Minori si familie, stabilire drept de vizita minori

SENTINŢA CIVILĂ NR…..

Şedinţa publică din data de 05 mai 2015

Preşedinte : ….

Grefier : ….

S-a luat în examinare cauza civilă formulată de către reclamanta I. C.-D. împotriva pârâtului I. P.-A., pentru stabilire program de vizită minori.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei avocat C. P.-F. din cadrul Baroului Arad, cu delegaţie la fila 5 dosar şi reprezentantul pârâtului avocat B. D. din cadrul Baroului Arad cu delegaţie la fila 36 dosar, lipsă fiind părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că la data de 27.04.2015 au fost audiaţi minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 şi I. A. B., născută la data de 21.11.2007, în Camera de consiliu potrivit art.226 c.pr.civilă, procesul verbal de consemnare a opţiunii minorilor fiind ataşat la dosar.

Pentru termenul de azi reprezentanţii părţilor arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Instanţa, constatând că nu mai sunt alte cereri, probele de la dosar fiind concludente şi suficiente soluţionării cauzei, declară cercetarea procesului încheiată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei în fond.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată în scris, stabilirea unui program de vizită minori în favoarea reclamantei.

Arată că cererea reclamantei este admisibilă, având în vedere că dreptul de vizită este conceput ca un drept fundamental al copilului de a avea relaţii personale cu ambii părinţi, dar şi a părinţilor de a păstra legături cu copii săi, deci garantat atât copilului, cât şi părintelui sau familiei cu care copilul nu locuieşte în mod statornic de a păstra în continuare legăturile afective.

În ceea ce priveşte programul de vizită, o obiecţie o va putea face distanţa mare dintre localitatea A. si oraşul B., unde părţile domiciliază, însă apreciază că o relaţie afectivă, reală, între mamă şi copii se poate face doar în locuinţa mamei din oraşul B., şi în nici un caz în locuinţa tatălui, unde mama nu se poate simţi în largul său şi nu poate avea o relaţie afectivă normală cu copii .

În situaţia în care se va aprecia ca această distanţă este de natură a perturba vizitarea normală a copiilor, solicită a se stabili dreptul de vizită în zona S.-I., într-o locaţie neutră.

În ceea ce privesc vacanţele şcolare, reprezentantul reclamantei apreciază că acestea reprezintă o perioadă destul de îndelungată de timp liber al copiilor, astfel încât dreptul de vizită al copiilor să poate fi exercitat la locuinţa mamei din oraşul Bacău.

Referitor la faptul că procesul de divorţ dintre părţi este încă pe rol, reprezentantul reclamantei apreciază că acesta nu este un impediment de a se stabili dreptul de vizită, tocmai datorită faptului că acest drept este garantat atât copilului cât şi mamei de a păstra relaţiile afective, cât şi ca un mijloc de a ajuta copii de a trece mai uşor peste despărţirea părinţilor şi peste surparea întregii vieţi pe care aceştia o duceau până atunci, aşa cum o conştientizau minorii.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului, respectiv că pe mamă a apucat-o dorul de copii după 9 luni de zile, reprezentantul reclamantei arată că abia în timpul procesului de divorţ aprecia că această apărare este nefondată, în condiţiile în care în mod evident nu se poate nega dragostea mamei faţă de copii şi există o împiedicare efectivă din partea tatălui ca mama să îşi contacteze copii, tatăl fiind conştient că un timp petrecut împreună cu mama ar schimba complet atitudinea acestora, în fapt, mama ar recâştiga cu uşurinţă dragostea copiilor.

Cu privire la refuzul minorilor de a-şi vizita mama, aşa cum s-a constatat în urma audierii acestora, această situaţie a fost prevăzută şi a fost reglementată în mod expres de către legiuitor, fiind frecventă în realitatea obiectivă, dar, deoarece această atitudine de respingere a unuia dintre părţi nu poate ţine în nici un fel de o stare de normalitate, reprezentantul reclamantei apreciază că stabilirea dreptului de vizită se impune chiar şi în această situaţie, pentru a se putea face uz de dispoziţiile legale, fiind evident că minorii suferă de un abuz subtil emoţional din partea familiei tatălui care tinde să îndepărteze copii de mamă, tocmai pentru ca în procesul de divorţ şansele tatălui de a dobândi copii să fie mari, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtului, avocat B. D. solicită respingerea acţiunii aşa cum arată prin întâmpinare.

Dezvoltarea relaţiei fireşti între mamă şi copii ar fi de natură normală, dar nu în condiţiile în care este cerut.

Cu privire la insinuarea aşa numitului abuz parental de care ar da dovadă tatăl, care le-ar interzice copiilor să nu îşi vadă mama, reprezentantul pârâtului arată că acest lucru nu este adevărat, întrucât divorţul părinţilor i-a maturizat pe copii şi mai ales de fiecare dată tatăl le-a spus că este dreptul copiilor să i-a legătura cu mama.

Într-adevăr, copii refuză datorită exclusiv comportamentului mamei ,iar pentru acest motiv reprezentantul pârâtului se opune ca copii să meargă la B.,

De asemenea, arată că tatăl a spus că ori de câte ori mama doreşte să-şi

vadă copii în zonă, pârâtul nu se opune.

Cu privire la locuinţa reclamantei din Bacău, reprezentantul pârâtului arată că dacă se compară adresa pe care reclamanta şi-a indicat-o în acţiunea de divorţ, respectiv B., strada …., nr…., cu adresa pe care a indicat-o în prezenta cauză, B., strada ….., nr. …, se constată că sunt două adrese diferite, la divorţ, în momentul în care Primăria B. a încercat să efectueze ancheta socială la imobilul din strada …., nr…. nu a găsit pe nimeni.

În aceste condiţii, reprezentantul pârâtului arată că nu se poate pune problema ca minorii să meargă în B. într-o locaţie necunoscută.

Faţă de ancheta socială care a fost efectuată într-un apartament din B., Primăria B. a învederat că reclamanta nu a putut prezenta nici un contract de locaţiune a acestui apartament, nu s-a dovedit prin nici o probă că mama efectiv locuieşte în acest apartament pe str…..

Pe cale de consecinţă, reprezentantul pârâtului arată că ideea de a trimite copii într-o locaţie necunoscută, nu poate fi discutată.

În legătură cu restul problemelor, cu modalitatea în care s-a propus dreptul de vizită, reprezentantul pârâtului arată că acest lucru nu se impune la vârsta copiilor, mai ales că copii sunt conştienţi şi de aceea nici nu vor să meargă datorită concubinului mamei lor. Minorii au spus foarte clar că atâta timp cât acest concubin locuieşte cu mama, nu se pune problema să meargă în locuinţa acesteia la B., indiferent unde locuieşte, pentru că este persoana care i-a despărţit pe cei doi părinţi.

De asemenea arată că susţine integral poziţia exprimată în întâmpinare.

În consecinţă, solicită respingerea acţiunii aşa cum este formulată şi în scris cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanţa de plată onorariu avocat.

În replică, reprezentantul reclamantei avocat C. P. arată că în ceea ce privesc cele două adrese indicate de către reclamantă, există o diferenţă de 7 luni, deci adresa iniţială la pornirea în acţiunea de divorţ nu mai este cea actuală.

Faţă de contestarea părţii adverse, solicită acordarea unui termen în pronunţare pentru a face dovada reşedinţei reclamantei, în locuinţa unde s-a efectuat ancheta socială, respectiv cu viza de reşedinţă a acesteia.

În ceea ce priveşte proba pe care pârâtul a adus-o în format electronic,  respectiv discuţia înregistrată cu minora, reprezentantul reclamantei solicită a se observa  dispoziţiile procedurale în materie în asemenea gen de probe şi a se avea în vedere condiţiile în care s-ar fi putut obţine o astfel de probă.

Or, în mod evident un copil de 7 ani poate fi obligat fie prin persuasiune fie prin presiune să declare orice pentru a i se înregistra o declaraţie pe format electronic.

În replică, reprezentantul pârâtei avocat B. D. arată că se opune acestei probe pentru că primăria la momentul efectuării anchetei socială a cerut documentele oficiale, iar în legătură cu înregistrarea, minora spune clar „să nu ştie tata acest lucru”.

Cu privire la situaţia CD-ului la care se face vorbire, instanţa constată că acesta nu s-a depus în dosar, iar în aceste condiţii dacă se solicită se poate ataşa dosarul.

Reprezentantul pârâtului arată că dosarul având ca obiect ordonanţa preşedinţială nu a sosit din apel.

