Renunţarea la judecată. Suportarea de către reclamant a cheltuielilor de judecată făcute de pârât.

Renunţând la judecată la aproximativ opt luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată şi ulterior comunicării acţiunii către recurentul – pârât, respectiv ulterior formulării întâmpinării de către acesta reclamantă se află în culpă procesuală în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de recurentul – pârât prin angajarea unor cheltuieli pentru achitarea onorariului de avocat ales.

Prin sentinţa  Judecătoriei Galaţi s-a luat act de renunțarea reclamantei SC R. SRL la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar şi s-a admis în parte cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată. obligand reclamanta la plata, către pârât, a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentiţe a declarat recurs pârâtul solicitând  obligarea reclamantei la plata sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul a fost admis.

Instanța de recurs a reţinut că in sensul art. 406 alin. 3 C.proc.civ., dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

Pe de altă parte, potrivit art. 406 alin. 1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

În fapt, deşi susţine că, la aproximativ două luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, construcţiile edificate pe terenul ce a făcut obiectul contractului de închiriere au fost demolate, iar cererea a rămas fără obiect în opinia sa, intimata – reclamantă a renunţat la judecată abia la data de 24.01.2014, la aproximativ opt luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată şi ulterior comunicării acţiunii către recurentul – pârât, respectiv ulterior formulării întâmpinării de către acesta.

Contrar susţinerilor intimatei – reclamante, tribunalul a reţinut că nu exista vreun impediment legal pentru care aceasta să nu fi avut posibilitatea de a renunţa la judecată anterior primului termen stabilit în cauză. Mai mult,  date fiind dispoziţiile art. 406 alin.3 C.proc.civ. intimata – reclamantă ar fi fost interesată să formuleze cererea de renunţare la judecată anterior comunicării acţiunii către recurentul – pârât.

În aceste condiţii, dată fiind obligaţia părţilor de a urmări desfăşurarea procesului consacrată de art. 10 C.proc.civ., tribunalul reţine că intimata – reclamantă se află în culpă procesuală în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de recurentul – pârât prin angajarea unor cheltuieli pentru achitarea onorariului de avocat ales.

Chiar dacă modalitatea de stabilire a onorariului apărătorului ales (în speţă onorariu fix) nu reprezintă un criteriu  de apreciere în sensul dispoziţiilor art. 451 alin. 2 C. proc. civ. şi, în nici un caz, nu cenzurează dreptul instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor menţionate.

Faţă de criteriile menţionate în cuprinsul art. 451 alin. 2 C.proc.civ., însă, tribunalul a apreciat că solicitarea recurentului – pârât de obligare a intimatei – reclamante a întregii sume reprezentând onorariu de avocat este întemeiată.

Este de reţinut că, prin întâmpinarea formulată, recurentul – pârât a dezvoltat ample apărări atât prin invocarea a patru excepţii, motivate pe larg, cât şi prin argumente în fapt şi în drept cu referire la fondul cauzei.

Sunt întemeiate susţinerile recurentului – pârât referitoare la faptul că, în fapt, cea mai importantă parte a prestaţiilor specifice asistenţei/reprezentării juridice a fost efectuată deja prin formularea întâmpinării care a presupus susţinerea acţiunii şi a înscrisurilor anexate, solicitarea înscrisurilor pe care se sprijină întâmpinarea, deplasarea pentru ridicarea acestora de la sediul pârâtului şi gândirea soluţiilor de combatere a pretenţiilor reclamantei, motivarea apărării, redactarea clară a întâmpinării. 

În mod întemeiat a remarcat recurentul – pârât că demersurile efectuate în cauză reprezintă partea cea mai importantă a muncii avocatului şi, astfel, în lipsa renunţării reclamantei, la termenul de judecată, reprezentantul său ar fi trebuit doar să susţină oral ceea ce deja a arătat în întâmpinare. Trebuie subliniat că, la dosar, a fost ataşat şi interogatoriul propus a fi administrat intimatei – reclamante, acesta fiind conceput anterior formulării cererii de renunţare la judecată.

Potrivit facturii nr. .... şi ordinului de plată nr. ..., coroborate cu menţiunile din cuprinsul împuternicirii avocaţiale nr. ... depuse la dosarul cauzei, în temeiul contractului de asistenţă/reprezentare juridică nr. ..., recurentul – pârât a achitat suma de 1860 lei reprezentând onorariu de avocat pentru munca depusă de reprezentantul său în dosarul nr. ....

Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată nu este disproporţionată prin raportare la munca îndeplinită de avocat.

Susţinerile intimatei – reclamante referitoare la prejudiciul suferit, dată fiind conduita procesuală a acesteia care a renunţat la judecată nu au vreo relevanţă faţă de obiectul recursului de faţă şi nu pot fi avute în vedere în acest context.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., a admis recursul formulat, a modificat în parte sentinţa recurată, a admite în tot cererea pârâtului şi a obliga pe reclamantă la plata sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare