Revendicare

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea adresată instanţei la data de 05.08.2015 şi înregistrată sub nr.822/179/2015, reclamanţii A.GH., D.M.şi A.C.au chemat în judecată pe pârâţii N.D.şi N.I., solicitând ca, pe cale de hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 2500 m.p. teren, situat în extravilanul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, identificat în titlul de proprietate nr.1880/04.01.1993, în T 23, P230, între vecinii: la Nord – N.D., la Est – canal, la Sud – N.T.şi la Vest – drum stradal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au învederat că, potrivit titlului de proprietate nr.1880/04 ianuarie 1993, terenul aflat în litigiu a aparţinut defunctului lor tată A.D., iar conform certificatului de moştenitor nr.30/06 iunie 2005, moştenitori au rămas reclamanţii în calitate de soţie supravieţuitoare, fiică şi fiu.

Au susţinut reclamanţii că, în primăvara anului 2014, cu ocazia efectuării lucrării de cadastru au constatat că pârâţii le ocupă suprafaţa de teren sus menţionată şi, deşi au încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, pârâţii au refuzat categoric şi se erijează în proprietari ai terenului, iar încercarea lor de a evita declanşarea unei proceduri în instanţa de judecată a eşuat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.563 Cod civil, art.451 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii, reclamanţii au arătat că înţeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză topometrică şi au depus, în copie, următoarele înscrisuri: acte de identitate, titlul de proprietate nr.1880/04.01.1993, certificatul de moştenitor nr.30/06.06.2005, schiţa cadastrală a imobilului, încheiere intabulare carte funciară, extras de carte funciară pentru informare, certificat fiscal, proces verbal de trasare.

La data de 26.08.2015, reclamanţii au depus precizări prin care au arătat că din eroare a fost menţionat N.D.ca pârât, acesta fiind dealtfel şi decedat, iar calitate de pârât o are doar fiul acestuia N.I..

Prin urmare nu este necesară introducerea în cauză a eventualilor moştenitori ai defunctului N.D.întrucât calitatea procesuală pasivă aparţine în exclusivitate pârâtului N.I..

Prin întâmpinare, pârâtul N.I. a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtului N.D., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a pârâtului N.D., a învederat că, în mod eronat, reclamanţii au chemat în judecată pe pârâtul N.D., întrucât acesta a decedat încă din data de 31 mai 2011, iar reclamanţii au cunoştinţa de decesul pârâtului N.D., având în vedere că reclamanta A.Gh. şi defunctul A.D.sunt naşii pârâtului decedat şi nu în ultimul rând comunitatea mică în care trăiesc.

Capacitatea procesuală de folosinţa – „legitimatio ad processum” – presupune capacitatea persoanei (în speţă – fizică) de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual.

Persoanele fizice dobândesc capacitate procesuală de folosinţa la momentul naşterii şi o pierd odată cu moartea.

A arătat pârâtul N.I. că, în urma decesului lui N.D., au rămas următorii moştenitori: N.I. (pârât), N.M.– în calitate de fii şi N.D.M.– soţie supravieţuitoare, susţinând că reclamanţii ar fi trebuit să stabilească în mod corect cadrul procesual şi din punctul său de vedere, trebuie introduşi în cauză moştenitorii lui N.D..

Pe fondul cauzei, a învederat pârâtul N.I. că nu a încălcat dreptul de proprietate şi posesie asupra suprafeţei de 2500 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Minai Bravu, judeţul Tulcea, teren aflat din susţinerile reclamanţilor în T 23, P230, susţinând că defunctul său tată a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate suprafaţa de 9 ha si 9980 mp în extravilanul şi intravilanul comunei Mihai Bravu, conform titlului de proprietate nr.64270/19.05.1997.

A arătat pârâtul N.I. că suprafaţa de teren de 5000 mp, evidenţiată în titlul de proprietate despre care s-a făcut vorbire, aflată în T 23, P 230, a fost vândută de tatăl său prin act autentic de vânzare-cumpărare astfel: jumătate acestuia (2,05 ha) şi jumătate fratelui său N.M.(2,05 ha).

Astfel, nu a lucrat decât terenul ce face obiectul exclusiv al dreptului său de proprietate, dobândit de la defunctul său tată N.D., prin contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.516/02.03.2001 la B.N.P. Galca Ana şi Galca Grigore, învecinându-se la N – N.M.(frate), la V–drum exploatare, la E – canal şi S – A.D., aflat în aceeaşi T 23 şi P 230.

Din contra, în primăvara acestui an, nepoata reclamantei D.M., respectiv L.F.este cea care a intrat pe terenul său şi i-a stricat cultura de lucernă, motiv pentru care tot în fata acestei instanţe de judecată a introdus împotriva acesteia o acţiune având ca obiect revendicare imobiliara-grăniţuire.

În probaţiune, a solicitat pârâtul încuviinţarea probei cu interogatoriu, cu înscrisuri, cu martori, cu expertiză tehnică topografică şi a depus titlul de proprietate nr.64270/19 mai 1997, contractul autentificat sub nr.515/02.03.2001 de BNPA Gâlcă Ana şi Gâlcă Grigore şi nr., fişa bunului imobil, plan de amplasare în zonă, încheierea nr.194/09.03.2001 şi contractul autentificat sub nr.516/02.03.2001 la BNPA Gâlcă Ana şi Gâlcă Grigore .

La termenul de judecată din 04.11.2015, avocatul pârâtului a susţinut că, faţă de precizările formulate de către reclamanţi la data de 26.08.2015, nu mai înţelege să susţină excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului N.D..

Instanţa, având în vedere că reclamanţii au formulat precizări prin care au susţinut că din eroare a fost menţionat pârâtul N.D.ca pârât, calitate de pârât având doar numitul N.I., precizări faţă de care pârâtul N.I. renunţă la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului N.D.invocată prin întâmpinare, a dispus a se lua act de precizarea acţiunii ,sub aspectul cadrului procesual pasiv şi pe cale de consecinţa scoaterea din cauză a pârâtului N.D..

Soluţionând cauza, instanţa reţine următoarele:

Prin titlul de proprietate nr.1880/04.01.1993 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 6 ha şi 3093 mp teren, situată pe teritoriul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, numitului A.D., din care suprafaţa de 6 ha situată în extravilanul localităţii Mihai Bravu, iar suprafaţa de 3093 mp în intravilanul aceleaşi localităţii, suprafaţa în litigiu aflându-se în tarla 23, parcela 230 mp, între vecinii: la Nord – N.D., la Est – canal, la Sud – N.T., la Vest – drum exploatare.

Prin certificatul de moştenitor nr.30/06.06.2005 eliberat de Biroul Notarial Emil Mihalcea din Babadag, judeţul Tulcea, s-a constat că de pe urma defunctului A.D., decedat la data de 19 iunie 2002, au rămas ca moştenitori legali A.Gh. în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă indiviză de 2/8, A.C.şi D.M., în calitate de fiu şi fiică, fiecare cu o cotă de 3/8.

S-a reţinut că masa succesorală se compune, pe lângă celelalte bunuri menţionate în certificatul de moştenitor nr.30/06.06.2005 eliberat de Biroul Notarial Emil Mihalcea din Babadag, şi dintr-un teren arabil situat în extravilanul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, în suprafaţă de 5000 mp, suprafaţă din act, suprafaţa reală urmând a fi stabilită prin măsurători de cadastru, pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate defunctului A.D., conform titlului de proprietate nr.1880/04.01.1993 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, în tarla 23, parcela 230, teren cu vecinii: N – N.D., E – canal, S – N.T., V – drum exploatare.

Prin titlul de proprietate nr.64270 din 19 mai 1997 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate numitului N.G.D., în temeiul Legii nr.18/1991 a fondului funciar, asupra suprafeţei de 9 ha şi 9980 mp, situată pe teritoriul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, din care suprafaţa de 9 ha şi 6100 mp în extravilanul comunei Mihai Bravu, iar suprafaţa de 3880 mp în intravilanul aceleaşi localităţi.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/02.03.2001 la BNPA Gâlcă Ana şi Gâlcă Grigore, numitul N.D., în calitate de vânzător, a înstrăinat pârâtului N.I., în calitate de cumpărător, suprafaţa de 2,05 ha, situată în extravilanul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, după cum urmează: suprafaţa de 8.500 mp, având nr. cadastral 119/2, aflată în tarlaua 15, parcela A158, care se învecinează la N cu proprietate N.M., la S cu proprietatea V.Gh., la E cu linie parcelare, şi la V cu drum, suprafaţa de 7.050 mp, având nr. cadastral 123/2, aflată în tarla 27, parcela A291, care se învecinează la N cu drum exploatare, la S cu canal, la E cu proprietatea moştenitorilor S.D.şi la V cu proprietatea N.M., suprafaţa de 2500 mp, având nr. cadastral 118/1, aflată în tarlaua 23, parcela A230, care se învecinează la N cu proprietatea N.M., la S cu proprietatea A.D., la E cu canal şi la V cu drum exploatare, şi suprafaţa de 2000 mp, având nr. cadastral 125/2, aflată în tarlaua 25, parcela A258, care se învecinează la N cu proprietatea N.M., la S cu proprietatea V.Gh., la E cu drum exploatare şi la V cu linie parcelare, loturile fiind identificate conform schiţelor de plan ce fac parte integrantă din prezentul contract.

