Ordonanţă preşedinţială

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

DECIZIE Nr. 2296/2015

Şedinţa publică de la 29 Iulie 2015

Obiectul cauzei:ordonanţă preşedinţială

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 09.01.2015, sub nr. 525/280/2015, reclamantul (...) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul (...)  ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, prin ordonanţa preşedinţială, obligarea pârâtului să-i permită accesul cu maşina şi piciorul pe podeţul care reprezintă singura cale de acces spre proprietatea sa, pe care a blocat-o prin ridicarea construcţiilor edificate fără autorizaţiile prevăzute de lege constând în: o bariera metalica prevăzuta cu lacăt, 2 porţi metalice pe care pârâtul le închide cu lacăt, un indicator cu semnul ,,accesul interzis-proprietate privată”, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că pentru  a ajunge la proprietatea sa trebuie să traverseze o gârla peste care, iniţial, nu a fost construit niciun podeţ, s-a creat din 2008 un vad de trecere cu dale de beton desfiinţat de pârât  în aprilie 2013.

Reclamantul a arătat că în luna aprilie 2013 s-a început edificarea unui podeţ care, conform celor spuse de primar, era în folosul comunităţii, la sfârşitul lunii august 2013 paratul împreună cu martorul (...)  i-au transmis că podeţul este proprietatea privata aparţinând pârâtului şi nu autorităţilor publice, pârâtul  solicitându-i să-i remită o suma de bani în schimbul trecerii pe acest pod, context în care i-a solicitat să-i prezinte documentele din care să rezulte faptul că este proprietar şi cheltuielile efectuate cu realizarea podului, pârâtul i-a cerut să meargă la primărie şi să verifice, la data de 07.01.2014 blocând podul cu o bariera metalica prevăzuta cu lacăt pentru  a-i bloca ieşirea la proprietatea sa şi a montat un indicator cu accesul interzis fără  să deţină  autorizaţie de la autoritatea abilitată, a  sesizat agenţii de poliţie care nu au luat nicio măsura, astfel încât  calea de acces este blocata în mod intenţionat şi ilegal, podul aflându-se pe domeniul public, încălcându-i dreptul la libera circulaţie. Reclamantul a precizat că acesta acţiune de blocare a drumului îl afectează în mod direct şi foarte grav, punând în pericol casa şi viaţa familiei sale inclusiv prin limitarea accesului autovehiculelor de intervenţie în caz de urgenţa - salvare, maşina de pompieri. Reclamantul a arătat că autorizaţia de construire nu a fost legal emisă motiv pentru care a solicitat în instanţa anularea acesteia, acţiune susţinuta şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii care a sancţionat atât pe pârât cât şi autoritatea publica emitentă, primăria fiind obligata să amenajeze drum de acces în maxim 6 luni de către Administraţia Bazinala de Ape Argeş Vedea. A arătat reclamantul că pe rolul Judecătoriei Pitesti se află dosarul cu nr.  27061/280/2014 prin care a solicitat instanţei rezolvarea în fond a litigiului.

Prin sentinţa civilă nr. 3512/2015, Judecătoria Piteşti a respins cererea, cu motivarea că părţile deţin imobile ce constituie şi domicilii în comuna (...)

Pentru a avea acces la aceste imobile este necesar ca părţile să traverseze albia unui pârâu. Din anul 2008 până în anul 2012 în albia râului au fost montate dale de beton ce permiteau traversarea pârâului cu autovehicule şi cu piciorul.

În anul 2012, pârâtul a scos din vadul pârâului dalele din beton. Aceste dale au fost transportate de reclamant în domiciliul său. S-au montat în acelaşi scop doua tuburi din azbociment în locul dalelor ce au constituit cauza unei inundaţii  motiv pentru  care au fost înlăturate. În primăvara anului 2013 pârâtul a edificat peste parau un podeţ. Podul constituie o investiţie privata a pârâtului şi s-a realizat în baza certificatului de urbanism, autorizaţiei de construcţie emisă de Consiliul Local Budeasa. Ulterior, între părţi s-a creat o stare conflictuală motivata de faptul că pârâtul a solicitat reclamantului să-l despăgubească cu o cota parte din  contravaloarea investiţiei pentru  a folosi podul.

Deşi reclamantul nu a refuzat categoric iniţial, a solicitat pârâtului să-i prezinte documentele în baza cărora s-a edificat podul. Starea conflictuală s-a accentuat, pârâtul a blocat accesul pe pod prin montarea unei bariere şi a unor porţi metalice pe care le-a închis cu lacăt, amplasând şi un panou cu accesul interzis, iar reclamantul a sesizat organele abilitate pentru  a interveni şi a formulat mai multe acţiuni în instanţa. S-au deplasat la faţa locului reprezentanţii Inspectorului de Stat în  Construcţii şi au întocmit procesul verbal de control nr. 5732/06.03.2014.

Prin acest proces verbal s-a constatat că autorizaţia de construire a fost emisă în lipsa tuturor avizelor necesare, documentaţia tehnică nu este verificata potrivit legii, investitorul nu a asigurat verificarea proiectului, s-a dispus efectuarea expertizării tehnice a podului raportat la cerinţele de rezistenţa, stabilitate, siguranţa în exploatare, până la finalizarea raportului de expertiză utilizarea de către investitori a podului urmând a se realiza pe propria răspundere.

Prin acelaşi proces verbal s-a propus sesizarea Prefectului Judeţului Argeş în vederea anularii autorizaţiei de construire de către instanţă. În acelaşi context, atât petentul, cât şi primăria au fost sancţionaţi contravenţional.

Prin nota de constatare întocmită la 04.02.2014 de Inspectorul pentru  Situaţii de Urgenţă a reţinut că lucrările de realizare a podeţului nu sunt finalizate motiv pentru care accesul pe pod este restricţionat circulaţiei, iar în laterala podului există loc de trecere prin vad accesibil accesului autospecialelor de intervenţie.

La data de 06.01.2014 dirigintele de şantier a solicitat pârâtului să împrejmuiască şi să bareze podul pentru a nu mai fi utilizat de persoane neinstruite potrivit dispoziţiilor HG 300/2006 motivat de faptul că lucrarea nu este  finalizată.

Pe rolul Tribunalului Argeş este înregistrata cererea formulata de instituţia prefectului prin care se solicita anularea autorizaţiei de construire a podului.

La momentul efectuării cercetării la faţa locului podul prezenta multiple fisuri, pe lângă pod era amenajată albia pârâtului astfel încât era posibila trecerea prin aceasta zona cu autovehiculele conform procesului verbal de cercetare la faţa locului. Situaţia existenta în teren este conformă planşelor foto depuse la filele 167-169 din dosar.

Este evident că trecerea se realizează cu oarecare dificultate, calea de acces  fiind mai greu practicabilă în condiţiile unor precipitaţii abundente. Cert este că acesta cale de acces existenta pe lângă podeţ, prin vadul pârâului, poate fi amenajata pentru a se asigura o traversare corespunzătoare până la momentul soluţionării de către de instanţa a litigiilor de fond, respectiv până la momentul expertizării podului pentru a se stabili daca acesta corespunde destinaţiei din punct de vedere tehnic.

Faptul că pârâtul a amenajat aceasta cale de acces pe parcursul soluţionării prezentei cauze, aşa cum a susţinut reclamantul, nu are relevanţa din punct de vedere juridic, esenţial fiind faptul că există la acest moment.

 Situaţia expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar, răspunsurile la interogatoriu coroborate cu depoziţiile martorilor şi procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Potrivit dispoziţiilor  art. 996 alin 1 C.pr.civ. instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale implica îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: urgenţa, vremelnicia, neprejudecarea fondului, existenţa aparenţei de drept în favoarea reclamantului. Condiţiile vremelniciei şi neprejudecării  fondului sunt îndeplinite.

Se impune analizarea condiţiilor urgenţei şi aparenţei dreptului.

Este esenţial ca urgenţa să persiste inclusiv în momentul pronunţării hotărârii întrucât, dacă în intervalul de timp scurs de la sesizarea instanţei şi până la momentul soluţionării definitivă a cererii de ordonanţa, dispare elementul urgenţei, nu mai este  necesara luarea, respectiv confirmarea vreunei masuri vremelnice.

În justificarea acestei condiţii reclamantul a invocat faptul că nu are posibilitatea să ajungă la domiciliul său, fiind nevoit să lase autoturismul la o distanţa considerabilă, pe celalalt mal al pârâului, fiind restricţionat, în acelaşi timp, accesul autovehiculelor de intervenţie în caz de incendiu, accesul salvării având în vedere faptul că fiica sa prezintă probleme de sănătate.

În prezent, este posibil accesul cu autoturismul, accesul autovehiculelor de intervenţie, salvării pe calea de acces creata prin vadul râului pe lângă  pod.

Este adevărat că pentru autoturisme există posibilitatea producerii unor mici avarii pe dedesubt, însă este posibila amenajarea trecerii prin vadul râului prin montarea vechilor dale de beton. În acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că podul reprezintă o investiţie privată, lucrarea nu este finalizata, respectiv nu este recepţionată de instituţiile abilitate, pârâtul fiind sancţionat contravenţional pentru  neîndeplinirea tuturor condiţiilor cerute de lege în vederea executării unei astfel  de lucrări, respectiv pentru neavizarea proiectului de către un expert specialist.

De altfel, aceasta omisiune a avut ca efect executarea unei lucrări neconforme, podul prezentând multiple fisuri constatate în mod direct de instanţă, situaţie ce poate pune în pericol integritatea autovehiculelor şi persoanelor ce îl traversează.

Este adevărat că obligaţia de a executa o astfel de lucrare revenea instituţiilor publice, însă nu se poate reţine o culpă a pârâtului constând în faptul că instituţiile publice i-au emis autorizaţie de construire în calitate de persoana fizică în vederea edificării unei lucrări ce prezintă interes public.

Evident că în urma demersurilor întreprinse este posibilă obţinerea unor hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea autorizaţiei de construire cu demolarea podului şi, eventual, obligarea autorităţilor publice să execute o cale de acces conformă legislaţiei în vigoare, obligaţie care de altfel a fost impusă Primăriei Budeasa.

În raport de aceste considerente, instanţa a apreciat că la acest moment reclamantul nu justifică urgenţa şi aparenţa dreptului ca şi condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţa preşedinţială.

 De asemenea, instanţa a reţinut că lucrarea nu este finalizată, respectiv recepţionată, astfel încât nu poate fi accesibilă publicului în condiţii de siguranţă.

Având în vedere aspectele expuse în baza dispoziţiilor art. 966 C.pr.civ. a respins cererea.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul pe care a criticat-o pentru următoarele: podul a fost construit pe domeniul public, iar pârâtul a amenajat trecerea prin albia râului pentru a fi observată de către instanţă cu ocazia cercetării la faţa locului; sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale; urgenţa există, întrucât, deşi s-a construit o cale de acces în locul celei vechi, aceasta este restricţionată apelantului şi familiei sale; măsura ce trebuie dispusă are caracter vremelnic, respectiv până la soluţionarea dosarului nr. 27061/280/2014; condiţia de a nu prejudeca fondul este şi ea îndeplinită, întrucât s-a făcut dovada că terenul pe care s-a construit podul aparţine domeniului public; cât priveşte aparenţa dreptului aceasta rezultă din dreptul de proprietate aparţinând apelantului şi din obiceiul locului care a statuat că aceasta a fost şi a rămas unica cale de acces către locuinţa acestuia; drumul în litigiu, cel puţin pe porţiunea folosită de reclamant este în domeniul public, astfel că nu este legală conduita pârâtului de a restricţiona accesul pe această cale.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reţine următoarele:

Prima instanţă, în analiza amplă a probatoriului administrat, a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în cauză, reţinând, în mod corect, neîntrunirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale cu consecinţa respingerii cererii cu care instanţa a fost învestită.

De altfel şi tribunalul, verificând cauza dedusă judecăţii în raport de probele administrate la dosarul de fond, respectiv, înscrisuri, interogatoriu, martori şi proces verbal de cercetare locală reţine că o altă soluţie nu putea fi adoptată în speţă.

Astfel, s-a învederat că ar exista urgenţă în folosirea căii de acces care ar fi singura practicabilă.

Or, chiar reclamantul – apelant recunoaşte în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar şi al cererii de apel faptul că încă de la achiziţionarea dreptului de proprietate asupra imobilului aflat peste pârâul din zonă, accesul către proprietatea sa a avut loc prin albia apei, respectiv pe nişte dale acolo amplasate. Niciodată accesul nu s-a făcut pe un pod, întrucât autorităţile locale nu au construit o astfel de cale care să aparţină domeniului public şi care să poată fi utilizată de toţi proprietarii de terenuri din zonă.

Totodată, din probele administrate mai reiese că apelantul este cel care a depozitat în curtea sa dalele pe care le folosea pentru a trece prin albia pârâului, astfel că îngreunarea accesului prin acest loc se datorează şi culpei sale.

În consecinţă, vechea şi actuala cale de acces către proprietatea sa este numai prin albia pârâului care, aşa cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale, este amenajată în prezent şi poate fi utilizată chiar dacă cu mici inconveniente. 

Cât priveşte aparenţa dreptului, aceasta nu subzistă în favoarea apelantului. Aşa zisul obicei al locului, precum şi faptul că acesta este proprietar al unui imobil situat peste pârâu nu pot duce la o astfel de concluzie.

Ceea ce este cert este că pârâtul este cel care, în baza unui certificat de urbanism şi a unei autorizaţii de construire, valabile în prezent, emise de către Primăria Budeasa, a edificat cu mijloace financiare proprii podeţul în litigiu, podeţ care nici în momentul de faţă nu este trecut în domeniul public al comunei Budeasa pentru a putea fi considerat o cale publică de acces şi pentru a justifica, astfel, cererea apelantului – reclamant.

Drept urmare, acesta din urmă nu justifică nici aparenţa dreptului, ci, dimpotrivă, aceasta este în favoarea pârâtului.

Având în vedere aceste considerente, rezultă că două dintre condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 997 Ncpc, nu sunt întrunite, or, legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii cumulative a tuturor acestor condiţii pentru ca cererea să poată fi primită.

În consecinţă, faţă de cele expuse, reiese că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că, în baza art. 480 Ncpc, apelul va fi respins ca nefondat.

Se va lua act că părţile solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de către (...) , împotriva sentinţei civile nr. 3512/2015 pronunţată de Judecătoria Piteşti în prezenta cauză, intimat fiind (...) , ca nefondat.

Ia act că părţile solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică de la 29 Iulie 2015.

Domenii speta

Spete similare