Cerere de retrocedare. Imobilul solicitat nu s-a aflat în patrimoniul titularului cererii -o.u.g. nr. 94/2000, art. 1, 2, 9

Cerere de retrocedare. Imobilul solicitat nu s-a aflat în patrimoniul titularului cererii

-O.U.G. nr. 94/2000, art. 1, 2, 9

Declanşarea procedurii are loc pe calea unei cereri adresate de către fostul proprietar la Comisia specială de retrocedare, fiind reglementată ca o condiţie obligatorie şi prealabilă analizării şi acordării beneficiului restituirii în natură/echivalent a imobilului preluat abuziv. Totodată, această cerere de restituire trasează limitele în care se va verifica pretenţia, legiuitorul acordând preferinţă voinţei solicitantului atât cu privire la declanşarea mecanismului de reparaţie cât şi cu privire la întinderea dreptului.

(Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie,

decizia civilă nr. 583A din data de 29 iunie 2020)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă la data de 07.11.2017, contestatoarea A.R.C. A.I., reprezentată de PRC S. G., în contradictoriu cu Comisia Specială de retrocedare a bunurilor mobile care au aparţinut cultelor religioase, a contestat decizia nr. 7185/24.08.2017, solicitând să se dispună retrocedarea dreptului de proprietate, respectiv acordarea de despăgubiri asupra imobilelor înscrise în cf. nr.(..), în suprafaţă de 129 mp şi A+2 cu nr.top.229 în suprafaţă de 288 mp şi nr.top.230/1 în suprafaţă 4269, retrocedarea în natură a construcţiilor, acordarea de despăgubiri, compensarea valorii construcţiilor nou realizate. În drept, s-a întemeiat cererea pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată O.U.G. nr. 209/2005 şi normele metodologice de aplicare ale O.U.G. nr. 94/2000, Legea nr.165/2013, PUG nr. 35/2009 şi 21/2015 şi ale art. 451-453 C.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimata Comisia Specială de retrocedare a bunurilor mobile care au aparţinut cultelor religioase, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.R.C. A.I., iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar, a solicitat respingerea acţiunii formulate împotriva sa şi admiterea acţiunii formulate de contestatoare împotriva Comisiei Speciale de Retrocedare.

Prin cererea de intervenţie accesorie din data de 15.03.2018, intervenientul Ministerul Apărării, a înţeles să susţină poziţia procesuală a pârâtei Comisia Specială de Retrocedare, solicitând instanţei să dispună introducerea în cauză a Ministerului Apărării Naţionale, în calitate de intervenient accesoriu şi respingerea acţiunii promovate de contestatoarea A.R.C. A.I..

Prin încheierea de şedinţă din 18.04.2018, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale, a declarat admisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Apărării Naționale, iar, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, a dispus unirea acesteia cu fondul potrivit art. 248 alin. (4) C.pr.civ., deoarece se invocă apărări care privesc fondul cauzei.

La data de 19.02.2019 contestatoarea a depus la dosar precizare la acţiune, în sensul precizării suprafețelor de teren.

Prin sentinţa civilă nr. 755/17.04.2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a respins cererea, astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut ca o chestiune prealabilă, că nu suntem în prezenţa unei veritabile excepţii, întrucât calitatea procesuală activă priveşte însăşi calitatea de persoană îndreptăţită la restituire şi constituie unul dintre motivele care au condus la respingerea cererii de retrocedare prin decizia nr. 7185/24.08.2017, contestată în prezenta cauză.

În acest sens, la pct. 7 din decizia contestată, intimata Comisia Specială de Retrocedare menţionează că: „Imobilul solicitat a fost preluat de către Statul Român direct din patrimoniul proprietarului tabular, Căminul de Fete Santa Maria din Sfântu Gheorghe, iar nu din patrimoniul solicitantei, P.R.C.”.

Aceste motive de respingere constituie, în principal, critica de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei din cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000: „Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Potrivit art. 4 alin. (1) din actul normativ: „Cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare”.

Potrivit pct. 13 lit. d) din Norma de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, prin sintagma acte doveditoare se înţelege „acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios)”.

Prin adresa nr. 220/202-2012 emisă de A.R.C. A.I. se arată că potrivit menţiunilor din actul constitutiv de înfiinţare a Căminului de fete Santa Maria „dacă odată şi odată se suspendă activitatea Casei de orfani şi a şcolii pentru fete, atunci conform intenţiilor actului constitutiv, patrimoniul întreg al instituţiei îi revine Diecezei romano-catolice din Transilvania”. Aşa fiind, în această adresă emisă către ANRP şi Comisia Specială de Retrocedare a imobilelor naţionalizate de la cultele religioase, „în numele Arhidiecezei Romano - Catolice Alba-Iulia persoană îndreptăţită să revendice imobilul situat în mun. Sfântu Gheorghe, str. Kos Karoly nr. 3, jud. Covasna, este P.R.C. Sfântul Iosif (Szent Joszef) (…)”. Se solicită ca decizia de retrocedare pentru imobilul revendicat „prin cererea de revendicare nr. 6386/2003 pe numele parohiei mai sus menţionate”.

Tribunalul a reţinut că prin decizia nr. 7185/24.08.2017, contestată în cauză, a fost soluţionată „cererea de retrocedare formulată de Arhiepiscopia Romano - Catolică pentru PRC S. G.”.

Prin cererea de retrocedare nr. 6386/28.02.2003, a înaintat solicitarea formulată de P.R.C. Sf. G., pentru restituirea imobilului situat în localitatea (..), având destinaţia iniţială de Cămin orfani pentru fete, actual Centru Militar.

Din scrisoarea constitutivă a orfelinatului de fete „Sancta Maria” întocmită la Sibiu la data de 25.08.1915, pct. 9, rezultă că „la înfiinţarea orfelinatului şi a institutului de învăţământ îşi aduce aportul şi P.R.C. Sf. G. prin aceea că terenul şi casa parohială şi a cântăreţilor de biserică este cedată ca proprietate perpetuă fundaţiei şi convine asupra intabulării sale în favoarea acesteia”. Se precizează în continuare că se remite parohiei suma de 20.000 k „pentru a putea fi alocată în vederea alocării altei case parohiale. Se menţionează: „Dacă orfelinatul şi institutul de învăţământ ar fi vreodată desfiinţate, atunci parohiei îi mai revine o sumă de 30.000 k, adică treizeci de mii de coroane în schimbul terenului cedat ca proprietate perpetuă”.

Tribunalul a reţinut că la dosar s-au depus traduceri diferite ale aceluiaşi act constitutiv. Astfel, în traducerea aflată al filele 129 şi urm., la pct. 9 traducerea este: „dacă s-ar suspenda într-o zi activitatea Casei de orfani a şcolii pentru fete, 30.000 coroane ar cuveni Bisericii romano-catolice din Sfântu Gheorghe pentru terenul transmis cu drept deplin de proprietate. A observat tribunalul că, deşi se menţionează în cuprinsul actului în mod repetat „Fondatorul”, numele acestui fondator nu este menţionat în niciunul dintre actele aflate în traducere la dosar.

Din CF nr. (..) – foaie de avere prin încheierea nr. 2583/03.08.1916, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 28 iulie 1916 „asupra imobilului de sub A+1 precum şi asupra imobilului de sub A+2 transcris din CF (..)” se întabulează dreptul de proprietate cu titlul de drept de cumpărare în favoarea lui Căminul de fete Santa Maria din Sf. Gheorghe.

Tribunalul a constatat că în extrasul emis sub nr. (..) de Notariatul de Stat privind compunerea imobilului menţionat în CF nr. ..şi extrasul de carte funciară emis de Judecătoria Sfântul Gheorghe sub nr. .. există nepotriviri privind compunerea imobilului descris în CF nr..... De altfel, şi contestatoarea admite că în cartea funciară există erori. Aceste erori, dacă au fost observate, se putea îndrepta în procedura specifică acţiunilor de carte funciară, iar nu în cauza prezentă.

Tribunalul a observat că, în extrasul de carte funciară se precizează că imobilul înscris în CF nr. (..), era compus astfel: - nr. top 229 casă şi curte 288 mp, - nr. top 230/1/2 grădină 1404 mp; - nr. top 230/2/2,231/2 curte grădină 1043 mp; - nr. top 230/1/1/1/2 grădină 1793 mp; - nr. top 230/1/1/4 grădină 145 mp. Se precizează că: „Imobilul cu nr. top 230/2 grădină cu 1813 mp, top 231 casă de lemn cu curte cu 129 mp, top 229 casă de piatră şi curte cu 288 mp, top 230/1 grădină cu 4269 mp în întregime a format proprietatea Institutului de învăţământ şi cămin orfani pentru fete „Sancta Maria” din Sf. Gheorghe. Faţă de această precizare, tribunalul a constatat că suprafaţa de teren aflată în proprietatea Institutului de învăţământ şi cămin orfani pentru fete „Sancta Maria” era potrivit menţiunilor din C.F. de 288 mp (nr. top 229) şi 4269 mp (nr. top 230/1 întreg), rezultând un total de 4551 mp. S-a precizat că imobilul a fost dezmembrat după naţionalizare.

