Respingerea acţiunii în constatarea faptului că activitatea desfăşurată se încadrează în zona i de radiaţii

Respingerea acţiunii în constatarea faptului că activitatea desfăşurată se încadrează în zona I de radiaţii

În lipsa parcurgerii procedurilor instituite de Ordinul nr. 79/1990 emis de Centrala Industrială pentru Metale Rare, de H.G. nr. 583/2001 şi H.G. nr. 1025/2003, s-a respins acţiunea prin care s-a solicitat a se constata că activitatea desfăşurată se încadrează în zona I de radiaţii.

- Ordinul nr. 79/1990 emis de Centrala Industrială pentru Metale Rare Bucureşti

- H.G. nr.  583/2001

- H.G. nr.  1025/2003

- art. 5 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

DECIZIA CIVILĂ NR. 34/2016-R din 14.01.2016 (dosar nr. 5574/111/2014)

Prin sentinţa civilă nr. 305/LM din data de 30.04.2015, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 5574/111/2014, s-a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ A U. S.A, (CNU S.A.).

S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Referitor la excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă instanţa a respins-o reţinând în acest sens că România prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, a ratificat Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum şi protocoalele adiţionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10.

Conform art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi protocoalele ei adiţionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta, altfel spus C.E.D.O. şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române.

Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil :”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”.

În accepţiunea Convenţiei accesul liber la justiţie este consacrat, ca drept cetăţenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Convenţie, cât şi prin art.21 din Constituţia României, prin art.10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art.14 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Conform Constituţiei, accesul liber la justiţie este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.

Referitor la fondul cauzei instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantului vizează perioada 01.03.1974 - 01.02.1993 , interval de timp în care acesta şi-a desfăşurat activitatea, astfel: între 01.03.1974 - 12.07.1991, a deţinut funcţia de „inginer geolog”, la Sector B. (Molibden) din cadrul Exploatării Miniere B.; iar între 13.07.1991 - 01.02.1993, a deţinut funcţia de „inginer geolog şef ”, cu locul de muncă la Exploatarea Miniera B. – sediu.

Unitatea pârâtă a emis adeverinţa nr. xxxx/21.12.2011 prin care se confirmă faptul ca activitatea sa desfăşurată în perioada 02.08.1965-23.09.1968, în meseria de tehnician II geolog subteran, se încadrează în zona I de radiaţii, grupa I de muncă în procent de 100% subteran (condiţii speciale), iar activitatea desfăşurată în perioadele: 16.07.1969-01.10.1969, 08.08.1970-01.10.1970, 06.09.1971-01.10.1971, 11.08.1972-02.10.1972, 01.08.1973-01.03.1974, în meseria de supraveghetor subteran, măsurător radiaţii subteran, muncitor necalificat subteran şi inginer geolog stagiar se încadrează în zona I de radiaţii grupa I de muncă în procent de 100% subteran (condiţii speciale) în baza nominalizării efectuate prin Decizia C.I.M.R.

În ceea ce priveşte perioada în litigiu respectiv 01.03.1974 - 01.02.1993 instanţa a reţinut din înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului aflate la fila 23 în dosar, că aceasta se încadrează în grupa I de muncă în procent de 85%, fără a fi făcută referirea la o încadrare şi în zona de radiaţii.

Incident în speţă este Ordinul nr. 79/1990 emis de Centrala Industrială pentru Metale Rare B. aprobat de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN , prin care s-au stabilit criteriile de încadrare a locurilor de muncă din sectoarele metale rare pe zone de expunere la radiaţii.

Din criteriile 2 şi 3 din Anexa la Ordinul mai sus menţionat (filele 91-92) şi din Autorizaţiile nr.xxx/1989 pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear la E.M. B., emise de comitetul de Stat pentru Energia Nucleară, (fila 98), instanţa reţine că molibdenul nu este radioactiv, astfel că nici locul de muncă al reclamantului nu era radioactiv, Sectorul B. sau Mina de Molibden nu este nominalizată în anexele la autorizaţie ce prevăd limitele de aplicare ale autorizaţiei nucleare.

Încadrarea reclamantului în grupa de muncă, s-a efectuat în baza nominalizării efectuate prin Decizia C.I.M.R B. IM B. nr.xxx/23.07.1990 aprobată de Consiliul de Administraţie în şedinţa din 20.07.1990.