În cauză, la cererea părţilor s-a încuviinţat şi administrat proba cu interogatoriul părţilor şi expertiză tehnică judiciară, având ca obiective: individualizarea terenului în suprafaţă de 2.500 mp, situat în extravilanul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, identificat în titlul de proprietate nr.1880/04.01.1993, în T 23, P 230,  în raport de actele de proprietate ale părţilor şi dacă pârâtul ocupă vreo suprafaţă de teren din proprietatea reclamanţilor.

La interogatoriul luat părţilor, acestea şi-au menţinut susţinerile din acţiune şi respectiv întâmpinare.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert Florea Gheorghe s-a conchis că terenul lucrat de reclamanţi până în prezent, în suprafaţă de 5000 mp conform titlului de proprietate nr.1880/04.01.1993, are în realitate doar 3700 mp,  că terenul lucrat de vecinul de la sud are o suprafaţă de 6800 mp, cu 1800 mp mai mult faţă de planul parcelar unde se arată că deţine doar 5000 mp, iar terenul de la nord, lucrat de pârât (2500 mp) care provine dintr-un lot de 5000 mp, în urma măsurătorilor s-a constatat că şi acesta este mai mare cu 1600 mp, învederând expertul că hotarele dintre cei puşi în posesie în această tarla nu au fost stabilite corect sau dacă au fost, în timp, acestea s-au modificat funcţie de vigilenţa vecinului, fiind extravilan nu se poate îngrădi, iar semnele de hotar dispar, însă nu se poate stabili din vina cui.

S-a mai arătat în raportul de expertiză că suprafeţele lucrate de părţi nu corespund cu planul parcelar, iar în urma măsurătorilor efectuate de către reclamanti pentru înscrierea în cartea funciară şi trasarea în teren a imobilului după coordonatele stereo 70 ale cadastrului s-a constatat că pârâtul ocupă o suprafaţă de 1400 mp din terenul reclamanţilor dar acest fapt se datorează faptului că punerea în posesie nu s-a făcut cu aparatura existentă la ora actuală.

Conform actelor puse la dispoziţie de părţi, expertul a parcelat terenul (funcţie de celelalte imobile înscrise la OCPI Tulcea) pentru fiecare dintre părţi şi a rezultat planul de situaţie – planşa nr.1 unde se arată care sunt suprafeţele de teren ale fiecărei părţi funcţie şi de celelalte imobile înscrise în cartea funciară şi pentru o mai mare siguranţă a întocmit pentru fiecare imobil (parte în proces) câte un plan de situaţie astfel: planşa nr.2 pentru reclamanţi şi planşa nr.3 pentru pârâţi.

La termenul de judecată din 13.01.2016, avocatul reclamanţilor a arătat că expertul nu a individualizat suprafaţa de 1400 mp pretinsă a fi ocupată de pârâtul N.I. din suprafaţa deţinută de reclamanţi, solicitând instanţei a pune în vedere expertului să individualizeze pe schiţă această suprafaţă, iar avocatul pârâtului a apreciat că expertul nu a răspuns la obiectivul nr.2 susţinând totodată că nu este individualizată pe schiţă suprafaţa de teren pretinsă a fi ocupată de pârâtul N.I. din suprafaţa deţinută de reclamanţi.

Prin urmare, instanţa a apreciat, având în vedere criticile aduse de apărătorii părţilor la raportul de expertiză şi analizând lucrarea întocmită de expertul Florea Gheorghe, că se impune lămurirea raportului de expertiză, în sensul că expertul să precizeze suprafaţa exactă de teren ocupată de pârâtul N.I. din suprafaţa deţinută de reclamanţi şi totodată să individualizeze  pe schiţă  suprafaţa pretinsă a fi ocupată de pârâtul N.I. din suprafaţa deţinută de reclamanţi.

În completarea raportului de expertiză tehnică judiciară, expertul a precizat că s-a ocupat de pârât o suprafaţă de 1400 mp din terenul reclamanţilor, iar pentru individualizarea acestei suprafeţe pe schiţă a întocmit planul de situaţie  - planşa nr.2A, anexă la acest răspuns, din care rezultă cei 1400 mp de teren ocupat de pârâtul N.I. din suprafaţa de teren a reclamanţilor.

