Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2182/2014

Şedinţa publică de la 02 Octombrie 2014

Obiectul cauzei:pretenţii

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă:

Constată  că prin sentinţa civilă nr. 8819/01.11.2013, pronunţată de Judecătoria  Piteşti a fost admisă în parte acţiunea precizată şi modificată formulată de reclamanţii (...) şi (...) ambii  domiciliaţi  în (...) în contradictoriu cu pârâtele SC V. R. SA, cu sediul  în (…) şi SC V. R. SA - SUCURSALA PITEŞTI, cu sediul în (…).

A fost obligată pârâtă să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă sumei de  2535,40 euro reţinută în plus, dobândă  ce se va calcula în condiţiile reglementate în materie începând cu data reţinerii conform graficului de rambursare şi până la data restituirii  acesteia către reclamanţi, respectiv 10.05.2012 şi  24.05.2012.

Au fost respinse celelalte solicitări.

S-a luat  act că reclamanţii înţeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut  că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 31.05.2012 sub nr. 11134/280/2012 reclamanţii (...) şi  (...) au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtele SC V. R. SA şi SC V. R. SA - Sucursala Pitesti  ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea sumelor de bani încasate în plus în mod abuziv, fără comision de retragere, în baza sentinţelor civile cu nr. 4449/09.05.2011, respectiv 324/2012 ambele pronunţate de Judecătoria Piteşti, să pună în aplicare aceste doua hotărâri, iar în cazul în care pârâta  susţine că s-a conformat acestora să ataşeze  dovezi în acest sens, să plătească dobânda legală aplicând principiul echivalenţei cu dobânzile plătite băncii de la data reţinerii şi până la achitarea integrală a acestora (fără comisioane de retragere), să plătească penalităţi de întârziere de la data la care instanţa o va stabili, ca şi cheltuielile  de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, în urma celor doua hotărâri judecătoreşti  individualizate mai sus, urmare a  aplicării acestora, au solicitat băncii să le  restituie  sumele încasate în plus, însă cererile lor au rămas fără răspuns.

S-au ataşat  acţiunii o serie de înscrisuri (filele 11-50).

La data de 24.10.2012 pârâta SC V. R. SA a formulat întâmpinare prin care a înţeles să invoce excepţia de inadmisibilitate a acţiunii,  cu susţinerea  că reclamanţii nu au încercat mai întâi o soluţionare pe cale amiabilă a litigiului cu respectare dispoziţiilor art. 720 ind. 1 C.pr.civ. obiectul acţiunii fiind unul evaluabil în bani astfel că, prin raportare la dispoziţiile art. 105, 109 C.pr.civ. acţiunea este prematur introdusă şi ca atare se impune respingerea acesteia.

De asemenea, s-a invocat şi excepţia autorităţii  de lucru judecat, existând hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus obligarea sa la îndeplinirea unei obligaţii identice cu cea din cererea depusă în prezentul dosar. S-a mai arătat că pentru capetele 1 şi 4 ale acţiuni reclamanţii datorează taxe judiciare de timbru pentru sesizarea legală a instanţei, iar cât priveşte penalităţile de întârziere s-a menţionat că reclamanţii nu precizează cu exactitate cuantumul acestora şi modalitatea de calcul folosită.

La data de 14.12.2012 reclamanţii au completat şi modificat cererea iniţială de chemare în judecată menţinând capătul 1 din aceasta,  solicitând şi obligarea pârâtelor la plata comisionului de risc, din momentul în care s-a modificat contractul iniţial din anul 2007, la plata dobânzii legale şi a  beneficiului nerealizat reprezentând suma de care au fost lipsiţi şi care li se cuvenea dacă ar fi avut o depunere, ca şi la plata cheltuielilor de judecată, reluând în esenţa motivarea din acţiunea iniţială, cu circumstanţieri privind perceperea unei dobânzi majorate în mod nelegal numai prin voinţa băncii şi fără a li se cere acordul, aspecte sancţionate prin cele hotărâri judecătoreşti pronunţate în 2011 şi  2012, recunoscându-se că în baza acestor sentinţe s-a procedat de către pârâtă  la restituirea sumei de 2535,40 euro reprezentând comision de risc şi dobânda principală fără a se preciza modalitatea în care s-a ajuns la acest cuantum, susţinându-se că mai înainte se impunea realizarea unei expertize contabile care să concluzioneze care este cuantumul sumelor ce se cuvenea a fi restituite şi care să calculeze şi dobânda pe care ar fi putut să o încaseze dacă ar fi depus suma de bani.

În urma discuţiilor purtate, faţă de susţinerile din întâmpinare, reclamanţii au înţeles să precizeze în mod provizoriu suma de bani pretinsă de la  pârâte ca fiind în cuantum de 2500  lei, timbrând corespunzător, iar prin notele scrise depuse la 12.04.2013 au răspuns excepţiilor invocate solicitând respingerea acestora, cu motivarea că pentru autoritatea de lucru judecat nu există tripla identitate de obiect, părţi şi cauză între cele doua litigii, fiind adevărat că s-a restituit  2535,40  euro însă nu se cunoaşte cât se datora în executarea celor două sentinţe; pentru excepţia de prematuritate au solicitat a se avea în vedere că au fost îndeplinite formalităţile de notificare ale pârâtelor în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.

Cele doua excepţii au fost respinse prin încheierea de şedinţa din 12.04.2013, sub aspectul excepţiei de prematuritate reţinându-se că din actele cauzei rezultă că reclamanţii au emis mai multe notificări către  pârâtă, primite de aceasta în cursul anului 2011, iar la 24.04.2012, au demarat  şi procedura concilierii  directe , convocând pe pârâtă  în scopul stingerii litigiului pe cale amiabilă. Respectiva  notificare a fost înregistrată la bancă  sub nr.4744/24.04.2012 (f.31), înscris în care se face referire la pretenţiile reclamanţilor rezultate din aplicarea celor două sentinţe civile şi se stabileşte o dată şi o locaţie pentru întâlnirea în vederea concilierii,  astfel că aceasta nu poate pretinde că având intenţia de a soluţiona amiabil litigiul, ar fi fost prejudiciată în drepturile sale.

De altfel chiar pârâta confirmă că are cunoştinţă de pretenţiile reclamanţilor, susţinând că a restituit o anumită sumă, despre care reclamanţii pretind că nu ar fi  cea reală,  aceste din urmă susţineri urmând să fie analizate pe fondul cauzei, fiind chestiuni distincte faţă de excepţii, în măsura în care obligaţiile au fost respectate punându-se problema temeiniciei sau netemeinicie  pretenţiilor reclamanţilor, concluzia fiind că scopul pentru care procedura reglementată de art.720 ind.1 Cod proced. civ a fost instituită de către legiuitor a fost realizat în cauză.

Referitor la excepţia  autorităţii de lucru judecat , prin prisma disp. art. 1201 Cod civil , aplicabil în raport de data încheierii contractului între părţi,  instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite  cerinţele pentru a se concluziona că există tripla identitate  prevăzută de textul de lege amintit , părţi cauză şi obiect, pârâta făcând trimitere la sentinţele civile  nr.4449 din 09.05.2011 şi nr. 8295 din 22.10.2010, ambele pronunţate de Judecătoria Piteşti, prin care au fost constatate ca abuzive anumite clauze din convenţia de credit nr. (...) semnată  între reclamanţi şi pârâtă. Astfel dacă cele două hotărâri vizează  dispoziţii ale Legii nr.193/2000, cu privire la caracterul abuziv al clauzelor convenţiei dintre părţi, în pricina de faţă se solicită restituirea  unor sume de bani urmare a înlăturării acestora. Se constată că  există identitate de părţi şi cauză , însă  nu aceeaşi este situaţia cu privire la obiectul  celor două judecăţi în care s-au pronunţat hotărârii judecătoreşti irevocabile şi  acţiunea se faţă, condiţii în care, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost considerata ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că, între părţi au fost încheiată convenţia de credit cu nr. (...) alcătuită din condiţii speciale şi condiţii generale.

Prin  sentinţa civilă nr. 4449/09.05.2011 pronunţata de Judecătoria Piteşti în dosarul cu nr. 24 124/280/2010 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 324/03.02.012 a Tribunalului Argeş, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, s-a admis  sesizarea formulată de petentul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Argeş, în contradictoriu cu părţile din prezenta cauză. S-a constatat că pct. 5 lit. a) din convenţia de credit nr. (...) „ COMISIOANE”  constituie o clauză abuzivă, în sensul Lg. 193/2000, şi a fost obligată intimata  SC V. R. SA - Sucursala Piteşti ( contravenienta)  să modifice convenţia de credit, în sensul înlăturării clauzei constatate abuzive aplicându-i-se acesteia o amenda contravenţională în cuantum de 1000 de lei.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 8295/22.10.2010 pronunţată  de Judecătoria Piteşti în dosarul cu nr. 1143/280/2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare a fost admisă  sesizarea formulată de petenta Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Argeş, constatându-se ca abuzivă clauza prevăzută de art.3 lit. d) din Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit nr.(...) . S-a aplicat intimatei S.C. V. R. S.A. - Sucursala Piteşti amendă contravenţională în cuantum de 500 lei şi a fost obligată intimata să modifice Convenţia de credit nr.(...) în sensul înlăturării clauzei constatate ca fiind abuzive.

În aplicarea acestor hotărâri reclamanţii s-au adresat cu cereri către banca împrumutătoare în sensul restituirii sumelor ca fiind încasate în plus, în cursul judecăţii de faţă recunoscându-se de ambele părţi litigante că s-a procedat la restituirea  sumei de 2535,40 euro, existând susţineri contradictorii din partea acestora cu privire la  întinderea obligaţiei de restituire, reclamanţii pretinzând că în lipsa unei expertize nu cunosc cu certitudine cât anume trebuia restituit solicitând în acelaşi timp şi dobânda aferentă începând cu data reţinerii de către banca.

Dat fiind aceste apărări s-a dispus administrarea probei cu expertiza în specialitatea contabilitate , prin lucrarea întocmita de către expert judiciar (...)  stabilindu-se că în raport de hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus eliminarea unor clauze ca fiind considerate abuzive s-a încasat în plus pe parcursul derulării contractului de credit cu nr. (...) suma de 2535,40 euro, din care la 10.05.2012 suma de 1333,66 euro reprezentând comision de risc s-a restituit  integral conform sentinţei civile nr. 8295/2010, iar la 24.05.2012 s-a restituit  1554,03 euro reprezentând  dobânzi reţinute în baza contractului de împrumut  aplicându-se şi sentinţa civilă cu nr. 8295/2010.

De asemenea, stabileşte expertul că la restituirea  celor doua sume banca nu a perceput comision de retragere,  la obiectivul cu nr. 4 concluzia fiind aceea că faţa de cele doua hotărâri judecătoreşti invocate de reclamanţi pârâtele nu mai au de restituit sume de bani către reclamanţi în aceasta măsura pretenţiile acestora aşa cum au fost precizate fiind neîntemeiate, banca îndeplinindu-şi obligaţia de a restitui sumele încasate în plus.

Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi în executarea contractului se va reţine că aceştia sunt însă îndreptăţiţi la plata dobânzii legale aferente sumei de 2535,40 euro, dobânda care urmează a se calcula începând cu data reţinerii acestora sume în executarea contractului de împrumut şi până la data restituirii acesteia către reclamaţi, respectiv 10.05.2012 şi 24.05.2012, concluzionându-se că reclamanţii trebuie să beneficieze de respectiva dobânda.

În drept, potrivit art.

[ La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate.

Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă;], sub aspectul nivelului acestei dobânzi urmând a se aplica disp. OG nr.9/2000, iar după abrogarea acesteia cele  ale OG nr.13/2011, ţinând seama de succesiunea în timp a celor două acte normative şi de natura comercială a raporturilor juridice născute din contractul de împrumut care continua a fi guvernat de dispoziţiile sub imperiul căruia a fost încheiat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC V. R. SA, care susţine.

1. Instanţa nu a motivat de ce a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale. Au fost indicate de către instanţă dispoziţiile OG 9/2000 şi OG 13/2011, fără a se motiva de ce trebuie aplicate aceste texte legale, situaţie în care hotărârea este nemotivată.

2. Instanţa nu a indicat temeiul de drept al calculului dobânzii legale,  indicând doar la modul generic prevederile OG 13/2011.

Dispoziţiile OG 13/2011 nu sunt aplicabile  în cauză pentru că dobânda renumeratorie se stabileşte numai pe cale convenţională, potrivit art.1 alin.2 din OG 13/2011.

Totodată, recurenta nu datorează dobândă penalizatoare, deoarece  a restituit de bună voie sumele încasate  cu titlu de comision de risc şi dobândă.

3. Plata dobânzii legale trebuia să se acorde de la  data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, pentru că anterior acestui moment,  creanţa privind  comisionul de risc/administrare nu era certă.

4. Menţionarea sentinţei civile nr.8295/2010 ca temei juridic pentru restituirea comisionului de risc este netemeinică şi nelegală,  pentru că prin această sentinţă s-a constatat caracterul abuziv al art.3 lit.d privind dobânda.

În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art.299 şi urm.Cod pr.civilă.

Examinând actele dosarului şi sentinţa recurată, tribunalul va reţine:

Motivele 1-3 de recurs sunt nefondate.

Prin convenţia de credit nr.(...) ,  recurenta SC V. R. SA a acordat un credit bancar intimaţilor (...) şi (...) (f.19-24).

Prin sentinţa civilă nr.4449/09.05.2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.324/03.02.2012 a Tribunalului Argeş,  s-a constatat  caracterul abuziv al clauzei de la pct.5 lit.a  din convenţia de credit nr. (...), recurenta SC V. R. SA – Sucursala Piteşti  fiind obligată să modifice contractul de credit în sensul înlăturării clauzei  abuzive privind  comisioanele (f.11-16).

Prin sentinţa civilă nr.8295/22.10.2010 a Judecătoriei Piteşti,  rămasă irevocabilă prin nerecurare,  s-a constatat abuzivă clauza prev.de art.3 lit.d din condiţiile generale din convenţia de credit nr. (...) , recurenta fiind obligată să înlăture această clauză din contract (f.17-18).

Părţile au recunoscut că recurenta a restituit intimaţilor suma de 2.535,41 euro, reprezentând comision de risc şi dobândă (f.76, 154).

În cauză, expertul contabil (...)  a precizat că recurenta a reţinut intimaţilor, pe parcursul derulării contractului de credit nr. (...) , suma de 2.535,40 euro, din care: 1. suma de 1.333,66 euro  reprezentând comision de risc, achitată  intimaţilor  la data de 10.05.2012 ; 2. suma de 1.554,03 euro reprezentând dobândă, achitată intimaţilor la data de 24.05.2012 (f.138 – 153).

Convenţia din care rezultă obligaţiile părţilor este încheiată la data de 27.06.2007, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil,  astfel că efectele sale sunt supuse Codului civil de la 1865.

Potrivit art.1084 – 1086 Cod civil,  prejudiciul suferit de intimaţii reclamanţi  trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care nu l-au putut realiza.

În cazul constatării caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de risc şi dobânda,  se naşte în sarcina recurentei obligaţia de a restitui ce s-a prestat în temeiul acestor clauze,  de la data perceperii  lor,  pentru că o clauză abuzivă este o clauză nulă (quod nullum est  nullum  producit effectum).

Prin urmare,  restituirea comisionului de risc şi a dobânzii se datorează de la data reţinerii , conform graficului de rambursare şi până la restituirea efectivă, respectiv până la data de 10.05.2012, când s-a restituit comisionul de risc şi până la data de 24.05.2012 când s-a restituit dobânda.

Urmează ca dobânda legală să fie cea prev.de OG 9/2000 şi OG 13/2011 şi să fie calculată  în faza executării, prin expertiză,  ţinând seama de natura comercială a raporturilor dintre părţi.

Tribunalul reţine şi că  sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, fiind redactată cu respectarea prev.art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.

Motivul patru de recurs este fondat, dar nu determină admiterea recursului şi modificarea sentinţei, întrucât vizează o eroare materială.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.8295/22.10.2010 a Judecătoriei Piteşti, rămasă irevocabilă, nu s-a constatat  caracterul abuziv al clauzei privind comisionul,  cum în mod eronat a reţinut prima instanţă la pag.3 paragraf 4 din hotărâre, ci s-a constatat caracterul abuziv al clauzei privind dobânda.

Pentru considerentele expuse,  tribunalul în baza art.312 rap.la art.3041 şi art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Se va lua act că intimaţii înţeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de  pârâta SC V. R. SA … împotriva sentinţei civile nr. 8819/01.11.2013, pronunţată de Judecătoria  Piteşti în dosarul nr. 11134/280/2012, intimaţi fiind  reclamanţii (...) şi (...) ambii  domiciliaţi  în (...)  Ia act că intimaţii au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Octombrie 2014

Domenii speta

Spete similare