Conform art. 11 alin 2 din H.G. nr. 1025/2003 în cazul distrugerii arhivelor, dovedită cu acte, se poate reconstitui potrivit legii, prin hotărâre judecătorească, perioada lucrată în condiţii speciale. Or, în adeverinţa nr. xxxx/21.12.2011, eliberată de către pârâtă există menţiuni cu privire la activitatea desfăşurată de reclamant, perioadele şi încadrările în grupa I de muncă, procentele care au fost extrase din statele de plată existente în arhiva unităţii, neexistând modificări ulterioare în activitatea desfăşurată de acesta la locurile de muncă.

De altfel din aceste înscrisuri coroborate cu carnetul de muncă rezultă cu prisosinţă activitatea efectivă şi condiţiile de muncă în care reclamantul şi-a desfăşurat munca nefiind necesară o reconstituire în condiţiile art.11 alin.2 din H.G.nr.1025/2003.

Prin martori nu pot fi dovedite situaţii contrare înscrisurilor aflate în arhivele unităţii, înscrisuri din care rezulta cu prisosinţă activitatea, condiţiile de muncă în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea, inclusiv procentele în zona de radiaţii în perioadele menţionate. De asemenea nu prezintă relevanţă nici cele două declaraţii extrajudiciare ale numiţilor P. V. şi P. A., care afirmă că reclamantul ar fi îndreptăţit să beneficieze de prevederile legale referitoare la activitatea desfăşurată în zona I de radiaţii, întrucât aceştia nu au nici posibilitatea, nici abilitatea de a determina zona de radiaţii în care ar fi prestat activitate reclamantul.

Corespunde adevărului că anterior pensionării sale la data de 01.02.1993 în şedinţa din 20.10.1992 a Comitetului Director al E.M. B. (Proces verbal nr.xx aflat la dosar la filele 29-36) a fost aprobată încadrarea activităţii reclamantului în grupa I de muncă subteran în procent de 85%, aşa cum de altfel rezultă şi din înscrierea făcută în acest sens în carnetul de muncă al acestuia, însă din întreg cuprinsul procesului verbal anterior menţionat nu rezultă că acest procent de 85% este încadrat în zona de radiaţii ci doar în grupa I de muncă.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa a mai reţinut că reclamantului nu i s-a acordat spor de radiaţii (R), sau Q pentru munca în mediu radioactiv, în perioada în litigiu (fila 28), ci doar spor de M.I şi spor de periculozitate, astfel că activitatea reclamantului nu putea fi încadrată în locurile de muncă cu condiţii deosebite de muncă din sectorul minereurilor radioactive, Zona I - Locuri de muncă în care se lucrează în contact direct cu materialul radioactiv.

Faptul că numiţilor P. V. şi P. A. li s-a recunoscut activitatea desfăşurată, ca fiind prestată 100% din timpul de lucru în zona I de radiaţii nu justifică solicitarea reclamantului, specificul funcţiilor numiţilor de mai sus fiind diferit, inclusiv atribuţiile, iar împrejurarea că ocazional a înlocuit pe unul din aceştia nu este de natură a justifica încadrarea şi a activităţii reclamantului din perioada în litigiu în zona I de radiaţii.

Expertiza extrajudiciară întocmită de expertul C. D. F. nu poate fi avută în vedere întrucât nu are acreditare CNCAN, având în vedere specificul domeniului de activitate din speţa dedusă judecăţii .

Referitor la Sentinţa civilă nr.2252/2013 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.9466/111/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.218/R a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care a fost admisă acţiunea unor angajaţi ai unităţii pârâte şi s-a constatat ca perioadele prestate de aceştia se încadrează în zona I de expunere la radiaţii cu consecinţa recunoaşterii grupei I de munca (aferent perioadelor până la 31 martie 2001) şi în condiţii speciale (aferent perioadelor după data de 1 aprilie 2001), instanţa a reţinut că pretenţia din prezenta acţiune are la bază şi o pretinsă discriminare rezultată dintr-un act al puterii judecătoreşti, ori, prevederile art.3 din OG nr.137/2000 nu au în vedere sub nici o formă acte de discriminare săvârşite de cele trei puteri în stat, puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească.

Eventualele discriminări care rezultă din acte ale celor trei puteri (legi, acte administrative, acte normative prin împuternicirea data de parlament şi hotărâri judecătoreşti) pot fi înlăturate doar prin mijloace speciale reglementate în acest sens prin Constituţie şi celelalte legi.

Cererea adresată unei instanţe de drept comun de a constata existenţa unei discriminări în cazul unor hotărâri judecătoreşti potrivnice nu se circumscrie dispoziţiilor speciale ale O.G. nr. 137/2000, întrucât discriminările reglementate în acest act normativ au în vedere deosebirile realizate pe baza de rasă, etnie, religie, etc, ori hotărârile judecătoreşti potrivnice invocate ca izvor al discriminării, ca de altfel, în principiu, orice hotărâri judecătoreşti, nu au la origine deosebiri de acest gen, soluţia diferită a instanţelor bazându-se pe interpretarea proprie dată legilor aplicabile situaţiei juridice respective. O interpretare contrară ar face ca actul de justiţie să cadă în derizoriu câtă vreme orice instanţă de drept comun ar putea să înlăture dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti prin constatarea unei pretinse discriminări săvârşite prin altă hotărâre pronunţată de altă instanţă. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr.818/3 iulie 2008.

În sistemul juridic românesc practica judiciară nu constituie izvor de drept, o hotărâre judecătorească, chiar irevocabilă, dată într-un caz concret, cu verificarea stării de fapt existente, nu poate obliga o altă instanţă de judecată să pronunţe o soluţie identică.

În speţă, pretinsa deosebire de tratament realizată între reclamant şi foştii colegi ai acestuia, nu este realizată pentru vreunul dintre criteriile prevăzute strict de ordonanţă, nefiind încălcate prevederile art.14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi prevederile art.1 din Protocolul nr.12 adiţional la convenţie.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamantul M. V., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei, admiterea cererii precizate, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel s-a invocat că încadrarea în zona I de muncă în procent de 85% s-a făcut conform procesului verbal nr. xx/20.10.1992 a Comitetului Director al Exploatării Miniere B. ce implică şi încadrarea în zona I de radiaţii. Deşi în perioada 1974 – 1993 era încadrat în schema de funcţionare a Minei B. Molibden, ca geolog avea permanent legătură cu mineralizaţiile de uraniu din mina A. I. şi celelalte lucrări miniere din sectoarele V. L., R., P., alte sectoare – V. G. - A., P. B. – F.. A intrat în toate lucrările miniere subterane din Munţii Apuseni, în căutarea mineralizaţiilor de uraniu, însoţit de operatori ce măsurau intensitatea radiaţiilor ce nu de puţine ori depăşeau limitele admisibile.

Regia Autonomă pentru Metale Rare B., prin adresa nr. xx/09.04.1997 a comunicat Exploatării Miniere B. că locurile de muncă de la lucrările miniere de cercetare geologică, nelegate de reţeaua minei A. I., ce se execută pe corpuri de minereu radioactiv, se încadrează în zona I de expunere la radiaţii, ori, nu poate să nu se întrebe care este explicaţia pentru care altor salariaţi din cadrul Minei Molibden le-a fost eliberată adeverinţa de genul celei solicitată în speţă. iar lui nu.

Din adeverinţa nr. xxx/07.03.2009 reiese că a beneficiat de spor R până la 31.12.1974. El nu a solicitat reconstituirea arhivei, ori, se constată motivarea similară cu a Sentinţei civile nr. 471/2013 a Tribunalului B., aspectele invocate nefiind luate în considerare. Este lipsit de eficacitate textul legal invocat, nu i se pot opune înscrisuri întocmite unilateral de Companie, de care nu are cunoştinţă, despre care nu i s-a cerut consimţământul.

A înţeles a proba aserţiunile privitoare la activitatea desfăşurată în zona I de radiaţii cu declaraţii autentificate ale foştilor colegi P. V., P. A. ce au obţinut pe cale administrativă drepturile pretinse. Calificarea unei activităţi ca fiind desfăşurată în zona I de expunere la radiaţii se face în raport de locul de muncă nu al funcţiei, până la 12.07.1991 era geolog şef P. A., după care a preluat el activitatea, a impus controale la suprafaţă şi subteran iar Exploatarea Minieră B. i-a recunoscut acelui coleg zona I de radiaţii pentru perioada 31.07.1957 - 01.07.1966 în procent de 100% şi de 85% pentru perioada 01.07.1966 - 01.08.1991, având aceleaşi atribuţii ca şi el – inginer geolog şef. La fel, P. T., inginer geolog, a fost încadrat în zona I de radiaţii, se impune a fi recunoscută similitudinea existentă între locul şi natura muncii prestate de el cu cea ale colegilor săi ce au beneficiat de adeverinţe de genul celei solicitate în speţă.