Evaluând materialul probator administrat în cauză, referitor la cererea în revendicare se apreciază că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate în parte.

Prin obiect şi cauză, acţiunea în revendicare imobiliară are în vedere un imobil cu individualitate distinctă şi independentă, deţinut nelegitim de către o  persoană, alta decât adevăratul proprietar, care, neavând posesiunea bunului, cere recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea bunului.

Individualitatea bunului circumscrie totalitatea particularităţilor care îl identifică distinct şi particular, între care, şi limitele în spaţiu, astfel cum se presupune că au fost dintotdeauna şi rezultă din titlul proprietăţii.

În cauză, la individualizarea proprietăţilor s-a ţinut seama de titlurile de proprietate, cât şi de situaţiile anexă la aceste titluri, respectiv documentaţie cadastrală, planul de amplasament şi delimitare, titluri ce servesc la individualizarea proprietăţilor.

Conform raportului de expertiză completat întocmit de expert Florea Gheorghe, parte din suprafaţa revendicată de reclamanţi, respectiv suprafaţa de 1400 m.p. se află în posesia pârâtului N.I., iar acesta nu justifică un titlu pentru această suprafaţă.

În drept, pe fondul cauzei, sunt incidente următoarele dispoziţii legale:

Potrivit art.555 Cod civil proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege (alin.1). În condiţiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte, după caz (alin.2).

Art.563 Cod civil stabileşte că, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoana care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul (alin.1). Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel (alin.2). Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este deplin recunoscut.

Raportând dispoziţiile legale la situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază ca fiind întemeiată în parte acţiunea cu care a fost investită, formulată de reclamanţi.

Acţiunea în revendicare este acţiunea prin care reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul.

Reclamanţii au invocat faptul că pârâtul ocupă suprafaţa de 2500 m.p., din terenul proprietatea lor situat în tarlaua şi parcela sus menţionate.

Faptul că pârâtul deţine o suprafaţă de teren din terenul proprietatea reclamanţilor este confirmat de expertiza efectuată în cauză.

Pârâtul, susţine că nu a ocupat nici o suprafaţă de teren, din terenul proprietatea reclamanţilor, însă nu justifică un titlu pentru suprafaţa deţinută în plus.

În cadrul acţiunii în revendicare, regula înscrisă în art.249 Cod procedură civilă referitoare la sarcina probei îşi găseşte aplicare şi în această materie, deci, cel care pretinde că este proprietar trebuie să dovedească dreptul său de proprietate, să justifice un titlu.

Literatura de specialitate a stabilit că,  noţiunea de titlu permite stabilirea unor soluţii în funcţie de diferitele situaţii care se pot ivi în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară: a) când ambele părţi prezintă un titlu, b) când numai una din părţi prezintă un titlu; c) când niciuna din părţi nu are titlu.

Aşa cum s-a reţinut, prin expertiza în specialitatea topometrie, rezultă cu evidenţă că pârâtul nu deţine titlu pentru suprafaţa de teren de 1400 m.p.

În ceea ce-i priveşte  pe reclamanţi, se constata că suprafaţa de teren  deţinută de aceştia este mai mică decât cea rezultată din acte.

În atare context, se apreciază raportat la dispoziţiilor art.563 alin.1 Cod civil, întemeiată în parte cererea reclamanţilor în revendicarea suprafeţei de teren pentru care justifică dreptul de proprietate, proprietarul unui bun având dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Ca un corolar a celor sus menţionate, va obliga pârâtul să lase în deplină proprietate şi folosinţă reclamanţilor suprafaţa de 1400 mp, teren situat în extravilanul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, în T23, P230, identificat în titlul de proprietate nr.64270/19.05.1997 şi individualizat în raportul de expertiză şi completarea la raportul de expertiză întocmit de expert Florea Gheorghe şi delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, parte integrantă din prezenta hotărâre.

Văzând şi dispoziţiile art.453 Cod procedură civilă, urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 1585 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.GH., D.M. şi A.C. în contradictoriu cu pârâtul N.I..

 Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate şi folosinţă reclamanţilor suprafaţa de 1400 mp, teren situat în extravilanul comunei Mihai Bravu, judeţul Tulcea, în T23, P230, identificat în titlul de proprietate nr.64270/19.05.1997 şi individualizat în raportul de expertiză şi completarea la raportul de expertiză întocmit de expert Florea Gheorghe şi delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, parte integrantă din prezenta hotărâre.

Obligă pârâtul la plata sumei de 1585 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi.

 Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

 Cererea de apel se va depune la Judecătoria Babadag.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.03.2016.

Domenii speta

Spete similare