analizate din moment ce în raportul de activitate prezentat la 09.01.2014 ( fila 152, dosar de fond) administratorul judiciar a menţionat că a început demersurile pentru recuperarea creanţelor, că a efectuat plăţi către salariaţi şi furnizori şi chiar a exprimat un punct de vedere cu privire la oportunitatea formulării acţiunilor în anulare. Aşadar, nu se justifică întocmirea cu întârziere a raportului asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, din moment ce în luna ianuarie 2014 administratorul judiciar avea o imagine asupra activităţilor desfăşurate de către debitoare sub aspectul înstrăinărilor/ plăţilor efectuate de aceasta, iar pe de altă parte administratorul judiciar nu a invocat faptul că nu a intrat în posesia documentelor contabile ,ci  dimpotrivă, că volumul mare de înscrisuri a determinat îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor .

În consecinţă, nu este întemeiată susţinerea intervenientului conform căreia debitorul este în culpă pentru neprezentarea actelor financiar contabile ale debitoarei, respectiv a listei privind plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate cu 120 de zile anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii şi această împrejurare ar fi cauzat formularea cu întârziere a acţiunii în anulare.

De altfel, în cuprinsul raportului asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă depus la 24.07.2014 ( fila 83, vol.2 dosar de fond) nu se face nici o referire la situaţia transferurilor patrimoniale şi nici nu se reţine culpa vreunei peroane din structura de conducere în apariţia stării de insolvenţă.

În cauză, termenul de prescriptie a început să curgă de la 22.05.2013 (dată la care se împlineau cele 40 de zile acordate pentru depunerea raportului asupra cauzelor, după deschiderea procedurii de insolvenţă) cu observaţia că administratorul judiciar nu a solicitat prelungirea termenului pentru depunerea acestui raport.

Cum acţiunea în anulare a fost formulată la data de 29.07.2014, tribunalul a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripţie, fără a se aplica termenul de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolventei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel lichidatorul judiciar al debitoarei T.C. SRL, SP E.I. IPURL şi intervenientul S.I. SRL, cererile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă sub acelaşi număr unic de dosar.

Apelantul SC E.I. IPURL solicită schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii, admiterea acţiunii în anulare şi, pe cale de consecinţă anularea plăţii efectuate către asociatul societăţii debitoare Roman Daniel, reprezentând dividende acordate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării paratului R. D. la restituirea dividendelor încasate în perioada februarie 2013-  martie 2013 în cuantum de 605.000 lei.

Apelantul arată că motivarea instanţei de fond este în sensul că la data de 09.01.2014 (data depunerii raportului nr.2 de activitate) administratorul judiciar a prezentat situaţia contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare în perioada 2013 - martie 2013, raportat la dispoziţiile art. 79 şi 80 din legea 85/2006, motiv pentru care se subînţelege faptul că la acea dată se cunoştea situaţia debitoarei, dar mai ales a plăţilor efectuate de aceasta, astfel încât acţiunea în anulare este tardiv formulată.

Este adevărat că la termenul de judecată din data de 09.01.2014, administratorul judiciar a prezentat situaţia contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare în perioada 2013 - martie 2013, dar acest aspect nu înseamnă, implicit, că la acea dată administratorul judiciar avea o imagine de ansamblu, cu atât mai mult o imagine clară, asupra tuturor operaţiunilor efectuate anterior celor 3 ani înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă. Prin urmare, presupunerea instanţei de fond, în sensul că administratorul judiciar avea cunoştinţă de efectuarea plăţilor descrise mai sus către pârâtul R. D., reprezentând dividende este nesusţinută de un suport temeinic, care să conducă la convingerea clară că acţiunea în anulare este tardiv formulată

Pe de alta parte, prin întâmpinarea formulată, pârâtul R. D. nu menţionează, cu atât mai puţin nu face proba contrară, momentul la care societatea debitoare T. C. a pus la dispoziţie documentele din care să reiasă plăţile efectuate către acesta, reprezentând dividendele. Ori, în atare situaţie, în care pârâtul/societatea debitoare nu poate face dovada predării şi analizării de către administratorul judiciar a documentelor care atestau plata dividendelor, nu se poate „presupune" că acesta din urmă avea cunoştinţă de situaţia dată, respectiv toate operaţiunile efectuate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii.

Mai mult decât atât, întocmirea raportului privind cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolvenţă a debitoarei a presupus din partea administratorului judiciar o analiză laborioasă a unui volum foarte mare de documente. Pe de altă parte, întârzierea efectuării acestui raport s-a datorat predării succesive a documentelor contabile de către reprezentanţii debitoarei. Faptul că documentele contabile nu s-au predat în termenul prevăzut de legiuitor, spre a putea fi analizate de către administratorul judiciar în timp util şi a nu depune raportul prev. de art. 59 cu întârziere, se poate observa şi din omisiunea paratului de a arata când/cum sau în cât timp au fost predate documentele contabile ale debitoarei, în special cele care reflectau toate operaţiunile efectuate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii.

Potrivit art.81 alin 1 din Legea 85/2006, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 şi 80 din Legea 85/2006 poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin.1 lit.b, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Din interpretarea logica şi sistematica a acestei dispoziţii legale, rezulta că legiuitorul a instituit doua termene pentru introducerea acţiunii în anulare a actelor frauduloase de către administratorul judiciar/lichidator, astfel: un termen special de un an de la data întocmirii raportului prevăzut de art.20 alin.1 lit.b din Legea 85/2006 şi un termen de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolventei.

Prin urmare, instanţa nu poate retine că temeinica susţinerea paratului R. D., potrivit căreia termenul de un an curge de la data stabilita pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 din lege.

Pe fondul cauzei, apelanta apreciază că încasarea dividendelor de către pârât, deşi cunoştea situaţia financiară a societăţii T. C. SRL, a fost efectuată în dauna creditorilor debitoarei, care au fost prejudiciaţi prin neachitarea creanţelor datorate.

Această operaţiune reprezintă un act încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolvenţă, iar poziţia pârâtului în cadrul societăţii debitoare, respectiv asociat al acesteia având o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 25%, denotă intenţia tuturor părţilor implicate de a se sustrage de la urmărirea de către creditori, lezând astfel drepturile acestora, aspecte ce se încadrează întocmai în dispoziţiile art. 80 alin.1 lit.c) din Legea 85/2006.

În drept: art. 8 din Legea nr. 85/2006 şi art. 466 Cod de procedură civilă.

Apelanta SC S. I. SRL solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii excepţiei tardivităţii, admiterea acţiunii în anulare şi pe cale de consecinţă anularea plăţii efectuate către asociatul societăţii debitoare R.D., reprezentând dividendele acordate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei;  repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtului R.D. la restituirea dividendelor încasate în perioada februarie 2013- martie 2013 în cuantum de 805.000 lei.

Intimatul R.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea, în tot a sentinţei atacate, pentru susţinerile care au fost  invocate prin întâmpinarea depusă la judecata cauzei în fond.

Analizând sentinţa atacată, în raport de probele administrate, criticile formulate, susţinerile părţilor şi temeiul de drept invocat Curtea reţine următoarele:

În primul rând, apelul declarat de intervenienta SC S. I. SRL va fi respins  ca tardiv declarat.

Potrivit dispoziţiilor art. 468 alin (1)  Cod de procedură civilă termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. După cum se poate observa din cuprinsul înscrisului aflat la fila  79 dosar fond, hotărârea atacată, i s-a comunicat apelantei în data de 1.07.2015 la sediul ales aceasta fiind primită de administrator B. M., identificat prin datele din actul de identitate, pe dovada de înmânare fiind aplicată şi ştampila şi semnătura unui reprezentant al societăţii de Avocaţi D. şi asociaţii.

Apelul SC S.I. SRL a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în data de 16.09.2015 (data poştei, aflată pe plicul prin care s-a expediat cererea de apel fiind aceeaşi – 16.09.2015) deci cu mult peste termenul imperativ de 30 de zile, stabilit de dispoziţiile procedurale precitate.

În aceste condiţii apelul declarat de intervenienta SC S.I. SRL va fi respins ca tardiv declarat.

Apelul formulat de către reclamanta Sp E. I. IPURL - în calitate de administrator judiciar al T.C. SRL va fi admis, Curtea având în vedere următoarele considerente:

Excepţia tardivităţii acţiunii în anulare a fost în mod greşit admisă de către Judecătorul sindic.