Cererea este legal timbrată conform art.15 lit.f din OUG nr.80/2013.

J U D E C A T A,

Asupra acţiunii civile de faţă înregistrată la această instanţă la data de 02.03.2015, legal timbrată potrivit art.15 lit.f, din OUG nr.80/2013, constată că reclamanta I. C.-D. CNP …., domiciliată în B., strada …., nr…., bl…., sc…. ap…. judeţul …, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. P.-A., domiciliat în …,  ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească un drept de vizită al minorilor I. L.-D., născut la data de 28.12.2002 şi I. A.-B., născută la data de 21.11.2007, în favoarea reclamantei, respectiv în fiecare a treia săptămână din lună, de vinerea de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00, la domiciliul reclamantei din B.; în perioada de vară din 15 iulie şi până la 31 august, la domiciliul reclamantei din B.; la fiecare doi ani minorii să-şi petreacă în întregime sărbătorile de Paşti la domiciliul reclamantei din B., din joia precedentă sărbătorii până în miercurea ce urmează; la fiecare doi ani minorii să-şi petreacă în întregime sărbătorile de Crăciun la domiciliul reclamantei din B., din data de 22 decembrie, ora 16,oo până în data de 28 decembrie, ora 16,oo; la fiecare doi ani minorii să-şi petreacă în întregime Anul Nou la domiciliul reclamantei din B., din data de 28 decembrie, ora 16,oo până în data de 03 ianuarie, ora 17,oo, cu obligarea reclamantei să ia minorii de la domiciliul pârâtului, iar la încheierea programului de vizită să îi aducă pe minori la domiciliul pârâtului.

În fapt, reclamanta arată că se află în proces de divorţ cu pârâtul, cauza făcând obiectul dosarului nr. …/180/2014. Deoarece minorii se află în prezent la domiciliul tatălui din localitatea A., care îi refuză dreptul de a întreţine relaţii personale cu copiii săi prin posibilitatea de a petrece un timp cu aceşti la domiciliul său din B., reclamanta a promovat prezenta acţiune pentru a-şi realiza drepturile şi pe perioada derulării procesului de divorţ, litigiu care s-ar putea prelungi datorită divergenţelor privind stabilirea locuinţei minorilor.

Reclamanta consideră întemeiată cererea în condiţiile în care dreptul de vizită este un drept fundamental atât al părintelui de a se implica în creşterea copilului şi de a avea relaţii personale cu acesta, cât şi al copilului de a avea relaţii personale cu ambii părinţi şi este gândit ca un mijloc de a evita percepţia minorului de destrămare completă a relaţiilor de familie aşa cum acestea au fost trăite până în momentul separării părinţilor.

Reclamanta menţionează faptul că tatăl trebuie să înţeleagă faptul că, nici măcar prin stabilirea judecătorească a locuinţei copiilor, aceştia nu sunt atribuiţi şi în proprietate, copiii având dreptul să dezvolte relaţii personale cu ambii părinţi, iar ambii părinţi trebuie să se implice responsabil în creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor, reclamanta dorindu-şi această implicare.

Relevant în dezlegarea pricinii şi în înţelegerea raţiunii care a determinat-o să promoveze prezenta acţiune este faptul că, de opt luni, de când durează separarea părţilor în fapt, copii nu au vizitat-o pe reclamantă la domiciliul său, aceste vizite fiindu-le interzise de pârât pentru a o constrânge să se întoarcă de dorul copiilor, la casa părinţilor lui unde a avut domiciliul conjugal.

Conduita pârâtului de interzicere a unor relaţii fireşti ale copiilor cu reclamanta periclitează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială a minorilor, fiind extrem de nocivă pentru aceştia şi nu ţine seama de interesul superior al copiilor şi de nevoia acestora de a-şi cunoaşte şi mama.

Pe acest fond, este posibil ca în prezent să existe o înstrăinare a copiilor faţă de reclamantă şi un refuz, cel puţin al minorului de a o vizita la domiciliul său, situaţie în care nu îşi va putea realiza dreptul de vizită nici măcar prin intermediul executorului judecătoresc.

În ciuda acestui aspect, recunoaşterea dreptului de vizită prin hotărârea unei instanţe este necesară, fiind singurul mijloc prin care poate apela  la consilierea psihologică a minorilor în cadrul DGASPC, în condiţiile art.912 c.pr.civ., consiliere care consideră că este utilă atât pentru copii cât şi pentru pârât.

Reclamanta face trimitere şi la  Convenţia cu privire la drepturile copilului ratificată de România prin Legea nr.18/1990 prin care a fost consacrat dreptul copilului de a nu fi separat şi de a avea relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi.

În drept, s-au invocat disp.art.401 şi art.404 N. c.civil.

Prin întâmpinarea depusă la fila 11-13 dosar, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la circumstanţele cauzei, pârâtul arată că în toată perioada căsătoriei, s-a înţeles bine cu reclamanta până în vara anului 2014 când reclamanta a început să întreţină relaţii extraconjugale cu o altă persoană, astfel că părţile s-au despărţit.

Cu privire la evenimentele despărţirii părţilor, pârâtul arată că s-au produs în jurul datei de 24 iunie 2014, reclamanta a plecat cu copilul la părinţii săi. La câtva timp, pârâtul a plecat cu celălalt copil, dar pe drum reclamanta l-a informat despre legătura sa, aceasta plecând de acasă de la părinţii săi.

Pârâtul arată că a luat legătura cu tatăl acesteia care i-a promis că va face tot posibilul să o recupereze pe reclamantă de la acel bărbat, lucru care s-a şi întâmplat.

Pârâtul împreună cu soţia sa şi cei doi copii au stat la hotel şi de aici reclamanta a plecat direct la acest bărbat, pârâtul rămânând în hotel cu cei doi copii.

Pus în faţa acestei penibile situaţii, pârâtul a fost silit să-şi ia copii şi să se întoarcă în Aldeşti, unde de fapt au convieţuit timp de 15 ani cu reclamanta.

În prezent, pârâtul arată că este în proces de divorţ sub dosar nr…./180/2014 şi în acţiunea iniţial depusă reclamanta nu a solicitat să fie stabilită locuinţa copiilor la aceasta, fiind de acord ca cei doi copii să rămână la pârât. La primul termen de judecată reclamanta şi-a schimbat poziţia şi a „inventat” motive de divorţ şi a cerut stabilirea locuinţei copiilor la aceasta.

În ceea ce priveşte acţiunea reclamantei, respectiv cu privire la stabilirea unui drept de vizită a minorilor rezultaţi din căsătorie, pârâtul consideră cererea total inacceptabilă, opunându-se categoric unui astfel de demers.

Referitor la stabilirea dreptului de vizită a minorilor în fiecare a treia săptămână din lună de vinerea de la ora 16 până duminica la ora 19 la domiciliul reclamantei din B., pârâtul arată că, copii merg la şcoală, astfel ar însemna ca minorii lunar să absenteze de la şcoală cel puţin 3-4 zile. Astfel ar trebui să plece din A. joi seara, să călătorească toată noaptea pentru a fi a doua zi, vineri la B.

De asemenea, minorii ar trebui să călătorească toată noaptea de duminică spre luni pentru a se reîntoarce în A., astfel că de cererea nu este în interesul minorilor.

O astfel de deplasare este dărâmătoare pentru psihicul copiilor, un calvar de neimaginat pentru doi copii de 12 şi 7 ani, şi totul numai pentru a satisface orgoliul reclamantei (care i-a părăsit şi timp de 9 luni nu s-a mai interesat de minori).

Pârâtul nu este de acord nici cu stabilirea dreptului de vizită în perioada vacanţei de vară, respectiv din 15 iulie până în 31 august , deoarece ar însemna  ca aproape toată vara copii să fie la reclamantă ţinând cont de aceşti vor fi vacanţă aproximativ în jurul datei de 15 iunie, iar pârâtul nu poate să fie cu aceştia decât cel puţin o lună.

Mai arată pârâtul că nu este lămurită situaţia locativă a reclamantei şi nici nu cunoaşte unde locuieşte. Astfel, pârâtul arată că în procesul de divorţ la depunerea acţiunii a indicat o adresă în B., iar apoi reclamanta a indicat o altă adresă dar, nefiind făcută ancheta socială şi nefiind din zonă, pârâtul nu poate şti ce reprezintă . Indiferent ce adresa ar oferit reclamanta ca „domiciliu” aceasta nu este o certitudine, una estre domiciliul procesual şi alta este domiciliul unde să meargă copiii, nu cunoaşte câte camere are acea locuinţă, nu s-a depus un contract de închiriere pentru acel spaţiu.

Pe de altă parte, această locuinţă ar trebui să aibă cel puţin 3 camere întrucât în una ar dormi reclamanta cu concubinul, iar în fiecare celelalte două ar dormi un copil.

Având în vedere antecedentele reclamantei, pârâtul arată că acel spaţiu este doar de complezenţă, sens în care nu este de acord ca cei doi copii să meargă spre un loc total necunoscut. Ca mamă, reclamanta a ales să sacrifice copii pentru a merge până la B., în loc să vină aceasta în A., unde este oricând bine primită să îi viziteze pe copii şi să păstreze legături cu aceştia.

Cu privire la stabilirea dreptului de vizită prin care minorii să-şi petreacă  în întregime sărbătorile de Paşti la domiciliul reclamantei, pârâtul arată de asemenea că nu este de acord cu această cerere pentru motivele arătate, respectiv incertitudinea aşa-zisului domiciliu.

Arată că, vacanţa copiilor este acea perioadă de refacere fizică şi psihică şi nicidecum un prilej de tracasare a copiilor. Prin modul cum a cerut exercitarea acestui drept, reclamanta dovedeşte că nu are nici o grijă faţă de copii.

Aşa cum a arătat mai sus, incovenientele transportului sunt mari şi de asemenea ar presupune ca cei doi copii să lipsească de la şcoală numai pentru un capriciu al reclamantei.

Pârâtul arată că nu este de acord cu cererea reclamantei, întrucât din nou se ivesc incovenientele transportului pe timp de iarnă, mama preferând să-şi deplaseze copii, în loc să vină în acele perioade la domiciliul comun pentru a sta cu copii.

În fine, pârâtul arată că este de acord ca oricând reclamanta să vină la A., să ia legătura cu copii, să simtă copii că au doi părinţi şi că mama lor se sacrifică pentru ei, făcând un efort deosebit pentru a-i vizita.

Referitor la motivele invocate în cerere, pârâtul arată că este de acord cu aceste afirmaţii, cu condiţia de a fi acoperite de realitate.

De asemenea, arată că este perfect conştient că ambii părinţi trebuie să-şi crească împreună copii, dar este total inacceptabilă deplasarea copiilor la B.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 20.04.2015, filele 29-30 dosar dosar, reclamanta arată că poziţia exprimată de pârât prin întâmpinare demonstrează cu claritate că acesta are o conduită de împiedicare a prezervării relaţiilor fireşti dintre reclamantă şi copii, în ciuda argumentelor aparent raţionale prin care încearcă să-şi justifice poziţia.

Reclamanta arată că circumstanţele prezentate de pârât în preambulul întâmpinării sunt false, respectiv este fals că relaţiile dintre părţi au fost armonioase până în anul 2014, în realitate pârâtul i-a spulberat reclamantei toate speranţele pe care şi-a pus în convieţuirea cu acesta încă de când avea 19 ani şi a  fost adusă din Tg…. în satul A., fiind obligată să locuiască împreună cu socrii şi fratele pârâtului.

Primul conflict major l-a avut curând după încheierea căsătoriei, când a avut îndrăzneala să propună să construiască o bucătărie şi o baie separată, iar socrul reclamantei i-a pus două genţi cu îmbrăcăminte în mâini şi a alungat-o din casă, ascunzând timp de 15 ani realitatea acestei relaţii de teama de a nu afecta cariera şi imaginea soţului în societate.

Referitor la despărţirea în fapt, arată că în realitate, în iunie 2014 reclamanta a plecat cu copii în vacanţă la părinţii săi, pârâtul grăbindu-se să vină după aceştia, motivând că lipsa acestora de acasă a fost observată şi dă naştere unor bârfe în sat.

Reclamanta i-a cerut pârâtului să nu vină pentru că are nevoie de o perioadă de linişte în care să-şi limpezească gândurile, nicidecum despre vreo legătură cu un alt bărbat, relaţia cu un alt bărbat pe care o evocă pârâtul cu obstinaţie a fost consecinţa despărţirii în fapt şi ulterioară acestui moment, şi nicidecum cauza despărţirii.

Reclamanta arată că a intrat în această relaţie extra-conjugală într-un moment în care era alungată şi de soţ şi de părinţii acestuia, care au crezut afirmaţiile şi reproşurile pârâtului din acea perioadă şi nu infidelitatea.

De asemenea, arată că este fals că a inventat motive de divorţ, schimbându-şi poziţia pe parcursul procesului, în realitate în momentul promovării cererii de divorţ, reclamanta a sperat că se va putea înţelege cu pârâtul şi a încercat să-şi motiveze cererea într-un mod care să nu-i afecteze şi mai mult cariera.

Reclamanta arată că timp de 9 luni de zile a încercat să contacteze telefonic copiii, dar nu a reuşit decât foarte rar, în prima perioadă a despărţirii în fapt, copiilor le-au fost luate telefoanele.

Este nereală susţinerea pârâtului că nu a fost împiedicată să aibă legături personale cu minorii, această împiedicare a devenit şi mai evidentă în condiţiile în care, la termenele avute în procesul de divorţa reclamanta a rămas în oraşul Ineu, de marţea până vinerea, tocmai pentru a vedea copii, iar pârâtul a ascuns copii în toată această perioadă în diferite locaţii.

Reclamanta arată că are convingerea că minorii sunt supuşi unui abuz emoţional subtil, aspect sesizat şi de instanţa de fond în procesul de divorţ, în urma audierii minorilor, încuviinţându-se evaluarea psihologică a minorilor şi evaluarea psihologică a părinţilor.

În ceea ce priveşte programul de vizită solicitat, reclamanta precizează că în cazul în care se apreciază ca distanţa mare dintre A. şi B. ar fi de natură să bulverseze programul normal al copiilor, înţelege să solicite să fie acordat acest drept într-un spaţiu neutru, ales de aceasta, în zona S.-I., în mod obiectiv neputând dezvolta relaţii personale şi afective cu copii în locuinţa pârâtului, în prezenţa permanentă a acestuia sau a altui membru al familiei sale.

În ciuda acestui fapt, reclamanta doreşte ca dreptul de vizită să fie exercitat la locuinţa sa din B. apreciind că distanţele nu mai constituie impedimente în lumea contemporană, dată fiind varietatea mijloacelor de transport de care se dispune, apreciind că minorii nu pot dezvolta legăturile personale la care sunt îndreptăţiţi cu familia reclamantei decât la locuinţa sa din B.

Cu privire la perioada vacanţelor şcolare, reclamanta solicită a se avea în vedere că acestea constituie un interval de timp liber destul de îndelungat încât să nu existe o bulversare a copiilor, în ciuda distanţei dintre A. şi B., această distanţă încetând să mai constituie un impediment în exercitarea dreptului solicitat, date fiind mijloacele de transport contemporane.

Pentru soluţionarea cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele :chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru f.4, împuternicire avocaţială f.5, întâmpinare f.11-13, anchetă socială efectuată de Primăria comunei B. f.24-26, note f.29-30, memoriu f.31-32,. Cerere de amânare f.34, împuternicire avocaţială f.36, raport de anchetă socială efectuat de Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul primăriei municipiului B. f.37-39,42-43, chitanţa de plată onorariu avocat B. D. f.47copie CI reclamantă –reşedinţă reclamantă f.48 dosar.

Din coroborarea probelor administrate, instanţa reţine în fapt următoarele:

Reclamanta I. C.-D. este căsătorită cu pârâtul I. P.-A., din relaţia acestora rezultând minorii I. L.-D., născut la data de 28.12.2002 şi I. A. B., născută la data de 21.11.2007.

În prezent, părţile se află în proces de divorţ, ce face obiectul dosarului nr…./180/2014.

 După separarea în fapt, minorii au rămas să locuiască cu pârâtul, în localitatea A., jud.Arad, în timp ce reclamanta s-a stabilit în municipiul B.

Din referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei B., fila 24-26 dosar, instanţa reţine că în prezent pârâtul are domiciliul stabil în sat A., judeţul Arad, unde locuieşte împreună cu mama şi minorii I. L.-D. şi I. A. B., ambii minori frecventând Şcoala Generală I-VIII din oraşul S.

Pârâtul este profesor la Liceul Teoretic S., familia minorilor se susţine financiar din salariul pârâtului, pensia bunicii paterne şi alocaţia minorilor.

Potrivit raportului de anchetă socială efectuat de către Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei municipiul B., fila 42 dosar, instanţa reţine că în prezent reclamanta locuieşte în municipiul B., strada …, nr…, sc… ap…, împreună cu partenerul actual, care este titularul contractului de închiriere locuinţa acesteia este mobilată şi utilată modern, prevăzută cu îmbunătăţiri, foarte bine întreţinută, curată şi igienizată.

În ceea ce priveşte situaţia reclamantei, venitul reclamantei este reprezentat de salariul realizat la Şcoala Gimnazială „Domniţa Maria” B., cu funcţia de profesor învăţământ primar.

Cu ocazia audierii minorilor în Camera de Consiliu, la data de 27.04.2015, minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 şi I. A. B., născută la data de 21.11.2007 arată că au rămas în îngrijirea pârâtului, în comuna B., sat A., unde se află şi în prezent, au păstrat legătura cu reclamanta doar prin telefon, mai precis în cazul minorei I. A. B.

Minorii au arătat că, cu ocazia sărbătorilor Pascale, reclamanta le-a cumpărat minorilor haine, respectiv pantaloni şi rochiţă, iar pentru minor o bluză, pe care le-a trimis prin colet.

Ambii minori au relatat că nu doresc să îşi întâlnească mama, deoarece aceasta a plecat cu numitul C.

În drept, potrivit art.401 c.civil ,,În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.  În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.,,

Potrivit art.35 şi 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului , copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

De asemenea, la art. 17 din aceiaşi lege se arată că ,, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.,,

În fine, la art.18 din aceiaşi lege se arată că relaţiile personale se pot realiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.,,

La alin.3 din acelaşi text, este prevăzut că părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. 1 din acelaşi text.

Codul civil actual, consacră principiul interesului superior al copilului la art.263 c.civil, astfel:,, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.,,

Printre criteriile recomandate de legislaţia internaţională privitoare la minori, în aplicarea interesului superior al minorului se regăsesc: siguranţa şi bunăstarea copilului, capacitatea părintelui de a putea aplica dispoziţiile instanţei de a îngriji şi educa minorul şi de a răspunde nevoilor acestuia,  şi nu în ultimul rând opiniile şi preferinţele copilului minor în măsura în care pot fi verificate în mod rezonabil.

 Instanţa are în vedere deci, prioritar, interesul superior la minorilor, precum şi faptul că nici una din părţi nu a administrat probe neechivoce cu privire la susţinerile formulate, urmând a se avea în vedere poziţia minorilor şi referatele autorităţilor tutelare competente.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi s-a rupt, iar măsurile naţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul protejat de art.8 din C.E.D.O. Procedurile legate de exercitarea autorităţii părinteşti necesită urgenţă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre copil şi părintele care nu locuieşte cu acesta( cauza Ignaccolo –Zenide c.Romania, 25.01.2000).

În fine, tot CEDO, în cauza Fuşcă c.Romaina-13.07.2010, a statuat că legăturile personale dintre părinţi şi copilul său reprezintă un fundament al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o atare relaţie constituie o ingerinţă în dreptul la viaţă privată familială, protejată de art.8 al Convenţiei.

În cauză, luând în considerare şi opţiunea minorilor, iar pe de altă parte chiar dacă există în prezent o ruptură emoţională între minori şi reclamantă, afirmată de minori, instanţa constată că este în interesul superior al acestora de a se păstra o legătură cât mai firească, prin stabilirea unui program de vizitare minorii având posibilitatea de relaţionare cu mama naturală.

Deoarece nu s-a dovedit că prin luarea minorilor la domiciliul reclamantei, evident cu acceptul acestora, acestora le este afectată integritatea fizică sau emoţională, având în vedere poziţia reprezentantului reclamantei cu privire la modalitatea de vizitare expusă la termenul de dezbateri, şi anume ca acesta să se realizeze într-un loc neutru sau la locuinţa minorilor, date fiind circumstanţele separării soţior precum şi a relaţiilor actuale dintre aceştia, iar pe de altă parte faptul că ambii minori sunt integraţi într-un program şcolar bine stabilit, iar pârâtul şi-a arătat disponibilitatea de a permite reclamantei vizitarea minorilor la locuinţa acestora, şi în acelaşi timp pentru ca reclamanta să aibă posibilitatea relaţionării cu minorii în condiţii de intimitate,  instanţa consideră că se impune ca în timpul anului programul de vizită să se facă la locuinţa minorilor sau, după caz, într-o locaţie neutră pe o rază de maxim 30 km de locuinţa acestora.

Referitor la perioada vacanţelor şcolare, pentru ca ambii părinţi să beneficieze în mod egal de prezenţa minorilor în perioada sărbătorilor Pascale respectiv a sărbătorii Crăciunului şi a Anului Nou, pentru considerentele deja menţionate,  instanţa apreciază că se impune ca acesta să se facă partajat, alternativ pentru fiecare dintre cei doi părinţi.

În fine,  pretenţiile reclamantei cu privire la perioada vacanţei de vară  apar ca parţial fundamentate, perioada solicitată de petrecere a timpului cu minorii la locuinţa reclamantei din jud.B. nefiind justificată din prisma condiţiilor actuale locative ale reclamantei precum şi a relaţiilor afective cu minorii, care să justifice petrecerea de către minori a unui timp mai îndelungat în afara locuinţei acestora, considerent pentru care instanţa apreciază că două săptămâni sunt suficiente pentru deplasarea minorilor la locuinţa reclamantei.

Pe cale de consecinţă, văzând prevederile art.401 c.civil, prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pentru considerentele de mai sus, se va admite în parte acţiunea reclamantei, în sensul că va reglementa dreptul de vizită al reclamantei cu privire la minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 şi I. A. B., născută la data de 21.11.2007 în cursul anului după următorul program: în fiecare a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00, la locuinţa minorilor sau într-o locaţie neutră pe o rază de maxim 30 km de locuinţa acestora, iar în perioada vacanţelor şcolare, în următoarea modalitate: în anii impari o săptămână începând cu data de 22.12 ora 16,00 până la data de 28.12 ora 16,00 la locuinţa reclamantei, în anii pari o săptămână începând cu data de 28.12 ora 16,00 până la data de 03.01 ora 16,00 la locuinţa reclamantei; în anii impari în perioada vacanţei de primăvară incluzând sărbătorirea Paştelui, începând cu ziua de vineri anterior sărbătorii, ora 16,00 până în ziua de miercuri ce urmează sărbătorii, ora 16,00 la locuinţa reclamantei, respectiv în perioada vacanţei de vară primele două săptămâni din luna august la locuinţa reclamantei, cu obligaţia pentru reclamantă de a readuce minorii la locuinţa lor, după fiecare vizită.

Se vor respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Cu privire la cheltuieli de judecată ocazionate, potrivit prevederilor art.453 alin.2, c.pr.civ. instanţa va obliga reclamanta la 100 lei, cheltuieli de judecată parţiale către pârât, justificate prin onorariu de avocat.

Pentru aceste motive, instanţa în numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta I. C.-D. CNP…., domiciliată în …. împotriva pârâtului I. P.-A., domiciliat în …., pentru stabilire drept de vizită minori şi în consecinţă:

-reglementează dreptul de vizită al reclamantei cu privire la minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 şi I. A. B., născută la data de 21.11.2007 în cursul anului după următorul program: în fiecare a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00, la locuinţa minorilor, sau într-o locaţie neutră pe o rază de maxim 30 km de locuinţa acestora, iar în perioada vacanţelor şcolare, după cum urmează:

-în anii impari o săptămână începând cu data de 22.12.ora 16,00 până la data de 28.12.ora 16,00 la locuinţa reclamantei,

-în anii pari o săptămână începând cu data de 28.12.ora 16,00 până la data de 03.01. ora 16,00 la locuinţa reclamantei;

-în anii impari în perioada vacanţei de primăvară incluzând sărbătorirea Paştelui, începând cu ziua de vineri anterior sărbătorii, ora 16,00 până în ziua de miercuri ce urmează sărbătorii, ora 16,00 la locuinţa reclamantei;

-în perioada vacanţei de vară primele două săptămâni din luna august la locuinţa reclamantei, cu obligaţia pentru reclamantă de a readuce minorii la locuinţa lor, după fiecare vizită.

-respinge restul pretenţiilor.

Obligă reclamanta la 100 lei, cheltuieli de judecată parţiale către pârât.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată în şedinţa publică din 05.05.2015.

Preşedinte,  Grefier

Domenii speta

Spete similare