Se confirmă prin raportul de expertiză extrajudiciară că locurile de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea se încadrează în zona I de expunere la radiaţii, expertul C. D. F. are specialitatea protecţia muncii, poate formula concluzii competente referitor la modul, condiţiile de desfăşurare a muncii prestate. Nu s-au făcut aprecieri personale cu privire la radiaţiile de la Mina B. – Molibden, ci s-a rezumat expertul la analiza înscrisurilor din care reies atribuţiile sale de serviciu, situaţia din teren privind nivelul de radiaţii.

Sentinţa civilă nr. 2252/2013 a Tribunalului Mureş, prin care s-a admis acţiunea foştilor săi colegi de muncă, a avut acelaşi obiect, în dosar s-a efectuat o expertiză cu acelaşi obiect cu al celei extrajudiciare depusă de el, de care s-a ţinut cont. Nu a susţinut că era discriminat, a invocat sentinţa ca şi jurisprudenţă favorabilă, invocând că nu obligă instanţa.

A încercat doar a evidenţia inechitatea prin faptul că altor colegi le-au fost eliberate adeverinţe, instanţa era obligată a asigura respectarea principiului egalităţii de tratament consacrat de art. 5 Codul muncii.

S-a invocat în drept art. 470, 471, 476, 482 Cod procedură civilă, Anexa 1 pct. 1 din H.G. nr. 407/1990, H.G. nr. 583/2001, art. 269, 272 Codul muncii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului, a avut apelantul calitatea de angajat, în perioada 01.03.1974 – 01.02.1993 nu i-a acordat zona I de radiaţii deoarece nu îndeplinea condiţiile cerute de lege. La cererea înregistrată, anterior litigiului, i-a răspuns cu adresa nr. xxxx/2014 pe care a însoţit-o de adresa nr. xxxxx/2014 a CNCAN, comunicându-i că raportat la înscrisurile din arhivă, nu poate elibera adeverinţa solicitată.

Reglementarea încadrării locurilor de muncă pe zone de expunere la radiaţii a avut loc prin H.G. nr. 407/1990, respectiv Anexa la Ordinul nr. 79/1990. Locurile de muncă în care apelantul şi-a desfăşurat activitatea a fost sectorul B. sau Mina de Molibden, sediu administrativ al Exploatării Miniere B., locuri de muncă lipsite de radioactivitate, molibdenul neavând această proprietate, nici locul de muncă, sectoarele nefiind cuprinse în anexele ce prevăd aplicarea autorizaţiei nucleare.

Nu este aplicabilă nici H.G. nr. 583/2001, documentele nu consemnează acordarea sporului R sau Q privind lucrul în mediul radioactiv. Regia Autonomă pentru Metale Rare nu a făcut referire la corpurile de minereuri ne-uranifere cum este molibdenul, sentinţa Tribunalului Mureş, expertiza din acest dosar, au caracter extrajudiciar, practica Curţii de Apel Oradea fiind în sensul că minereul de molibden nu este radioactiv. Expertul C. nu are calificare în protecţia radiologică.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul M. V. a solicitat respingerea apărărilor intimatei, indiferent de încadrarea în schemă, cele două mine aveau activitate comună, cea de bază fiind exploatarea U., a efectuat controale inclusiv la forajul ce a traversat mineralizaţiile uranifere la toate punctele de lucru, susţinerile că şi-a desfăşurat activitatea la sediul administrativ ce nu implică contactul direct cu minereul radioactiv, denotă o dezinformare totală.

Era perfect admisibilă proba testimonială câtă vreme un urmărea a dovedi aspecte contrare înscrisurilor din arhiva unităţii ci în completarea lor, scindarea Exploatării în două sectoare s-a produs în 1998, ulterior pensionării sale. În baza nominalizării locurilor de muncă s-a recunoscut beneficiul zonei I, II de radiaţii.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