A mai reţinut tribunalul că faţă de menţiunile din extrasul emis sub nr. (..) de Notariatul de Stat unde este descris imobilul care a format anterior vânzarea imobilului către Cămin orfani pentru fete „Sancta Maria” rezultă neîndoielnic că imobilul descris în C.F. (..) din extrasul emis sub nr. (..) de Notariatul de Stat de sub A+1 nu a fost integral vândut către Cămin, el fiind comasat cu imobilul de sub A+2 însă din CF (..), astfel cum se menţionează în extrasul din 1992. Contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28 iulie 1916 şi care stă la baza intabulării, în care se află cu siguranţă individualizat imobilul (suprafaţă teren şi construcţii), nu a fost însă depus la dosar.

A mai reţinut tribunalul că, astfel cum rezultă din actul de înfiinţare, Căminul de fete a aparţinut unei fundaţii, iar nu P.R.C..

De asemenea, tribunalul a reţinut că chiar Parohia Romano-Catolină explică în adresa nr. 55/19.03.2012 către Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România că „Instituţia (n.n. Institutul de învăţământ şi cămin orfani pentru fete „Sancta Maria” din Sf. G.) a fost desfiinţată în anul 1948 prin Decretul nr. 176/12.08.1948”.

Cu toate acestea, exproprierea imobilului care a constituit proprietatea Căminul orfani fete Sancta Maria este naţionalizat/expropriat ulterior, începând cu anul 1964.

Aşa fiind, rezultă neîndoielnic că imobilul a trecut în proprietatea statului din proprietatea fundaţiei Institutul de învăţământ şi cămin orfani pentru fete „Sancta Maria” din Sf. Gheorghe, iar nu din proprietatea contestatoarei, cele două entităţi având personalitate juridică distinctă, astfel cum a susţinut şi intimata Comisia Specială de Retrocedare.

În ceea ce priveşte interpretarea clauzei menţionate în finalul actului de înfiinţare, respectiv la pct. 20, tribunalul a reţinut că patrimoniul va fi transferat eparhiei Transilvaniei, care însă „se va strădui să utilizeze respectivul patrimoniu la modul corespunzător scopului său până la momentul la care acesta nu poate fi restituit destinaţiei iniţiale a fundaţiei”, adică până la momentul restituirii lui către fundaţie. Rezultă că în cazul în care institutul de învăţământ nu va putea funcţiona, indiferent de cauză, eparhia poate doar utiliza patrimoniul până când el va putea fi din nou folosit de către fundaţie, contrar interpretării date de contestatoare în sensul că s-ar transfera către aceasta chiar dreptul de proprietate asupra întregului patrimoniu al fundaţiei.

Nu se poate reţine eventuala lipsă a obiectului de activitate al unei astfel de fundaţii după 22 decembrie 1989, întrucât există în continuare copii orfani care necesită ocrotire şi ajutor financiar pentru studii.

Concluzionând, tribunalul a constatat că după 22 decembrie 1989 fundaţia de care aparţinea Căminul de fete Santa Maria din Sf. Gheorghe nu a fost reînfiinţată, iar din actul de constituire al fundaţiei nu rezultă fără echivoc persoana care preia patrimoniul fundaţiei în cazul desfiinţării acesteia, precum şi faţă de faptul că în favoarea contestatoarei este prevăzut în actul de constituire doar un drept de administrare a patrimoniului până la reluarea activităţii fundaţiei în ipoteza în care, din orice motiv activitatea acesteia se suspendă sau se desfiinţează, tribunalul a constatat că în cauză contestatoarea nu face dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită la retrocedare potrivit art. 1 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000, neavând nici calitatea de proprietar la data preluării imobilului în proprietatea statului şi nici pe aceea de proprietar ca efect al preluării patrimoniului fostei fundaţii.

Constatând că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, tribunalul a respins cererea, astfel cum a fost precizată, în tot, fiind lipsită de relevanţă juridică persoana care este în prezent deţinătoarea imobilului în litigiu, precum şi structura imobilului după dezmembrări şi alipiri în ceea ce priveşte terenul şi extinderi în ceea ce priveşte construcţiile, atâta timp cât contestatoarea nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea A.R.C. A.I., solicitând anularea hotărârii apelate şi rejudecând cauza pe fond, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi precizată în faţa instanţei de fond.

În esență, s-a susținut că prima instanță a respins contestația formulată pe motivul că A.R.C. nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită la restituire, întrucât imobilul solicitat, la data naționalizării nu a fost în proprietatea P.R.C. Sf. G..

Adoptând soluția de respingere pe temeiul arătat mai sus, Tribunalul a ignorat faptul că cererea de retrocedare a fost făcută de E.R.C. A.I., în calitate de succesoare a întregului patrimoniu al „Căminului de fete Santa Maria Sf. G.”, instituită prin însuși actul constitutiv al acestuia din 25.08.1915 care la pct.20, conține următoarea prevedere : „ în cazul încetării (desființării) la un anumit moment dat a orfelinatului sau dacă menținerea și întreținerea acestuia ar fi imposibilă în conformitate cu intențiile prezentei scrisori constitutive, atunci întreg patrimoniul cunoscut sub orice denumire ale orfelinatului, școlii și institutului de învățământ vor fi transferate E.T.”. Formularea este univocă și limpede în sensul că se referă la transferul dreptului de proprietate și nicidecum nu se referă la dreptul de administrare așa cum a interpretat în mod eronat prima instanță.

Dacă era vorba de transferul dreptului de administrare atunci acest lucru trebuia să fie menționat în mod expres în conținutul actului constitutiv, fiind vorba despre un dezmembrământ al dreptului de proprietate. În cazul încetării activității unei fundații, din cauze independente de voința fondatorului, cum a fost naționalizarea și desființarea instituțiilor de învățământ prin lege, nici nu avea sens o asemenea prevedere statutară, de transfer a dreptului de administrare. Cu atât mai mult avea sens prevederea stipulată la pct.20 din actul constitutiv prin care fondatorul a dispus, inclusiv pentru o asemenea situație, transferul patrimoniului care înseamnă transmiterea dreptului de proprietate, la Eparhia Transilvaniei. Or, și în acest caz este valabil principiul consacrat al dreptului civil, care prevede că actele juridice trebuie să fie interpretate în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul neproducerii de efecte juridice.

Din moment ce întreg patrimoniul instituției religioase a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 176 din 02.08.1948, imobilul în litigiu fiind expres menționat în Anexa acestuia ca fiind unitate de învățământ al B.R.C. Sf. G. , în condițiile în care prin art.4 al aceluiași decret a fost dizolvat „Căminul de Fete Santa Maria Sf. G.” cu trecerea bunurilor sale în proprietatea statului, care s-a operat în cartea funciară abia la 1 septembrie 1964 (încheierea CF nr…), este evident că a intrat în vigoare pct. 20 al actului constitutiv care a desemnat E.R.C. A.I. drept succesoare al patrimoniului acestuia. Că nu s-a putut pune în aplicare prevederea statutară invocată la data respectivă, este de notorietate că s-a datorat însăşi legislaţiei puterii comuniste de la acea dată, care a făcut imposibil acest lucru, ea fiind posibilă abia după decembrie 1989 prin adoptarea legilor de restituire pe care se întemeiază cererea apelantei cu precizarea că acest lucru va deveni realizabil, numai după restituirea patrimoniul naționalizat entității nominalizată în actul constitutiv, respectiv A.R.C. A.I.

Prin urmare, apelanta contestatoare nu este de acord cu interpretarea dată de către prima instanță, prevederilor pct.20 din actul constitutiv al fundației, care este o interpretare „pro soluție" și nu una bazată de analiza literară și logico-juridică temeinică a textului.

Termenii actului constitutiv invocat respectiv ale pct. 20 teza I exprimă fără nici un echivoc că fondatorul, (autorul scrisorii constitutive) - care este nominalizat în act, precum și în traducerile depuse la dosar ca fiind Dr. Bilinszky Lajos, contrar susținerii primei instanțe potrivit căreia acesta nu ar fi nominalizat -, a desemnat în mod expres prin actul constitutiv succesoarea întregului patrimoniu al fundației în cauză, ca o condiție suspensivă care s-a și împlinit odată cu naționalizarea, ca fiind A.R.C. A. I., identică cu E. Transilvania.

