Despăgubiri

Sentinţă civilă 4365 din 10.12.2015


-  Potrivit art. 254 al.1 Codul muncii republicat, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Din interpretarea art. 254 al.1 Codul muncii rezultă că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: calitatea de salariat a celui care a produs paguba, la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia (culpa) salariatului.

În speţă, se  apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art. 254 al.1 Codul muncii, întrucât pârâta a fost angajata reclamantei desfăşurând activitate ca vânzător la punctul de lucru Market J 1, iar  în activitatea desfăşurată, aceasta a înregistrat un minus în gestiune în sumă de  8.748,30  lei, sumă ce reprezintă  prejudiciul produs  fostului angajator.

Acest prejudiciu este cert, real şi determinat, fiind stabilit ca atare prin actele contabile (rapoarte de gestiune, monetare zilnice ), cât şi prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

Suma  de  8.748,30  lei reprezentând lipsă în gestiune s-a produs prin fapta pârâtei care  potrivit contractului individual de muncă şi fişei postului avea obligaţia să vândă  mărfurile, să ţină evidenţa gestiunii, să predea monetarul cu  banii încasaţi -

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa 10.12.2015

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.04.2015 sub nr. 3563/101/2015, reclamanta SC AT SA - societate în insolvență, prin administrator  special şi administratori judiciari a chemat în judecată pe pârâta BN solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 8.748, 30 lei reprezentând lipsă în gestiune, respectiv prejudiciu cauzat unităţii din vina şi în legătură cu munca sa, prin îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de serviciu asumate.

În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâta BN, în perioada 12.08.2011-12.08.2013, a fost angajata societăţii şi a desfăşurat activitate ca vânzător, raporturile de muncă  dintre părţi încetând prin decizia nr.61/12.08.2013, urmare a demisiei pârâtei.

Atribuţiile de serviciu ale pârâtei au fost stabilite prin fişa postului, care a fost semnată de către salariată şi  conform acesteia coordona şi răspundea de întreaga activitate desfăşurată. Potrivit fişei postului întocmea notele de recepţie la primirea mărfii, monetarul cu banii încasaţi, trimitea actele la compartimentul contabilitate, emitea bon pentru fiecare produs vândut, răspundea  disciplinar, material sau penal, după caz, de corectitudinea actelor îndeplinite.

Reclamanta a mai arătat că  la  data de 09.08.2013 s-a efectuat un inventar la punctul de lucru Market J 1 aflat în gestiunea pârâtei şi cu această  ocazie s-au  constatat  anumite diferenţe între soldul scriptic şi cel faptic. Pe baza compensării lipsurilor şi plusurilor s-a ajuns la un prejudiciu efectiv de 9.149,3 lei, pârâta  recunoscând  existenţa soldului, conform notei explicative din data de 09.08.2013, aceasta  luându-şi angajamentul că va achita prejudiciul.

Ulterior, la data de 31.08.2013  a rezultat un sold final în cuantum de 8.748, 30 lei, ca urmare a realizării raportului de gestiune în perioada 01.08.2013 - 31.08.2013 când soldul iniţial stabilit de 9.149,30 lei s-a diminuat cu suma de 400,00 lei reprezentând client neidentificat.

Prin acţiune s-a mai arătat că s-a încercat recuperarea prejudiciului pe cale amiabilă, pârâtei fiindu-i trimise 2 notificări prin care i se solicita să se prezinte pentru încheierea unui angajament de plată, însă aceasta a refuzat.

Reclamanta a precizat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei, respectiv calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, fapta ilicită a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, vinovăţia salariatului. De asemenea, a susţinut că  sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii civile contractuale, determinat de faptul că pârâta, angajată pe baza unui contract individual de muncă, este obligată să repare prejudiciul cauzat.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.254 Codul muncii.

Pârâta BN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nedovedită, iar în subsidiar a solicitat admiterea în parte a acţiunii  în măsura dovedirii prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul produs şi activitatea sa.

Prin întâmpinare pârâta a arătat că a  desfăşurat activitatea la societatea reclamantă în perioada august 2012 - iulie 2013, iar programul de lucru a fost următorul: luni-vineri 0600-2100, sâmbăta 0600-1600, duminica 0600-1500, rezultând că nu a lucrat 8 ore/zi conform contractului individual de muncă, neavând cunoştinţă dacă acest contract a fost înregistrat la instituţiile abilitate pentru un program de 4 ore sau pentru un program de 8 ore. Pentru activitatea desfăşurată  a primit un salariu lunar de 1.400 lei  în perioada august 2012 - octombrie 2012, un salariu  lunar diminuat cu suma de 500 lei în  perioada noiembrie 2012 - iulie 2013, sumă reţinută reprezentând  garanţia, rezultând că în cele 8 luni societatea i-a reţinut  4.000 lei.

Referitor la  inventar, pârâta a arătat că a participat la efectuarea acestuia şi l-a semnat, însă nu a putut urmări ce s-a notat în timp ce ea dicta,  marfa fiind  ridicată în aceeaşi zi.

Pârâta a precizat că sunt produse care scad după o anumită perioadă de timp, iar societatea nu i-a pus la dispoziţie un cântar autorizat şi verificat metrologic cu toate că a solicitat acest lucru în nenumărate rânduri. În acest sens, a arătat că a vândut aproximativ 1.000 kg mezeluri care până la vânzarea efectivă au avut pierderi în greutate de cca 20%  ( 20% x 1000 kg x 15 lei =3.000 lei ) şi circa  1437 kg  produse congelate -  peşte, pulpe, aripi, tacâm pui care au avut pierderi de 10% datorate apei îngheţate( 1437 kg x 10% x 10 lei kg=1437 lei ).

Totodată, pârâta a arătat  că locuinţa sa a fost utilizată pentru desfăşurarea activităţii punctului de lucru, fiind încheiat un contract de închiriere, care nu a fost reziliat până  în prezent şi pentru care plăteşte impozit pe profit, precizând că nu a semnat decizia depusă la dosar şi nici nu i s-a comunicat vreo decizie de concediere.

Pârâta a susţinut că societatea  a aşteptat  momentul oportun să intre în insolvenţă  pentru a nu-i plăti orele suplimentare, c/val zilelor libere, a concediului de odihnă neefectuat şi a garanţiei reţinute, iar  în cazul în care se va dovedi că se face vinovată de crearea acestui prejudiciu este de acord să i se oprească garanţia de 4.000 lei şi pierderile rezultate la produsele congelate şi mezeluri de 4.437 lei.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că îşi menţine cererea introductivă, iar referitor la apărările pârâtei a precizat că  în perioada 13.08.2011 - 29.02.2012 pârâta a lucrat un program de 8 ore/zi cu un salariu brut de 804 lei, în perioada 01.03.2012 - 30.06.2012 a lucrat un program de 4 ore/zi cu salariul brut de 402 lei, iar în perioada 01.07.2012 - 11.08.2013 a lucrat un program de 8 ore/zi cu un salariu brut de 804 lei, la data de 12.08.2013 aceasta formulând cerere de demisie, care a fost aprobată.

Referitor la cântar, s-a arătat că cel existent la  punctul de lucru a fost verificat metrologic, iar cât priveşte contractul de închiriere, s-a arătat că prin adresa nr.201/10.07.2013 BC a fost  informat despre rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 10.07.2013.

Cât priveşte  anumite drepturi salariale despre care pârâta susţine că a fost privată, societatea reclamantă a arătat că aceasta avea posibilitatea de a formula cerere la societate sau la instanţa de judecată pentru acordarea drepturilor, această posibilitate existând şi ulterior deschiderii procedurii  insolvenţei conform art.3 pct.7 din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce priveşte sumele oprite cu titlu de garanţie, reclamanta a arătat că în anul 2011 pârâtei i s-a oprit cu acest titlu suma de 240 lei, în anul 2012 suma de 550 lei, iar în anul 2013 suma de 350 lei, suma totală oprită fiind de 1.140 lei, însă nu s-a solicitat restituirea acestei sume şi nici reconvenţional nu s-a uzat de acest drept.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că urmare a incendiului ce a avut loc la locaţia denumită ”Birou” situată în DTS, str. H nr.2, incendiu constatat prin procesul-verbal de intervenţie nr.63/26.02.2015, orele 0750 de către ISU ”Drobeta”, societatea nu poate pune la dispoziţie, în original, statele de salariaţi.

La solicitarea pârâtei a fost  încuviinţată proba cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile fiind depuse la dosar.

În cauză, la solicitarea părţilor a fost încuviinţată proba cu expertiza contabilă având următoarele obiective:

- în raport de rapoartele de gestiune contabilă, rapoartele de gestiune monetară, avizele de expediţie care au stat la baza întocmirii inventarului din data de 09.08.2013 efectuat la punctul de lucru Market J 1, să se verifice dacă în urma acestei inventarieri a rezultat un minus în gestiune, urmând să se precizeze suma, respectiv dacă soldul la data de 31.08.2013  în sumă de 8.748, 30 lei rezultă din  actele contabile anterior menţionate;

- în raport de specificul mărfurilor comercializate la magazinul de la punctul de lucru Market Jiana 1 aşa cum rezultă din avize şi facturi, să se arate dacă erau produse perisabile - produse alimentare congelate, mezeluri, fructe, etc., care în raport de data inventarierii pierdeau din greutate după o anumită perioadă, urmând să se indice dacă se impunea să se aibă în vedere la momentul efectuării inventarului acest fapt şi dacă trebuia să se reflecte în soldul final.

- obiectiv solicitat de pârâtă - în raport de documentele contabile, respectiv fişe de intrare sau ieşire a mărfurilor, să se stabilească prejudiciul cauzat reclamantei, prin indicarea în concret a cantităţilor şi produselor care au condus la determinarea prejudiciului.

Expertiza dispusă în cauză a fost întocmită de expert BN, la efectuarea lucrării fiind încuviinţată şi participarea expertului parte LM solicitat de pârâtă. 

Raportul de expertiză a fost depus la dosar, fiind comunicat părţilor, acestea neformulând obiecţiuni.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Pârâta BN a fost angajata reclamantei  SC AT SA şi a desfăşurat activitate ca vânzător începând cu data de 12.08.2011,  conform contractului  individual  de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată,  înregistrat sub nr. 489/12.08.2011.

Prin decizia nr. 61/12.08.2013  emisă de SC AT SA, s-a dispus în baza art. 81 alin.7 Codul muncii încetarea contractului individual de muncă al pârâtei începând cu data de 12.08.2013, urmare a cererii de demisie formulată de aceasta.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta solicită obligarea pârâtei  la plata sumei de 8.748, 30 lei  reprezentând  lipsă în gestiune.

Analizând solicitarea  reclamantei, se reţine că pârâta a desfăşurat activitate ca vânzător la punctul de lucru Market J 1 aparţinând SC AT  SA.

La data de 09.08.2013  s-a efectuat un inventar la punctul de lucru şi cu această ocazie s-au constatat diferenţe între soldul scriptic şi cel faptic, iar în urma compensării lipsurilor şi plusurilor s-a stabilit un prejudiciu efectiv de 9.143 lei.

Ulterior, la data de 31.08.2013 a rezultat un sold final în cuantum de 8.748,30 lei ca urmare a realizării raportului de gestiune în perioada 01.08.2013 -3 1.08.2013, soldul iniţial de 9.149, 30 lei fiind diminuat cu 400 lei  reprezentând client neidentificat.

Referitor la soldul de 8.748, 30 lei la data de 31.08.2013 se constată că  a fost stabilit şi de expertul contabil în urma analizării documentelor prezentate de societate, respectiv rapoarte de gestiune, monetarele întocmite de pârâtă, transferul privind marfa restituită la depozitul central ca marfă expirată ( conform raportului de expertiză - pag. 3, fila 313 dosar).

În cauză, societatea reclamantă nu a depus la dosar procesele verbale de inventariere din data de 09.08.2013, procesul verbal de inventariere anterior şi nici alte acte contabile, cu excepţia celor anexate, deoarece arhiva societăţii s-a distrus în incendiul din data de 26.02.2015 constatat prin procesul verbal de intervenţie nr. 263/26.02.2015 încheiat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta” .

Cât privește soldul de 8. 748, 30 lei constatat la data de 31.08.2013, la stabilirea acestuia expertul contabil a avut în vedere situația rulajelor de mărfuri din fiecare lună aprilie, mai, iunie, iulie, august, pentru luna august datele fiind extrase din raportul  de gestiune întocmit de reclamantă ; de asemenea, s-a avut în vedere şi avizul de însoţire a mărfii nr.25918/10.07.2013 prin care a fost scăzută  din gestiunea punctului de lucru  marfă expirată în valoare de 2.130,82 lei.

În ceea ce priveşte soldul scriptic de 8. 748,30 lei instanţa reţine că la data de 09.08.2013 când s-a efectuat inventarul pârâta a dat o notă explicativă prin care a recunoscut soldul existent de 9.149,3 lei, aceasta arătând că nu poate justifica acest sold.

Potrivit fişei postului pârâta, în calitate de vânzător, avea ca atribuţii : efectuarea de comenzi de marfă, înscrierea comenzilor într-un caiet, întocmirea raportului de gestiune pe care-l aducea la birou în datele de 15 şi 30 ale lunii, întocmirea notelor  de recepţie la primirea mărfii, efectua recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor primite şi asigura depozitarea  şi conservarea mărfurilor în condiţii optime.

De asemenea, în fişa postului se prevedea că pârâta are ca atribuţii întocmirea monetarului cu banii încasaţi şi trimiterea, a doua zi a actelor la compartimentul contabilitate al societăţii, emiterea bonului fiscal pentru fiecare produs vândut, întocmirea pontajului cu compartimentul financiar contabil de două ori pe  lună, pârâta răspunzând material şi penal pentru întocmirea actelor legate de gestionarea produselor, a banilor încasaţi pe care avea obligaţia să-i depună la casieria societăţii în termen de 24 de ore (conform fişei postului depusă la filele  258,259  dosar).

În raport de atribuţiile menţionate în fişa postului coroborate cu actele contabile întocmite pentru punctul de lucru Market Jiana 1, se constată că pârâta, în calitate de vânzător, avea gestiunea mărfii primite, precum şi obligaţia întocmirii actelor contabile cu privire la marfa cu care era aprovizionat magazinul.

Potrivit art. 254 al.1 Codul muncii republicat, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Din interpretarea art. 254 al.1 Codul muncii rezultă că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: calitatea de salariat a celui care a produs paguba, la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia (culpa) salariatului.

În speţă, se  apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art. 254 al.1 Codul muncii, întrucât pârâta a fost angajata reclamantei desfăşurând activitate ca vânzător la punctul de lucru Market J 1, iar  în activitatea desfăşurată, aceasta a înregistrat un minus în gestiune în sumă de  8.748,30  lei, sumă ce reprezintă  prejudiciul produs  fostului angajator.

Acest prejudiciu este cert, real şi determinat, fiind stabilit ca atare prin actele contabile (rapoarte de gestiune, monetare zilnice ), cât şi prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

Suma  de  8.748,30  lei reprezentând lipsă în gestiune s-a produs prin fapta pârâtei care  potrivit contractului individual de muncă şi fişei postului avea obligaţia să vândă  mărfurile, să ţină evidenţa gestiunii, să predea monetarul cu  banii încasaţi.

În cauză,  nu pot fi reţinute apărările formulate de pârâtă în sensul că cântarul cu care era dotat punctul de lucru nu era verificat şi autorizat metrologic, că magazinul funcţiona în locuinţa sa, iar contractul de închiriere nu a fost reziliat, că nu semnat decizia prin care s-a dispus încetarea contractului  individual  de muncă, respectiv că societatea nu i-a plătit drepturile băneşti constând în c/val orelor prestate peste programul normal de lucru în zilele  libere, indemnizaţia aferentă  concediului de odihnă neefectuat,  nerestituirea garanţiei  reţinute.

Aceste apărări nu au caracter exonerator şi nu sunt de natură să excludă culpa pârâtei în producerea prejudiciului.

În acest sens se reţine că reclamanta a depus la dosar buletinul de verificare metrologică din data de 07.02.2013.

Cât priveşte încetarea contractului individual  de muncă se constată că pârâta a formulat cerere de demisie care a fost  înregistrată sub nr.419/12.08.2013, iar în baza acestei cereri a  fost emisă decizia nr.61/12.08.2013 prin care s-a dispus încetarea contractului  de muncă  al pârâtei.

Această decizie  a fost emisă de societatea angajatoare şi  nu trebuia semnată de către salariată.

Referitor la  susţinerile privind desfăşurarea activităţii punctului de lucru în locuinţa pârâtei şi cele privind neachitarea unor drepturi băneşti de către societate,  instanţa reţine că aceste apărări nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, pârâta având posibilitatea să solicite aceste drepturi pe calea unei acţiuni judiciare, în speţă neformulându-se cerere reconvenţională în acest sens, deşi pârâta a beneficiat de asistenţă juridică prin avocat.

Conform dispozițiilor Legii nr. 22/1969 atunci când se produc lipsuri în gestiune actele contabile constatatoare ( în cauză rapoartele de gestiune, monetarele zilnice) confirmate de expertiza contabilă, creează o prezumţie de culpă în sarcina vânzătorului. Această prezumţie poate fi răsturnată de fostul salariat care poate efectua dovada contrară în sensul inexistenţei lipsurilor  în gestiune sau a existenţei unor cauze obiective care exclud culpa sa.

În speţă,  pârâta nu a făcut dovada contrară şi nu a  probat că lipsa în sumă  de 8.748,30 lei  în gestiunea punctului de lucru Market J 1 nu se datorează culpei sale.

Faţă de  considerentele expuse, se constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art.254 al.1 Codul muncii republicat, întrucât pârâta BN prin activitatea pe care a desfăşurat-o ca vânzător la punctul de lucru aparţinând  SC AT SA a produs  societăţii  o pagubă materială în valoare de 8. 748,30  lei,  din vina şi în legătură  cu munca  prestată.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de  8.748,30 lei  reprezentând  contravaloare prejudiciu.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 1459/07.03.2016  pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC AT SA