Plangere contraventionala

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 1008/322/2014 din data de 11.06.2014, petenta societate A. SRL,  prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria  CV nr.00000001261 din data de 23 mai  2014, încheiat de către agentul constatator al intimatului, sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 privind Codul muncii şi sancţionată conform art. 260 alin. 1 lit. e Legea 53/2003 privind Codul muncii.

 În motivare se arată în esenţă că petenta a fost sancţionată contravenţional întrucât nu a încheiat contract de muncă în formă scrisă pentru numita Ny.Sy.P. susţine că nici Ny.Sz. şi nici concubinul acesteia nu au prestat o muncă în sensul celor prevăzute în Codul muncii, ci aceştia l-au ajutat pe administratorul societăţii, V.F.,ca persoană fizică, în gospodărie, la îngrijitul animalelor, întrucât în acea perioadă a avut o fractură la mâna dreaptă. Ny.Sz. şi concubinul acesteia, Sz.F., au ajuns în gospodăria administratorului societăţii prin intermediul unei cunoştinţe comune,  fiind persoane nevoiaşe, iar pentru ajutorul oferit, le-a asigurat celor doi cazare şi masă. Numitul Sz.F. a solicitat să stea  împreună cu concubina sa, aspect cu care V.F. a fost de acord. În aceste condiţii, în perioada 12-03.2014-28.04.2014 aceştia au avut grijă de animale, au pregătit mâncare. Nu s-a pus problema unor raporturi de muncă propriu – zise, neexistând o entitate juridică, pe de o parte, iar pe de altă parte, activităţile prestate de cei doi nu reprezentau o normă de muncă. Cei doi au fost trataţi ca membri de familie. Celor două persoane nevoiaşe le-a oferit un cămin, mâncare şi haine, iar între părţi nu a existat o relaţie de muncă în sensul art. 10 din Codul muncii. Persoana fizică V.F. nu putea avea calitate de angajator în sensul art. 14 alin.1 din Codul muncii.

În probaţiune s-au depus înscrisuri. S-a solicitat proba testimonială cu un martor.

În drept s-au invocat dispoziţiile OG 2/2001, Legea 153/2003.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei, în temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

 La data de 07.07.2014, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal, ca fiind temeinic şi legal. Se invocă excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale. Se arată că s-a efectuat un control la sediul petentei, în urma unei sesizări depusă de numiţii Ny.Sz. şi Sz.F.. Cei doi au denunţat faptul că , în urma unui anunţ postat pe internet, din care rezulta că numitul V.F. căuta persoane pentru angajare, respectiv şofer şi îngrijitor de animale, l-au căutat pe acesta, au discutat şi au stabilit că li se va încheia contract de muncă, li se va asigura cazare şi o masă pe zi, în schimbul prestării unor activităţi de îngrijitor de animale. Numita Ny.Sz. presta activităţi precum descărcarea maşinilor de sifoane, spălarea sticlelor, spălarea lăzilor de sifon, curăţenie la locul de muncă. Cei doi prestau activităţi atât în contul firmei, cât şi al administratorului acesteia, căreia îi aparţine firma. Lucrau câte 12-14 ore pe zi, inclusiv sâmbăta şi duminica, fiind trataţi ca nişte sclavi. La un moment dat, li s-au cerut actele de identitate, dar nu le-a fost încheiat contractul de muncă. Cu ocazia controlului, V.F., atât în calitate de administrator, cât şi ca persoană fizică, a declarat că înţelegerea a fost că pentru munca depusă celor doi să li se asigure cazare şi masă, fiind trataţi ca membri de familie. În aceste condiţii, administratorul societăţii nu şi-a respectat înţelegea, şi nu a încheiat contract de muncă în formă scrisă cu numita Ny.Sz., fiind întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina petentei. Se mai invocă faptul că nu există vicii de fond sau de formă, iar sancţiunea a fost corect individualizată.

În drept, se invocă dispoziţiile din Legea 108/1999,  OG 2/2001, Legea 53/2003, HG 500/2011 şi  art. 411 C.proc.civ.

S-au depus înscrisuri şi s-a solicitat administrarea probei testimoniale.

Petenta a depus răspuns la întâmpinare, reiterând faptul că cei doi au lucrat în calitate de îngrijitori de animale, nu ca muncitori pentru societate, cum au declarat cei doi cu rea-credinţă. Mai mult , intimatul a mai întocmit un proces - verbal, ce  face obiectul dosarului 1009/322/2014,  în care s-a menţionat că cei doi au lucrat ca îngrijitori de animale, fără forme legale. Or, în aceste condiţii, nu s-a stabilit situaţia reală. A mai arătat că se opune audierii ca martori a celor două persoane, fiind evident că sunt în duşmănie cu administratorul societăţii. 

La termenul din data de 30.09.2014, s-a încuviinţat, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.proc. civ, pentru ambele părţi proba cu înscrisurile şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului  instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria  CV nr.00000001261 din data de 23 mai  2014, încheiat de către intimat, petenta, prin reprezentant legal, a fost sancţionată contravenţional pentru încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin.1 din Legea 53/2003, fiind sancţionată conform art. 260 alin.1 lit. e din aceeaşi lege, cu amendă în cuantum de 10000 de lei, întrucât societatea nu a încheiat contract de muncă în formă scrisă cu numita Ny.Sz., respectiv s-a aplicat avertisment pentru că a întârziat înregistrarea contractului de muncă al salariatului M.Sz. în Revisal, săvârşind astfel contravenţia prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 şi sancţionată conform art. alin. 2 lit a şi art. 7 din OG 2/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia legală de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi de a hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Analizând conţinutul procesului-verbal sub aspectul legalităţii întocmirii acestuia, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale imperative, prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancţiunea nulităţii. Situaţia de fapt este descrisă pe larg, sunt cuprinse toate elementele obligatorii, a căror lipsă atrage nulitatea procesului-verbal.

Petenta contestă săvârşirea faptei prevăzute de art. art. 16 alin.1 din Legea 53/2003, fiind sancţionată conform art. 260 alin.1 lit. e din aceeaşi lege, astfel că analiza instanţei va privi doar această faptă.

Cu privire la starea de fapt, instanţa reţine că în urma unui control desfăşurat în ziua de 08.05.2014 la societatea petentă, în urma sesizării făcute de numiţii Ny.Sz. şi Sz.F. ( fila 29), precum şi în temeiul notei de relaţii pe care numita  Ny.Sz. a dat-o în data de 09.05.2014, agentul constatator al intimatului a încheiat procesul-verbal contestat. În acest document se consemnează  că s-a constatat că în perioada 13.03.2014-28.04.2014, numita Ny.Sz. a desfăşurat activitate  la societatea A. SRL, fără a i se fi încheiat contract de muncă în formă scrisă. Se consemnează că în urma aceasta, în urma unui anunţ postat pe internet, l-a contactat pe administratorul firmei, în vederea angajării. La data de 12.03.2014, împreună cu concubinul său, aceasta a fost luată de o maşină a societăţii, de la domiciliul lor din localitatea Arcus, şi conduşi în localitatea Belani. Se mai consemnează în procesul-verbal că potrivit declaraţiei numitei Ny.Sz., aceasta s-ar fi înţeles cu administratorul societăţii că ea şi concubinul său vor lucra în baza unui contract de muncă, pentru un salariu de 850 lei pe lună, urmând ca aceasta să presteze activităţi specifice obiectului de activitate al firmei (descărcat din maşini navetele de sticle, spălat sticle, lăzi, curăţenie în toaleta societăţii).

În drept, potrivit art.  260 alin. 1 lit e din Legea 53/2003, constituie contravenţie şi se sancţionează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi CEDO (cauza Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională de faţă prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 10000 lei), cât şi asigurarea posibilităţii petentei de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc aplicarea acestei prezumţii.

În ceea ce priveşte prezumţia de temeinicie a procesului-verbal, instanţa reţine că aceasta  a fost răsturnată pentru motivele ce urmează.

Instanţa precizează că pentru a se reţine contravenţia amintită în sarcina petentei, mai întâi trebuie să se stabilească cu claritate că a existat o persoană care a stabilit raporturi de muncă în sensul art. 10 din Legea 53/2003 cu societatea sancţionată contravenţional, apoi că această societate nu a încheiat contractul de muncă în formă scrisă.

Prezenţa celor două persoane, Ny.Sz. şi Sz.F. în gospodăria numitului V.F., administratorului este necontestată de părţi, însă dacă Ny.Sz. susţine că s-a aflat acolo pentru a desfăşura activitate pentru societatea petentă, în urma unui anunţ postat pe internet sau întru-un ziar, administratorul acestuia menţionează că aceştia s-au aflat la locuinţa sa pentru a-l ajuta în gospodărie, întrucât în acea perioadă avea mâna ruptă şi avea nevoie de ajutor, i-a cunoscut prin intermediul unei persoane cunoscute, cei doi erau persoane nevoiaşe şi le-a asigurat un cămin, mâncare şi haine.

Administrator societăţii a dovedit că în ziua de 04.03.2014 s-a prezentat la spital unde s-a constatat fractură a osului humerus drept, aplicându-i-se ghips, stare medicală confirmată şi de către numita Ny.Sz., audiată în faţa instanţei, respectiv martorul K.Z.L..

