Anulare somaţie de plată – respingerea cererii

Sentinţă civilă 97 din 15.01.2016


Cuprins pe materii: Anulare somaţie de plată – respingerea cererii

 Prin încheierea din 17.09.2015, pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr.1848/324/2015, a fost respinsă excepţia prematurităţii, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea de emitere a ordonanţei de plată , ca inadmisibilă.

În motivare, s-a arătat că  societatea creditoare  a emis factura cu nr. 6500002863/14.12.2012 pretinzând ca a efectuat o serie de reparaţii la autoturismul societăţii debitoare, însă  această factură prezintă doar o semnătură indescifrabila  pe prima pagina, fără sa se ştie cui aparţine ,nu există nicio ştampilă a societăţii debitoare, iar pe următoarele doua pagini ale acestei facturi acolo unde sunt menţionate si alte reparaţii si valoarea totala a acestora, nu mai există nicio semnătură. Faţă de aceste aspecte, instanţa a considerat că nu există nicio dovadă certă a însuşirii facturii respective de către reprezentantul societăţii debitoare si că, în consecinţă , creanţa nu este certă ,lichidă si exigibilă.

Analizând încheierea din 11.03.2015 pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr.3569/324/2014 , instanţa a apreciat că acesta este temeinică şi legală, pentru următoarele motive:

Potrivit art.1014(1) CPC, prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Potrivit art.1021 al. (1) Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere, iar potrivit aliniatului 2 NCPC,  dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

Ordonanţa de plată, după cum rezultă şi din denumirea cărţii a VI a din NCPC, reprezintă o procedură specială în cadrul căreia nu se administrează probe, în afara înscrisurilor ataşate cererii, ci se examinează actele sub aspectul îndeplinirii celor trei condiţii ale creanţei, necontestate de părţi prin apărări de fond.

Instanţa de faţă a reţinut că societatea creditoare şi-a susţinut cererea cu factura nr. 6500002863/14.12.2012, care reprezintă un instrument de plată şi care,  pentru a avea  forţă probantă faţă de persoana care nu a redactat-o, în speţă faţă de debitoare,  trebuie semnată sau acceptată de către aceasta.

 Ori, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din analiza facturii depuse de creditoare, a rezultat că aceasta nu a fost semnată de reprezentanţii debitoarei, nefiind astfel  acceptată  de către debitoare şi, ca urmare, nu poate face dovada raporturilor contractuale dintre părţi, fiind necesară administrarea de probe, care nu poate fi efectuată în această procedură specială.

Ca urmare, faţă de aceste motive, soluţia  nu poate fi decât aceea de respingere a cererii formulate, pentru că altfel s-ar transforma ordonanţa de plată într-o veritabilă acţiune de drept comun, ceea ce ar contraveni specificului acestei instituţii.

Creditoarea are deschisă calea dreptului comun pentru a-şi valorifica pretenţiile faţă de debitoare.

Domenii speta