1.Acţiune în răspundere delictuala. Dobânzi legale

Este adevărat că art.1523 al.2 lit.e Cod Civil dispune că debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale cu efectul că debitorul obligaţiei este de drept pus în întârziere din chiar momentul săvârşirii faptei ilicite, însă  cererea reclamantei recurente nu este fundamentată pe răspunderea civilă delictuală ci a fost introdusă în temeiul poliţei de asigurare încheiată între recurenta reclamantă şi asigurata sa. Aceasta a făcut plata despăgubirilor către persoana asigurată şi s-a îndreptat cu o acţiune în regres către asociaţia de proprietari pârâtă.

Art.1523 al.2 lit.e din Codul civil

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa sub nr.475/290/2015, reclamanta S.C.  AAA S.A. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 88 a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2300 lei cu titlu de daune în regres şi a sumei de 306,79 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data 28.03.2012, data plăţii indemnizaţiei de asigurare şi până la data de 10.02.2015, data introducerii acţiunii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Reşiţa prin  sentinţa civila nr. 2278 din 26.11.2015 a admis în  parte cererea formulată de reclamanta S.C. AAA S.A., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 88,  prin reprezentant CN în calitate de preşedinte, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2300 lei cu titlu de pretenţii, la care se adaugă dobândă legală de la data rămânerii definitive a hotărârii; a obligat  pârâta să plătească reclamantei suma de 744 lei cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată.

Pentru a hotarî astfel, prima instanţă a reţinut că,în data de 04.02.2012, datorită unei defecţiuni survenite la conducta de alimentare cu apă caldă a blocului, a fost inundat imobilul numitei VEA (asigurat la societatea reclamantă).

Apartamentul şi bunuri ale acesteia au suferit degradări multiple, necesitând lucrări de reparaţii a căror contravaloare a fost calculată la suma de 2300 lei, ce i-a fost achitată în data de 28.03.2012.

Conform dispoziţiilor art. 103 din Legea 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite.

În aceste condiţii, faţă de momentul producerii evenimentului, 04.02.2012, instanţa va face aplicarea prevederilor noului Cod civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 2210 C.civ., în limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. Răspunderea acestora urmează a fi angajată pe tărâmul răspunderii civile delictuale, reglementată de prevederile art. 1349 alin. 3 C.civ., care stabilesc că se atrage răspunderea persoanelor pentru lucrurile aflate sub paza acestora.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală obiectivă, întemeiată pe un temei mixt, subiectiv-obiectiv, în care insuficienţele concepţiei subiective despre răspundere sunt complinite prin ideea de garanţie pentru viciile lucrului, pentru comportamentul general al acestuia, garanţie ce operează dincolo de limitele culpei, instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:existenţa unei fapte ilicite a lucrului;existenţa unui prejudiciu; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa unui paznic juridic al lucrului.

Pentru a obţine despăgubiri de la cel care deţine paza juridică a lucrului, persoana prejudiciată trebuie să dovedească prejudiciul, precum şi împrejurarea că acesta a fost cauzat de către lucrul respectiv.

În ceea ce priveşte condiţia privitoare la existenţa unei fapte ilicite, ca element al răspunderii civile delictuale, se înţelege orice acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane.

Aplicând cele menţionate la datele speţei, instanţa de fond a constat că, în cauză fapta ilicită este reprezentantă de inundarea apartamentului asigurat la societatea reclamantă, aparţinând numitei VEA, ca urmare a deteriorării conductei de alimentare cu apă caldă a blocului, împrejurare care rezultă din adeverinţa nr. 14, emisă de pârâtă.

Cu privire la cerinţa referitoare la existenţa unui prejudiciu, instanţa de fond a reţinut că prejudiciul reprezintă consecinţa negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

În cauza de faţă prejudiciul îl constituie deteriorările aduse imobilului asigurat de reclamantă, după cum rezultă din coroborarea procesului-verbal de constatare cu procesul verbal suplimentar planşele foto  şi cu devizul de la f. 19.

Valoarea pagubei produse este în sumă de 2300 lei, conform devizului estimativ de reparaţii (f. 19) şi cererii de despăgubire (f. 18), fiind achitată de către reclamantă numitei VEA- la data de 28.03.2012, după cum rezultă din extrasul de cont de la fila 17.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din coroborarea înscrisurilor anterior enunţate.

În ceea ce priveşte condiţia privitoare la existenţa unui paznic juridic al lucrului (conducta de alimentare cu apă caldă a blocului), instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Legea 230/2007, potrivit cărora administrarea, întreţinerea, investiţiile şi reparaţiile asupra proprietăţii comune sunt în sarcina asociaţiei de proprietari, respectiv ale art. 30 alin. 1 lit. d) din Legea 230/2007, care stabilesc în sarcina asociaţiei de proprietari, reprezentantă de preşedintele acesteia, obligaţia de întreţinere, reparare, înlocuire şi modificare a părţilor proprietăţii comune, inclusiv cu privire la consumurile aferente proprietăţii comune. Răspunderea asociaţiei de proprietari pentru întreţinerea necorespunzătoare a conductei de alimentare cu apă caldă a blocului rezultă din adeverinţa de la f. 46, prin care preşedintele asociaţia de proprietari nr. 88 atestă faptul că apartamentul numitei VEA a fost inundat ca urmare a unei avarii la coloana de apă caldă a blocului. De altfel, acesta a recunoscut acest aspect şi în faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 23.10.2015.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 306,79 lei, calculată începând cu data de 28.03.2012, data plăţii, şi până la data introducerii acţiunii, instanţa reţine caracterul neîntemeiat a acesteia faţă de aspectul că în cazul săvârşirii unei fapte juridice ilicite, obligaţia autorului faptei ilicite de a plăti dobânda legală curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de acordare a despăgubirilor pentru repararea prejudiciului, întrucât din acest moment creanţa devine lichidă şi exigibilă. Prin urmare, pârâta a fost obligată la plata dobânzii legale numai începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 744 lei, cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 101) şi onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. AAA S.A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii în integralitate a capetelor de cerere privind dobânda legala calculata de la data plăţii indemnizaţiei de asigurare până la data introducerii cererii de chemare în judecata, precum şi în continuare de la momentul sesizării şi pâna la data plăţii efective a debitului datorat, respectiv a cheltuielilor de judecata în integralitate, cu cheltuieli de judecata ocazionate de calea de atac.

În motivarea apelului arata că soluţia primei instanţe este netemeinică şi belegala, atât cu privire la respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale, calculata de la data plăţii îndemnizaţiei de asigurare şi până la data introducerii cererii de chemare în judecata, precum şi în continuare, până la data plăţii efective a debitului datorat, cât şi în ceea ce priveşte diminuarea sumei ce trebuie acordata cu titlu de cheltuieli de judecata.

Instanţa de fond ar fi nesocotit prevederile art.1523 al.2 lit.e din codul civil cu privire la dobânda legala, textul articolului dispunând în mod expres faptul că debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Dată fiind incidenţa acestui text de lege, debitorul obligaţiei fiind de drept pus în întârziere din chiar momentul săvârşirii faptei ilicite, apare ca nefondata opinia instanţei de fond potrivit căreia dobânda legala curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de acordare a despăgubirilor pentru repararea prejudiciului, deoarece din acest moment creanţa devine certa şi exigibila.

În ceea ce priveşte critica soluţiei instanţei de fond privind acordarea parţială a cheltuielilor de judecata arata că, nu se poate reţine că în cauza ar fi incidente disp.art.453 al.2 Cod pr.civilă de vreme ce soluţia instanţei de fond este neîntemeiata.

Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 480 N.C.P.C şi sub aspectul temeinicei şi legalităţii, Tribunalul CS a constatat că apelul este nefundat.

Este adevărat că art.1523 al.2 lit.e Cod Civil dispune că debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale cu efectul că debitorul obligaţiei este de drept pus în întârziere din chiar momentul săvârşirii faptei ilicite, atâta că, în prezenta cauză corect a apreciat prima instanţă că dobânda legala curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de acordare a despăgubirilor pentru repararea prejudiciului, deoarece din acest moment creanţa devine certă şi exigibilă. Cererea reclamantei recurente nu este fundamentată pe răspunderea civilă delictuală ci a fost introdusă în temeiul poliţei de asigurare încheiată între recurenta reclamantă şi asigurata sa. Aceasta a făcut plata despăgubirilor către persoana asigurată şi s-a îndreptat cu o acţiune în regres către asociaţia de proprietari pârâtă. Înainte de depunerea cererii de chemare în judecată, asociaţia de proprietari nu avea vreun raport nici contractual nici extracontractual cu recurenta asigurător, situaţie în care este corectă motivarea primei instanţe că certitudinea creanţei (a cărei întârziere la plată s-ar penaliza prin acordarea unor sume de bani cu acest titlu) este stabilită doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii. Pârâta asociaţie nu a săvârşit vreo faptă ilicită extracontractuală, răspunderea sa obiectivă, pentru prejudiciile cauzate de lucruri, a fost constatată abia ulterior, la cererea reclamantei.

În ceea ce priveşte critica soluţiei instanţei de fond privind acordarea parţială a cheltuielilor de judecata nici aceasta nu este justificată, corect s-a reţinut că în cauză sunt incidente disp.art.453 al.2 Cod pr.civilă de vreme ce soluţia instanţei de fond este corectă şi legală.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate, văzând şi dispoziţiile art. 480 Noul Cod de procedură, Tribunalul a respins apelul declarat de reclamanta SC AAA SA împotriva sentinţei civile nr.2278/26.11.2015, pronunţata de judecatoria Reşiţa în dosarul nr.475/290/2015, în contradictoriu cu intimata pârâta Asociaţia de proprietari nr.88 Reşiţa.

Domenii speta

Spete similare