Pretenţii

Sentinţă civilă 386/2015 din 26.03.2015


Text speţă

 

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant H  F  şi pe pârât A  U  T  REPREZ. PRIN PREŞEDINTE A  P, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu  se  prezintă  părţile  .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că ,  mersul  dezbaterilor  şi  concluziile  părţilor  au fost  consemnate  în  încheierea  de  şedinţă  din  19  martie  2015  ,  care  face  parte  integrantă  din  prezenta  ,  iar  în  vederea  deliberării  s-a  amânat  pronunţarea pentru  termenul  de  azi  ,  26  martie  2015  ,  când  : 

INSTANŢA

Prin  acţiunea civilă  înregistrată  la  această  instanţă  la data  de  27  martie  2014 , reclamantul  H  F a  solicitat  instanţei ,  în  contradictoriu  cu pârâta  Asociaţia  Urbarială T ,  ca prin hotărârea  ce  o  va  pronunţa să  dispună  obligarea  pârâtei  la  plata  sumei  de  12900  lei  cu  titlu de  pretenţii ,  reprezentând  contravaloarea  lipsei  de  folosinţă a  suprafeţei  de  765  mp  din  nr.  top.  2947 ,  aferentă  anului 2011  ,  precum  şi  contravaloarea  lipsei  de  folosinţă  a întregii  suprafeţe  a  imobilului  cu  nr.  top.  2947  de  1665  mp , înscris  în  c.f.  50102 T  ,  aferentă  perioadei  01.01.2012-31.12.2013 ;  obligarea  pârâtei  la  plata sumei  de  2790 lei  cu  titlu  pretenţii ,  reprezentând  contravaloarea lipsei  de folosinţă ,  începând  cu  luna iunie  2011  şi până  la  data  de 31.12. 2013 a  puţului  de apă  potabilă  pentru nevoile  gospodăreşti forat  de  reclamant ,  situat  pe  imobilul  cu  nr.  top. 2947 , înscris  în  c.f. 50102 T ;  precum  şi  obligarea  pârâtei  la plata  cheltuielilor  de  judecată .

În  motivarea acţiunii se  arată  că,  la data  de  30  martie  2010  ,  după ce  în  prealabil  reclamantul  a gunoit,  arat  şi  erbicidat imobilul  cu  nr.  top. 2947  în  suprafaţă  de  1665  mp ,  înscris  în  c.f.  50102 T ,  fără nici un  drept  ,  reprezentantul asociaţiei  pârâte ,  A P a  ocupat în  întregime  acest  teren  şi  a  distrus  prin discuirea  cu discul tractat  de  tractorul  său suprafaţa  de  900 mp semănată  cu  cartofi  de  către  reclamant  ,  pretinzând  că  imobilul  în  litigiu  este  proprietatea  pârâtei . 

Ulterior  , în  urma acţiunii în  revendicare  pe  care  reclamantul  a  formulat-o în dosar  nr.  2035/187/2011 ,  prin Sentinţa  civilă  nr.  138/2013  a  Judecătoriei  Beiuş ,  menţinută  prin Decizia  civilă  nr.  994/R/2013  a  Tribunalului  , s-a stabilit definitiv  şi  irevocabil  că terenul  în  litigiu ,  cu  nr.  top. 2947 în  suprafaţă  de  1665  mp  este  proprietatea reclamantului . 

În  toată  această  perioadă ,  respectiv  în  anii  2011-2013  , reclamantul  a  fost  lipsit  în mod  abuziv  de  către  pârâtă  , de  folosinţa acestui  teren  .

Prin Sentinţa  civilă  nr.  642/2012 a  Judecătoriei Beiuş  ,  reprezentantul  pârâtei  a  fost  obligat  la  plata  sumei  de  3933  lei  reprezentând  contravaloarea culturii  de  cartofi  distruse  ,  în  suprafaţă  de 900 mp din  nr. top.  2947 ,  sumă care  i-a  fost achitată  ,  astfel  că  ,  prin prezenta  cerere  solicită  contravaloarea folosului  de  tras  pentru  anul  2011  ,  doar în  ceea  ce  priveşte  diferenţa de  suprafaţă  de  765  mp . 

De asemenea  ,  în  perioada  anilor  2012 -2013 reclamantul  a  fost în  imposibilitate  de  a folosi  întregul imobil  în  litigiu  ,  deoarece  pârâta  nu  i-a  permis  acest  lucru  ,  susţinând  în  continuare  că  este  proprietatea  sa  . 

La  calculul  prejudiciului , s-a  avut  în  vedere  Raportul  de  expertiză  tehnică  agricolă  judiciară  întocmit  în  dosarul  nr.  1483/187/2011  al  Judecătoriei  Beiuş ,  de către  expertul S  Z L ,  privind contravaloarea  lipsei  de folosinţă  a  terenului ,  stabilită  la  3,15  lei/mp , dacă  reclamantul  ar  fi  avut  posibilitatea să  cultive cartofi  pe  terenul  în  cauză  ,  în  toată  perioada  în  care  terenul  a fost  ocupat abuziv  de  către  pârâtă  , respectiv 765 mp x 3015 lei/mp  , aferent  anului  2011 + 1665 mp x 3,15 lei/mp x 2 aferent anilor  2012 şi 2013 = 12.900  lei  . 

Pe  terenul  în  litigiu  ,  reclamantul  a  forat  un  puţ de  alimentare cu  apă  potabilă  pentru nevoile  gospodăreşti ,  puţ  pe  care  ,  de asemenea  a  fost  împiedicat de  către  pârâtă  să-l  folosească începând  cu luna  iunie  2011  şi  până  la  data  de  31.12.2013  .

Prin  lipsa  de folosinţă  , determinată  de  împiedicarea  accesului  la  apa  potabilă şi  menajeră  ,  la  care gospodăria reclamantului  era racordată ,  i-a  cauzat  un prejudiciu  în valoare  de  2970  lei  .

La  calculul acestui  prejudiciu s-a  avut  în  vedere  valoarea  minimă  a  unui  litru  de  apă  potabilă ,  calculat  la  0,5  lei  , precum  şi  la cantitatea  de  minimum  6  l  de  apă  potabilă  consumată  zilnic în  cele 930  zile în  care  pârâta  a  oprit abuziv  racordarea  reclamantului la puţul  de  apă mai  sus arătat  . 

În  drept reclamantul invocă  dispoziţiile art.  1381 Noul Cod Civil . 

În probaţiune depune  la  dosar procesul  verbal  nr.  4 din  17  martie 2014  ,  rezoluţie din  12 iulie  2012 a  Parchetului  de  pe  lângă  Judecătoria  Beiuş  în  dosar  nr.  878/P/2011,  extras  de  CF  50102 T ,Sentinţa  civilă  nr.  642/2012  pronunţată  de  Judecătoria  Beiuş în  dosar  nr.  1483/187/2011 , Raport  de  expertiză  agricolă judiciară  efectuat  în  dosar  nr.  1483/187/2011 , Sentinţa  civilă  nr. 138/2013  pronunţată  de Judecătoria  Beiuş  în  dosar  nr. 2035/187/2011 , Decizia  civilă  nr.  994/R/2013  pronunţată  de Tribunalul Bihor în  dosar  nr.  2035/187/2011 .

La  data  de  29 aprilie  2014 pârâta  A U T a  depus  la  dosar întâmpinare prin  care  solicită  respingerea  cererii de  chemare  în  judecată formulată  de  către reclamant ca nefondată şi  neîntemeiată  ,  precum  şi obligarea acestuia  la  plata  cheltuielilor  de  judecată .

În  motivarea  întâmpinării  se arată  că pârâta  nu datorează  suma pretinsă  de  către reclamantă ,  neexistând  nici  o  justificare în  drept  sau  în  fapt faţă  de  pretenţiile emise  .

În  ceea  ce  priveşte punctul  1  din  cererea  de  chemare  în judecată ,  se  arată  că  , în lumina  prevederilor  art.  1381  Noul  Cod  Civil  , se  stipulează  fără  de  tăgadă că , orice  prejudiciu  dă dreptul  la  reparaţie  şi  că  acest drept  se  naşte  din  ziua cauzării  prejudiciului  , chiar dacă  acest  drept  nu  poate  fi  valorificat  imediat  .

În  realitate  ,  se doreşte ca  reclamantul  să fie  despăgubit  pentru  lucrum cessans  ,  adică beneficiul  sau  câştigul  nerealizat  pentru  perioada  anilor 2011 până în  anul  2013 . 

În  argumentarea cererii ,  reclamantul  se  prevalează  de  motivarea  reţinută  de  către Judecătoria Beiuş prin Sentinţa  civilă  nr.  642/2012  din  dosar  nr.  1483/187/2011 şi  al  cărui  obiect  au  fost  pretenţiile formulate  de  către  reclamant  împotriva  persoanei  fizice  A P ,  ca  urmare a  reţinerii  faptei  civile delictuale  de  distrugere  pentru  cultura  de  cartofi  însămânţată  de  către reclamant  . 

Prin hotărârea  judecătorească mai  sus  menţionată ,  instanţa  a  acordat despăgubiri  ca  urmare  a  faptei  ilicite  de  distrugere  a  unei  culturi  de  cartofi ,  care  a  fost  înfiinţată  de  către  reclamantul H  F ,  reţinând  că , acestuia  i  s-a cauzat  un  prejudiciu . 

Raportat  la  această  faptă civilă  delictuală  ,  în  temeiul  prevederilor  art.  998 ,  999  din  vechiul  Cod  civil  ,  instanţa a  admis  în  parte acţiunea  reclamantului  ,  obligând  pârâtul  la  plata  sumei  de  1098  lei  cu  titlu  de damnum emergens  (prejudiciu efectiv  realizat ) cât  şi la  plata  sumei  de  2835 lei reprezentând lucrum cessans  (beneficiu  nerealizat) ca  urmare  a  nerealizării  profitului  , în  condiţiile  în  care  cultura  respectivă  nu  s-ar  fi  distrus  . 

Ori ,  în  prezenta  cerere  de  chemare  în  judecată  ,  se încearcă  cu  totală  rea  credinţă să  se inducă  ideea că suntem în  prezenţa  unui  precedent  judiciar ,  chiar dacă în  prezenţa  unei  hotărâri  parţiale  ,  cu autoritate  de  lucru  judecat ,  în  condiţiile  în  care  se  solicită  reparaţiile  pentru  lucru  nefolosit  ,  respectiv  suprafaţa  de  765  mp  , pentru  anul  2011 şi  întreaga  suprafaţă  de  1665  mp pentru  anul  2012  la  care  se  adaugă  şi  prejudiciul  pentru nefolosinţa  puţului  forat  .

Alineatul  2  din  art.  1381  noul Cod  Civil  stipulează  clar  că  dreptul  la  reparaţie  se  naşte  din  ziua  cauzării  prejudiciului  .  Astfel  ,  reclamantul  este  de  totală rea  credinţă  ,  deoarece  are  cunoştinţă  că  , prin Decizia Civilă  nr. 250/R/2011  pronunţată  de  către  Tribunalul  Bihor  , în  dosar  nr.  987/187/2010  pentru terenul  invocat în  petitul  acţiunii  a fost  reconstituit dreptul  de  proprietate  al  A U T şi  a  fost  pusă  în  posesie  . De asemenea  ,  şi  prin  rezoluţia  Parchetului  de  pe lângă  Judecătoria  Beiuş dată  în  dosarul  de  urmărire  penală  nr.  414/P/2010 s-a dispus  neînceperea  urmăririi  penale faţă  de  plângerea formulată  de  către reclamant  ,  având  ca  obiect tulburare  de  posesie  ,  recunoscându-i-se  A  U atât dreptul  de  proprietate  , cât  şi  dreptul  de folosinţă .

Ori ,  atâta timp  cât  pârâta din prezenta cauză  a  deţinut atât  în  folosinţă  cât  şi în  proprietate teren  ,  este greu  de motivat ,  atât  în  fapt  cât  şi în  drept prezenta  cerere  în  pretenţii formulată  de  către  reclamant .

Este  adevărat  că  , prin Sentinţa  civilă  nr.  138/2013  , rămasă  definitivă  prin  Decizia civilă  nr.  994/R/2013  pronunţată  de Tribunalul  Bihor  ,  ambele  în  dosar  nr.  2035/187/2011  s-a  reţinut în  considerentele sentinţei  că , acţiunea reclamantului  este  întemeiată  ,  motiv  pentru  care  urmează  a  o admite , urmând a  obliga pârâta  să  lase  în  deplină  proprietate  şi  folosinţă  imobilul  cu  nr.  top.2947 în  suprafaţă  de  1665  mp înscris  în  c.f.  50102 T  ,  în  favoarea reclamantului . 

Ori ,  raportat  la  data  pronunţării sentinţei  civile  de  mai  sus  -  24  ianuarie  2013  , şi  ,  luând  în  considerare  prevederile alineatului  2  al art.  1381  noul Cod  Civil , rezultă  că ,  pretenţiile reclamantului  ,  aşa  cum au  fost  formulate sunt  total  nefondate  , neputând  invoca faptul  că  ,  ar  fi  fost  prejudiciat pentru  folosul netras  asupra  a  ceva  ce  până  la  acea  dată  nu  era  îndreptăţit  ,  neavând  nici folosinţa  şi  nici proprietatea  bunului ,  anterior acestei date atât  folosinţa  cât  şi proprietatea  a  fost  exercitată  de  către  A U T .

Însăşi  somaţia  nr.  1  din  data  de  06.02.2014 a  Executorului Judecătoresc  Beiuşan din  dosarul  execuţional nr. 7/E/2014  confirmă  data la  care  eventual  începe  să  curgă  perioada  pentru  care  s-ar  putea  formula  pretenţii  pentru  prejudiciul  ce  priveşte  folosul nerealizat  ,  şi  nici  chiar  această  dată  nu  este  fixată  exact  ,  deoarece în  cazul  punerii în  executare  a  Sentinţei  civile  nr.  138/2013  , executorul  judecătoresc  încheie  procesul verbal de  executare  din  data  de  24.02.2014  ,  prin  care  se  consemnează  că  ,  datorită  imposibilităţii  de  identificare  a  imobilului  cu  nr.  top. 2947 , punerea  în  posesie se  amână  până  la  o  dată  ulterioară ,  până când  instanţa  va  lămuri  dispozitivul  hotărârii  ,  deoarece  a fost  imposibilă  identificarea  în  teren .

De asemenea ,  nu  poate  fi  acceptat  nici  raportul  de  expertiză  tehnică  agricolă întocmit  de  către  expertul S  Z – L  în  dosarul  nr. 1483/187/2012 ,  între  cele  două  cauze  neexistând  nici  o  legătură  de  cauzalitate  ,  nici  identitate  de  părţi şi  nici pretenţii  de  acelaşi  tip , în primul  dosar  fiind  formulate  pretenţii  pentru  damnum emergens  ,  iar  în  prezentul  dosar  se solicită  daune  pentru  lucrum  cessans  . 

Pentru toate argumentele  prezentate  ,  pârâta  solicită  respingerea  cererii  de  chemare  în  judecată  ca  fiind  neîntemeiată şi  formulată  cu  rea  credinţă .

În drept invocă  dispoziţiile art. 205 NCPC  .

În  probaţiune pârâta arată  că ,  înţelege  să  se  raporteze  la  hotărârile  judecătoreşti  depuse  de  către  reclamant  ,  respectiv Sentinţa  civilă  nr.  642/2012 pronunţată  de  către  Judecătoria  Beiuş  , Sentinţa civilă  nr.  138/2013  pronunţată  de Judecătoria  Beiuş în  dosar  nr.  2035/187/2011 , Rezoluţia din  data  de  12  iulie  2012 dată  de  către  Parchetul  de  pe  lângă  Judecătoria  Beiuş în  dosar  nr.  878/P/2011  , Somaţia  nr.  1/06.02.2014 dată  în  dosarul  execuţional  nr.  7/E/2014 , Procesul  Verbal  de  Executare  din  data  de  24.02.2014  .

La  data  de  12  mai  2014 reclamantul  a  depus  la  dosar răspuns  la întâmpinare .

În motivarea răspunsului  la  întâmpinare se  arată  că ,  astfel  cum  rezultă  din  motivarea acţiunii ,  la  data  de  30  martie  2010  ,  fără  nici  un  drept  ,  reprezentantul  pârâtei a  ocupat  în întregime  imobilul  cu  nr.  top. 2947 înscris  în  c.f.  50102 T şi  a  distrus suprafaţa  de  900  mp semănată  cu  cartofi de  către reclamant ,  cu  justificarea că ,  terenul  în  litigiu  ar  fi  proprietatea  pârâtei . 

Urmare  a  acţiunii în  revendicare  formulată  de  reclamant  în  dosar  nr. 2035/187/2011  ,  prin  Sentinţa  civilă nr.  138/2013 a  Judecătoriei  Beiuş ,  menţinută  prin Decizia  civilă  nr.  994/R/2013  a  Tribunalului  Bihor s-a  stabilit definitiv  şi  irevocabil  că  terenul  în  litigiu ,  identificat  cu  nr.  top. 2947 în  suprafaţă  de 1665 mp este  proprietatea reclamantului  . 

Aşadar  ,  acţiunea pârâtei ,  prin  reprezentantul  său,  de  deposedare  a reclamantului  de terenul  în  litigiu  a  fost  făcută în mod abuziv  şi  nu  pentru  că  ar  fi putut reclama vreun  drept  de  folosinţă  sau  de  proprietate  asupra  acestuia  ,  cum  tendenţios  se  motivează  în  întâmpinare .  În  toată  această perioadă ,  respectiv  în  anii  2011  - 2013 ,  reclamantul  a  fost  lipsit  în  mod  abuziv  de  către  pârâtă ,  de folosinţa  imobilului  în  litigiu .

Prin Sentinţa  civilă  nr.  642/2012  a  Judecătoriei  Beiuş , reprezentantul  pârâtei  a  fost  obligat  la  plata sumei  de 3933  lei  ,  reprezentând  contravaloarea plantaţiei de  cartofi  distruse de  pe  suprafaţa  de  900  mp din  nr. top.  2947 ,  iar  prin prezenta  cerere reclamantul  solicită  contravaloarea folosului  de  tras pentru  anul 2011 ,  doar  în  ceea  ce  priveşte  diferenţa  de  suprafaţă  de  765  mp . Totodată reclamantul  solicită folosul  de tras  şi  pentru  perioada  anilor  2012  - 2013 ,  perioadă  în care a fost în  imposibilitate de  a folosi întregul  imobil  în  litigiu  ,  deoarece pârâta  nu  i-a  permis acest  lucru  ,  susţinând  că  este  proprietatea  sa  .

Legat  de  puţul  de  alimentare  cu  apă  potabilă  pentru  nevoile  gospodăreşti  ,  puţ  forat  de  reclamant  pe  terenul  în  litigiu  ,  pe  care ,  de asemenea  a  fost împiedicat de  către pârâtă  să  îl  folosească  începând  cu  luna iunie  2011  şi  până  la data  de  31.12.2013 ,  consideră  că , pretenţiile sale sunt pe  deplin  justificate  . 

Prin  lipsa  de folosinţă  , determinată  de  împiedicarea  accesului  la  apa potabilă  şi menajeră  ,  la care  gospodăria  reclamantului  era racordată  ,  este  evident  că  pârâta ,  în  toată  această  perioadă  i-a cauzat un  prejudiciul  pe  care  l-a  calculat  ca  fiind în  sumă  de  2970  lei . 

În  ceea  ce priveşte  raportul  de  expertiză  întocmit în  dosarul  nr.  1483/187/2011  a  Judecătoriei  Beiuş  ,  de  către  expertul  S Z L ,  reclamantul  arată  că , a  folosit datele  din  acest raport la  calculul  folosului  de  tras ,  pentru  a evita  cheltuieli  suplimentare  cu  o  altă  expertiză . De asemenea  ,  în  opinia  sa datele  din  acest  raport pot  fi  coroborate  cu  probaţiunea  ce urmează  a  se  administra în  prezentul  dosar  ,  fără  să  fie necesare identitatea  de  obiect ,  părţi şi  prezenţii despre  care  pârâta vorbeşte  în întâmpinare  . 

La  termenul  de  judecată  din  19  iunie  2014 pârâta s-a  opus  încuviinţării probei  cu  expertiza tehnică  judiciară  depusă  la  dosar  de  către  reclamant ,  deoarece aceasta  a  fost efectuată  în  alt dosar  şi a  solicitat încuviinţarea  efectuării  unui  raport  de  expertiză de  evaluare  agricolă . 

Ca  urmare  a  încuviinţării  proba  privind  expertiza  tehnică de  evaluare agricolă  ,  au fost stabilite  obiectivele pe  care expertul  urma  a le  avea în  vedere  , respectiv : -  expertul  să  procedeze la  identificarea imobilului  cu  nr.  top. 2947 înscris  în  c.f.  50102 T  ; - să  stabilească  valoarea beneficiului  nerealizat  ,  respectiv  a  producţiei agricole  pe  care reclamantul ar  fi  putut  să  o  obţină  de  pe suprafaţa  de 765 mp  din nr.  top. 2947 înscris  în  c.f.  50102 T pe perioada aferentă  anului  2011  ;- să  stabilească valoarea beneficiului  nerealizat  ,  respectiv  a  producţiei agricole pe care reclamantul  ar  fi  putut să  o obţină  de  pe întreaga  suprafaţă de 1665  mp a  imobilului  cu  nr.  top. 2947 înscris  în  c.f.  50102 T  , aferentă  perioadei 01.01.2012 – 31.12.2013 ; - să stabilească c/val.  lipsei  de  folosinţă  a  puţului  de apă  potabilă  pentru nevoile  gospodăreşti  ,  forat  de  reclamant şi  amplasat  pe  imobilul  cu  nr.  top. 2947 începând cu  luna iunie 2011  şi  până  la  data  de 31.12.2013  .

 La  data  de  12  noiembrie  2014 a  fost  depus  la  dosar raportul  de  expertiză tehnică  judiciară întocmit  de expertul H T .

Din  concluziile raportului  de expertiză  efectuat  în  cauză  se reţine  că ,  urmare  a  prelucrării şi  analizei elementelor ce  au  stat  la  baza  întocmirii expertizei tehnice a  rezultat faptul  că :  1)  imobilul ce face obiectul  acţiunii  ,  cu  nr.  top.  2947 , înscris  în  c.f.50517 T în  suprafaţă de  1665 mp este  situat  în extravilanul  localităţii şi  este  întabulat  pe  numele reclamantului  H  F ; 2)  valoarea folosului de  tras  de  care  a  fost  lipsit  reclamantul în  perioada  2011 -  2013 este  de  27.345  lei ,  din  produsele legumicole ,  iar valoarea apei  pentru  uzul casnic şi  irigaţie  este  1656  lei  ,  deci  un  total  general  de  29001  lei .

Pentru termenul  de  judecată  din  22  ianuarie  2015 reclamantul  a  depus  la  dosar precizare  de acţiune prin  care  solicită obligarea pârâtei  la  plata  sumei  de 27345  lei cu  titlu pretenţii reprezentând  contravaloarea  lipsei  de folosinţă  a  suprafeţei  de  765  mp din  imobil  cu  nr.  top. 2947  aferentă anului 2011  precum  şi  a  contravalorii  lipsei  de  folosinţă  a  întregii  suprafeţe  a  imobilului  nr.  top. 2947  de  1665 mp înscrisă  în  c.f.  50102  T ,  aferentă  perioadei  01.01.2012 -31.12.2013,  precum  şi obligarea pârâtei la  plata  sumei de  1656  lei  cu  titlu  de  pretenţii  reprezentând  contravaloarea  lipsei  de  folosinţă , începând  cu  luna  august  2011  şi până  în  prezent  a  puţului  cu  apă  potabilă pentru nevoile  gospodăreşti ,  forată  de  reclamant ,  situată  pe  imobilul  cu  nr.  top. 2947 înscris  în  c.f.  50102  T .

În  motivarea precizării se  arată  că ,  prezenta  precizare  de  acţiune  se  impune  ca  urmare  a concluziilor raportului  de  expertiză întocmit  de  expertul  H T ,  rezultând diferenţe  între  sumele  solicitate  iniţial  de reclamant  şi sumele stabilite  de  către expert  .

Tot  pentru  termenul  de  judecată  din  22  ianuarie  2015 pârâta  A U  T a  depus la  dosar obiecţiuni  la raportul  de  expertiză  şi de asemenea ,  a  solicitat  instanţei să  solicite  expertului  dacă  în  totalul general  de  29001  lei s-a  strecurat sau  nu  o  eroare  ,  având  în  vedere că ,la  capitolul III  din  raportul  de  expertiză se arată  că , valoarea  folosului  de tras se totalizează  la suma  de  25.689  lei  - reprezentând  produsele legumicole  +  suma  de  1656  lei costul apei  pentru  uz  gospodăresc  şi  irigaţiile =  27.345  lei  ,  iar  în  capitolul IV  - Concluzii  se reia suma de  27.345  lei +  suma  de  1656  lei costul apei  ,  astfel  că,  totalul  general, de  29.001 lei a rezultat  prin  adunarea  de două  ori  a  sumei  1656  lei .

Ca  urmare  a acestei  solicitări  ,  expertul H  T a  comunicat raportul  de  expertiză corectat  ,  arătând  că  ,  la  calculul totalului  general  al  folosului  de  tras s-a strecurat  o  eroare  de  calcul , acesta fiind  în  sumă  de  27.345  lei  .

La  termenul  de  judecată  din  5  martie  2015 ,  având  în vedere  că, prin  obiecţiunile  de  la  punctele 1,2,3 formulate  de către  pârâtă se  cer  lămuriri  care exced atribuţiile expertului ,  iar acestea nu  sunt  pertinente  ,  concludente  şi utile soluţionării cauzei , instanţa  a  dispus respingerea acestora  . În  ceea  ce priveşte  obiecţiunile de  la  punctele 4 şi  5 ,  acestea fiind  singurele care  ating obiectul cauzei  , consideră  că , nici acestea  nu sunt pertinente  ,  concludente  şi utile soluţionării cauzei ,  astfel  că ,  instanţa a respins  obiecţiunile la raportul  de  expertiză  formulate  de  pârâtă .

Analizând  întreg  materialul  probator  de  la  dosar  ,  instanţa  reţine  în  fapt  următoarele  : 

Potrivit extrasului  de carte  funciară  nr.50102 T  ,asupra  întregului imobilul identificat  cu  nr.  top.  2947  în  suprafaţă  de 1665  mp  ,  proprietar este reclamantul  H F ,  cu titlu reconstituire în baza potrivit  încheierii  de întabulare nr.  3042  din  18.05.2005 ,  în baza titlului  de  proprietate  nr.  747/01.01.2003 . 

La data  de  30  martie  2010  ,  după ce  în  prealabil  reclamantul  a gunoit,  arat  şi  erbicidat imobilul  cu  nr.  top. 2947  în  suprafaţă  de  1665  mp ,  înscris  în  c.f.  50102 T , reprezentantul asociaţiei  pârâte ,  A P a  ocupat în  întregime  acest  teren  şi  a  distrus  prin discuirea  cu discul tractat  de  tractorul  său suprafaţa  de  900 mp semănată  cu  cartofi  de  către  reclamant  ,  pretinzând  că  imobilul  în  litigiu  este  proprietatea  pârâtei .

Ca  urmare  a  acestui  fapt  ,  reclamantul a  formulat  acţiune în  revendicare  , înregistrată sub dosar  nr.  2035/187/2011 .Prin Sentinţa  civilă  nr.  138/2013  a  Judecătoriei  Beiuş ,  menţinută  prin Decizia  civilă  nr.  994/R/2013  a  Tribunalului  pronunţată în  dosarul mai  sus arătat , a fost  obligată pârâta să  lase  în  deplină  proprietate  şi folosinţă  imobilul  cu nr.  top. 2947 în  suprafaţă  de  1665  mp  în  favoarea reclamantului  ,  fapt  ce rezultă  din  copia sentinţelor  depuse  la  dosar filele  19-26  .

În  motivarea  hotărârii mai  sus  arătate ,  s-a  reţinut  că  imobilul  cu  nr.  top. 2947 în  suprafaţă  de 1665 mp provine  din renumerotarea nr.  top. 1035/1 ,  asupra  căruia  reclamantul a  dobândit  dreptul  de  proprietate , în  baza titlului  de  proprietate 747/2003. De asemenea  ,  s-a  reţinut că imobilul cu  nr.  top. 1035/1  are  o  suprafaţă  disponibilă  de  44981 mp pentru  care s-a  eliberat  titlul  de  proprietate  în  favoarea  pârâtei ,pentru  restul  de  suprafaţă  pe  care  a  avut-o  iniţial  imobilul  cu  nr.  top. 1035/1  fiind atribuită în  mai  multor persoane  .  printre  care  şi  reclamantul  ca  urmare  a  dezmembrării  şi  renumerotării .

În  toată  această  perioadă ,  respectiv  în  anii  2011-2013  , reclamantul  a  fost  lipsit  în mod  abuziv  de  către  pârâtă  , de  folosinţa acestui  teren  .

Prin Sentinţa  civilă  nr.  642/2012 a  Judecătoriei Beiuş  ,  reprezentantul  pârâtei  a  fost  obligat  la  plata  sumei  de  3933  lei  reprezentând  contravaloarea culturii  de  cartofi  distruse  ,  în  suprafaţă  de 900 mp din  nr. top.  2947 ,  sumă  pe care  reclamantul  recunoaşte  că  i  s-a  achitat ,  astfel  că  ,  prin prezenta  cerere  solicită  contravaloarea folosului  de  tras  pentru  anul  2011  ,  doar în  ceea  ce  priveşte  diferenţa de  suprafaţă  de  765  mp . 

De asemenea  ,  în  perioada  anilor  2012 -2013 reclamantul  a  fost în  imposibilitate  de  a folosi  întregul imobil  în  litigiu  ,  deoarece  pârâta  nu  i-a  permis  acest  lucru  ,  susţinând  în  continuare  că  este  proprietatea  sa  .

În  ceea ce  priveşte apărarea  pârâtei cu  privire  la aspectul  de  mai  sus ,  cum  că  reclamantul  cu  rea  credinţă solicită reparaţia  pentru  lucru  nefolosit  , respectiv suprafaţa  de  765  mp , pentru  anul  2011 şi  întreaga  suprafaţă  de 1665  mp pentru  anii  2012  - 2013 , deoarece prin Decizia  Civilă  nr.  250/R/2011  pronunţată  de  Tribunalul  Bihor  în  dosarul  nr.  987/187/2010,  a  fost  reconstituit  dreptul  de  proprietate  al  A U T şi  a  fost  pusă în  posesie  cu această  suprafaţă , instanţa reţine următoarele  :

- potrivit colii  de  CF  50105 T ,  reclamantul  H  F este  proprietar asupra întregului  imobil  cu  nr.  top. 2947  în  suprafaţă  de  1665  mp din  anul  2005  .

- potrivit Rezoluţiei din  dosarul  Parchetului  de  pe lângă  Judecătoria  Beiuş nr.  878/P/2011 rezultă că ,  reclamantul folosea  acest imobil în mod  neîntrerupt din  anul  1994 ,  data cumpărării  imobilului  ,  iar  în  anul  2010  a forat o  fântână  arteziană  pe acesta  ;

-  totodată  ,  potrivit considerentelor  Sentinţei  civile  nr.  138/2013  pronunţată de  Judecătoria Beiuş ,  rămasă  definitivă  prin  Decizia  nr.  994/R/2013  a  Tribunalului Bihor ambele  pronunţate  în  dosar  nr.  2035/187/2011 rezultă că , la  nivelul  anului 1930 imobilele  cu  nr.  top. 1035/1, 1035/2, 1035/3, 1035/4, 1035/5, 1114,  1116/2, şi  1118 înscrise  în  CF  1 T  ,  s-au abnotat  , şi  s-au  dezmembrat în numere noi  topografice ,  iar  imobilul nou  format 2947  în  suprafaţă  de  465  stg. (1665 mp )  s-a  transnotat  în  c.f. 1180 T ca  fiind proprietatea  lui  P G . M . Tot potrivit aceleiaşi  înscrieri  de  Carte  Funciară imobilele  cu  nr.  top. 1035/1, 1035/2, 1035/3, 1035/4, 1035/5, 1114,  1116/2, şi  1118 nu  mai  există  .

- Sentinţa civilă nr.  675/2009 pronunţată  de  Judecătoria  Beiuş  în  dosar  nr.  1967/187/2008 invocată  de  pârâta A U  T ,  prin care s-a admis cererea  de chemare în  judecată  şi  s-a dispus punerea în  posesie a pârâtei asupra  nr.  1035/1 ,  astfel  că  , nu justifică dreptul  de  proprietate  al  pârâtei  asupra  imobilului  cu  nr.  top.  2947 ; 

Astfel,  pârâta  A U T nu a  făcut dovada faptului  că,  în  perioada  2011- 2013  ar  fi  fost  proprietară asupra  imobilului  cu  nr. top. 2947 şi  nu face dovada  susţinerilor sale  cu  privire  la folosinţă  şi  proprietate  .

Pe  terenul  în  litigiu ,  reclamantul  a  forat  un  puţ  de  alimentare cu  apă  potabilă  pentru nevoile  gospodăreşti ,  puţ  pe  care  ,  de asemenea  a  fost  împiedicat de  către  pârâtă  să-l  folosească începând  cu luna  iunie  2011  şi  până  la  data  de  31.12.2013  . Acest  lucru rezultă  şi  din constatările  Parchetului de  pe  lângă  Judecătoria  Beiuş ,  prin  Rezoluţiei  din  12  iulie  2012 în  dosar nr.  878/P/2011  ,  potrivit  căruia , reclamantul  a forat  pe terenul  cu  nr.  top. 2947  o  fântână  arteziană  ,  pe  cheltuială  proprie  ,  folosind  apa  pentru  irigarea solarului pe  care  îl  construise  ,  iar din  anul  2008  s-a racordat  cu  un  furtun  tras  prin  pământ  la  locuinţa  personală  situată  la  cca.  100  m  de  locul  unde este forată arteziana  . Tot din rezoluţia mai  sus  arătată  ,  se  reţine faptul  că  , reprezentanţii asociaţiei  pârâte  ,  la data  de  16.08.2011 au înlocuit robinetul  de  la  fântâna  arteziană  , au  pus  un  tub  de  beton ,  au  împrejmuit-o  cu  gard  metalic  prevăzut  cu  lacăt  la  intrare ,  moment  în  care  au observat raportat  la arteziană furtunul prin  care  s-a  racordat  reclamantul  , pe  care  l-au scos de  la  coloana  principală şi  nu  l-au  mai  montat la  loc.

Astfel ,  rezultă faptul  că , în  perioada de  după  16.08.2011 , până în anul 2014 ,  data  punerii în  executare a  Sentinţei  civile  nr.  138/2013 ,  reclamantul  a  fost  lipsit  de folosinţa apei  potabile  de  la puţul  situat  pe imobilul  cu  nr.  top. 2947  .

Faţă  de  cele  de  mai  sus instanţa  consideră  că,  apărările  formulate de  pârâtă ,  respectiv  că, reclamantul  invocă faptul  că , a  fost  prejudiciat  pentru folosul  netras asupra  a  ceva ce  până  la data  de 24  ianuarie  2013 nu era îndreptăţit  -  data pronunţării  Sentinţei  civile  nr. 138/2013  sunt nefondate şi nedovedite  ,  motiv  pentru care  le  va  înlătura  . 

La  luarea acestei  decizii instanţa  a  avut  în  vedere  faptul  că ,  reclamantul  era înscris  în Cartea Funciară asupra  nr.  top. 2947  în  suprafaţă  de  1665  mp  încă  din  anul  2005 ,  dată  de  la  care şi-a putut exercita  prerogativele dreptului  de  proprietate putând  solicita terenul  în  mâna  oricărui s-ar afla  şi  care  ar  fi revendicat un  drept  de  proprietate  asupra acestuia . Mai  mult decât  atât ,  pârâta  nu  se  poate  prevala  de  faptul  că , ar  fi  fost proprietara imobilului  în  litigiu  ,  când  în  realitate  aceasta  era  proprietară  asupra  altor  imobile ,  dorind să  creeze confuzii  cu privire  la identitatea celor  două  imobile  ,  respectiv  nr.  top. 1035/1 şi 2947  ,  care  sunt două  terenuri distincte  ,  încă  din  anul  1930 . 

Având  în  vedere cele mai  sus expuse  ,  instanţa  consideră  că  în  speţă  sunt  aplicabile  dispoziţiile art. 1381  Cod  civil  ,  potrivit  căruia „(1)  orice  prejudiciu dă  dreptul  la reparaţie  ; (2) dreptul  la reparaţie se  naşte  din ziua cauzării  prejudiciului chiar dacă  acest  drept  nu  poate fi  valorificat  imediat  ; (3) dreptului  la reparaţie  îi  sunt  aplicabile  ,  de  la  data  naşterii  sale ,  toate  dispoziţiile legale privind executarea  , transmisiunea  ,  transformarea  şi  stingerea  obligaţiilor  „ astfel  că ,  data  de  30  martie  2010 este ziua  cauzării  prejudiciului pentru suprafaţa  de  765 mp ,  reclamantul fiind lipsit  de folosinţa acestei  suprafeţe  pentru  întreg  anul  agricol  2011, precum  şi  , în  continuare  pentru  anii 2012 şi  2013  . De asemenea  , reclamantul a fost  lipsit şi de folosinţa puţului  de apă forat  pe  imobilul  cu  nr.  top. 2947 . 

Coroborând  cele  de  mai  sus cu concluziile raportului  de  expertiză întocmit  de  către expertul  H T ,  instanţa  consideră  că ,  acţiunea reclamantului ,  astfel  cum  a  fost  precizată  ,  este  întemeiată  , motiv  pentru  care urmează  a  o admite  şi  va  obliga  pârâta  la  plata  sumei  de 25.689 lei  cu  titlu pretenţii  reprezentând  contravaloarea  lipsei  de folosinţă  a  suprafeţei  de  765  mp din  imobil  cu  nr.  top. 2947  aferentă anului 2011  precum  şi  a  contravalorii  lipsei  de  folosinţă  a  întregii  suprafeţe  a  imobilului  nr.  top. 2947  de  1665 mp înscrisă  în  c.f.  50102  T ,  aferentă  perioadei  01.01.2012 -31.12.2013 .

De asemenea , urmează  a obliga pârâta şi la  plata sumei de  1656  lei  cu  titlu  de  pretenţii  reprezentând  contravaloarea  lipsei  de  folosinţă , începând  cu  luna  august  2011  şi până  în  prezent  a  puţului  cu  apă  potabilă pentru nevoile  gospodăreşti ,  forată  de  reclamant ,  situată  pe  imobilul  cu  nr.  top. 2947 înscris  în  c.f.  50102  T .

În  baza dispoziţiilor  art.452 -  453  NCPC ,  având  în  vedere  că  ,pârâta  a  pierdut  procesul  ,  urmează  a  o obliga  la  plata  cheltuielilor  de  judecată  în  sumă  de 4390,75  lei  ,  constând  în  :  889  lei  şi 687,75 lei taxă  judiciară  de  timbru  aferentă  cererii  de  chemare  în judecată şi  precizării  de  acţiune  ,  1000  lei onorar avocat  ,  1814  lei onorar expert  ,  conform  documentelor  justificative de  la  dosar  . 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată  şi  precizată de  reclamantul H  F în  contradictoriu  cu  pârâta A U T ,  prin  preşedinte  A  P şi în  consecinţă :

Obligă  pârâta  la  plata  sumei  de 25.689 lei  cu  titlu pretenţii  reprezentând  contravaloarea  lipsei  de folosinţă  a  suprafeţei  de  765  mp din  imobil  cu  nr.  top. 2947  aferentă anului 2011  precum  şi  a  contravalorii  lipsei  de  folosinţă  a  întregii  suprafeţe  a  imobilului  nr.  top. 2947  de  1665 mp înscrisă  în  c.f.  50102  T ,  aferentă  perioadei  01.01.2012 -31.12.2013 .

Obligă  pârâta  la  plata  sumei de  1656  lei  cu  titlu  de  pretenţii  reprezentând  contravaloarea  lipsei  de  folosinţă , începând  cu  luna  august  2011  şi până  în  prezent  a  puţului  cu  apă  potabilă pentru nevoile  gospodăreşti ,  forată  de  reclamant ,  situată  pe  imobilul  cu  nr.  top. 2947 înscris  în  c.f.  50102  T  .

Obligă  pârâta  la  suma  de  4390,75  lei  cu  titlu  cheltuieli  de  judecată constând în taxă  timbru  ,  onorar avocat şi  onorar expert  .

Cu  apel în 30  de  zile  de  la  comunicare , care  se  depune  la  Judecătoria  Beiuş  .

Pronunţată  în  şedinţă  publică  azi 26  martie 2015 .

PREŞEDINTE,  GREFIER, 

Domenii speta