Desfacerea contractului de muncă

Prin cererea înregistrată sub nr. 5593/110/2013 contestatorul P.V. a solicitat in contradictoriu cu intimata SC E.S.T. SRL BUCUREŞTI anularea deciziei de concediere nr. 660/18.11.2013, repunerea în situaţia anterioară, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri băneşti egală cu salariile majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei în funcţia de electrician, timp de 36 de ani, având în toată această perioadă un comportament ireproşabil. La data de 20.11.2013 i s-a comunicat decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, concediere motivată prin aceea că în luna martie 2013 ar fi pretins de la reprezentantul firmei SC P.A. SRL avantaje materiale în scop personal pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea neconformă a atribuţiilor de serviciu, scopul fiind favorizarea consumului fraudulos de energie electrică.

Contestatorul a susţinut că nu se face vinovat de faptele reţinute prin decizie, în ziua de 25.03.2013 societatea despre care face vorbire intimata fiind verificată de colegul său, P.C., iar acesta a fost singurul sancţionat penal pentru luare de mită. În plus, contestatorul a arătat că nu el a verificat indexul contorului, din anul 2011 această verificare efectuându-se de altă societate comercială, SC A. SRL care a preluat o serie de atribuţii ale E.. În ceea ce priveşte eventualul prejudiciu pe care să îl fi înregistrat E., din faptul că această societate nu a formulat plângere penală împotriva SC P.A. SRL pentru furt sau tentativă de furt de energie electrică se poate deduce că E. a considerat că nu a fost afectată în buna desfăşurare a activităţii şi nici nu s-a considerat prejudiciată. Mai mult, faptul că nu s-a formulat plângere penală împotriva administratorului SC P.A. SRL aruncă mari semne de întrebare asupra veridicităţii declaraţiilor date de această persoană. Sancţiunea aplicată, a mai arătat contestatorul, nu respectă criteriile prevăzute de art. 250 din C.muncii întrucât nu s-a ţinut seama de comportamentul anterior.

Ca motive de nulitate formală a deciziei de concediere, contestatorul a arătat că angajatorul a descris în cuprinsul deciziei fapta pentru care colegul P.C. a fost sancţionat penal, dar descrierea acestei fapte nu poate fi identică cu descrierea faptei imputate contestatorului. Mai mult, în decizie nu s-a arătat data concretă a săvârşirii faptei.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 80, art.247 al. 2, art. 252 al.2 din C.muncii.

Prin întâmpinare, intimata E.S.T. SRL a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. Contestatorul a săvârşit faptele descrise în cuprinsul deciziei de concediere, aspecte pe care ulterior le-a negat. Având în vedere că materialul probator este suficient pentru a se dovedi săvârşirea abaterilor disciplinare, precum şi atitudinea angajatului din timpul cercetării disciplinare angajatorul nu a avut altă alternativă decât desfacerea contractului de muncă. Identificarea datei exacte din luna martie 2013 nu a fost posibilă, dar acest lucru nu duce la nulitatea deciziei.

La data de 02.04.2014 instanţa a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 413 pct. 2 CPC, până la finalizarea cauzei penale ce a făcut obiectul ds. nr. 270/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 29.04.2015.

În speţă s-a administrat proba cu înscrisuri şi a fost audiat în calitate de martor administratorul SC P.A. SRL, U.R..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Contestatorul a fost angajatul societăţii pârâte în funcţia de electrician.

La data de 18.11.2013 E.S.T. SRL a emis decizia de concediere nr. 660, reţinând în sarcina contestatorului săvârşirea a două abateri disciplinare:

-pretinderea de avantaje materiale pentru executarea atribuţiilor de serviciu sau favorizarea unor cereri ce ţin de atribuţiile de serviciu;

-favorizarea sustragerii de materiale aparţinând societăţii.

Ca situaţie de fapt, angajatorul a reţinut că în luna martie 2013 contestatorul a pretins de la reprezentantul firmei SC P.A. SRL (chiriaş al abonatului SC S. SRL) avantaje materiale în scop personal, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea neconformă a atribuţiilor de serviciu, scopul fiind favorizarea consumului fraudulos de energie electrică. În schimbul beneficiilor financiare obţinute injust, contestatorul urma să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu (anunţarea superiorului/informare S.I.E.) şi să tăinuiască furtul de energiei din instalaţiile administrate de E. Telefonic, in mod direct sau prin interpus (ex. P.C.) a abordat reprezentantul ( dr. U.R.) firmei SC P.A. SRL, unde s-a deplasat fără a avea ordin  de serviciu/comandă de lucru (sau orice altă dispoziţie a superiorului) pentru a verifica şi/sau citi contorul de energie electrică. Identificând la contor probleme tehnice (montarea unei siguranţe cu scop de înregistrare eronată a numărului de KWh consumaţi) a solicitat sume de bani în scop personal pentru a nu dezvălui neregula. Locul de consum în discuţie este situat in Mun. Bacău, abonat SC S. SRL, chiriaş al abonatului fiind SC P.A. SRL, reprezentată de administrator dr. U.R.

În drept, angajatorul a reţinut pentru prima abatere încălcarea prevederilor art. 112 lit. k din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, iar pentru cea de-a doua abatere, a reţinut încălcarea prevederilor art. 115 lit. b din acelaşi contract.

În ceea ce priveşte prima faptă imputată contestatorului, instanţa reţine că prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău dată la data de 17.04.2014 în dosarul nr. 433/P/2013, s-a clasat cauza cu privire la infracţiunea de luare de mită. S-a reţinut că declaraţia administratorului SC P.A. SRL (în sensul că suspectul P.V. ar fi luat diverse sume de bani în perioada 2010-2013 pentru a nu întocmi note de constatare cu privire la consumul ilicit de energie electrică) nu se coroborează cu nicio altă probă, iar orice îndoială se interpretează în favoarea suspectului.

În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă imputată contestatorului, instanţa constată că prin aceeaşi ordonanţă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a reţinut că există indicii că P.V. a sesizat că la cotorul electric instalat la SC P.A. SRL exista o siguranţă electrică a cărei activare determina întreruperea înregistrării consumului de energie electrică dar că nu a luat măsurile corespunzătoare potrivit atribuţiunilor sale de serviciu, astfel că s-a dispus disjungerea cauzei penale şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea efectuării de cercetări cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu.

Prin Ordonanţa dată la data de 19.12.2014 în dosarul nr. 3887/P/2014 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău s-a renunţat la urmărirea penală în ceea ce priveşte pe suspectul P.V. pentru infracţiunea de abuz în serviciu. În cuprinsul acestei ordonanţe s-a reţinut că prin Ordonanţa din data de 10.09.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale reţinându-se că în perioada 2010-2013, în calitate de angajat al E.S.T. SRL nu a întocmit acte de constatare cu privire la neregulile sesizate la grupul de măsurare a consumului de energie electrică care a deservit consumatorul SC S. SRL cauzând un prejudiciu în cuantum de 390,23 lei, recuperat. Raportat la lipsa antecedentelor penale, la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei de natură penală, de scopul urmărit, la împrejurările concrete de săvârşire şi la urmările produse, Parchetul a constatat că nu există interes public în urmărirea infracţiunii.

Coroborând cele reţinute în ordonanţele menţionate mai sus şi actele de urmărire penală aflate la filele 104-117 dosar cu declaraţiile date în cursul cercetării disciplinare de către administratorul SC P.A. SRL şi de către fostul coleg al contestatorului, P.C. (filele 46-47, 56-57), precum şi cu proba testimonială administrată în mod nemijlocit, instanţa reţine că cea de-a doua faptă reţinută în cuprinsul deciziei de concediere se confirmă, întrucât deşi contestatorul avea cunoştinţă de existenţa unor nereguli la grupul de măsurare a consumului de energie electrică al societăţii, nu a luat măsurile corespunzătoare atribuţiilor sale de serviciu (nu a întocmit note de constatare), favorizând astfel sustragerea de energie electrică de către administratorul SC P.A. SRL. Chiar dacă prejudiciul înregistrat de către E. a fost relativ redus, de 390,23 lei, iar organele de urmărire penală au considerat că nu există interes public pentru urmărirea infracţiunii, din punctul de vedere al relaţiei angajat angajator, relaţie care se bazează pe încredere şi bună credinţă, fapta săvârşită de către contestator are caracterul unei abateri disciplinare grave, astfel că în mod corect intimata a aplicat sancţiunea disciplinară cea mai severă .

În ceea ce priveşte modalitatea de descriere a faptei în cuprinsul deciziei de concediere, instanţa apreciază că angajatorul a respectat dispoziţiile art. 252 al. 2 lit. a din C.muncii, la art. 2 din decizie, aşa cum s-a arătat mai sus, fiind expuse abaterile săvârşite de către contestator, şi nu cele săvârşite de către domnul P.C., astfel cum s-a susţinut în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În ceea ce priveşte faptul că nu s-a menţionat o dată exactă din luna martie a anului 2013, instanţa apreciază că această omisiune nu este de natură să conducă la nulitatea deciziei de concediere, atât timp cât abaterea reţinută a avut un caracter continuu, iar  decizia de concediere a fost emisă în termenul legal de 30 de zile de la data înregistrării procesului verbal al comisiei de cercetare disciplinară nr. 40/06.08.2013.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că motivele de nelegalitate şi de netemeinicie ale deciziei de concediere invocate de către contestator nu sunt fondate.

Domenii speta

Spete similare