A solicitat apelantul reclamant a se constata că pentru perioada 01.03.1974-01.02.1993 în care a lucrat ca inginer geolog la Mina B. Molibden din cadrul Exploatării Miniere B., activitatea desfăşurată se încadrează în zona I de expunere la radiaţii, în procent de 100%, a fi obligată intimata pârâtă, în calitate de angajator, a emite în favoarea sa adeverinţă din care să reiasă că şi-a desfăşurat activitatea în zona I de expunere la radiaţii, grupa I de muncă în procent de 100%, sens în care a depus o serie de înscrisuri printre care copia carnetului său de muncă seria M.n nr. xxxxxx, copia diplomei de inginer în specialitatea geologie tehnică, adeverinţa nr. xxxx/21.12.2011 emisă de Compania Naţională a U. Punct de lucru sector Ş., cea cu nr. xxxx/06.09.2012 emisă de acelaşi angajator, respectiv cea cu nr. xxx/07.03.2005, copia unui proces verbal olograf întocmit la data de 20.10.1992 cu ocazia şedinţei Comitetului Director al Exploatării Miniere B., răspunsul la solicitările formulate către RANMR, declaraţii autentificate date de foşti colegi de muncă - P. V. şi P. A., raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert C. D. F., dispoziţii emise de fostul angajator în favoarea apelantului, adeverinţe emise de Compania Naţională a U. Sucursala Ş. în favoarea altor persoane, practică judiciară, autorizaţie pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear etc.

Adeverinţa emisă de Compania Naţională a U. Punct de lucru Ş., nr. xxxx/21.12.2011 - fila 11 dosar de fond, evidenţiază funcţia deţinută de apelant în perioadele 02.08.1965 – 23.09.1968 ca tehnician II geolog, ce se încadrează în zona I de radiaţii, grupa I de muncă în procent de 100%, respectiv cea din perioada 16.07.1969 – 01.10.1969; 08.08.1970 – 01.10.1970 – 06.09.1971 – 01.10.1971; 11.08.1972 – 02.10.1972; 01.08.1973 – 01.03.1974 în care a lucrat ca supraveghetor subteran; măsurător radiaţii subteran, muncitor necalificat subteran, inginer geolog stagiar, se încadrează în zona I de radiaţii, grupa I de muncă, în procent de 100%. Referitor la perioada în litigiu, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond raportat la copia carnetului de muncă al apelantului, filele 9-23, angajatorul a menţionat faptul că a lucrat în condiţii de lucru în subteran, grupa I de muncă în procent de 100% în perioada 16.07.1969 – 18.01.1987, respectiv de 90% în perioada 16.01.1987 – 01.08.1987, de 85% în perioada 01.08.1987 – 01.02.1993, nefiind însă specificat faptul că aceste activităţi ce le-a desfăşurat s-ar fi încadrat în zonă de radiaţii.

Din cuprinsul copiei procesului verbal nr. xx, încheiat la data de 20.10.1992 cu ocazia Comitetului Director al Exploatarea Minieră B., filele 28-36 dosar de fond, se reţine că s-au discutat mai multe probleme printre care au fost şi cereri de acordare grupă de muncă, inclusiv a apelantului căruia i s-a aprobat în procent de 85% grupa I de muncă, nefiind însă precizată vreo zonă de radiaţii, nefiind vorba de o chestiune care ar fi fost subînţeleasă şi care nu necesita o menţiune în acest sens, cum eronat se susţine prin criticile aduse sentinţei apelate.

Într-adevăr, Regia Autonomă pentru Metale Rare B., prin adresa nr. xx/09.04.1997 - fila 37 dosar de fond -, a precizat faptul că locuri de muncă de la lucrările miniere de cercetare geologică, nelegate de reţeaua minei A. I., ce se execută pe corpuri de minereu radioactiv pe care sunt calculate rezerve geologice de materii prime nucleare, se încadrează în zona I de expunere la radiaţii, ori, câtă vreme din evidenţele fostului angajator, pentru perioada în litigiu, nu rezulta că şi-ar fi desfăşurat apelantul activitatea în astfel de condiţii, criticile aduse apar ca neavenite. Faptul că altor salariaţi le-ar fi fost eliberate adeverinţe de genul celei solicitate nu este un aspect care să susţină punctul de vedere al acestuia şi nici împrejurarea că pentru activitatea ce a desfăşurat-o până la data de 31.12.1974 ar fi primit spor R.