Astfel, acţiunea în anulare a fost formulată în data de 29.07.2014. Prin cererea introdusă la data de 05.04.2013, în temeiul dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 185/2006 privind procedura insolvenţei, S.C. T.C. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă. Prin încheierea de şedinţă din data de 11.04.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr.13833/3/2013 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă prin procedură generală asupra T.C. fiind desemnat în calitate de Administrator judiciar al debitoarei E. I.IPURL.

Potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, „Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de  la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii".

Din interpretarea logică şi sistematică a acestui articol rezultă că legiuitorul a instituit două termene pentru introducerea acţiunii în anularea actelor frauduloase de către administratorul/lichidator judiciar, respectiv: un termen special de prescripţie extinctivă de un an de la data întocmirii raportului prevăzut de art.20 al.1 lit.b din Legea nr.85/2006 un termen de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Tribunalul a reţinut în mod greşit că termenul de 1 an ar curge de la data stabilită pentru întocmirea raportului prevăzut de art.20 din lege, indiferent daca acesta a fost sau nu efectiv întocmit. Dacă o asemenea întâmpinare ar fi corectă, atunci, termenul de 16 luni nu ar mai fi aplicabil niciodată întrucât am avea un termen de 1 an calculat de la 60 de zile de la deschiderea procedurii, care s-ar împlini întotdeauna înainte de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Apoi termenul de 60 de zile pentru întocmirea raportului prevăzut de art.20 alin. (1) lit.b din Legea nr.85/2006 este un termen de recomandare, fiind permisă întocmirea acestui raport şi cu depăşirea termenului menţionat.

Tocmai de aceea termenul de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 1 an este incert, depinzând de data întocmirii raportului prevăzut de art.20 din lege.

Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul a simţit nevoia introducerii unui termen de decădere, alături de termenul de prescripţie de 1 an caracterul incert al momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie, avându-se în vedere tocmai depunerea raportului de către administratorul/lichidatorul judiciar şi nu simpla expirare a unui termen de recomandare, situaţie în care teza a II a a art.81 din Legea nr.85/2006 ar rămâne  fără  aplicabilitate practică.

Curtea  constată că lichidatorul nu a putut întocmi raportul prevăzut de art. 20 alin (1) lit. b din Legea nr.85/2006, întrucât nu i s-au pus la dispoziţie toate actele financiar-contabile ale debitoarei. În concluzie, cererea lichidatorului a fost formulată în interiorul termenului de 16 luni, astfel că nu este tardivă.

În altă ordine de idei, acţiunea în anulare îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi admisă, respectiv:

-operaţiunea de plată a dividendelor către pârâtul R. D.  (în condiţiile în care se cunoştea situaţia financiară a SC T.C. SRL) s-a făcut în dauna creditorilor, care au fost prejudiciaţi prin neachitarea creanţelor;

-operaţiunea reprezintă un act încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Având în vedere şi poziţia pârâtului, de asociat al debitoarei (care deţinea 25% din capitalul social şi care cunoştea foarte bine situaţia economică a acesteia), anterior acordării dividendelor, trebuia verificată situaţia financiară a societăţii, întrucât un grad mare de îndatorare, raportat la cifra de afaceri nu a condus decât la lezarea drepturilor creditorilor, de a-şi recupera creanţelor datorate de către debitoare.

În cauză plata dividendelor reprezintă o operaţiune cu un asociat deţinând peste 20% din capitalul social, plată efectuată în ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; acestea sunt potrivit art. 80 alin. (2) lit. a operaţiuni efectuate cu una dintre persoanele identificate de textul de lege, în speţă cu un asociat deţinând peste 20% din capitalul social, situaţie în care prezumţia de fraudă este stabilită de lege, aceasta fiind demonstrată de „relaţiile speciale" dintre pârâtul R.D. şi debitoarea T.C., nefiind necesară proba complicităţii la fraudă.

Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin (2) Cod de procedură civilă Curtea a admis apelul declarat de SCP E. I. IPURL, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins excepţia tardivităţii acţiunii în anulare şi a admis acţiunea în anulare.

A dispus anularea plăţii efectuate către asociatul R.D., reprezentând dividende acordate în perioada februarie 2013 - martie 2013, în cuantum de 605.000 lei. A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că l-a obligat pe pârâtul R.D. la restituirea către debitoare a sumei de 605.000 lei, a menţinut celelalte dispoziţii privind admiterea în principiu a cererii de intervenţie.

Domenii speta

Spete similare