Acţiune în constatare - clauze abuzive

Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată următoarele:

Prin cererea (f.7,8) înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.14302/180/2015 la data de 19.11.2015 reclamanţii PHC şi PHEA au solicitat în contradictoriu cu SC (1) constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută de art.4.11 din contractul de credit privind plata comisionului de administrare a creditului, precum şi a comisionului de administrare a contului prevăzut în actele adiţionale, (2) constatarea ca abuzivă a clauzei 5.11 din contract privind conversia sumelor din conturile împrumutatului în moneda de plată, (3) obligarea pârâtelor la plata sumei de 2757,64 GHF reprezentând contravaloarea comisionului de administrare încasat, sumă actualizată la data plăţii efective şi (4) la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamanţii au arătat în esenţă că au încheiat cu SC în data de 2007 un credit ipotecar în valoare de 90.600,00 CHF în scopul achiziţionării unui imobil situat în Bacău.

În contractul de credit ipotecar la pct.4.11 este menţionat comisionul de administrare în cuantum de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului şi a fost plătit lunar conform graficului.

Ulterior, în anul 2009 prin actul adiţional nr... acest comision a fost eliminat fiind transformat în comision de administrare cont, prevăzut la art.2.5.2. din condiţiile speciale de creditare.

În anul 2012 banca a încheiat un nou act adiţional la contract nr...., act adiţional în care la art.2.5.4. comisionul a fost modificat ca fiind 1,5 euro pe lună, nivel păstrat până în prezent.

Suma plătită până în prezent reprezentând comision de administrare credit şi comision de administrare cont este de 2757,64 CHF.

Referitor la clauza 5.11. din contract consideră că are caracter abuziv deoarece creează în sarcina reclamanţilor obligaţia suportării diferenţei de curs, fără ca acest lucru să fie în mod explicit specificat în contract şi în consecinţă nu a făcut obiectul acceptului reclamanţilor.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedire au anexat înscrisuri: contractul de credit şi graficul de rambursare, extras de cont (f.9-90) şi au solicitat proba cu expertiză contabilă.

Legal încunoştinţată SC Bancpost SA a formulat întâmpinare (f.93-99) prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SC, iar, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea SC a arătat că  a respectat dispoziţiile OG nr.21/1992 şi OUG nr.50/2010 care permit inserarea în contractele de credit a unor comisioane de administrare credit, clauzele sunt exprimate matematic, clar şi precis nefiind abuzivă în sensul că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art4 din Legea nr.193/2000.

În drept au fost indicate dispoziţiile art.9 ind.3 lit.d teza I din OG nr.21/1992, art.36 alin.3 din OUG nr.50/2010, art.205 – 206 Cod proc. civ.

În probaţiune pârâta a solicitat respingerea probei cu expertiză contabilă şi încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate (f.100-138).

La data de 29.02.2016 reclamanţii au solicitat introducerea în cauză a SC

La termenul din data de 10.05.2016 instanţa a dispus introducerea în cauză a SC în calitate de pârâtă şi admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC. La acelaşi termen instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

Analizând cererea, actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 19.06.2007 între părţi s-a încheiat contractul de credit ... prin care banca a acordat reclamanţilor un credit în cuantum de 90.600 CHF pentru o perioadă de 324 luni pentru cumpărarea unui imobil.

Conform punctului 4.11 lit.b din contract pentru creditul acordat împrumutatul va plăti următoarele comisioane: comision de administrare lunară a creditului de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului.

Potrivit punctului 5.11. din contract împrumutatul autorizează banca să debiteze automat conturile sale în lei/valută deschise la bancă cu sumele datorate conform prezentului contract, pe măsură ce acestea devin scadente. Până la limita sumelor datorate, împrumutatul autorizează banca să facă in numele şi pe contul sau orice operaţiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deţinute de împrumutat în conturile sale curente în moneda prezentului contract. Ordinea de îndestulare a băncii este mai întâi din contul în lei/valută alocat prezentului contract, dacă există disponibilităţi suficiente în acest cont. Împrumutatul se angajează prin prezentul în mod expres faţă de bancă să nu exercite dreptul la compensaţii referitoare la orice depozit pe care împrumutatul îl deţine la bancă în legătură cu alte tranzacţii decât cele pentru care s-a acordat creditul în prezentul contract.

La data de 28.12.2009 între reclamanţi în calitate de împrumutaţi şi SC în calitate de creditor iniţial, şi SC, în calitate de creditor, s-a încheiat actul adiţional nr... la contractul de credit avându-se în vedere că între creditorul iniţial şi creditor a intervenit contractul cadru de vânzare-cumpărare creanţe din data de 11.07.2008, prin care s-a cesionat creanţa în valoare de 92.198,28 CHF, în data de 20.10.2008, că între creditorul iniţial şi creditor a intervenit contractul cadru de administrare din data de 11.07.2008, prin care creditorul iniţial a păstrat calitatea de administrator al contractului de credit.

Prin această convenţie la art.2.5.2. s-a convenit: comisionul de administrare a contului curent la data încheierii actului adiţional este de 1,5 RON/lună, iar comisionul de administrare a creditului este de 0,00% din soldul creditului (art.2.5.1.).

Între aceleaşi părţi la data de 08.02.2011 s-a încheiat actul adiţional nr.... la contract unde la pct.2.5., comisioane percepute de creditor, apare comisionul de administrare cont curent de 1.50 RON/lună şi nu mai apare comisionul de administrare credit.

Între aceleaşi părţi la data de 09.07.2012 se încheie actul adiţional nr.... la contract prin care moneda creditului a fost schimbată din CHF în EURO, iar la pct.2.5.4. s-a prevăzut: comisionul de administrare cont curent/pachet de produse este în valoare de maxim 1.50 EUR/lună, cuantum păstrat în actele adiţionale nr..... şi nr.....

Conform art. 4 din Legea nr.193/2000:

(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.

(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:

a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;

b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;

c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Cu privire la caracterul negociat al clauzelor care fac obiectul prezentei cauze instanţa va reţine că raportat la dispoziţiile art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 consumatorii nu aveau posibilitatea de a influenţa natura clauzei privind comisioanele, cel mult având posibilitatea de a influenţa cuantumul acesteia, astfel încât această clauză urmează a fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, susţinerile pârâtei neputând face dovada că a negociat această clauză preformulată.

Însă o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care nu face parte din obiectul principal al contractului poate fi apreciată ca abuzivă doar dacă creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Pe de altă parte atât prevederile art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, cât şi prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 CEE exclud de la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor care privesc obiectul principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte (motivat de faptul că nu există nici un barem sau criteriu juridic care să poată încadra sau ghida un asemenea control – considerentul 50 expus de CJUE în cauza C-26/13 Kasler vs. OTP).

Astfel, dacă se apreciază (şi raportat şi la dispoziţiile art.3 lit.g şi i din Directiva 2008/48, preţul unui contract de credit – costul total al creditului – este reprezentat de dobânda anuală efectivă DAE formată din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de creditor) că prevederile contractuale referitoare la dobândă şi comisioane determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit a băncii formează preţul contractului, iar acestea sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, fiind înţelese şi acceptate de consumatori, acestea sunt exceptate, în speţă, de la controlul caracterului abuziv.

Dacă s-ar considera că această clauză privind comisioanele percepute de bancă pentru anumite activităţi efectuate de bancă conexe obiectului principal al contractului nu fac  parte din acesta, instanţa ar trebui să aprecieze asupra dezechilibrului creat între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului şi contrar bunei credinţe.

Având în vedere principiul bunei-credinţe prezumate şi faptul că reclamanţii nu au făcut dovada contrară, instanţa reţine că prevederile contractuale contestate au fost inserate cu bună-credinţă de către pârâtă.

În ceea ce priveşte crearea unui dezechilibru instanţa apreciază că în cazul unui contract de credit pe lângă obiectul central al contractului, cumpărarea folosinţei unei sume de bani de către debitori în schimbul unui preţ constând în dobândă, creditorul desfăşoară o serie de activităţi conexe, obligatorii şi necesare, constând în analiza cererii de credit (dosarului debitorului), şi administrarea creditului pe parcursul derulării acestuia. Desfăşurarea acestor activităţi auxiliare activităţii principale de creditare presupune costuri suplimentare cu personalul şi logistica aferentă. Chiar dacă personalul şi logistica creditorului nu sunt folosite doar pentru activităţile prestate exclusiv în interesul celor creditaţi (banca având şi alte obiecte de activitate – de exemplu depozitare active) este evident că pentru acordarea şi derularea creditului sunt prestate servicii exclusiv pentru debitori, analizarea dosarului pentru acordarea creditului şi administrarea acestuia ulterior acordării fiind evident necesare şi comune tuturor instituţiilor de creditare.

Din acest punct de vedere instanţa nu poate decela, raportat la cuantumul comisionului de administrare credit, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor constând serviciile auxiliare prestate de pârâtă şi cuantumul comisionului  plătit de reclamanţi, respectiv un comision de 0,10% pe lună calculat la soldul creditului pentru administrarea creditului.

Instanţa apreciază că atât timp cât consumatorul a acceptat în cunoştinţă de cauză comisioanele contestate, acestea fiind clare şi neechivoce, şi reprezintă preţul unor servicii auxiliare prestate de bancă în derularea obiectului principal al contractului, iar preţul acestora nu creează un dezechilibru semnificativ între părţi, instanţa nu poate aprecia ca abuziv caracterul prevederilor contractuale prin analiza modului în care au fost stabilite aceste comisioane (în cuantum forfetar sau raportat la valoarea creditului, în cuantum egal pentru fiecare consumator sau, diferenţia de la consumator la consumator sau pe categorii de consumatori), acesta neputând face obiectul analizei instanţei în acţiuni de acest gen.

În ceea ce priveşte comisionul de administrare cont, instanţa reţine că, prin actele adiţionale la contractul de credit, semnate de pârâtă doar în calitate de administrator de cont, a fost eliminat comisionul de administrare credit. Comisionul de administrare cont rămâne contraprestaţia reclamanţilor pentru serviciu de administrare a contului prestat de bancă, aceasta neamaivând calitate de creditor faţă de reclamanţi. Comisionul de administrare cont este cuantificat în sumă fixă de 1,5 lei pe lună în actele adiţionale nr... şi nr...., şi de maxim 1,5 euro pe lună în actele adiţionale nr...... acte adiţionale prin care s-a procedat la conversia monedei împrumutului din CHF în EURO, contul administrat de pârâtă urmând a fi, ca urmare, un cont în euro.

Păstrând argumentele sus-prezentate cu privire la comisionul de administrare credit instanţa urmează să reţină că nici clauzele privind comisionul de administrare cont nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (dimpotrivă fiind în avantajul reclamanţilor raportat la comisionul de administrare credit) şi nu au caracter abuziv.

În ceea ce priveşte clauza de la pct.5.11. din contract instanţa reţine că ordinea de debitare a conturilor reclamanţilor începe cu contul rezervat derulării contractului de credit, cont deschis în valuta contractului. Astfel obligaţia reclamanţilor de a suporta diferenţa de curs valutar se naşte doar în cazul în care reclamanţii nu îşi îndeplinesc obligaţia de a alimenta contul alocat contractului de credit cu suma necesară pentru tragerea ratei lunare fiind necesară debitarea altui cont şi conversia valutei aflate în acest cont în valuta creditului. Prin urmare suportarea diferenţei de curs valutar se naşte doar în cazul neîndeplinirii unei obligaţii principale asumate prin contract de plată a ratelor creditului. Clauza este redactată clar şi inteligibil, este inserată cu bună-credinţă, nefăcându-se dovada contrară, şi nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în măsura în care acestea îşi îndeplinesc obligaţiile asumate.

Pentru toate aceste motive instanţa reţine că prevederile contractuale afirmate ca fiind abuzive nu au acest caracter din perspective reglementărilor interne şi europene aplicabile, urmând a respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate, şi, pe cale de consecinţă, urmând a respinge şi capătul de cerere subsecvente constând în restituirea sumelor pretins plătite nedatorat.

Domenii speta

Spete similare