Ordinul nr. 79/1990, emis de Centrala Industrială pentru Metale Rare B., aprobat de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN, a stabilit condiţiile, criteriile necesare pentru încadrarea locurilor de muncă din sectoarele metale rare pe zone de expunere la radiaţii, ori, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond din analiza criteriilor 2 şi 3 - fila 92 dosar fond -, a autorizaţiei nr. xxx/1989 pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear, emisă de Comitetul de Stat pentru Energia Nucleară, câtă vreme minereul de molibden nu este radioactiv nici locul de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea apelantul, potrivit evidenţelor angajatorului, nu era unul care să impună o încadrare în zonă de radiaţii.

Evidenţele angajatorului au relevat faptul că apelantul şi-a desfăşurat activitatea la Sectorul B. sau Mina de Molibden, respectiv la sediul administrativ al Exploatării Miniere B., activitatea sa vizând minereu de molibden, neradioactiv, actele existente în arhivă pentru perioada în litigiu neevidenţiind faptul că acesta ar fi primit sporul R care implicit ar fi recunoscut faptul că s-ar fi desfăşurat activităţi în zonă, locuri radioactive.

Potrivit HG nr. 583/21.06.2001 privind stabilirea criteriilor de încadrare a activităţii de cercetare, explorare, exploatare sau preluare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii - art. 2 - încadrarea se face în raport de timpul efectiv lucrat în astfel de locuri de muncă, iar conform art. 4 alin. 1, locurile de muncă din zona I de expunere la radiaţii corespund categoriilor de risc radiologie IV şi III stabilit prin autorizaţie emisă de Compania Naţională pentru Controlul activităţilor nucleare.

H.G. nr. 1025/28.08.2003 cuprinde metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, respectiv etapele necesar a fi parcurse în acest sens, iar art. 3 alin. 3 stabileşte că în cazul în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă, ori responsabilul cu protecţia muncii, pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă care vor dispune verificarea locurilor de muncă.

Acelaşi act normativ prevede inclusiv necesitatea ca în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale să se constituie o comisie - art. 7 - ori, este cert că în speţă aceste proceduri nu au fost parcurse, ceea ce se încearcă este obţinerea unei hotărâri care să suplinească aceste demersuri, iar raportul de expertiză extrajudiciară, declaraţiile foştilor colegi de muncă, practica judiciară, nu era de natură a suplini aceste metodologii.

Faptul că ar exista situaţii în care angajatorul ar fi eliberat adeverinţele solicitate, că ar exista hotărâri favorabile pronunţate în favoarea altor colegi, nu este de natură a înlătura cele expuse, nefiind vorba de o situaţie inechitabilă, de o încălcare a egalităţii de tratament reglementată de art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii -, şi nici de o încălcare a dispoziţiilor cuprinse în art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 16 din Constituţia României. Se mai impune a se reţine faptul că existând speţe cu obiect similar, implicit există aspecte care se succed în motivarea hotărârilor pronunţate, temeiul de drept, probele administrate, punctele de vedere ale părţilor fiind aproximativ identice. Nu se cunosc, de altfel, actele în baza cărora s-au emis adeverinţele invocate, existând inclusiv posibilitatea ca referitor la aceştia evidenţele angajatorului să cuprindă cele necesare, ce în cazul de faţă lipsesc.

Câtă vreme din evidenţele angajatorului nu reiese faptul că apelantul şi-ar fi desfăşurat activitatea în zone cu minereu radioactiv, că ar fi avut o legătură permanentă cu mineralizaţiile de uraniu de la alte sectoare miniere, declaraţiile foştilor colegi nu erau de natură a înlătura cele consemnate inclusiv în carnetul de muncă. Chiar dacă s-ar accepta aceste depoziţii ca probe, respectiv expertiza extrajudiciară, acestea nu ar fi însă în măsură a proba cât la sută din activitatea desfăşurată în perioada în litigiu, în fiecare zi ar fi avut loc în contact cu minereu, cu loc radioactiv, pentru a fi încadrată în zonă de radiaţii şi tocmai de aceea legiuitorul a impus îndeplinirea unor condiţii, existenţa unor evidenţe din partea angajatorului, inexistente pentru situaţia de faţă.

Hotărârile judecătoreşti invocate ca practică judiciară s-au bazat pe interpretarea dată de instanţa ce le-a pronunţat, a probelor, a dispoziţiilor legale aplicabile acestor situaţii juridice deduse judecăţii şi care nu constituie izvor de drept, nefiind astfel de natură a obliga o altă instanţă să pronunţe o soluţie identică.

Raportat la cele expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de apel a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată ca fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare