Fond funciar, constatare nulitate absolută titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptăţite; aplicabilitatea Deciziei îccj – Secţiile Unite nr. xi/20

În dosarul nr. ***/215/2010 al Judecătoriei Craiova, având ca obiect anularea certificatului de moştenitor nr. 1554/17.07.1987, reclamanta M. I. a formulat o cerere de modificare a acţiunii introductive de instanţă, în sensul completării cu noi petite: nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1432/44787 din 25.02.1997 şi constatarea nulităţii absolute si parţiale a certificatelor de moştenitor nr. 187/2009 si nr. 188/2009.

În motivarea în fapt a cererii de modificare, reclamanta a arătat că este fiica defunctei MO, având vocaţie succesorală la succesiunea acesteia împreună cu fratele acesteia MM. Defuncta MO a dobândit pe cale succesorala de la tatal său V I un teren loc de casă în suprafaţă de 800 mp, respectiv terenul ce formează obiectul prezentei cauze. Se mai arată că beneficiara transmisiunii succesorale legale M O a decedat la data de 27.10.1986, fiind emis certificatul de mostenitor nr. 1554 din care rezulta ca fratele reclamantei M M este unicul mostenitor, reclamanta fiind mentionata in acelasi document ca straina de succesiune prin neacceptare.

Prin încheierea din data de 02.05.2011, instanta a dispus disjungerea petitului având ca obiect anularea certificatului de mostenitor nr. 1554/17.07.1987, de capatul de cerere având ca obiect nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1432/44787 din 25.02.1997 şi de petitul privind constatarea nulitatii absolute si partiale a certificatelor de mostenitor nr. 187/2009 si nr. 188/2009, privind pe reclamanta in contradictoriu cu pârâţii M F G, T M, Comisia Locala Amarastii de Sus de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Judeteana Dolj de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, formându-se un dosar nou, cu numărul ***/215/2011, având ca obiect nulitatea titlului de proprietate menţionat mai sus.

Cu privire la constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 188/29.06.2009, reclamanta arata ca defuncta V F este sotia fratelui mamei acesteia  V G, care ca si sora acestuia T M a renuntat la succesiunea tatalui lor V I la data de 03.04.1970, unica mostenitoare ramânând mama reclamantei M O.

Prin încheierea din data de 23.05.2011, pronunţată în dosarul de faţă, instanţa a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 Cpc pâna la solutionarea definitive si irevocabila a dosarului nr. ***/215/2010, având ca obiect anularea certificatului de mostenitor nr. 1554/17.07.1987, cauza fiind repusa pe rol la data de 15.09.2014.

La data de 11.09.2014, reclamanta a depus la dosar precizari la cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997 emis pe numele T M si V G, pentru terenul in suprafata de 800 mp situat in intravilanul comunei Amarastii de Sus, a certificatului de mostenitor nr. 187/2009 si 188/2009 la emiterea carora au fost avute in vedere titlul mai sus mentionat.

Reclamanta precizează că fratele mamei sale, V G si sora acestuia, T M, au renunţat la succesiunea tatalui lor V I la data de 03.04.1970, unica moştenitoare rămânând mama reclamantei M O, pentru masa succesorala compusa din 800 mp, împreuna cu casa de cărămidă compusa din 4 camere situate in com. Amarastii de Sus, jud. Dolj.

La solicitarea instanţei Comisia com. Amarastii de Sus de fond funciar a depus documentaţia premergătoare titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, relatiile fiind comunicate cu adresa nr. 4161/02.12.2014.

La termenul din data de 08.12.2014, reclamanta a depus o nouă precizare a cererii, solicitând constatarea nulitatii absolute partiale a titlului menţionat anterior, pentru terenul in suprafata de 4459 mp, reprezentând curtea şi grădina aferentă casei de locuit şi anexelor gospodăreşti.

La data de 19.01.2015, pârâtii M M si M F G au depus la dosar intâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantei. Pârâţii au invocat excepţia lipsei de interes in promovarea actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M I, cu motivarea că reclamanta nu are un interes actual pentru a putea promova o astfel de actiune, in conditiile in care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de teren pe care le considera bunurile sale proprii, stabilirea dreptului de proprietate făcându-se la cerere.

În schimb, V G si T M au formulat cerere in nume propriu, în calitate de moştenitori ai autorului V I pentru suprafeţele de teren cuprinse în titlul de proprietate.

La data de 20.04.2015, reclamanta a formulat precizare la actiune prin care a aratat ca nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate având in vedere ca certificatul de mostenitor pe numele reclamantei a fost emis la 30.10.2014.

Cauza a fost soluţionată iniţial prin sentinţa civilă nr. 5790 din 04.05.2015, prin care a fost admisă acţiunea constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.1432-44787 din 25.02.1997, emis pe numele pârâtei T M şi a autorului pârâtei M F G, precum şi radierea suprafeţei totale de teren intravilan de 4459 mp din titlul de proprietate menţionat.

Prin decizia civilă nr. *** din 04.11.2015 Tribunalul Dolj a admis recursul formulat de pârâta-recurentă M F G împotriva sentinţei menţionată mai sus, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinându-se în considerente că instanţa de fond a admis acţiunea precizată şi  a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, pentru terenul in suprafata 4459 m.p., însă nu a administrat probe pentru determinarea întinderii terenului ce intră sub incidenţa prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, raportându-se numai la certificatul de moştenitor nr. 145/2014 şi la actul de partaj voluntar  întocmit în urma emiterii acestuia.

Dispoziţiile art. 114 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 stabilesc: "Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia".

Prin urmare, tribunalul a apreciat că în mod greşit prima instanţă s-a raportat pentru determinarea întinderii terenului ce intră sub incidenţa art. 23 din Legea nr. 18/1991 numai la certificatul de moştenitor nr. 145/30.10.2014  şi la actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1628/30.10.2014 de BNP ***încheiat între numitul M M şi reclamanta, acte la întocmirea cărora recurenta-pârâtă nu a participat. Astfel, împrejurările de fapt şi cele de drept ale pricinii au rămas nestabilite. În cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenului aferent casei de locuit si anexelor gospodăreşti ce i-au revenit reclamantei în urma dezbaterii succesiunii mamei sale, probă care putea fi dispusă şi din oficiu de către instanţa de fond, în temeiul rolului activ reglementat de prevederile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., şi care nu poate fi administrată însă în recurs, faţă de dispoziţiile art. 305 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, apreciind că, urmare a neregularităţilor arătate,

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. ***/215/2011*.

În rejudecare au fost administrate proba cu înscrisuri şi expertiză judiciară topografică.

I. Cu privire la excepţia lipsei de interes şi a calităţii procesuale active  a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni, invocate de pârâta M F G, instanţa apreciază că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Interesul în promovarea unei acţiuni constă în folosul practic pe care partea îl urmăreşte prin punerea în mişcare a unei proceduri judiciare. Interesul trebuie să fie legitim, adică să nu fie în conflict cu legea, să fie personal, adică folosul practic să îl vizeze pe cel care a recurs la forma procedurală, să fie născut şi actual în sensul că, dacă cel interesat nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.

Deşi în materia nulităţii unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 interesul se analizează raportat la beneficiul pe care îl poate obţine reclamantul din anularea actului, în cazul situaţiei reglementate de prevederile art. 23 alin.1 din Legea nr.18/1991 invocate de reclamantă, dreptul de proprietate de care beneficiază membrii cooperatori sau moştenitorii acestora se naşte de drept (ope legis) asupra suprafeţei de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, determinate conform art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii, fără a fi necesară formularea unei cereri de reconstituire într-un anumit termen.

Interesul reclamantei este dat în cauza de faţă de calitatea sa de moştenitoare a defunctei M O, care la rîndul său, este moştenitoarea fostului proprietar I V. Conform certificatului de moştenitor nr. *** din 03.04.1970, emis de către Notariatul de Stat Judeţean Dolj, M O, mama reclamantei, are calitatea de moştenitor acceptant al defunctului V I cota de 1/1  din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia masă succesorală compusă din teren loc de casă în suprafaţă de 800 m.p situate în comuna Amărăştii de Sus învecinat la **** împreună cu casa din cărămidă acoperită şi ţiglă cu 4 camere, iar T M şi V G au declarat în şedinţa din 03.04.1970 că renunţă la succesiune. 

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. *** din 13.02.2013 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ***/215/2010*, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului conform deciziei nr. ***/11.10.2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, decizie irevocabilă prin nerecurare la data de 20.03.2014, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta M I în contradictoriu cu pârâtul M M şi s-a constat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr.1554 din 17.07.1987 privind dezbaterea succesiunii defunctei M O, în partea referitoare la rubrica "Sunt străini de moştenire prin neacceptare conform art.700 C.civ M I fiică".

Conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.1628/30.10.2014 de BNP *** încheiat între M M şi reclamanta din prezenta cauză, în lotul reclamantei au fost atribuite construcţiile situate pe terenul intravilan în suprafaţă totală de 4459 m.p situat în T 7, P 342, 343, 344, 345, 346, 347 şi 348.

Potrivit art.III din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire emise cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991, nulitatea putând fi invocată printre alţii şi de "persoane ce justifică un interes legitim".

Prin urmare, reclamanta are interesul de a solicita anularea titlului de proprietate.

Faptul că reclamanta sau mama acesteia nu a formulat cerere de constituire la Comisia locală nu o face pe reclamantă lipsită de interes în promovarea prezentei acţiuni, acest aspect fiind o chestiune de fond, ce vizează condiţiile legale pentru constituire sau reconstituire.

Se solicită constatarea nulităţii unui act emis în baza legii nr.18/1991, pentru neîndeplinirea unor condiţii privind îndreptăţirea la reconstituire. Instanţa are a constata, în prealabil, pe de o parte, incidenţa prevederilor art. 23 din lege, iar pe de altă parte, dacă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului înscris în titlul de proprietate contestat, născut din lege, se întinde asupra întregii suprafeţe de teren de 4459 mp teren intravilan.

De altfel, Tribunalul a decis prin decizia dată în recurs că reclamanta are interes şi calitate procesuală activă, însă cu privire doar la terenul în privinţa căruia sunt incidente dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Că terenul solicitat de reclamantă face obiectul acestui text de lege este tot o chestiune de fond, ce urmează să fie analizat în cele ce urmează.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa constată că reclamanta are şi calitate procesuală activă, astfel încât va respinge excepţiile.

II. Pe fondul cauzei, instanţa reţine că pârâta T M şi V G, autorul pârâtei M F G, au renunţat la succesiunea defunctului V I, conform certificatului de moştenitor nr.271 din 03.04.1970, singura moştenitoare acceptantă a fostului proprietar I V fiind autoarea reclamantei.

Întrucât prin sentinţa civilă nr. *** din 13.02.2013 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost anulat parţial certificatul de moştenitor nr.1554 din 17.07.1987, astfel încât moştenitoare a defunctei M O, este şi reclamanta, aceasta apare ca persoană îndreptăţită la restituirea terenului ce a aparţinut fostului proprietar pe raza comunei Amărăştii de Sus, însă doar cu privire la terenul aferent construcţiilor situate pe terenul intravilan, înscris în titlul de proprietate contestat, pentru că, într-adevăr nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform art. art. 8 alin.3 din Legea nr.18/1991, pentru celelalte terenuri ce au aparţinut fostului proprietar.

Prin titlul de proprietate nr.1432-44787 din 25.02.1997, emis de către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, jud. Dolj pe numele T M şi V G, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa totală de 8,7560 ha, pe raza com. Amărăştii de Sus, jud. Dolj, compusă din suprafaţa de 7,7260 ha teren extravilan şi 1,03 ha teren intravilan.

Deşi titularii acestui titlu au formulat cereri de reconstituire, înregistrate sub nr.322/18.03.1991 şi nr.323/18.03.1991, aceştia nu erau îndreptăţiţi la reconstituire, întrucât au renunţat la succesiune, fiind consideraţi, potrivit art. 696 din Codul civil din 1864, că nu au fost niciodată moştenitori. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XI din 05.02.2007, obligatorie pentru instanţele judecătoreşti, conform  art. 3307 alin.4 din Codul de procedură civilă. Astfel, renunţarea la succesiune priveşte atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi bunurile care ar intra ulterior în succesiunea respectivă.

Prin art. 13 alin.2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, s-au repus în termenul de acceptare a succesiunii moştenitorii care nu au acceptat-o în condiţiile art. 700 C. civ., iar nu şi cei care au renunţat la succesiune.

Cu toate acestea, în privinţa reclamantei, instanţa poate analiza îndreptăţirea acesteia doar cu privire la terenul ce poate face obiectul dreptului de proprietate născut în virtutea prevederilor art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991.

 Astfel, potrivit art.23, alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată (art. 22 în forma iniţială a legii), sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.

Alin.2 stabileşte că ,,Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie".

Dobândirea dreptului de proprietate în acest mod este o masură reparatorie faţă de scoaterea tuturor terenurilor din circuitul civil prin legile nr. 58/747 si nr. 59/74 şi urmăreşte, în cazul succesorilor, menţinerea statu quo – ului.

Limita suprafeţelor atribuite se determină potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, conform căruia terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosinţă membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăşi suprafaţa de 6.000 metri pătraţi pentru deţinătorul casei de locuit.

Instanţa constată că sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

La data intrării în vigoare a Decretului nr. 42/1990, reclamanta deţinea deja suprafaţa de 2500 mp teren intravilan, din care 10 ari având categoria curţi-construcţii, suprafaţă înscrisă în registrul agricol (filele 131 - 132), ce se încadrează în limita de 6000 mp. 

Din raportul de expertiză judiciară topografică întocmit de expertul M. Gabriel din 05.05.2016, completat prin suplimentul din 14.08.2016, rezultă că terenul în suprafaţă de 800 mp, menţionat în certificatul de moştenitor nr.271 din 03.04.1970, are în realitate, conform măsurătorilor, 870 mp şi face parte din terenul situat în tarlaua 7 parcela 347 (în suprafaţă de 608 mp), cu categoria de folosinţă curţi-construcţii şi parcela 348, categoria arabil, cu suprafaţa de 158 mp. Expertul a mai arătat că terenul de 800 mp este înscris în titlul de proprietate nr.1432-44787 din 25.02.1997, în punctele toponimice menţionate.

Terenul se regăseşte în registrul agricol al autorului V I, fiind în suprafaţă de 10 ari, cu destinaţia de curţi-construcţii.

Concluziile expertizei se coroborează cu adresa nr.446 din 13.02.2015 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Amărăştii de Sus, în care se menţionează că suprafaţa de teren înscrisă în certificatul de moştenitor nr.271 din 03.04.2015 este inclusă în titlul de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997.

Faptul că în certificatul de moştenitor sunt trecuţi doar 800 mp, se explică prin aceea că, este de notorietate că la acel moment nu se efectuau măsurători sau acestea erau efectuate rudimentar, dar şi prin faptul că, potrivit statutului fostelor CAP şi legilor nr. 58/747 si nr. 59/74, care au scos din circuitul civil terenurile, persoanele nu puteau avea în proprietate mai mult de 250 mp, aferent casei de locuit. 

Această suprafaţă de 800 mp face parte şi din suprafaţa de teren cu care a figurat reclamanta în registrul agricol din anii 1986 -1990, de 2500 mp teren intravilan, din care 10 ari având categoria curţi-construcţii.

Prin urmare, faţă de cele reţinute mai sus, în speţă sunt incidente prevederile art. 23 alin.1 şi 2 din Legea nr.18/1991, cu privire la terenul pe care se află construcţiile identificate şi de expert, casa de locuit C1 şi anexa gospodărească C2 ce au revenit reclamantei la partajul voluntar din data de 30.10.2014 (actul de partaj autentificat sub nr.1628 din 30.10.2014).

Cu privire la întinderea acestui teren, instanţa reţine că expertul a măsurat suprafeţele amplasate în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 şi 348, pe care se află construcţiile menţionate, identificate în anexa la raport (plan de amplasament şi delimitare avizat de OCPI Dolj) ca fiind amplasate astfel: 1Cc, în suprafaţă de 870 mp (suprafaţa din certificatul de moştenitor nr.271 din 03.04.2015), din parcelele 347 şi 348; suprafaţa 2A, de 981 mp, din parcelele 343, 345 şi 346, precum şi suprafaţa 3 V de 500 mp, din parcela 344.

Potrivit dispoziţiilor art.23 din Legea nr.18/1991, republicată, nu operează o reconstituire a dreptului de proprietate, fiind vorba de o dobândire a proprietăţii ope legis, prin efectul Decretului-Lege nr.42/1990, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv şi constatator, ca modalitatea concretă în care se realizează atribuirea în proprietate. Nu se poate pune, astfel, problema existenţei sau inexistenţei vreunui termen limită pentru depunerea unei cereri în acest sens, textul de lege menţionat derogând de la norma generală.

Aceasta este şi interpretarea dată de fosta Curte Supremă de Justiţie în decizia nr. 6119/2001 a Secţiei civile şi de proprietate intelectuală, prin care a stabilit că “legea şi-a fixat preferinţele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalenţă deţinătorilor caselor de locuit şi a anexelor gospodăreşti, aşa încât terenul aferent acestora, precum si curtea si gradina din jurul lor intră, prin voinţa legii, în proprietatea privata a detinatorilor constructiilor, in timp ce fostii proprietari trebuie compensati cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan sau, in lipsa, cu teren situat in extravilan, in imediata vecinatate.”

În speţă, dovada dreptului de proprietate al reclamantei a fost făcută cu înscrisurile menţionate mai sus, coroborate cu raportul de expertiză, apreciat de instanţă ca util soluţionării cauzei.

Instanţa constată că reclamanta este proprietara suprafeţei de 2351 mp, identificată de expert în raport şi supliment, precum şi planul de amplasament de la fila 85 din prezentul dosar, suprafaţă situată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 şi 348 (cuprinzând suprafaţa 1Cc, de 870 mp din parcelele 347 şi 348; suprafaţa 2A, de 981 mp, din parcelele 343, 345 şi 346, precum şi suprafaţa 3 V de 500 mp, din parcela 344). Această suprafaţă de 2351 mp este strict aferentă construcţiilor şi se încadrează în suprafaţa cu care reclamanta figurează în registrul agricol, fiind supusă dispoziţiilor art. 23 alin.1 din Legea nr.18/1991.

Diferenţa de teren până la 4428 mp, din 4A (2077) nu poate face obiectul prevederilor art. 23, deoarece nu este aferentă caselor de locuit şi a anexelor gospodăreşti ale reclamantei, împreună cu curtea si gradina din jurul lor, în sensul art. 23, fiind teren arabil separat de curtea reclamantei şi neaflându-se în posesia acesteia la data intrării în vigoare a Decretului nr. 42/1990, astfel cum rezultă din registrul agricol. Prin urmare, depăşind ceea ce poseda reclamanta la acea dată, diferenţa de teren nu poate intra sub incidenţa prev. art. 23 alin.1 din Legea nr.18/1991, fiind fosta proprietate a autorului V I, iar pentru acesta fiind necesar ca reclamanta să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal.

Adresa nr. 2386 din 27.07.2016 a primăriei com. Amărăştii de Sus (fila 131 din prezentul dosar), conform căreia reclamanta lucrează suprafeţele situate în tarlaua 7 parcelele 342, 343 şi 346 nu este relevantă şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în condiţiile în care vizează perioada recentă şi nu face dovada situaţiei de fapt din momentul intrării în vigoare a Decretului nr. 42/1990. De asemenea, nu cuprinde şi parcelele care chiar se aflau în posesia reclamantei anterior anului 1990, ca şi astăzi, respectiv parcelele aferente casei şi anexei - 344, 345, 347 şi 348.

Dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 şi cele ale art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, înlăturând astfel situaţia nefirească în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosinţă asupra terenului. În aceste condiţii, textele de lege sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. 1 teza a doua din Constituţie, republicată, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 263/2004.

Instanţa mai reţine că, potrivit art. 3 alin.1, lit a) din Legea 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, ,,actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”.

De asemenea, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor de la litera c), privind nulitatea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege, instanţa constată că este incident cazul de nulitate prevăzut de litera a) citat mai sus, deoarece titularii titlului contestat nu erau îndreptăţiţi la reconstituire, întrucât, pe de o parte sunt renunţători la moştenirea autorului, iar pe de altă parte, reclamanta se încadrează în dispoziţiile art. 23 din Legea nr.18/1991.

Raportând dispoziţiile legale menţionate anterior, la cererea dedusă judecăţii instanţa constată că acţiunea este întemeiată parţial, cu privire la nulitatea titlului de proprietate doar în ceea ce priveşte suprafaţa de 2351 mp, situată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 şi 348, descrise mai sus.

În ceea ce priveşte contractul de arendare depus de pârâtă, instanţa constată că acesta nu face dovada posesiei, fiind menţionate terenuri pentru care nu s-a făcut o verificare a situaţiei lucrărilor, fiind greu de crezut că pârâţii au lucrat prin intermediul arendaşului teren aflat lângă casa reclamantei, în curtea acesteia.

Oricum, contractul este încheiat în anul 2009, după dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei prin efectul Legii nr.18/1991, astfel că este încheiat abuziv pentru suprafaţa proprietatea reclamantei, de 2351 mp menţionată mai sus.

Pentru motivele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 3 alin.1, lit a) din Legea nr. 169/1997, va constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, în ceea ce priveşte suprafaţa totală de 2.351 mp teren amplasată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 şi 348.

Totodată, va dispune radierea suprafeţei de 2.351 mp menţionată mai sus, din titlul de proprietate.

În temeiul art. 247 alin.2 Cod procedură civilă, va admite cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, proporţional cu pretenţiile admise şi va obliga pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în cuantum de 458 lei, respectiv jumătate din totalul cheltuielilor de transport (915 lei) de la Bucureşti la Craiova pentru mandatarul reclamantei, efectuate atât la fond, în ambele cicluri procesuale, cât şi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M I.

Admite în parte acţiunea precizată a reclamantei M I, domiciliată în comuna Amărăştii de Sus, judeţul Dolj în contradictoriu cu pârâtele M F G, domiciliată în Bucureşti, str. ****, T M, domiciliată în comuna Râu de Mori, sat Clopotiva, nr. *****, Comisia Locala Amărăştii de Sus de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în comuna Amărăştii de Sus, judeţul Dolj şi Comisia Judeţeană Dolj de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în Craiova, str. Unirii, nr. 19, judeţul Dolj.

Constată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, în ceea ce priveşte suprafaţa totală de 2.351 mp teren amplasată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 şi 348, identificată în raportul de expertiză judiciară topografică din 05.05.2016 şi suplimentul la raport din data de 14.08.2016, întocmite de expertul topograf M G.

Dispune radierea suprafeţei de 2.351 mp menţionată mai sus, din titlul de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997.

Obligă pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în cuantum de 458 lei.

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.10.2016.

Domenii speta

Spete similare