Fond funciar.Excepţia lipsei interesului reclamanţilor.

Fond funciar.Excepţia lipsei interesului reclamanţilor.

Dosar nr. Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr.  230

Şedinţa publică din 09 iunie 2015

Completul compus din:

Preşedinte

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de  02 iunie 2015 privind  judecarea recursurilor civile formulate de recurenţii reclamanţi C E şi U I V şi de recurenta pârâtă U M împotriva sentinţei civile nr.194/11.02.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr., în contradictoriu cu intimatele pârâte Comisia Locală de fond funciar Slivileşti şi Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au lipsit părţile.

Procedura de citare  legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Deliberând, tribunalul pronunţă următoarea decizie ;

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă ;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr…. reclamanţii  UV şi C E au chemat în judecată  pârâtele U M, Comisia Locală de fond funciar Slivileşti, Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa  să se constate nulitatea absolută a titlului de  proprietate nr.1517816 emis la data de  06.07.2010 şi să se dispună anularea acestuia şi a actelor premergătoare emiterii acestui titlu de  proprietate.

În motivare au arătat reclamanţii că, la data de 06.07.2010 a fost emis  titlul de proprietate  nr.1517816 de către  Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj pe baza propunerii Comisiei locale de fond funciar Slivileşti , pe numele  UM iar potrivit acestui titlu de proprietate  a fost reconstituit dreptul de proprietate  pentru o suprafaţă totală de 2505 mp. teren situat  în comuna Slivileşti, în tarlaua 38, parcela 30 (pentru 456 mp. teren arabil  în extravilan), tarlaua 2b, parcela 13 (pentru 926 mp. teren arabil intravilan) şi  tarlaua 1, parcela 35/1 (pentru 1123 mp. fâneţe în intravilan).

Că, în mod eronat comisia locală a întocmit documentaţia  necesară  reconstituirii  dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2505 mp. teren, deoarece  această suprafaţă provine de la defunctul U V, bunicul şi socrul pârâtei, actualmente decedat, cu ultimul domiciliu în….

Că, în titlul de proprietate nr.1517816 emis pe numele pârâtei trebuia  să fie trecuţi şi ei, reclamanţii, ca nepoţi  de fiu ai defunctului U V, întrucât tatăl reclamanţilor , U V. I actualmente decedat a fost frate cu  soţul pârâtei U M şi era normal ca în titlul de proprietate emis pe numele pârâtei  să fie şi  ei trecuţi ca moştenitori ai lui U V. I.

În drept şi-au întemeiat  cererea pe disp. Legii 18/1991 republicată , pe dispoziţiile Legii 10/2001 republicată şi Codul de procedură civilă.

Pentru dovada cererii reclamanţii au depus la dosarul  cauzei în copie titlul de proprietate  nr.1517816 din  06.07.2010 şi copie C.I.

Legal citată pârâta U M a depus la dosar întâmpinare , prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamanţi (filele 16,17 de la dosar).

Pe cale reconvenţională pârâta – reclamantă reconvenţională a solicitat  ca în contradictoriu cu reclamanţii şi cele două comisii de fond funciar să se constate  nulitatea absolută (parţială) a HCJ Gorj nr.59/16.12.1991, anexa 2, poziţia 6, în sensul excluderii ca persoană validă  a lui U V. I (autorul reclamanţilor), pentru terenurile reprezentând  suprafaţa totală validată de 6,49  ha.; constatarea  nulităţii absolute (parţiale) a titlului de proprietate nr.1515222 din 30.12.2008, a procesului verbal de punere în posesie din data de 26.05.2008 şi  a altor acte  premergătoare,  în sensul excluderii din aceste acte a moştenitorilor lui U V. I (care sunt reclamanţii din prezenta cauză); obligarea  Comisiei Locale de Fond Funciar  Slivileşti şi a Comisia judeţene de Fond funciar Gorj să emită  şi să-i  înmâneze , potrivit  atribuţiilor legale, acte funciare pentru terenurile  ce totalizează 6,1315 ha, doar  pe numele său, U  P. M, cu excluderea  moştenitorilor lui U V. I , menţinând  restul  clauzelor  din actele funciare contestate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat pârâta – reclamant reconvenţională că,  în ipoteza în care  U V. I  nu a formulat cerere de reconstituire în anul 1991 în temeiul Legii 18/1991, cerere care să facă obiectul validării prin HCJ Gorj nr.59/1991, este evident că pe numele acestuia nu putea să se dispună validarea  pentru suprafaţa totală de 6,39 ha , prin HCJ Gorj nr.59/1991.

Că, în situaţia în care U V. I ar fi formulat  cerere de reconstituire a proprietăţii în anul 1991  în baza Legii 18/1991 acesta nu era o persoană îndreptăţită la reconstituire, deoarece nefigurând în componenţa  familiei lui U P. V în perioada 1959 – 1961 nu a introdus în fostul CAP Miculeşti terenurile ce totalizau 6,49 ha , care au fost introduse  în CAP Miculeşti doar de persoanele  aflate  în componenţa titularului UP. V, printre care s-a aflat şi pârâta U P. M.

A mai arătat pârâta – reclamantă reconvenţională că, conform voinţei autorului U P. V, acesta i-a lăsat  prin testamente  olografe şi prin actul de vânzare  majoritatea  suprafeţelor  din registrul agricol, în contextul în care U V. I avea propria gospodărie, distinctă de a lui U P. V.

În drept şi-a întemeiat cererea  pe disp.art.119-120 C.proc. civ. din 1865, Art.8-13 din legea 18/1991, art.III, pct.1, lit.a din legea 169/1997, Decizia nr.XI/2007 a Înaltei  Curţi de casaţie  şi Justiţie Bucureşti, art.274 C.proc. civ. din 1865 şi celelalte dispoziţii legale  în materie funciară.

Pentru dovedirea cererii,  pârâta – reclamantă reconvenţională  a depus la dosarul cauzei în copie înscrisurile de la filele  18-21, 39-59..

La termenul de judecată din data de 11.04.2013 reclamanţii – pârâţi reconvenţionali au depus la dosarul cauzei  o precizare de acţiune, prin care au arătat că solicită să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1517816 emis la data de 06.07.2010 pe numele pârâtei U M şi să se dispună anularea  acestuia şi a actelor  premergătoare  emiterii acestui titlu, iar în baza  principiului  de drept  resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis (principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial ), a solicitat  să se dispună anularea  actului de vânzare – cumpărare încheiat de pârâta U M şi B V. I.

A solicitat de asemenea obligarea  Comisia Locale de fond funciar Slivileşti să emită o hotărâre pentru care  să-i valideze  cu suprafaţa de 2505 mp. teren arabil intravilan; obligarea comisie locale să întocmească documentaţia necesară în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafaţa de 2505 mp. teren intravilan şi să înainteze Comisiei Judeţene de Fond Funciar Gorj, iar aceasta din urmă să fie obligată  la emiterea titlului de proprietate.

Au depus la dosarul cauzei reclamanţii – pârâţi reconvenţionali un răspuns la întâmpinarea depusă la dosar de pârâta – reclamantă reconvenţională ( filele 29 – 32).

De asemenea au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvenţională depusă de pârâta – reclamantă – reconvenţională, prin care au solicitat respingerea  cererii, ca nefondată.(filele 33 – 35).

La termenul de judecată din data de 16.05.2013  atât reclamanţii – pârâţi reconvenţionali , cât şi pârâta – reclamantă reconvenţională au depus la dosarul cauzei note de şedinţă – filele 66-71 de la dosar.

Din oficiu instanţa a  solicitat relaţii de la  pârâta Comisia Locală de fond funciar Slivileşti, relaţii comunicate cu  adresa nr.2854 din 21.05.2013 – filele 74 – 79, cu adresa nr.3369/13.06.2013 – filele 83 – 91.

La solicitarea părţilor, în cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părţilor şi proba testimonială, în cauză fiind ascultaţi martorii  …

Prin sentinţa civilă nr. 1932/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru  a fost respinsă acţiunea  formulată de reclamanţii  U V şi C E,  în contradictoriu cu pârâtele  U M, Comisia locală de fond funciar Slivileşti şi Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj.

A fost respinsă cererea reconvenţională introdusă de  pârâta – reclamantă reconvenţională U M.

S-a disjuns capătul de cerere  cu privire la constatarea nulităţii actului de vânzare – cumpărare încheiat de pârâta reclamantă U M cu B V. I şi autentificat de BNP C D prin încheierea nr.605 din 16.06.2011 şi acordă termen de judecată la data de  21.11.2013 când părţile se vor cita cu copie înscrisuri şi menţiunea pentru pârâţi să depună întâmpinare în cel mult 25 de zile sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai putea propune probe şi ridica  excepţii.

A fost obligată  reclamanta – pârâtă la 750 lei cheltuieli de judecată către  pârâte – reclamantă ce reprezintă onorariu  avocat şi cheltuieli transport.

Împotriva acestei sentinţe  a declarat recurs reclamanta C E și recurenta pârâtă UM iar prin decizia civilă nr.110 din 29.01.2015  pronunţată de Tribunalul Gorj,s-a admis recursul , s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare  cu îndrumarea  ca  instanţa  de fond  cu ocazia pronunţării  să analizeze  şi să motiveze în fapt  şi în drept  atât acţiunea precizată cât şi  cererea reconvenţională.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. dosar .

La termenul de judecată din data de 02.04.2015, reclamanţii prin apărător  avocat C  E au  invocat excepţia  lipsei de interes legitim  a pârâtei reclamante  reconvenţional  şi excepţia tardivităţii  formulării cererii de către aceasta , excepţii ce au fost  unite cu fondul  conform dispoziţiilor art. 137 C.proc.civ. de la 1865.

