Plângere împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată

Text speţă

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş a fost reprezentat prin procuror B  C .

Pe rol fiind pentru azi judecarea plângerii formulată de către contestatoarea J  E , în contradictoriu cu intimata M  M  V, împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la acelaşi parchet prin ordonanţa nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de contestatoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cameră de consiliu se prezintă contestatoarea, lipsă fiind intimata.

Procedura de citarea este legal îndeplinită.

Plângerea se judecă în camera de consiliu, în procedura de cameră preliminară, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului şi a contestatoarei, având în vedere decizia nr.599/2014  a Curţii Constituţionale.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care arată că prin registratura instanţei, la data de 25.05.2015, contestatoarea a depus la dosar o altă cerere de recuzare a domnului judecător T  V , învestit cu soluţionarea prezentei cauze şi a domnului judecător C  M  P , la care au fost ataşate mai multe înscrisuri.

Contestatoarea arată că a formulat şi a doua cererea de recuzare a domnului judecător T  V învestit cu soluţionarea prezentei cauze, deoarece şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în prezenta cauză, în alt dosare înregistrat pe rolul Judecătoriei Beiuş, care viza acelaşi zid, despre care este vorba şi în prezenta cauză.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de recuzare ca fiind inadmisibilă, având în vedere că a mai fost formulată şi la data de 06.05.2015, când a fost respinsă prin încheierea din 07.05.2015.

Contestatoarea arată că îşi susţine plângerea astfel cum a fost formulată. Mai arată că soluţia parchetului este incorectă, pentru că ea nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost cercetată, neexistând la dosar nicio dovadă că ea a săvârşit infracţiunea de distrugere, decât declaraţia intimatei. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Se consideră terminată faza de cercetare şi analiza plângerii şi se acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.

Contestatorul solicită admiterea plângerii admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public faţă de probele de la dosar solicită respingerea plângerii formulată de către contestatoare, apreciind că soluţia parchetului de renunţare la urmărirea penală este legală şi temeinică, în raport de declaraţia dată de intimată.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Constat că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş la data de 27.04.2015, contestatoarea J  E  a solicitat infirmarea soluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la acelaşi parchet prin ordonanţa nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de contestatoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.

În motivarea plângerii contestatoarea a arătat că ea nu se face vinovată de săvârşirea faptei pentru care a fost cercetată, iar în legătură cu intimata M  M  V  aceasta a construit  pe casa scărilor un zid fără autorizaţie şi fără acordul membrilor asociaţiei de proprietari.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, reţin următoarele:

La data de 04.10.2014 intimata M  M  V  a depus o plângere la Poliţia municipiului Beiuş, împotriva contestatoarei J  E , cu privire la comiterea infracţiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.

În dosarul nr. 1003/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş s-au efectuat cercetări faţă de contestatoarea J  E , pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.

Procurorul a confirmat propunerea organelor de urmărire penală şi a renunţarea la urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.

Împotriva acestei soluţii contestatoarea a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş, care prin ordonanţa nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015 a respins această plângere.

Împotriva ambelor soluţii contestatoarea a formulat plângere la judecătorul de la Judecătoria Beiuş.

Analizând înscrisurile de la dosar, inclusiv cele existente în dosarul de urmărire penală, voi reţine că plângerea contestatoarei este întemeiată pentru următoarele motive:

Prin soluţia de renunţare la urmărirea penală, procurorul a constatat existenţa faptei, săvârşirea acesteia de către contestatoare, dar a apreciat că nu se impune trimiterea în judecată a acesteia pentru că nu există un interes public cu privire la această situaţie prin raportare la conţinutul faptei, modul şi mijlocele de săvârşire a acesteia şi scopul urmărit de către contestatore, la care se adaugă conduita sa anterioară.

În legătură cu fapta cercetată ea are la bază o plângere penală formulată de către persoana vătămată M M V , care a susţinut că în ziua respectivă, pe la orele 15:30 contestatoarea a distrus peretele din rigips şi soneria apartamentului în care locuieşte  , producând o pagubă de 2.500 de lei.

În legătură cu acest perete din rigips, Tribunalul Bihor a dispus prin decizia civilă nr.211/R/2012 desfiinţarea acestui zid din rigips şi autorizarea contestatoarei să facă acest demers pe cheltuiala familiei persoanei vătămate.

 La faţa locului s-au făcut cercetări şi s-a constatat inclusiv prin fotografii că s-au realizat distrugeri la peretele din rigips situat în lateral de uşa de la intrare în apartament.

În legătură însă cu persona care ar fi realizat această distrugere, singura probă că fapta ar fi fost săvârşită de către contestatoare este declaraţia persoanei vătămate.

Aceasta a declarat, atât prin plângerea penală, cât şi ulterior n ziua de 03.10.2014 pe la orele 15:30 a auzit bătăi puternice în uşă şi a observat-o prin vizorul uşii pe contestatoare, care ţinea în mână un ciocan, după care a observat că peretele din rigips din partea stângă a uşii era spart, având o gaură cu un diametru de circa 30 cm. A observat-o pe contestatoare retrăgându-se spre apartamentul ei.

Intimata – persoană vătămată a susţinut că toate aceste fapte s-au petrecut pe fondul unei stări conflictuale mai vechi între familiile părţilor.

La momentul la care persoana vătămată susţine că s-a petrecut fapta era singură acasă şi nicio persoană nu a putut să confirme că aceasta a fost săvârşită de către contestatore.

În cursul urmăririi penale, contestatoare s-a prevalat de dreptul la tăcere, aspect consemnat în declaraţia din data de 04.12.2014.

Soţul persoanei vătămate a ajuns acasă, când deja lucrătorii de poliţie făceau deja cercetării la faţa locului şi a fost informat de soţia sa despre ce s-a întâmplat.

A fost ascultat şi martorul B  E  C , care locuieşte în acelaşi bloc, la un etaj inferior, dar care nu a auzit şi nu a văzut ce s-a întâmplat, când el a ieşit din apartament la faţa locului erau deja prezenţi poliţiştii.

Nici alţi vecini nu au sesizat ce s-a întâmplat.

În cursul urmăririi penale lucrătorii de poliţie nu au identificat sau găsit acel ciocan la care a făcut referire persoana vătămată.

În condiţiile în care acel obiect nu a fost găsit, iar despre săvârşirea faptei de către contestatoare nu a putut să ofere informaţii decât persoana vătămată, voi aprecia că nu s-a dovedit în afara oricărui dubiu că fapta a fost săvârşită de către contestatoare.

Ea se bucură de prezumţia de nevinovăţie, care voi aprecia că nu a fost înfrântă în cazul de faţă prin probele administrate.

Fapta ca atare există, dar nu s-a putut demonstra în afara oricărui dubiu că ea a fost săvârşită de către contestatoare.

Din această perspectivă soluţia corectă era clasarea cauzei, pentru situaţia în care infracţiunea nu a fost săvârşită de către contestatoare.

Cu privire la cererea de recuzare formulată de către contestatoare, voi constata că aceasta este cea de a doua formulată în prezent cauză şi care se întemeiază pe aceleaşi motive ca şi prima cerere, care a fost soluţionată de către un altă judecător de cameră preliminară de la judecătoria Beiul prin încheierea din 07.05.2015.

Potrivit art.67 al.5 C.pr.pen. formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleaşi persoane, pentru acelaşi caz de incompatibilitate, cu aceleaşi temeiuri de fapt invocate, într-o cerere anterioară de recuzare şi care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea noii cereri de recuzare. Acest aspect poate fi constatat de către completul în faţa căruia s-a formulat cerere de recuzare. Altfel spus, judecătorul de cameră preliminară recuzat a doua oară va putea constatat el inadmisibilitatea cererii de recuzare.

În cazul de faţă există o astfel de situaţie, deoarece a doua cerere de recuzare se întemeiază pe aceleaşi motive ca şi prima cerere, care a fost respinsă.

Pentru aceste considerente în bazart.67 al.5 C.pr.pen, voi constata ca fiind inadmisibilă a doua cerere de recuzare a judecătorului de cameră preliminară, formulată de către contestatoarea J  E , în condiţiile în care aceasta se întemeiază pe aceleaşi motive ca şi cererea soluţionată prin încheierea din 07.05.2015 de către judecătorul de cameră preliminară  E  V de la Judecătoria Beiuş.

În legătură cu soluţia efectivă din cauză, în raport de argumentele mai sus arătate, în baza art.341 al.6 lit. c NCPP voi admite plângerea formulată de către contestatoarea J  E , în contradictoriu cu intimata M  M  V , împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la acelaşi parchet prin ordonanţa nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de contestatoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal şi voi schimba temeiul netrimiterii în judecată al contestatoarei din art.318 al.1 şi 2 C.pr.pen. raportat la art.314 al.1 lit.b C.pr.pen. (renunţarea la urmărirea penală)  în cel prev. de art.314 al.1 lit.a C.pr.pen., art.315 al.1 lit.b C.pr.pen. raportat la art.16 al.1 lit.c C.pr.pen. (clasarea cauzei pentru situaţia în care infracţiunea nu a fost săvârşită de către contestatoare).

Voi exonera pe contestatoare şi de la plata cheltuielilor de judecată din faza de urmărire penală.

În baza art. 275 al.3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă S C

Constată ca fiind inadmisibilă a doua cerere de recuzare a judecătorului de cameră preliminară, formulată de către contestatoarea J  E , în condiţiile în care aceasta se întemeiază pe aceleaşi motive ca şi cererea soluţionată prin încheierea din 07.05.2015 de către judecătorul de cameră preliminară  E Vi  de la Judecătoria Beiuş.

În baza art.341 al.6 lit. c NCPP admit plângerea formulată de către contestatoarea J  E în contradictoriu cu intimata M M  V împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la acelaşi parchet prin ordonanţa nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de contestatoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal şi schimb temeiul netrimiterii în judecată al contestatoarei din art.318 al.1 şi 2 C.pr.pen. raportat la art.314 al.1 lit.b C.pr.pen. (renunţarea la urmărirea penală)  în cel prev. de art.314 al.1 lit.a C.pr.pen., art.315 al.1 lit.b C.pr.pen. raportat la art.16 al.1 lit.c C.pr.pen. (clasarea cauzei pentru situaţia în care infracţiunea nu a fost săvârşită de către contestatoare).

Exonerează pe contestatoare şi de la plata cheltuielilor de judecată din faza de urmărire penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din 25 mai 2015

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare