Anularea procesului verbal de contravenţie

Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.4426/260/2014 petentul A.V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Bacău-Serviciul Rutier BDNG a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria CP nr. ……. /18.09.2014.

Acţiunea a fost timbrată cu 20 lei prin chitanţa nr.043010203/28.10.2014 şi în motivarea plângerii contravenţionale petentul că procesul verbal de contravenţie este lovit de nulitate absolută deoarece nu i s-a permis consemnarea obiecţiunilor pe care le-a avut faţă de cele întâmplate şi de asemenea nu a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionat.

Plângerea a fost formulată în termen legal.

Plângerea a fost motivată în drept conform Codului de Procedură Civilă ,OG 2/2001.

Intimata a formulat întâmpinare , conform art.115-118 Cod proc. civilă şi OG nr.2/2001 aprobată şi modificată prin Legea nr.180/2002 , solicitând respingerea plângerii deoarece procesul verbal de contravenţie este temeinic şi legal întocmit.

Analizând actele şi lucrările cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria CP nr. ......./18.09.2014., I.P.J. Bacău-Serviciul Rutier BDNG, a sancţionat contravenţional pe A.V.  deoarece a încălcat prevederile art.49 alin.1 din OUG 195/2002 republicată , art.147 pct.1 din  HG 1391/2006 , cu amendă contravenţională totală de 1350 lei şi reţinerea permisului de conducere.

S-a reţinut în cuprinsul procesului verbal că la data de 18.09.2014 , ora 8,40 , fiind pe DN 26 , localitatea L.  , A.V. a condus autoturismul cu marca Peugeot 307 , cu numărul de înmatriculare ..... , pe DN 2G , în interiorul localităţii L. , în care se afla singur , pe direcţia Bacău-Moineşti , cu viteza de 108 km/h stabilită şi înregistrată cu aparatura radar Autovision montat pe autoturismul poliţiei MAI nr..... , placă video hard BC 29.De asemenea conducătorul auto nu avea asupra sa actul de identitate şi permisul de conducere.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal  şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Prin plângere, petentul a invocat o cauze de nelegalitate a procesului-verbal, întemeiată pe dispoziţiile art.16 pct.7 din O.G. nr.2/2001 modif., arătând că nu s-a dat posibilitatea ca să formuleze obiecţiuni .

Conform Deciziei ICCJ nr.XXII/19.03.2007 , pentru ca art.16 pct.7 să ducă la anularea procesului verbal , trebuie dovedită vătămarea produsă care nu poate fi înlăturată decât pe această cale.

Instanţa apreciază că vătămarea nu a fost dovedită atât timp cât petenta îşi poate face toate apărările pe calea plângerii împotriva procesului verbal conform art.6 din CEDO care arată că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind întocmirea procesului-verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută.

Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientei, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Instanţa, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 şi faţă de dispoziţiile legale sus-amintite şi, analizând menţiunile din procesul verbal de contravenţie, constată că procesul verbal întruneşte condiţiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din acelaşi act normativ.

 Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal contravenţional este un mijloc de probă care face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul. În privinţa materialului probator, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petentul a relatat adevărul.

Instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere prezumţiei potrivit căreia situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

Martorul propus de intimată ,  B.L.G. confirmă faptul că petentul a fost înregistrat cu viteza de 108 km /h în localitate , văzând personal pe aparat acest lucru şi că a fost solicitat ca martor de către agentul constatator deoarece petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenţie.

Petentul prin apărător a renunţat la proba testimonială solicitată iniţial.

 Totodată, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 1 din O.G. nr. 2/2001 pentru existenţa contravenţiei: prevederea în lege (legalitatea) şi săvârşirea faptei cu vinovăţie (imputabilitatea).

Astfel, fapta reţinută în sarcina petentului este prevăzută şi sancţionată în art.49 alin.1 din OUG 195/2002 republicată şi art.147 pct.1 din  HG 1391/2006, texte legale care întrunesc cerinţele accesibilităţii şi previzibilităţii, prevăzute de jurisprudenţa CEDO.

Pe de o parte, actele normative menţionate sunt publicate în Monitorul Oficial, fiind întrunită cerinţa accesibilităţii (cauza Kokkinakis c. Greciei), iar pe de altă parte, ele sunt redactate suficient de precis astfel încât orice persoană să fie în măsură să înţeleagă ce acţiuni sau inacţiuni sunt interzise pentru a-şi putea regla comportamentul, fiind întrunită şi cerinţa previzibilităţii (cauza Cantoni c. Franţei).

Din analiza materialului probator administrat şi a textelor legale incidente în cauză, instanţa constată că fapta concretă reţinută în sarcina petentului realizează o corespondenţă cu modelul abstract descris în norma de incriminare a contravenţiei.

De asemenea, petentul a comis fapta cu vinovăţie sub forma prevăzută de lege şi nu a făcut dovada unei împrejurări care înlătură caracterul contravenţional al faptei comise, astfel încât instanţa va reţine şi îndeplinirea acestei condiţii legale.

 Astfel, din ansamblul materialului probator existent la dosar (raport agent constatator ce a constatat faptele prin propriile simţuri, coroborat cu procesul-verbal, depoziţia martorului şi vizionarea suportului CD ), rezultă săvârşirea faptei contravenţionale reţinută în procesul-verbal, astfel încât prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, petentul nefăcând dovada contrară a celor reţinute de organul constatator.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa o va aprecia examinând procesul-verbal în conformitate cu competenţa oferită de art. 34 alin.1 teza finală din O.G. nr.2/2001 şi cu criterii prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, conform căruia „ Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Potrivit art. 7 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 2/2001 “Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.”

Având în vedere aceste texte legale şi împrejurările concrete ale comiterii contravenţiei reţinute, instanţa apreciază că fapta sancţionată cu amendă prezintă un pericol social ridicat fiind oportună o sancţiune pecuniară atât de severă .

Faţă de cele arătate anterior , va fi respinsă plângerea ca nefondată şi menţinut procesul verbal de contravenţie.

Domenii speta

Spete similare