Numita a declarat că a desfăşurat activităţi specifice obiectului de activitate al societăţii, timp de aproape două luni. Însă aceste aspecte nu au fost verificate de către inspectorii de muncă. În acest caz, al prestării unei munci timp de 10-12 ore pe zi, este puţin  probabil a nu se  fi identificat un alt angajat sau martor care să o fi văzut pe numita Ny.Sz. desfăşurând activitate în incinta societăţii, în condiţiile în care societatea are un număr de 9-10 angajaţi ( excluzându-i pe cei doi asociaţi, respectiv administrator).

Din declaraţia martorului K.Z.L., rezultă că cei doi au fost prezenţi la locuinţa numitului Vizi Ferenc, pentru a-l ajuta în gospodărie.

Un alt fapt necontestat este cel al faptului că denunţătorii au avut asigurată locuinţă,  martora Ny.Sz. declarând că doar odată soţia numitului V.F. le-a cumpărat şi cele necesare zilnic, în rest cumpărându-şi singuri cele necesare. Tot din declaraţia martorei rezultă că între denunţători şi numitul V.F. a avut loc un conflict, ce a generat plecarea celor doi. Declaraţia este însă contradictorie, iniţial afirmând că plecarea celor doi a fost generată de faptul că numitul V.F. era puţin băut, a făcut scandal, apoi l-a alungat pe prietenul denunţătoarei, care a apreciat în acel context că trebuie să plece şi ea, întrucât nu dorea să stea acolo singură, apoi declară că motivul plecării l-a reprezentat faptul că numitul V.F. se purta urât cu cei doi, pentru ca apoi să afirme că a cerut să li se încheie contract de muncă, dar au fost refuzaţi.

Cum declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză trebuie apreciate şi prin prisma relaţiilor cu societatea petentă ( martorul K.Z.L. este angajatul societăţii), iar numita Ny.Sz. este în evidentă duşmănie cu administratorul societăţii, totuşi instanţa nu poate să nu constate că nu au fost administrate suficiente probe de către partea intimată, care să convingă instanţa dincolo de orice îndoială, că numita Ny.Sz. a prestat muncă în folosul societăţii petente, fără contract de muncă.

Probele din dosar pledează mai mult în favoarea celor susţinute de petentă, în sensul că cei doi au desfăşurat activităţi în gospodăria privată a numitului V.F., fapt ce se coroborează cu asigurarea unei locuinţe în apropierea locului unde erau deţinute animalele acestui, faptul că soţia numitului V.F. le-a cumpărat cele necesare ocazional, faptul că în acea perioadă numitul V.F. a avut o mână ruptă, şi ar fi avut nevoie de ajutor în gospodărie, faptul că a trimis un şofer să îi aducă la locuinţa sa, şi nu activităţi pentru societatea sancţionată contravenţional.

Declaraţia martorei Ny.Sz. este evazivă, nu a precizat numele altor persoane care ar fi putut să îi confirme versiunea,  apoi a afirmat că ar fi găsit un anunţ de angajare, făcut în numele societăţii, ba pe un site, ba în ziar, însă nu a putut preciza în care ziar, nici în ce perioadă.

S-a încercat identificarea anunţului de către instanţă, cu adresă către ziarul local Haromszek ( fila 61) şi către site-ul www.elado.ro (fila 78), însă nu au sosit răspunsuri favorabile.

Or, intimatul, în opinia instanţei, ar fi trebuit să cerceteze mai amănunţit şi să probeze temeinic situaţia reclamată de către denunţătoare, abia apoi urmând a sancţiona societatea petentă. S-a depus o precizare din partea intimatului( fila 64), potrivit căreia la data de 21.05.2014 a fost identificată o persoană lucrând la adresa sat Belani nr. 85, adresa petentei, însă acea persoană avea totuşi încheiat contract de muncă, însă la o altă societate, deci nu are relevanţă acest aspect asupra cauzei de faţă.

În aceste condiţii, cum din probele obţinute astfel nu se poate desprinde certitudinea că petenta a săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa, acesta se bucura în continuare de prezumţia de nevinovăţie, potrivit dispoziţiilor articolului 6 paragraful 2 din CEDO, care statuează că orice persoană acuzată de o infracţiune (contravenţie) este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită, iar îndoiala profită persoanei acuzate, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumţiei de nevinovăţie.

Prin urmare, în lipsa altor mijloace de probe care să confirme situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie, aplicarea prezumţiei de temeinicie a procesului-verbal de contravenţie în prezenta cauză ar fi contrară garanţiilor prevăzute de art. 6 CEDO.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 şi a art. 6 paragraful 2 din CEDO, instanţa va admite plângerea şi va dispune anularea  procesului-verbal de contravenţie seria  CV nr.00000001261 din data de 23 mai  2014, încheiat de către intimat numai sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 privind Codul muncii şi sancţionată conform art. 260 alin. 1 lit. e Legea 53/2003 privind Codul muncii  şi va exonera petenta de plata amenzii în cuantum de 10000 lei aplicată.

Va menţine în rest procesul verbal contestat.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind cerute.

Domenii speta

Spete similare