La acelaşi termen de judecată, în raport de  îndrumările  deciziei de casare , instanţa a  încuviinţat cererile de probatoriu , fiind  desemnat în cauză  pentru efectuarea  expertizei de specialitate ,domnul expert S E  şi s-a solicitat intimatei CLFF Slivileşti  să comunice, în copie certificată , toate cererile de reconstituire  formulate de recl. U V şi C E şi modul de soluţionare al acestor cereri , respectiv pentru care există HCJ de validare sau invalidare şi pentru care s-au emis titluri de proprietate.

Cu adresa nr. 2202/14.04.2014  CLFF Slivileşti a răspuns la solicitările instanţei , filele 26-31.

Prin sentinţa civilă nr. 194/11.05.2015 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr., a fost respinsă excepţia  lipsei interesului  reclamanţilor formulată de pârâta-recl.-reconv. U M.

A fost respinsă  excepţia  lipsei interesului  pârâtei –reclamante  reconvenţional formulată de recl.UV şi C E.

A fost respinsă excepţia  tardivităţii  formulării  cererii reconvenţionale  formulată de reclamanţi.

A fost respinsă cererea  principală  formulată de reclamanţii  U V şi C E în contradictoriu cu pârâta U M şi pârâtele Comisia locală de fond funciar Slivileşti şi Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj.

A fost respinsă cererea reconvenţională introdusă de  pârâta – reclamantă reconvenţională U M.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reținut următoarele :

În ce priveşte excepţia lipsei interesului reclamanţilor U V şi C E, privind promovarea acţiunii de faţă, s-a reţinut că autorul acestora U V. I a fost frate cu soţul pârâtei , defunctul U V. P , ambii fiind fiii autorului U P. V .

A reținut instanța de fond că în aceste condiţii, reclamanţii au un interes direct , născut şi actual în promovarea acţiunii de faţă , urmărind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul comun.

Faţă de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate excepţia lipsei interesului reclamanţilor în promovarea cererii, situaţie faţă de care această excepţie a fost respinsă.

Referitor la excepţia lipsei interesului pârâtei-reclamantă-reconvenţional , invocată de reclamanţii-pârâţi, s-a reţinut că şi această excepţie este neîntemeiată , pârâta-reclamantă-reconvenţional  U M formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul U P. V.

Prin urmare, a fost respinsă excepţia lipsei interesului pârâtei-reclamante –reconvenţional.

În ce priveşte excepţia tardivităţii formulării cererii de constatare a nulităţii absolute a HCJ 58/16.12.1991, instanţa a respins-o, reţinând că pârâta-reclamantă nu a formulat o plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond funciar pe temeiul art.53 alin.2 din L.18/1991 aşa cum a fost modificată, ci o acţiune în constatarea nulităţii absolute a acesteia, care poate fi formulată oricând şi de orice persoană interesată.

În aceste condiţii, a fost respinsă şi excepţia tardivităţii formulării cererii de constatare a nulităţii absolute a HCJ58/1991.

Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut că pentru o corectă soluţionare  a cauzei s-a impus ca fiecare capăt al cererii reclamanţilor , respectiv al cererii reconvenţionale formulate de pârâtă , să fie analizat distinct.

În fapt, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.1517816 din 06.07.2010 emis pe numele defunctului U V cu moştenitori U M, pentru o suprafaţă de 2505 m.p. , situată pe teritoriul comunei Slivileşti , jud.Gorj, din care 456 m.p. teren arabil extravilan şi 2049 m.p. teren intravilan.

Din înscrisurile înaintate instanţei de către CLFF Slivileşti în primul ciclu procesual (filele 74 -79 din dosar 503/263/2013), s-a reţinut că titlul de proprietate mai sus menţionat a fost emis în baza cererii de reconstituire 21.333/19.03.1991 formulată de pârâta-reclamantă , testamentul olograf al autorului V P. U (filele 41-42,44,  din dosar) , HCJ 58/16.12.1991 prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul U P. cu moştenitori U P. M şi U V. I .

Sub acest aspect, s-a invocat de reclamanţi împrejurarea că  cererea de reconstituire formulată de U M nu poartă semnătura acesteia.

Art.9 pct.8 din L.18/1991 prevedere că primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea de reconstituire şi să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate menţiunile precizate la alin.4 din acelaşi text şi dacă nu este însoţită de toate actele prevăzute de lege.

În acest caz, primarul sau secretarul aveau obligaţia să comunice solicitantului să complinească lipsurile cererii.

Prin urmare, cât timp asupra cererii formulată de U M,  CLFF Slivileşti s-a pronunţat, reconstituirea dreptului de proprietate fiind validată pentru autorul U V cu moştenitori U V. I şi U M , iar pârâta-reclamantă-reconvenţional nu a invocat lipsa semnăturii sale de pe cerere , se apreciază că această cerere , nefiind contestată până la momentul litigiului de faţă de niciuna dintre părţi , şi-a produs efectele.

De asemenea, s-a reţinut că , anterior emiterii titlului de proprietate contestat, respectiv la 26.06.2008 şi 30.06.2008, reclamanţii U V şi C E  au declarat pe proprie răspundere în faţa notarului public că sunt descendenţi ai autorului U V, decedat la data de 01.10.1969 , care a deţinut o suprafaţă aproximativă de 20.000 m.p. pe teritoriul satului Tehomir, com. Slivileşti, jud.Gorj, ambii descendenţi  exprimându-şi acordul ca, pe această suprafaţă de teren să se reconstituie dreptul de proprietate pe numele lui U M (filele 50-51 din dosar 503/263/2013).

Ulterior emiterii titlului de proprietate contestat, U M a înstrăinat terenurile înscrise în titlu de proprietate nr.1517816/06.07.2010 numitului B V. I , prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.605/16.06.2011, cumpărătorul obţinând autorizaţie de construire a unei locuinţe pe terenul sus menţionat (filele 54,55 din dosar …). Prin urmare, terenul în litigiu a intrat în circuitul civil.

În consecinţă, cât timp testamentele olografe ale autorului nu au fost anulate ori constatate ca fiind nule, iar  reclamanţii U V şi C E, au  declarat pe cale notarială că sunt de acord ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pentru o suprafaţă determinată de teren pe numele pârâtei-recl. U M, s-a apreciat că în speţă nu se regăsesc cauzele de nulitate prevăzute la art.3 alin.1 lit.a din L.169/1997 aşa cum a fost modificată, situaţie faţă de care, a fost respins acest capăt al cererii reclamanţilor.

În ce priveşte celelalte capete de cerere ale acţiunii principale, aşa cum a fost precizată în şedinţa publică din 11.04.2013, respectiv obligarea CLFF Slivileşti să emită o hotărâre reclamanţilor prin care să valideze în favoarea acestora suprafaţa de 2505 m.p. teren arabil intravilan , obligarea CLFF Slivileşti să întocmească documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate pentru această suprafaţă şi să o înainteze CJFF Gorj , precum şi obligarea CJFF Gorj să emită titlul  de proprietate pentru această suprafaţă , s-a reţinut că aceste solicitări au fost întemeiate pe principiul anulării actului subsecvent  ca urmare a anulării actului iniţial.

Cum titlul de proprietate nr.1517816/06.07.2010 nu a fost constatat nul, pe cale de consecinţă, au fost respinse şi celelalte capete ale cererii reclamanţilor.

În ce priveşte cererea reconvenţională formulată de U M (fila 38 din dosar …), s-a reţinut că aceasta a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu U I. V, C E, CLFF Slivileşti şi CJFF Gorj, să constate nulitatea absolută parţială a HCJ Gorj nr.59/16.12.1991 , anexa 2, poziţia 6, în sensul excluderii ca persoană validată a lui U V. I, autorul reclamanţilor pentru terenurile reprezentând suprafaţa totală (validată) de 6,49 ha şi de asemenea, constatarea nulităţii absolute (parţiale) a titlului de proprietate nr.1515222/30.12.2008 a procesului-verbal de punere în posesie din data de 26.05.2008 şi a altor acte premergătoare, precum şi obligarea CLFF Slivileşti şi CJFF Gorj, să emită acte de proprietate  pentru terenurile în suprafaţă de 6,39 ha doar pe numele pârâtei-reclamante U M cu excluderea moştenitorilor U V. I, iar în subsidiar constatarea nulităţii absolute parţiale a HCJ Gorj 59/1991, anexa 2, poz.6, în sensul validării autorului U P. V cu moştenitori U M şi moştenitorii U V. I – reclamanţii , doar pentru suprafaţa de 6,1315 ha , mai puţin suprafaţa de 2505 m.p. reconstituită pârâtei prin titlul de proprietate nr.1515222/30.12.2008.

Din răspunsul CLFF Slivileşti, a rezultat că titlul de proprietate nr.1517816/06.07.2010 a fost emis în baza HCJ 58/16.12.1991 prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul U P. V , cu moştenitori U P. M şi U V. I  pentru o suprafaţă totală de 6,39 ha (filele 43-47 din dosar).

Intimata CLFF Slivileşti a precizat că ambele titluri de proprietate emise după autorul U P. V, respectiv t.p.nr.1515222/30.12.2008 contestat de reclamanţi, cât şi titlul de proprietate nr. 1517816/06.07.2010 au fost eliberate în baza aceleiaşi validări, cuprinse în HCJ 58/1991 şi aceleiaşi cereri.

În concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de d-l expert … , expertul desemnat precizează că terenurile validate se regăsesc în registrul agricol la U V. I şi la U P. V  şi că , până în anul 1960, autorul U P. V a avut în registrul agricol suprafaţa de 8,35 ha teren , iar din anul 1962 , 2 ha teren trec la fiul autorului , U V. I, iar acestuia din urmă i se deschide poziţie de rol în anul 1960 cu 2 ha (fila 72 din dosar).

Coroborând răspunsul CLFF Slivileşti cu concluziile raportului de expertiză , s-a reţinut că U V. I a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul U P. V cu cererea nr.2725/07.03.1991 , fiind validată reconstituirea dreptului de proprietate după acest autor.

Prin urmare, cererea pârâtei-reclamante reconvenţional, de a se constata nulitatea HCJ 58/1991 , poziţia 6, anexa 2 este nefondată , situaţie faţă de care acest capăt al cererii pârâtei-reclamante a fost respins.

Pe cale de consecinţă, au fost respinse capetele cererii reconvenţionale privind constatarea nulităţii absolute (parţiale) a titlului de proprietate nr.1515222/30.12.2008 a procesului-verbal de punere în posesie din data de 26.05.2008 şi a altor acte premergătoare, precum şi obligarea CLFF Slivileşti şi CJFF Gorj , să emită acte de proprietate  pentru terenurile în suprafaţă de 6,39 ha doar pe numele pârâtei-reclamante U M cu excluderea moştenitorilor U V. I.

În ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a HCJ Gorj 59/1991, anexa 2, poz.6, în sensul validării autorului U P. V cu moştenitori U M şi moştenitorii U V. I – reclamanţii , doar pentru suprafaţa de 6,1315 ha , mai puţin suprafaţa de 2505 m.p. reconstituită pârâtei prin titlul de proprietate nr.1515222/30.12.2008, s-a apreciat că şi acest capăt al cererii reconvenţionale este nefondat.

Însumând suprafeţele din cele două titluri de proprietate emise pentru autorul defunct U P. V, rezultă o suprafaţă de 6,3820 ha, aproximativ aceeaşi cu cea validată prin HCJ58/1991 pe numele acestui autor , respectiv 6,39 ha.

În aceste condiţii, moştenitorii autorului pot proceda la ieşirea din indiviziune , potrivit dreptului comun.

Faţă de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art.III alin.1 din L.169/1997 aşa cum a fost modificată, a fost respinsă şi cererea reconvenţională.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanţii C E şi  U I.V şi pârâta UM, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În  motivarea recursului declarat, recurenţii reclamanți C E şi U I.V au criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate şi au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii.

Criticile aduse de aceştia sentinţei atacate au privit interpretarea eronată a documentelor aflate la dosarul cauzei de către instanţa de fond , interpretarea greşită a cererii deduse judecăţii fapt ce a condus în mod evident la pronunţarea unei sentinţe nelegale şi netemeinice.

Arată recurenţii că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art.304 punctul 8 şi 9 cod procedură civilă. Precizează că motivarea instanţei în sensul  respingerii cererii de chemare în judecată  pe considerentul că  numai pârâta U M a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul U P.V , este eronată  deoarece în cererea la care face referire instanţa de fond  este menţionată U P.M  şi nu U M.M, la fila 18 din primul ciclu procesual fiind o copie de pe actul de identitate ala cesteia din care rezultă că  pe tatăl acesteia îl chema Mihai.

De asemenea, arată că pârâta U M nu era îndreptăţită a formula cerere de reconstituire  a dreptului de proprietate şi că aceasta nici nu a formulat o astfel de cerere, deoarece în cererea invocată  nu apare numele acesteia şi nici semnătura.

Totodată precizează că aceasta nu se regăseşte în vreuna din categoriile de moştenitori prevăzută de lege şi nu este persoană îndreptăţită dat fiind faptul că nu are vocaţie succesorală după socrul său U V de la care provin terenurile.

Că instanţa de fond în mod greşit a motivat că atâta timp cât Comisia Locală s-a pronunţat cu privire la cererea pârâtei  şi nu a fost contestată până la prezentul litigiu aceasta şi-ar fi produs efectele având în vedere că pe de o parte reclamanţii au luat cunoştinţă de această cerere din dosar iar pe de altă parte  împrejurarea că s-a pronunţat Comisia Locală cu privire la cerere şi a fost validată , nu poate să complinească lipsa de legalitate a cererii, a hotărârii de validare, a procesului verbal de punere în posesie emise, întrucât de prevederile legii 18/1991 nu beneficiază orice persoană care formulează o cerere ci doar persoanele îndreptăţite potrivit legii.

Mai arată că nici împrejurarea că pârâta reclamantă a înstrăinat terenul din titlul de proprietate nu putea conduce la concluzia că titlul de proprietate ar fi fost legal emis.

Arată recurenţii că din actele dosarului rezultă că la baza emiterii titlurilor de proprietate  a stat cererea formulată de tatăl acestora U V.I , fapt atestat de CLFF Slivileşti  prin adresa nr.2490/2014 şi de raportul de expertiză efectuat în cauză. Că tatăl acestora are vocaţii succesorale după autorul U V de la care provin terenurile fiind fiul acestuia  astfel că în calitate de nepoţi de fiu ai lui U V reclamanţii  figurează în categoria de moştenitori care exclude de la îndreptăţire pe toţi ceilalţi moştenitori, deoarece vin prin reprezentare la moştenirea  autorului comun.

Precizează că din aceste motive au interes legitim în cauză, sunt persoane îndreptăţite la reconstituire cu privire la terenul din titlul de proprietate  ce a fost emis în baza aceleaşi hotărâri de validare şi în baza aceleaşi cereri de reconstituire formulate de autorul comun, astfel că era normal  să fie trecuţi în acest titlu de proprietate. Arată că pârâta U M nu era îndreptăţită să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi de altfel aceasta nici nu a formulat deoarece în cererea invocată nu apare numele pârâtei reclamante reconvențional ci numele U P.M.

Mai menţionează că instanţa de fond în mod greşit a motivat respingerea cererii formulată de aceştia pe considerentul că există testamentele care nu au fost anulate şi nici nu au fost constatate nule, ori aşa zise testamente despre a căror existenţă au aflat în cursul judecării cauzei nu îndeplinesc condiţiile de valabilitate ale testamentelor olografe prevăzute de art.859 Cod civil deoarece nu sunt datate, scrise în tot şi semnate de mâna testatorului, nefiind valide.

Au mai arătat că din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert … precum şi din înscrisurile transmise de CLFF Slivileşti a reieşit fără putinţă de tăgadă că autorul reclamanţilor U V.I a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile ce au aparţinut lui U P.V respectiv cererea nr.2725/1991 iar titlurile de proprietate au fost emise în baza cererii de reconstituire formulate de tată  cu care pârâta U M nu are nici o legătură, aceasta fiind căsătorită cu fratele tatălui lor care a decedat înaintea bunicului.

Au mai arătat că din adeverinţa nr.2202/14.04.2014 emisă de CLFF Slivileşti a reieşit că autorul U V.I  a formulat cerere de reconstituire şi a fost validat prin HCJ 58/1991 ulterior eliberându-se două titluri de proprietate în baza acestei validări respectiv T.P. nr.1515222/2008 pentru 6,1315 ha şi T.P. nr.1517816/2010 pentru 0,2505 ha, că însumându-se aceste suprafeţe din cele două titluri de proprietate se obţine suprafaţa pentru care autorul lor a fost validat prin HCJ mai sus menţionată.

Apreciază că se impune ca în titlul de proprietate nr.1517816 din 06.07.2010 trebuiau să fie trecuţi  recurenţii ca nepoţi de fiu  ai defunctului U P.V întrucât tatăl lor U V.I a fost fiul lui U P.V de la care  provin terenurile cuprinse în titlul de proprietate.

Prin recursul declarat, recurenta pârâtă U  M a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte  a sentinţei recurate în sensul admiterii cererii reconvenţionale aşa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului casarea în parte a sentinţei recurate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii reconvenţionale şi reţinerea cauzei spre soluţionare pe fond.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond în mod greşit a dispus respingerea cererii reconvenţionale, că a interpretat în mod eronat probele administrate din moment ce  era evident că cererea de reconstituire formulată de U V.I  autorul reclamanţilor  a vizat strict terenurile ce i-au aparţinut acestuia anterior colectivizării şi nu terenurile provenite de la autorul comun U P.V  pentru care nu putea fi validat, deoarece nu le-a solicitat.

Arată că în condiţiile în care din adresa nr.2490/2014 a CLFF Slivileşti  rezultă că cererea 2725/1991 formulată de UV.I  a stat la baza altei validări pentru terenurile provenite de la socrul acestuia D C.I , pentru suprafaţa de 6,38 ha, expertiza întocmită în cauză trebuia să verifice şi acest aspect însă acesta nu a fost lămurit. Susţine că aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în primul ciclu procesual inclusiv martorii propuşi a fi audiaţi de către reclamanţi care au  confirmat faptul că U P.V s-a gospodărit şi a trăit alături de nora sa , autorul lăsându-i prin înscrisuri olografe depuse la dosarul cauzei, terenurile din satul Tehomir pentru a recompensa grija pe care a avut-o faţă de acesta, ceilalţi copii primind terenuri situate în afara satului Tehomir, în localităţile Miculeşti şi Croici.

În continuarea motivării arată recurenta că  probele au fost analizate de către instanţa de fond dându-li-se eficienţă şi au condus la soluţia corectă şi legală de respingere a cererii principale însă aceeaşi motivare nu putea conduce şi la respingerea cererii reconvenţionale.

Precizează că soluţia de respingere a cererii reconvenţionale apare ca neîntemeiată şi în contradicţie cu considerentele hotărârii în condiţiile în care motivând soluţia de respingere a  cererii principale instanţa de fond reţine existenţa testamentelor olografe întocmite de autor dar şi declaraţiile notariale din data de 26.06.2008 şi din data de 30.06.2008 ale reclamanţilor.

Arată că în această situaţie sentinţa adoptată de instanţa de fond cu privire la cererea reconvenţională este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor invocate solicitând pe cale de consecinţă admiterea recursului, modificarea parţială a sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii cererii reconvenţionale într-una din variantele menţionate mai sus cu cheltuieli de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate , tribunalul apreciază recursul declarat de recurenții reclamanți C E și U I V ca fiind nefondat , soluția  instanței de fond de respingerea a acțiunii principale fiind corectă , însă urmând ca instanța de recurs să substituie propria motivare acestei soluții . În ceea ce privește recursul declarat de recurenta pârâta U M, acesta este fondat , în cauză fiind incident cazurile  de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. , soluția instanței de fond fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 8 alin 3 din Legea 18/1991având în vedere următoarele considerente :

Prin acțiunea principală reclamanții U V şi C E , în calitate de moștenitori ai lui U V.I , au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1517816/ 6.07.2010 și a actelor premergătoare, emise pârâtei U M pentru suprafața de 2505 mp , teren situat în pct. Scorie , cu motivarea că aceasta nu este persoană îndreptățită la reconstituire după autorul U V , neavând vocație succesorală la moștenirea acestuia, fiind nora autorului.

Pârâta U M s-a apărat susținând, pe de o parte, că are calitatea de moștenitor testamentar al autorului invocând în acest sens mai multe înscrisuri intitulate testament provenite de la autor U V , iar , pe de altă parte, că reclamanții nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii , autorul lor U V. I  nesolicitând la reconstituire terenul în litigiu.

Prin cererea reconvențională formulată pârâta U Ma solicitat să constate nulitatea absolută parţială a HCJ Gorj nr.59/16.12.1991 , anexa 2, poziţia 6, și a actelor de reconstituire emise în temeiul hotărârii , respectiv titlul de proprietate nr.1515222/30.12.2008, procesul-verbal de punere în posesie din data de 26.05.2008, în sensul excluderii ca persoană validată a lui U V. I, autorul reclamanţilor, pentru terenurile reprezentând suprafaţa totală (validată) de 6,49 ha, susținând în esență că acesta nu are cerere de reconstituire formulată în temeiul legii 18/1991.

În raport de probatoriul administrat , tribunalul reține următoare stare de fapt :

Autorul UV, decedat la 14.11.1969, a avut ca descendenți direcți pe U V. I, autorul reclamanților , decedat la 18.08.1991 , și U P decedat la 1.10.1969, soțul pârâtei U M .

În raport de momentul deschiderii succesiunii autorului U V , moștenirea acestuia a fost culeasă de fiul său U V I și descendenții fiului postdecedat UV. P , prin reprezentare succesorală în condițiile art. 664-668 C.civ. din 1864, soția supraviețuitoare U M nefăcând parte din clasa de moștenitori care beneficiază de reprezentare succesorală.

Susținerea pârâtei U M că a venit la succesiunea lui U V  în calitate de moștenitor testamentar , nu poate fi primită, înscrisurile sub semnătură privată intitulate ” testament” întocmite de autor nu sunt datate, aceste înscrisuri  neîndeplinind condițiile cerute de disp. art. 859 C.civ. și în această  situație  nu pot fi calificate ca testament olograf .

Reține tribunalul că autorul reclamanților, U V I a formulat cererea de reconstituire nr. 2725/7.03.1991 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 9,5 ha ,teren arabil și pădure, însă observându-se această cerere se constată că terenul din pct. Scorie , respectiv terenul în litigiu, nu a fost cerut la reconstituire.

În schimb , pârâta U M prin cererea de reconstituire nr. 21.333/19.03.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,49 ha, în cerere regăsindu-se menționat terenul din pct. Scorie .

Ambele cereri de reconstituire au fost validate prin HCJ 58/1991, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru autor U P. V cu moștenitori U M și UV.I, pentru suprafața de 6,39 ha. În baza HCJ 58/1991 au fost emise cele două titluri de proprietate respectiv titlului de proprietate nr. 1517816/ 6.07.2010 emis lui U M  pentru suprafața de 2505 mp și titlul de proprietate nr.1515222/30.12.2008 emis pentru U M și moștenitorii lui U V.I.

În raport de acest aspect , reține tribunalul că instanţa de fond a soluționat greșit  excepţia lipsei interesului reclamanţilor în promovarea cererii principale, excepție invocată de pârâta U M , împrejurarea că reclamanții au calitatea de moștenitori ai autorului U V nefiind suficientă pentru justificarea pretențiilor acestora formulate prin acțiunea principală atâta timp cât reclamanții sau autorul lor nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform disp. art. 8 din legea 18/1991 pentru terenul în litigiu, astfel că nu justifică folosul practic urmărit în promovarea acțiunii.

Interesul legitim, ca o condiţie a exercitării dreptului la acţiune, este necesar a fi născut, direct şi actual pentru a justifica pretenţiile de natura celor formulate în cauză.

Practica judiciară în materie a decis că dacă reclamantul nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nici în nume propriu şi nici în calitate de moştenitor, cum este şi cazul de faţă, nu poate justifica nici un interes legitim în promovarea unei acţiuni în desfiinţarea titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991altei persoane .

Practica judiciară a mai statuat că interesul reclamantului este justificat numai dacă are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiaşi teren, altfel neavând un folos practic în urma anulării titlului pârâtului pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa, atâta timp cât nu are la rândul său un drept asupra terenului.

Cum în cauză a rezultat în urma probatoriului că, pentru terenul în litigiu, reclamanţii nu a formulat în nume personal  sau în calitate de moştenitor cerere de reconstituire şi că dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu i-a fost deja validat pârâtei U M, se va reţine  că aceştia nu au nici un interes legitim în formularea prezentei cereri.

Chiar dacă U M nu este persoană îndreptățită la reconstituire , neavând calitate de moștenitor după autorul U V, instanța pentru a verifica legalitatea acestor acte trebuie să verifice mai întâi dacă reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea acțiunii civile, respectiv calitate procesuală și interes în promovarea acțiunii.

Pentru considerentele expuse reține tribunalul că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei interesului reclamanţilor , excepţie invocată de pârâtă şi nu a analizat condiţiile interesului care fundamentează acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor de proprietatea, prin raportare la dispoziţiile art. III alin.2  din legea 169/1997 şi art. 32 alin.1 lit.d şi art. 33  C.p.civ. .

În ceea ce privește cererea reconvenţională formulată de pârâta U M, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată în parte urmând a fi admisă în parte respectiv se va constata nulitatea absolută parţială a  HCJ nr.59/1991, anexa 2 poziţia 6 pentru suprafaţa de 2505 m.p. situat în punctul „Scorie” şi se va dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren numai în favoarea pârâtei U M, fiind singura care a solicitat la reconstituire acest teren . Celelalte critici formulate de recurenta pârâtă cu privire la cererea reconvențională sunt nefondate , astfel

Din probatoriul administrat în ambele cicluri procesuale respectiv, din cuprinsul cererilor de reconstituire formulate de părţi coroborate cu copia registrului agricol al autorului comun  şi cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că U V.I  a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul comun U P.V  iar ulterior a fost validată reconstituirea în baza cererii 2725/1991 prin HCJ 58/1991 cu referire la suprafaţa de 6,39 ha.

Se reţine că U V.I , autorul reclamanţilor a fost persoană  îndreptăţită la reconstituire în sensul legii fondului funciar astfel că în mod corect a fost validată reconstituirea şi emis titlul de proprietate nr.1517816/2010 pentru suprafaţa de 6,1315 ha în favoarea moştenitorilor săi şi a intimatei U M.

Este neîntemeiată susţinerea recurentei intimate UM în ceea ce priveşte  faptul că s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui U I în baza aceleaşi cereri de reconstituire respectiv nr.2725/1991 atât pentru terenurile provenite de la U P.V ( 6,39 ha ) cât şi pentru terenurile provenite de la socrul său pentru 6,38 ha deoarece aceasta nu impietează asupra dreptului cuvenit după autorul comun.

Se constată așadar că petenţii au făcut dovada  că sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 6,1315 ha.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenții reclamanți  pentru considerentele expuse anterior tribunalul îl apreciază ca nefondat, în condițiile în care instanța a reținut că aceștia nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, cererea lor urmând să fie respinsă pe excepție , ne se mai imune analiza pe fond a criticilor formulate de recurenții reclamanți, caza fiind soluționată pe o excepție de fond care face inutilă cercetarea în fond a pricinii.

În concluzie în raport de disp.art.312 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi  ,va fi admis recursul declarat de recurenta pârâtă,va fi modificată sentința recurată în sensul că va fi admisă excepţia lipsei interesului reclamanţilor în promovarea acţiunii şi se va respinge acţiunea ca fiind promovată de persoane fără interes , va fi admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta constatându-se nulitatea absolută parţială a  HCJ nr.59/1991, anexa 2 poziţia 6 pentru suprafaţa de 2505 m.p. situat în punctul „Scorie” şi se va dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren numai în favoarea pârâtei U M, singura persoană care a solicitat terenul la reconstituire .

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenţii reclamanţi la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat faţă de recurenta pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă U M împotriva sentinţei civile nr.194 din data de 11.02.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. 

Modifică sentinţa în sensul că admite excepţia lipsei interesului reclamanţilor C E şi  U I.V în promovarea acţiunii şi respinge acţiunea ca fiind promovată de persoane fără interes.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de  pârâta U M.

Constată nulitatea absolută parţială a  HCJ nr.59/1991, anexa 2 poziţia 6 pentru suprafaţa de 2505 m.p. situat în punctul „Scorie” şi dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren numai în favoarea pârâtei U M. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Respinge ca nefondat recursul reclamanţilor  C E şi  U I.V împotriva sentinţei civile nr.194 din data de 11.02.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr.  Obligă recurenţii reclamanţi la plata a 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, faţă de recurenta pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din  09 iunie 2015 la Tribunalul Gorj, Secția I Civilă .

Domenii speta

Spete similare