În virtutea legilor de restituire, E. este deci succesoarea imobilelor în litigiu, care justifică calitatea acesteia de persoană îndreptățită la retrocedare, aspect ce a fost complet ignorat de către comisie cu ocazia emiterii deciziei atacate, precum și de către prima instanță prin soluția de respingerea contestației.

În sensul celor de mai sus, apelanta a invocat pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 209/2005, date pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 - art. 1 alin. (9) lit.a), d) și f).

În litera și spiritul acestor dispozițiilor legale, este limpede că solicitantul retrocedării E.R.C. A. I., este succesoarea în drepturi a patrimoniului fostului „Cămin de fete Santa Maria Sf. G.”, desemnată prin însuși actul constitutiv (de înființare) al acesteia și prin urmare îndreptățită la restituirea/în natură și respectiv măsuri reparatorii, potrivit legii.

Prin urmare, există o identitate deplină între solicitanta retrocedării (persoana îndreptățită la retrocedare) în persoana A.R.C. A.I., și calitatea de contestatoare în prezenta cauză, care justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză, cât și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, contrar susținerilor primei instanțe.

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală, reținându-se corect că, astfel cum rezultă din actul de înființare, Căminul de fete a aparținut unei fundații, iar nu P.R.C..

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că deși în actul normativ de trecere a imobilelor în proprietatea statului, respectiv Decretul nr. 176/1948, este înscrisă B.R.C. Sf. G., nu se poate conchide că aceasta reprezintă o confirmare a proprietății Căminului de Fete Santa Maria din Sf. Gheorghe asupra imobilului solicitat, având în vedere dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938. Simpla mențiune din decretul de naționalizare nu este de natură să stabilească dreptul de proprietate asupra unui imobil, atâta timp cât în cartea funciară este înscrisă o altă persoană. în cuprinsul cererii de apel, P.R.C. Sf. G. susține faptul că imobilul a trecut din proprietatea antecesoarei acesteia Căminul de fete Santa Maria Sf. Gheorghe în proprietatea statului, însă apelanta nu a depus niciun document în dovedirea celor sus-menționate.

Prin decizia civilă nr. 583A/29.06.2020, Curtea de Apel București - Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a respins apelul ca nefondat, înlăturând parțial considerentele primei instanțe:

Analizând apelul declarat potrivit art. 477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Într-un prim motiv de critică, apelanta a susţinut caracterul nelegal al hotărârii din perspectiva neanalizării tuturor criticilor formulate împotriva deciziei nr. 7185/24.08.2017, emisă de către Comisia specială de retrocedare privind soluţionarea cererii de retrocedare nr.6386/28.02.2003, depusă în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie [art. 1 alin. (1) şi (9) din O.U.G. nr. 94/2000]. Comisia specială de retrocedare va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială. Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 [art. 3 alin. (6) şi 7].

Prin decizia nr. 7185/24.08.2017, emisă de către Comisia specială de retrocedare ce face obiectul prezentei contestaţii a fost respinsă cererea de retrocedare depusă de A.R.C. AI pentru PRC S.G., întrucât imobilul solicitat nu a fost în proprietatea P.R.C. Sf. G..

Este adevărat că în cuprinsul contestaţiei intimata a analizat documentaţia prezentată pentru imobil, stabilind întinderea dreptului de proprietate ce ar putea face obiectul notificării, însă argumentul pentru care a fost respinsă cererea nu a fost reprezentat de acest aspect, ci de lipsa calităţii de persoană îndreptăţită. Constatând intervenit acest impediment de ordin legal, instanţa nu mai era obligată să analizeze toate criticile formulate împotriva deciziei contestate, calitatea de fost proprietar fiind o condiţie premisă pentru aplicarea dispoziţiilor legale.

Acesta va reprezenta şi obiect de analiză în apel, argumentele prezentate de apelantă cu privire la identificarea imobilului şi întinderea dreptului fiind subsidiare verificării calităţii de persoană îndreptăţită.

Cu privire la acest aspect, apelanta a reluat criticile formulate în acţiunea introductivă, fără a combate raţionamentul instanţei de fond prin care a reţinut ca argumente principale decizorii că cererea de retrocedare a vizat solicitarea formulată de P.R.C. S.G., pentru restituirea imobilului situat în localitatea Sfântu Gheorghe (..), având destinaţia iniţială de Cămin orfani pentru fete; adresa nr. 220/202-2012 emisă de A.R.C. A.I. prin care se arată că „persoana îndreptăţită să revendice imobilul situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, este P.R.C. I. (Szent Joszef) (…) urmând ca decizia de retrocedare pentru imobilul revendicat „prin cererea de revendicare să fie emisă pe numele parohiei mai sus menţionate”, extrasul de carte funciară nr. (..) în care se menţionează că prin încheierea nr.2583/03.08.1916, în baza contractului de vânzare-cumpărare „asupra imobilului de sub A+1 precum şi asupra imobilului de sub A+2 transcris din CF (..)” se intabulează dreptul de proprietate cu titlul de drept de cumpărare în favoarea Căminului de fete Santa Maria din Sf. Gheorghe; decizia contestată în cauză soluţionând „cererea de retrocedare depusă de A.R.C. pentru P.R.C. S.G.”.

Deşi apelanta a formulat contestaţie împotriva deciziei emisă de Comisia Specială de retrocedare, apărările sale nu au vizat reţinerea eronată a titularului cererii şi implicit a calităţii de fost proprietar în accepţiunea O.U.G. nr. 94/2000, ci s-a argumentat pe calitatea de succesoare a Eparhiei asupra întregului patrimoniu al Căminului de fete Santa Maria Sf. Gheorghe fără ca acest aspect să fi fost reţinut/înlăturat de intimată.

Evident că poziţia procesuală a apelantei nu are legătură cu motivele reţinute în cadrul deciziei contestate, însuşite de către instanţa de fond, care se referă la titularul cererii P.R.C. S. G. şi calitatea sa de fost proprietar.

Analizând această chestiune, Curtea reţine că dispoziţiile Legii speciale au instituit o procedură administrativă sui generis având ca obiect restituirea în natură a imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult.

Declanşarea procedurii are loc pe calea unei cereri adresate de către fostul proprietar la Comisia specială de retrocedare, fiind reglementată ca o condiţie obligatorie şi prealabilă analizării şi acordării beneficiului restituirii în natură/echivalent a imobilului preluat abuziv. Totodată, această cerere de restituire trasează limitele în care se va verifica pretenţia, legiuitorul acordând preferinţă voinţei solicitantului atât cu privire la declanşarea mecanismului de reparaţie cât şi cu privire la întinderea dreptului. Cu alte cuvinte, legislaţia specială nu operează din oficiu, pentru a institui în sarcina Comisiei obligaţia de a verifica calitatea şi dreptul persoanei îndreptăţite, ci numai la cererea scrisă a acesteia, ce trebuie să respecte şi un anumit conţinut formal.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, mecanismul instituit de legea specială a fost declanşat prin cererea de retrocedare nr. 6386/28.02.2003 ce a cuprins solicitarea formulată de P.R.C. S.G., pentru restituirea imobilului situat în localitatea (..), intimata pronunţându-se pe această chestiune şi reţinând că imobilul nu a fost în proprietatea solicitantei.

Poziţia procesuală a A.R.C.A.I., pe parcursul soluţionării dosarului administrativ, a fost în sensul atribuirii calităţii de fost proprietar şi acordării beneficiilor legii speciale către P.R.C. S.G.. Inclusiv această entitate, prin înscrisurile constante depuse pe parcursul procedurii administrative a afirmat calitatea de titular al cererii şi fost proprietar, prin desfiinţarea activităţii de învăţământ a fundaţiei în anul 1948, statul devenind proprietar tabular în anul 1964 (fila 43 dosar fond).

Verificând calitatea sa de fost proprietar, Curtea reţine că din extrasul de carte funciară nr.(..) imobilul ce face obiectul cererii a fost întabulat cu dreptul de proprietate în favoarea Căminului de fete Santa Maria din Sf. G.în baza contractului de vânzare-cumpărare din 28 iulie 1916.

Ceea ce înseamnă că acest imobil a ieşit din proprietatea solicitantului în urma vânzării şi primirii preţului, astfel că acesta nu întruneşte condiţia premisă impusă de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

Invocarea prevederilor art. 20 din actul constitutiv întocmit la 25 august 1915 prin care se invocă calitatea de succesor a E. asupra întregului patrimoniu al Căminului de fete Santa Maria Sf. G. nu pot fi avute în vedere în condiţiile în care mecanismul legii speciale nu a fost declanşat de A.R.C. A.I., în nume propriu şi în calitatea sa de fost proprietar, ci de P.R.C. Sfântu Gheorghe. În acest sens şi aprecierile instanţei de fond vor fi înlăturate, fiind expuse cu depăşirea limitelor de învestire trasate prin decizia contestată.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare