Ordin de protecţie

Sentinţă civilă 867 din 09.11.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 03.11.2016 sub nr…../259/2016, reclamanta  M.A.C. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului C.M.N. să păstreze distanţa minimă de cel puţin 100 m faţă de imobilul în care locuieşte, imobil situat în comuna Ciorani, sat Cioranii de Jos nr.773, jud. Prahova, precum şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod exercitat de pârât faţă de reclamantă.

În subsidiar reclamanta a solicitat limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului doar asupra unei părţi din locuinţă.

În motivarea în fapt reclamanta a arătat că a avut o relaţie de prietenie cu pârâtul de aproximativ 7 ani, iar în urmă cu doi ani s-au mutat împreună în domiciliul mătuşii sale, C.G., aceasta încheind cu reclamanta un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreţinere până la decesul acesteia .

A mai arătat reclamanta că, deşi la începutul relaţiei de prietenie pârâtul a avut o atitudine corespunzătoare, pe parcurs aceste relaţii s-au deteriorat, pârâtul fiind o persoană agresivă, acesta fiind violent fizic şi verbal, între părţi existând certuri ivite din orice problemă aproape zilnic.

Deoarece relaţiile dintre părţi au devenit imposibil de suportat, în urmă cu aproximativ 2 luni de zile, reclamanta a discutat cu pârâtul posibilitatea unei despărţiri în fapt, acesta nefiind de acord deoarece plănuiseră să fie împreună pentru tot restul vieţii, intenţionând să se căsătorească .

A mai arătat reclamanta că pârâtul refuza ideea despărţirii în fapt şi totodată posibilitatea părăsirii domiciliului în care părţile au convieţuit în ultimii 2 ani, iar reclamanta de teamă, fiind ameninţată cu bătaia şi jignită permanent, a început să doarmă în anexa gospodărească în care locuieşte mătuşa sa , aceasta generând nemulţumirea profundă a pârâtului.

În continuare pârâtul dorea să locuiască împreună cu reclamanta, însă ori de câte ori se întâlnea cu aceasta, nu înţelegea decât să îşi iasă din fire , devenind extrem de violent fizic şi verbal.

A mai precizat reclamanta că în dimineaţa zilei de 20.10.2016, întorcându-se de la serviciu şi dorind să se odihnească, pe fondul agresivităţii verbale a pârâtului, a fost nevoită să se odihnească în anexa gospodărească în care locuieşte mătuşa sa , fapt ce 1-a înfuriat în mod extrem pe pârât.

În continuare reclamanta  a arătat că pârâtul  a venit în imobilul în care ea se odihnea şi, de faţă cu mătuşa acesteia, numita C.G., a lovit-o, a trântit-o în pat, a tras-o de păr şi a lovit-o cu piciorul în gură. Pârâtul a dat-o afară din curte, spunând-i reclamantei că doreşte să-i restituie suma de bani pe care o achitase drept arvună la localul unde în anul 2017 urma să se desfăşoare căsătoria părţilor.

De teamă, reclamanta a fugit de acasă, pârâtul a venit cu maşina după ea, a coborât din aceasta şi a bruscat-o pe stradă , dar fiind trecători în zonă, de ruşine a încetat să se o mai agreseze fizic pe reclamantă.

Reclamanta a reuşit să fugă pe o stradă lăturalnică şi a contactat-o telefonic pe sora sa care a venit să o ia, dar care 1-a contactat şi pe pârât, solicitându-i să vină în domiciliul acesteia pentru a putea discuta posibilitatea despărţirii în fapt, respectiv posibilitatea ca pârâtul să părăsească imobilului în care părţile au convieţuit în ultimii 2 ani . În urma discuţiilor purtate, au ajuns la concluzia ca pârâtul să părăsească imobilul, urmând să ia din acesta toate bunurile comune pe care le achiziţionaseră în perioada convieţuirii părţilor, pârâtul nefiind de acord, solicitându-i reclamantei să părăsească şi ea acel imobil,  ameninţând că nu va pleca din domiciliu decât cu intervenţia poliţiei.

După discuţia purtată în domiciliul surorii mele, reclamanta a mers singură în imobilul în care locuieşte, pârâtul venind mai târziu pentru a-şi strânge bunurile ce îi aparţineau spunând că pleacă .

În seara zilei de 20.10.2016, fără consimţământul reclamantei şi fără a o anunţa, pârâtul a intrat peste aceasta în imobil  şi a lovit-o cu mâinile, cu picioarele, cu pumnii, a dat-o cu capul de perete şi de pragurile de la uşă, i-a dat cu picioarele în faţă, în burtă şi pe tot corpul , provocându-i grave leziuni fizice şi psihice. În acest context, pentru a nu putea lua legătura cu familia sau cu organele de poliţie, pârâtul i-a luat reclamantei telefonul, astfel că aceasta nu a avut posibilitatea să cheme pe cineva în ajutor .

A mai arătat reclamanta că, cu greu a reuşit să scape din mâinile pârâtului şi a fugit la vecinul din imediata apropiere a imobilului în care locuieşte, numitul R. D., care la rândul lui s-a speriat văzând - o plină de sânge, bătută şi speriată foarte tare.

Reclamanta  a arătat că a mers la Secţia de Poliţie, unde a formulat o declaraţie. De acolo organele de poliţie au îndrumat-o să meargă la Spitalul Judeţean de Urgenţă, văzând loviturile care îi fuseseră aplicate. A mers în acea seară la spital, unde i-au fost acordate de urgenţă îngrijiri medicale, dar din lipsa paturilor libere, nu a existat posibilitatea să rămână internată.

 În aceeaşi seară, organele de poliţie s-au deplasat la domiciliul pârâtului, dându-i amendă pentru cele întâmplate .

Deoarece nu a putut merge la serviciu, fiind desfigurată din cauza loviturilor primite, dar şi având grave dureri care o puneau în imposibilitate de a se deplasa, i-a fost eliberat certificatul medico-legal seria CCMAJ nr. 0649155, precum şi certificatul medico-legal nr. 1734/21.10.2016, emis de Serviciul Judeţean de Medicina Legală Prahova, care concluzionează că subsemnata prezint leziuni traumatice ce pot data din 20.10.2016 şi s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur, fiind necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.

De asemenea, pârâtul manifesta aceeaşi violenţă de limbaj la momentul interpelărilor mele telefonice de către acesta, ocazii cu care sunt mereu ameninţată şi batjocorită într-un mod incalificabil.

Reclamanta  a considerat că un asemenea comportament exercitat împotriva unei persoane de 29 ani nu are nici cea mai mica tangenţă cu normele convieţuirii umane în deplină securitate socială, fiind în flagrantă contradicţie cu prevederile legii penale în ansamblu şi, cu precădere, cu cele ale Legii nr.217/2003.

Totodată, reclamanta a  apreciat că emiterea unui ordin de protecţie pentru o perioada de 6 luni faţă de pârât, sub modalităţile solicitate în petitul acţiunii, sunt menite să-i asigure liniştea psihică şi fizică atât de fireşti la vârsta pe care o are şi să tempereze cel puţin pentru această perioadă determinată de timp manifestările violente şi o ostilitate exacerbată exercitată faţă de reclamantă de către pârât.

Reclamanta  a arătat că, în termenul legal, a formulat plângere prealabilă de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva pârâtului, solicitând organelor de urmărire penală să dispună cercetarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 C.pen.

În drept, s-au invocat prevederile art. 194 si 453 C.pr.civ., art. 23 din Legea nr. 217/2003 actualizată prin Legea nr. 25/2012.

În probaţiune, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie: cererea de emitere a ordinului de protecţie, plângerea penală prealabilă formulată către parchet, certificatul medico-legal seria CCMAJ nr. 0649155, precum şi certificatul medico-legal nr. 1734/21.10.2016, emis de Serviciul Judeţean de Medicina Legală Prahova, şi cartea de identitate a reclamantei.

În cadrul cercetării judecătoreşti, instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, interogatoriul părţilor și proba testimonială, fiind audiaţi martorii reclamantei, M. M. şi T. V. N.

Analizând acțiunea civilă de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate,  instanța  a reținut următoarele:

Reclamanta și pârâtul au avut o relaţie de concubinaj de o lungă perioadă de timp, şi au locuit în acelaşi imobil în tot acest timp.

Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că în data de 20.10.2016, pe fondul neînţelegerilor dintre cei doi, şi întrucât pârâtul a găsit în telefonul reclamantei o convorbire purtată între acesta şi o persoană de sex masculin, convorbire din care pârâtul a tras concluzia că reclamanta îl înşeală, lucru care l-a determinat pe pârât să o lovească pe reclamanta în mod repetat, producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare7-8 zile de îngrijiri medicale, împrejurare atestată de certificatul medico-legal nr. 1734/21.20.2016 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Prahova.

În soluționarea prezentei cauze, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea nr.217/2003 republicată, potrivit cărora persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate e pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu o măsură ce ar împiedica autorul agresiunilor să continue comportamentul agresiv.

Totodată, instanța a  reținut că un ordin de protecție se poate emite doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții : 1. se constată comiterea unui act de violență, care conform art.4 din Legea nr.217/2003 rep. poate fi: verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; 2. actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; 3. actul este unul de violență în familie

Raportând acestea la speța de față, instanța  a constatat că  sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții anterior menționate pentru emiterea ordinului de protecție.

Astfel, în ceea ce priveşte prima condiție, potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.217/2003 republicată,  violenţa în familie, reprezintă orice acţiune sau inacţiune  intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

În cererea privind emiterea ordinului de protecţie, reclamanta a arătat că pârâtul îi adresează ameninţări si o agresează. Martorii audiați la propunerea reclamantei au precizat că pârâtul, pe fondul consumului de alcool, adresează ameninţări cu acte de violentă și cu suprimarea vieții, atât reclamantei, cât și rudelor acesteia. Totodată, au declarat că pârâtul o amenință pe reclamantă că o omoară, o bate, o sechestrează. 

Instanţa a  apreciat că acţiunile pârâtului pot fi calificate drept „acte de violenţă în familie”, aşa cum sunt definite în Legea nr.217/2003 sub forma prevăzută de art.4 la  lit. a, b și c din actul normativ menţionat – prin ameninţări cu acte de violenţă la care au fost supuși reclamanta Constantin Ana şi fiica celor două părţi, provocând de stări de tensiune și de suferință psihică. Conform certificatului medico-legal nr. 1501/16.IX.2016 şi certificatul medico-legal nr. 1502/16.09.2016 emise de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Prahova reclamanta a suferit şi vătămări fizice pentru a căror vindecare au fost necesare mai multe zile de îngrijiri medicale

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, instanţa a  apreciat că prin comportamentul violent al pârâtului, dovedit prin susţinerile reclamantei şi declarațiile martorilor audiaţi, integritatea fizică a reclamantei, a fiicei acesteia și a nepotului, este  pusă în pericol de posibile acte de violenţă ce pot fi săvârşite de pârâtul C.A. asupra sa și a rudelor sale.

Referitor la  cea de-a treia condiţie, potrivit Legii  nr.217/2003, la art. 5 lit.a, c, prin „membru de familie” se înţelege, descendenţii, precum şi persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc. Coroborând dispoziţii legale cu susținerile reclamantei și declarațiile martorilor, instanţa constată condiţia îndeplinită, pârâtul fiind fostul concubin al reclamantei, cu care a conviețuit o perioadă relativ îndelungată.

Față de cele ce preced, instanța  a constatat că sunt indicii temeinice referitoare la temerea reclamantei în ceea ce privește siguranța sa și a rudelor sale.

În plus, probele administrate au conturat existența stării de pericol pentru viața, integritatea sau libertatea reclamantei, a fiicei sale și a copilului acesteia aspecte față de care urmează a fi  admisă cererea formulată de reclamantă.

Pe cale de consecință, în raport de întreg materialul probator administrat în cauză, constatând că reclamantei, fiicei acesteia și copilului ei,  le-a fost pusă în pericol prin acte de violență exercitate de pârât, viața, intergritatea fizică și psihică sau libertatea, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 23 și următoarele din Legea nr. 217/2003 republicată, a admis cererea privind emiterea unui obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de reclamantă şi de domiciliul acesteia, dispune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod dintre pârât şi reclamantă.